3 Iunie 2023
Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
Tit 2.11-13
Harul ne învață (4) – Sa traim cu evlavie
Există o a treia lecție pe care harul o predă elevilor săi mântuiți. El îi învață să trăiască o viață de evlavie. Aici este vorba de relațiile noastre cu lumea de deasupra noastră. Aceste cuvinte folosite de apostolul inspirat au o mare putere și frumusețe. Ele ne prezintă trei mari cercuri în care suntem chemați să acționăm: cercul din interiorul nostru, cercul din jurul nostru și cercul de deasupra noastră. Toate trebuie luate împreună pentru a vedea frumusețea lor divină. Nimic nu este lăsat afară; tot ceea ce avem nevoie să învățăm este predat în școala harului – trebuie doar să învățăm aceste lecții. Să ne aducem întotdeauna aminte că cea mai puternică dovadă a faptului că am primit mântuirea pe care harul o aduce este că învățăm lecțiile pe care harul ni le predă – acele lecții sfinte cu privire la cumpătare, la dreptatea practică și la adevărata evlavie.
Fie ca Duhul Sfânt să ne facă să înțelegem plinătatea mântuirii pe care am primit-o, precum și cât de pure și de înalte sunt lecțiile pe care harul ni le predă, pentru ca astfel să pătrundem mai bine semnificația speranței pe care același har ne-o prezintă! Apostolul o numește „speranța fericită” și, cu siguranță, nimic nu poate fi mai fericit decât „arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos”. Aceasta este adevărata speranță a celui credincios. Iar harul care îl învață să o aștepte este același har care i-a adus mântuirea și care îl învață cum să se poarte cu privire la ceea ce este înăuntrul lui, în afara lui și deasupra lui.
C. H. Mackintosh
Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneți deci tari și nu vă supuneți iarăși sub jugul robiei!
Galateni 5.1
Libertatea creștină
Într-o piață din India, un țăran vindea prepelițe. Ca să nu zboare, țăranul legase o sfoară de piciorul fiecărei păsări. Sforile erau prinse pe un inel metalic care era pus într-un țăruș înfipt în pământ. Prepelițele „mărșăluiau” nefericite în cerc.
Trecând pe acolo și văzând prepelițele, un preot indian s-a interesat de preț și i-a spus țăranului: „Vreau să le cumpăr pe toate”. Țăranul s-a bucurat, bineînțeles. Cumpărătorul a plătit prețul și a spus: „Acum vreau să le redau păsărilor libertatea. Tăiați sforile și lăsați-le libere”. Țăranul a luat un cuțit și a tăiat sforile. Dar ce s-a întâmplat? Prepelițele au alergat în continuare în jurul țărușului! Când țăranul le-a alungat în libertate, ele au zburat doar o mică distanță și au început să se rotească în perimetrul obișnuit. Cu toate că erau libere, prepelițele se învârteau în cerc, ca niște păsări legate.
Nu se aseamănă unii creștini cu aceste păsări? Cu toate că au venit prin pocăință și credință la Domnul Isus, vechile obiceiuri le provoacă mult rău.
Prin crucea de la Golgota, credinciosul este totuși eliberat de orice legătură. Cu această certitudine, el poate trăi liber pentru Domnul Isus și poate găsi de asemenea putere să ocolească orice ispită.
Liber în Domnul, liber spre ceruri,
Nu știu în urmă să mai privesc;
Crucea străpunge chinul și norii,
Liber în Domnul vreau să trăiesc! —Haldor Lillenas
Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.25-51 · Psalmul 44.18-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OPREȘTE-TE ȘI GÂNDEȘTE-TE ÎN LINIȘTE! – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie”. (Oprire) (Psalmul 48:8)
În cartea Psalmilor, cuvântul „Selah” apare de 71 de ori în Biblia ebraică, la sfârșitul versetelor.
(În versiunea Cornilescu, termenul este tradus cu „oprire”; n. tr.). Ce înseamnă? „Oprește-te și gândește-te în liniște la aceste lucruri,” sau „Fă o pauză și reflectează.” Noi nu trebuie să ne pripim cu revelația Scripturii. Nu putem să frunzărim superficial, și să descoperim comoara ascunsă în ea! De aceea psalmistul a scris: „Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:10-11).
Când strângi Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, prin meditație și memorare, poți să te bazezi pe el când ai o anumită nevoie. Meditația înseamnă să-ți faci timp să reflectezi, „să te oprești și să te gândești în liniște la el.” E o metodă care a trecut testul timpului și pe care Dumnezeu a pus-o la punct pentru tine. El dorește ca tu să înveți să te rogi prin Scriptură și să meditezi la ea, pentru că aceste practici te vor ajuta să experimentezi tot ce are El pentru tine.
Cea mai importantă întrebare pe care ți-o poți pune, când te confrunți cu provocările vieții, este aceasta: „Ce spune Dumnezeu despre asta în Cuvântul Său?” De ce este atât de important să întrebi asta? Citește următoarele două versete și vei găsi răspunsul: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Psalmul 119:89). Și „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu este voia Sa! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia în lucrare, Ieremia a avut rezerve în privința abilităților sale. Așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.” (Ieremia 1:9). Și „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (vers. 12). Lucrul sigur pe care poți conta este că Dumnezeu Își va respecta Cuvântul! (Selah-Oprire)
de Jean Koechlin
Ioel 2:18-32
„Întoarceţi–vă la Domnul! ~ invita versetul 14 ~ Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi va lăsa după El o binecuvântare?”
Cine ştie?
În ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El Îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui” este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28). Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s-a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).
„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”, afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. În mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva ~ şi salvează acum ~ pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi-vă şi veţi primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2.38). Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!
Mana Zilnica 