Mana Zilnica

1 Iulie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci un mare preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu …

Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept.

Evrei 4.14; 1 Ioan 2.1

Preoția este resursa divină de har pentru susținerea celor care au fost așezați în dreptatea lui Dumnezeu înaintea Lui, în Hristos. Ea reconciliază starea unei sărmane creaturi de pe pământ, supuse căderii în orice moment, cu poziția glorioasă pe care o are în Hristos. Din acest punct de vedere, putem privi Epistola către Evrei ca fiind o completare a Epistolei către Romani. Astfel, Epistola către Romani ne așază, prin intermediul răscumpărării, înaintea lui Dumnezeu în Hristos, iar cea către Evrei ne menține în această poziție, din punct de vedere practic. Preoția are deci caracterul de a preveni și de a susține – „Susține-mă și voi fi salvat” (Psalmul 119.117). La sfârșitul capitolului 4 din Evrei găsim două resurse puse la dispoziția noastră ca să nu cădem în pustie: puterea detectoare a Cuvântului lui Dumnezeu, care judecă voința, și preoția sprijinitoare a lui Hristos, care ne susține în slăbiciunea noastră. În felul acesta, putem merge cu îndrăzneală la „tronul de har” și putem găsi ajutor pentru vremea de nevoie, ca să nu cădem.

Avocatura este în vederea căderilor noastre – „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Avocat”. El este acolo înaintea Tatălui pentru noi, iar rezultatul lucrării Sale de Avocat este aplicarea Cuvântului, prin Duhul, asupra conștiinței noastre. Apoi, după ce este produsă mărturisirea și după ce sufletul s-a plecat sub acțiunea Sa de Avocat, urmează restabilirea. Are loc o acțiune dublă: convingerea de păcat și, în urma mărturisirii, restabilirea comuniunii.

Dacă în Numeri 18 avem slujirea preoțească în har, pentru menținerea comuniunii, în Numeri 19 avem resursa pentru restabilirea comuniunii individuale, după ce aceasta a fost pierdută. Avem aici aplicarea în două rânduri a apei amestecate cu cenușă: în a treia zi, arătând ce este păcatul în raport cu harul, și în a șaptea zi, arătând ce este harul în raport cu păcatul. Cenușa folosită aici arată imposibilitatea ca păcatul să fie imputat, de vreme ce jertfa asupra căreia au fost așezate păcatele a fost arsă în întregime; iar apa simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu, în puterea sa de a convinge și de a restabili, prin Duhul Sfânt. Toate acestea țin de slujirea Domnului ca Avocat.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să fie găsită spre laudă, slavă și cinste, la descoperirea lui Isus Hristos.

1 Petru 1.7

Să facem din fiecare situație neplăcută o perlă

Nu se știe sigur cum se formează o perlă. Se presupune că un simplu bob de nisip, care pătrunde într-o scoică, exercită un stimul constant și scoica încearcă să scape de elementul perturbator. Dacă nu reușește acest lucru, scoica începe să acopere corpul străin cu sidef, creând astfel ceva foarte frumos: o perlă.

Pe parcursul unei zile pătrund și în viața noastră „boabe de nisip”, cum ar fi neplăceri în familie, griji la locul de muncă, probleme în relațiile cu semenii noștri. Facem și noi din aceste situații de fiecare dată câte o perlă?

Poate cineva ne-a spus un cuvânt neprietenos. Acesta este bobul de nisip care ne rănește! Dacă reacționăm cu blândețe la cuvântul dușmănos, va rezulta o perlă foarte prețioasă înaintea lui Dumnezeu.

Sau poate cineva ne-a făcut o nedreptate. Un alt bob de nisip! Suportăm nedreptatea fără să reacționăm? Aceasta va deveni o altă perlă de mare preț!

Sau poate o boală ne-a stricat planurile. Un bob de nisip care doare! Dacă luăm acea situație din mâna lui Dumnezeu, va rezulta o perlă pe care El o prețuiește mult.

Aceste mărgăritare vor împodobi cununa Domnului nostru și vor fi cândva vizibile, spre onoarea Sa.

Citirea Bibliei: Levitic 15.1-33 · Psalmul 63.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

HRĂNEȘTE-ȚI MINTEA CU LUCRURI BUNE! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu îţi arăt calea înţelepciunii…” (Proverbele 4:11)

Uneori, noi hrănim animalele de companie cu lucruri nepotrivite, pe care nu ar trebui să le mănânce. Și când facem asta, rezultatul este pe măsura hranei consumate. Iar dacă știm lucrul acesta despre animalele noastre de companie, să nu-l uităm când vine vorba de mințile noastre.

