5 Iunie 2023
„Eu v-am iubit”, zice Domnul, „dar voi ziceți: «În ce ne-ai iubit?»”.
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu.
A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său.
Maleahi 1.2; Ioan 3.16; Apocalipsa 1.5

Maleahi le scria celor din rămășița din Iuda care se întorseseră în țara făgăduinței; când Domnul le-a transmis aceste cuvinte: „V-am iubit”, ei imediat au pus la îndoială dragostea Lui: „În ce ne-ai iubit?”. Uitaseră ei oare în ce fel fuseseră eliberați din Egipt? sau în ce fel Dumnezeul lor îi eliberase din Babilon și îi adusese din nou în țara Sa?
Cât de repede punem și noi la îndoială dragostea lui Dumnezeu și a Domnului Isus! Să privim la două locuri din Noul Testament care vorbesc despre dragostea divină manifestată față de noi.
Dragostea lui Dumnezeu: „Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).
Dragostea lui Hristos: „Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca dar și jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2).
În aceste versete citate se pune accentul pe faptul că această dragoste a lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru noi a fost manifestată prin suferințele și prin moartea lui Hristos la cruce. Dacă vrem să știm cât de mult suntem iubiți, trebuie să medităm asupra darului de nespus al lui Dumnezeu – Fiul Său preaiubit – și asupra faptului că El S-a dat pe Sine pentru noi la Golgota.
Suntem noi iubiți în continuare? Bineînțeles că da, fiindcă acum „cine ne va despărți de dragostea lui Hristos” (Romani 8.35)? Nimic și nimeni! Putem fi convinși, după cum Pavel ne spune, că „nimic nu ne va putea despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.39). Orice am simți – și cât de schimbătoare sunt simțămintele noastre – trebuie să știm că suntem iubiți în mod desăvârșit.
K. Quartell
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3.16,17

Autorul ei este Dumnezeu
Mulți copii au ținut în mână ori s-au jucat la un moment dat în viață cu figurine Playmobil. În 2017, când a fost comemorată Reforma, a fost lansată o figurină care îl reprezenta pe Martin Luther. În mass-media s-a raportat că acest produs a atins cele mai mari cifre de vânzări dintre toate figurinele Playmobil. Personajul ține în mână o carte pe care scrie „Noul Testament”.
Voi ce știți despre Biblie? Ați citit-o vreodată? Poate gândiți că este o carte doar pentru oamenii învățați sau pentru cei interesați de istoria vremurilor trecute.
Să ascultăm ce spune Biblia despre ea însăși. Din versetul de astăzi aflăm că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu. Prin urmare, Autorul ei este Dumnezeu, iar ceea ce transmite această carte este foarte important.
Poate totuși cineva se întreabă dacă există Dumnezeu. Dacă nu ar exista, Biblia ar fi doar o operă a omului. Aceluia care gândește astfel, îi recomand să citească Biblia. Foarte repede își va da seama că ea nu este opera omului. În schimb, va descoperi cum îi vorbește Dumnezeu. Eu am citit-o de mai multe ori și pot mărturisi tuturor că, oriunde aș citi din Biblie, nu pot ajunge decât la concluzia că este Cuvântul lui Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 4.7-22 · Psalmul 45.11-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” (Geneza 19:27)

Avraam este cunoscut ca „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23).
Ce onoare! Dar secretul acestui fapt nu trebuie trecut cu vederea: „Avraam… s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.” Adică Avraam își începea ziua cu Dumnezeu! Dar tu? Felul în care te trezești dimineața dă tonul zilei tale. Așadar, încearcă următoarele: la prima oră a dimineții, stai singur cu Dumnezeu câteva minute și parcurge planurile pe care le ai pentru ziua respectivă. Pe măsură ce faci lucrul acesta, vor apărea anumite îngrijorări. Pune-le în mâna Domnului! Poate vei constata o anumită problemă care te preocupă – roagă-L să-ți dea înțelepciune. Biblia spune că El ți-o va dărui bucuros (vezi Iacov 1:5). Dacă nu primești un răspuns imediat, trebuie să înțelegi că este datorită faptului că Dumnezeu dorește să te încrezi în El. Dumnezeu are pentru tine un plan la care tu nu te-ai gândit încă!
Mulți dintre noi încep ziua îngrijorați, în grabă, plini de temeri și cu multe lucruri de făcut. Dar nu trebuie să fie așa! Ziua începe oricum; de ce să n-o începi cu Dumnezeu? Oricum te vei gândi la ceva, de ce să nu aparțină primul gând al zilei – lui Dumnezeu, în fața Căruia toate îngrijorările pălesc? Când ai o zi proastă, oprește-te și întreabă-te: „Am început ziua aceasta cu Dumnezeu, sau am uitat să-L includ și pe El?”
Iată două versete din Scriptură la care trebuie să iei aminte și să cugeți la ele în fiecare zi: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept!” (Psalmul 5:3). „Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.” (Psalmul 90:14) Așadar, începe-ți fiecare zi, toate zilele – cu Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Amos 1:1-15

Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris-o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i-o confirmă. Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându–se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil.
Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni, fiecare unindu-şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui. Slujitorii de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi.
Daniel era mai-mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă l-a situat printre acei „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu” care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele lor.
