4 Iunie 2023
Eu trebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis, cât timp este zi; vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt lumină a lumii.
Ioan 9.4,5
Atât timp cât Hristos era în lume, El era Lumina lumii; iar în timp ce Se afla aici, El trebuia să lucreze, pentru că dragostea nu se poate odihni în locul în care există întristare; lumina nu se poate odihni în prezența păcatului. Când Hristos avea să Se depărteze, totul era încheiat cu lumea, până la momentul întoarcerii Sale. Acest lucru nu înlătură faptul că, datorită morții și învierii Sale, urma să existe o mărturie în această lume, mărturie care este o revelație a harului lui Dumnezeu. Ea se adresează unui popor chemat afară din lume pentru a avea parte de binecuvântări cerești; ea nu înseamnă în niciun caz ameliorarea stării lumii sau a necazurilor ei. Aceasta va fi o lucrare milenială; „nimeni nu poate lucra” în timpul nopții lepădării lui Hristos.
După ce a explicat adevăratul caracter al momentului și, de asemenea, propria Sa poziție și lucrare în lume, Domnul deschide ochii orbului. El împlinește această lucrare într-un fel care scoate la lumină gloria Persoanei Sale. Saliva vorbește despre eficacitatea care vine de la El; tina este un simbol al umanității pe care El a luat-o. A unge ochii cuiva cu tină și salivă, aceasta în mod natural ar distruge vederea. Astfel că umanitatea pe care Domnul Și-a asumat-o a fost folosită de omul căzut pentru a tăgădui divinitatea Lui, ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei s-au poticnit de harul umil al umanității Lui. Această dificultate a fost depășită de credință, care a putut discerne faptul că acest Om smerit a fost Cel trimis de Tatăl. În momentul în care acest adevăr este conectat cu Persoana Sa, totul devine clar. Acesta este motivul pentru care i s-a spus omului, „Du-te și spală-te în scăldătoarea Siloamului”, care înseamnă: „Trimis”. Crezând în cuvintele Domnului, el a mers, s-a spălat și „a venit văzând”. De fapt, omul a primit lumină naturală, dar într-un fel care descoperă lucrarea Domnului ca Fiul trimis de Tatăl pentru a da lumină spirituală. Când, ca păcătoși în nevoie, vedem prin credință că acest Binecuvântat Om smerit este o Persoană divină, când vedem că este trimis de Tatăl să mântuiască și să-i binecuvânteze pe păcătoșii vinovați, totul devine clar. Ochii ne sunt deschiși, iar noi vedem harul care a venit în întâmpinarea nevoilor noastre.
H. Smith
Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Mângâietor, care să fie cu voi pentru totdeauna.
Ioan 14.16
Venirea Duhului Sfânt
Înainte ca Domnul Isus să-i părăsească pe ucenicii Săi și să Se întoarcă în cer, El le-a vestit venirea Duhului Sfânt, pe care L-a numit un alt Mângâietor (Ajutor, Susținător).
Cât timp ucenicii au fost împreună cu Isus Hristos, El Însuși Se îngrijea de ei. Când fariseii îi încolțeau pe ucenici cu întrebări provocatoare, Domnul, ca Mângâietor sau ca Protector al lor, dădea răspunsul în locul lor. Pentru ca Petru să poată plăti impozitul la templu, Fiul lui Dumnezeu S-a îngrijit ca ucenicul Său să prindă un pește în gura căruia se afla banul necesar. În grădina Ghetsimani, Domnul S-a așezat în fața alor Săi și le-a spus celor care veniseră cu săbii și ciomege: „Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă” (Ioan 18.8).
La Cincizecime (Rusalii), ucenicii au primit un alt Mângâietor, Duhul lui Dumnezeu. Cei care cred în Domnul Isus și în lucrarea Lui de răscumpărare sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt (Efeseni 1.13). Această Persoană divină locuiește în cei credincioși și Se îngrijește de binele lor spiritual. Pentru aceasta, folosește înainte de toate Cuvântul lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne învață prin Biblie cum putem trăi spre onoarea lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne mângâie prin Cuvânt când suntem prăbușiți și când ne străduim din răsputeri să-L urmăm pe Domnul Isus.
Duhul Sfânt ni-L prezintă pe Hristos în Biblie, ca să ne bucurăm de El.
Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.52-4.6 · Psalmul 45.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GĂSEȘTE-ȚI UN MENTOR ȘI FII TU ÎNSUȚI UN MENTOR! – Fundația S.E.E.R. România
„Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14:12)
Domnul Isus a fost mentorul desăvârșit. El le-a spus ucenicilor Săi: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Dacă dorești să ajungi la plinătatea potențialului pus în tine de Dumnezeu, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea mentorii potriviți. Întotdeauna vei ajunge mai departe, dacă ai un mentor bun care să te pregătească și să te împingă înainte. Unii mentori ne sunt oferiți pentru o scurtă perioadă de timp, alții pe viață, dar trebuie să-ți dai seama de diferență. Cum recunoști un mentor? După vreo opt indicii.
Iată crezul unui mentor adevărat:
1) Este dispus să aloce timp pentru a zidi o relație apropiată cu un ucenic;
2) Își ia angajamentul să creadă în potențialul ucenicului, să-i spună despre viitorul palpitant care îl așteaptă, să vizualizeze și să verbalizeze posibilitățile pentru viața sa;
3) Este dispus să fie vulnerabil și transparent înaintea ucenicului, și să împărtășească nu doar calitățile și reușitele sale, ci și slăbiciunile, eșecurile, frângerile și păcatele sale;
4) Este dispus să fie onest și totuși categoric cu privire la confruntarea greșelilor, păcatelor și domeniilor de imaturitate ale ucenicului;
5) Își ia angajamentul să fie alături de ucenicul său în încercări – chiar și în încercările care vin ca urmare a ignoranței sau păcatului;
6) Își ia angajamentul să ajute ucenicul să-și stabilească scopuri pentru viața sa spirituală, pentru carieră sau pentru lucrare, și să-și împlinească visul;
7) Este dispus să evalueze în mod obiectiv progresul ucenicului în atingerea scopului său;
8) Și peste toate, își ia angajamentul de a trăi tot ceea ce-i învață pe alții.
Așadar, vrei să fii un mentor? Dacă da, ține cont de aceste sfaturi!
de Jean Koechlin
Ioel 3:1-21
Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?” este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu-i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).
Printr-o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit-o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata” lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9‑12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!” (v. 14). Acest sinistru „cules de vie” va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18–20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.
Mana Zilnica 