2 Iunie 2023
Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul de acum.
Tit 2.11,12
Harul ne învață (3) – Introducere
A doua lecție importantă pe care harul ne-o predă pentru viața noastră practică este trăirea cu dreptate. Această lecție are aplicație nu doar la sfera interioară a ființei mele morale, ci la toate împrejurările și relațiile în care mă aflu, în sfera publică în care sunt chemat să trăiesc și să umblu zi de zi. Învățătorul meu divin mă instruiește nu numai cu privire la felul în care trebuie să mă guvernez pe mine însumi, ci și la felul în care trebuie să guvernez toate legăturile cu semenii mei.
Și aici trebuie să ne amintim că cel care ne învață este harul care ne-a mântuit. Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. Deși resursele filosofiei și ale energiei unei voințe puternice ar putea să mă facă să fiu cumpătat, iar principiile unei moralități înalte m-ar putea conduce să caut și să mențin o reputație nepătată în legăturile mele cu oamenii, totuși, toate acestea mă lasă nemântuit. Filosofia nu mă poate mântui, de aceea nici nu mă poate învăța. Moralitatea de asemenea nu mă poate mântui, de aceea nici ea nu mă poate învăța.
Doar „harul lui Dumnezeu” mă poate mântui, și tot el este singurul care mă poate învăța. Prin urmare, dacă văd un om care mărturisește că este mântuit și care dă frâu liber unor porniri nepotrivite, sau se complace în diverse pofte, voi deduce că această persoană nu a învățat în mod practic cea dintâi lecție a Învățătorului său divin. Iar dacă văd un om care mărturisește că este mântuit și care nu se comportă cu integritate în relațiile sale cu ceilalți, deduc că el nu a învățat cea de-a doua lecție importantă a Învățătorului său divin. Aceste două lecții sunt cumpătarea sfântă și dreptatea practică.
C. H. Mackintosh
Noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi.
1 Ioan 4.14,16
Pierdut?
„Vreau să-mi trăiesc viața la maxim! De ce să mă chinui pentru o viață într-o lume putredă și brutală?” De doi ani de zile, tânăra aceasta merge din treaptă-n treaptă tot mai în jos. Ar vrea să evadeze din acest mediu pe care îl urăște și, din pură apatie, din dezinteres total față de ce o înconjoară, ajunge să consume și droguri.
Iat-o într-un grup de tineri cărora li se vestește despre Hristos! Stând acolo, ea se gândește la studiile pe care le-a întrerupt, la oboseala acestei vieți care o chinuie. Deodată prinde din zbor cuvintele:
„Dumnezeu vă cunoaște neputința. El a văzut că nu aveți nicio putere, că nu aveți nici cea mai mică speranță de a ieși cu propriile puteri din starea în care vă aflați. Isus Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Ea se alarmează: „Pierdut? Eu chiar sunt pierdută! Fără speranță! Oare poate face Isus ceva pentru mine?”.
În timp ce unii visează să îmbunătățească lumea și eșuează, Isus ne schimbă inima, căci „din inimă ies gânduri rele” (Matei 15.19) care duc la fapte rele, din cauza cărora suferim.
Tânăra aceasta înțelege că întreaga lume este ca un vapor naufragiat. Cuvintele lui Isus sunt mâna salvatoare pe care El ne-o întinde. Avem nevoie de brațul Său! Să-l apucăm, ca să ajungem la malul salvator! Acesta este punctul de plecare pentru o viață nouă, plină de speranță, cu Isus Hristos.
Citirea Bibliei: Plângerile lui Ieremia 3.1-24 · Psalmul 44.9-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BUCURIA LĂUNTRICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Eu vin la Tine, și spun aceste lucruri… ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” (Ioan 17:13)
Astăzi vom învăța alte două modalități prin care nivelul bucuriei tale poate crește:
1) Începe să-i slujești pe alții. Câtă vreme trăiești cu un sentiment al îndreptățirii, având impresia că ceilalți trebuie să te slujească, aparatul de măsură al bucuriei tale va indica nivelul „zero.” Domnul Isus a spus că atunci când îți dăruiești viața pentru El și în slujba altora, vei primi viață. (vezi Matei 10:39). Iar apostolul Pavel ne spune: „Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:7-8). Cei mai bucuroși oameni sunt atât de preocupați să-i ajute pe alții, încât nu mai au timp să se îngrijoreze. Găsește o cauză dincolo de propriul interes și dedică-ți viața acelei slujiri. Făcând astfel, moștenirea ta se va extinde dincolo de durata propriei tale vieți.
2) Împărtășește-ți credința. Biblia spune că: „este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10). Cea mai mare bucurie din viața ta va fi dată de încrederea ta în Hristos, ca Mântuitor al tău. Și a doua cea mai mare bucurie a ta va fi atunci când Îl vei prezenta pe Hristos altora. Imaginează-ți că-ți împărtășești credința cu altcineva. Poate nu va răspunde atunci, dar cu toate acestea ai aruncat sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Și este posibil ca, mai târziu, acea persoană să își dedice viața lui Hristos. Probabil că nu vei afla lucrul acesta, dar imaginează-ți că te întâlnești cu acea persoană în cer și ea îți va spune: „Vreau să-ți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru mine. Sunt aici pentru că ți-a păsat și mi-ai spus despre Isus.”
Întrebare: Ți-ai împărtășit cuiva credința sau ai condus pe cineva la Hristos? Da? Slavă Domnului! Nu? Fă lucrul acesta chiar azi, și vei experimenta o bucurie fără margini!
de Jean Koechlin
Ioel 2:1-17
Acest nor de asediatori feroce, avându-l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei” Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus–o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident ~ vin de la Domnul.
Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n-a mai fost niciodată” (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu-i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte” (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a-i trezi conştiinţa?
„Chiar şi acum” este timp pentru el ~ este timp pentru toţi ~ pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, ~ pentru că El este milos şi plin de îndurare” (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion”, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.
Mana Zilnica 