În fiecare zi, suntem bombardați cu mesaje: din media, din partea angajatorilor, a colegilor de muncă, a persoanelor cu care interacționăm, din cărți, din muzică, ba chiar și din partea gândurilor noastre. Satan lucrează pe două căi: mai întâi, el încearcă să ne hrănească cu lucruri precum ispita, depresia și îngrijorarea; în al doilea rând, încearcă să ne împiedice să fim atenți la ce punem în mintea noastră. O minte sănătoasă se hrănește cu gânduri sănătoase.

Domnul Isus a spus că a venit pe pământ să ne dea „viață din belșug” (vezi Ioan 10:10). În loc să se lupte mereu pentru respectul de sine, pentru pacea minții, pentru bucurie și fericire, mintea ta poate să aibă natural aceste lucruri, din belșug. Dar trebuie să fii mai întâi atent la lucrurile asupra cărora se concentrează mintea ta. Prorocul Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16). Unul dintre cele mai prețioase daruri pe care ni le-a oferit Dumnezeu este Sfânta Scriptură… dar noi o transformăm deseori într-o povară!

Întrebi: „Trebuie să citesc Biblia în fiecare zi?!” E o întrebare greșită! Ar trebui mai degrabă să te întrebi: „Cu ce să-mi hrănesc mintea astăzi, ca ea să se dezvolte?!” Psalmistul a spus că atunci când îți găsești plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, vei prospera în tot ceea ce faci (vezi Psalmul 1:1-3). În principiu, pentru a avea lucrurile de care se bucură oamenii de succes, trebuie să faci ce fac oamenii de succes. Potrivit psalmistului, oamenii au succes dacă își găsesc plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu zi și noapte. Așadar, hrănește-ți mintea cu lucruri bune!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Habacuc 1:1-17

Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Într-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).

Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu”). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!”, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13). Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.

30 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cei douăzeci și patru de bătrâni se prosternau înaintea Celui care ședea pe tron și se închinau Celui care este viu în vecii vecilor și aruncau înaintea tronului cununile lor.

Apocalipsa 4.10

Cârmuirea lui Dumnezeu stârnește închinarea sfinților, care folosesc cununile primite de la Hristos pentru a recunoaște supunerea lor perfectă față de El. Ei și-au aruncat cununile înaintea tronului și Îl recunosc pe Domnul ca fiind vrednic să primească gloria, onoarea și puterea, fiindcă El este Creatorul tuturor și pentru plăcerea Sa au fost create toate lucrurile. Păcatul a stricat creația dintâi, astfel că acum întreaga creație suspină și este în durerile facerii, însă sfinții din cer, având gândul Domnului, pot înțelege că întregul rău va fi înlăturat prin judecată, pentru ca Dumnezeu să-Și poată găsi plăcerea din nou în creația Sa, așa cum Și-a găsit-o în cea veche, după ce lucrarea a fost sfârșită (Geneza 1.31).

Astfel, ca preludiu la judecățile viitoare, putem vedea în cer tronul de judecată, pe care nelegiuirea oamenilor nu-l poate clinti, și, de asemenea, putem vedea gloria Celui care șade pe tron, iar imaginea curcubeului (versetul 3) ne arată că toate promisiunile lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pământului vor urma judecăților venite de la tron. Vedem de asemenea că sfinții din dispensațiile trecute și cei din perioada prezentă vor fi în cer înainte ca judecățile să vină asupra pământului și că judecățile venite de la tron vor fi împlinite prin intermediul plinătății Duhului Sfânt, potrivit cu perfecțiunea guvernării lui Dumnezeu. Drept rezultat, Domnul va primi închinare și va fi lăudat ca fiind Creatorul, iar întreaga creație, curățită de orice rău, va fi din nou plăcerea Sa.

Să ne aducem aminte că aceste lucruri sunt scrise pentru ca noi să putem pătrunde în ele, prin credință, încă de pe acum, și astfel să avem pace și liniște deplină în mijlocul acestei lumi tulburate.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci oricine face răul, urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele așa cum sunt. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină.

Ioan 3.20,21

Tratamentul

Un orb, care ședea și cerșea în piața unui oraș, cu timpul s-a îmbolnăvit și a fost dus la spital. După ce a fost consultat și i s-a prescris tratamentul, doctorul i-a spus că i se poate face și o operație la ochi pentru a-și recăpăta vederea. Atunci orbul a răspuns:

— Nu, domnule doctor, nu-mi doresc vederea.

— Dar operația este ușoară și sigură.

— Nu, domnule doctor, nu-mi doresc lumina ochilor, pentru că atât timp cât sunt orb, am o meserie, de cerșetor. Dar ce mă fac dacă îmi pierd această meserie?

Din punct de vedere spiritual, omul aflat sub puterea diavolului este orb față de lucrările lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, un astfel de om urăște lumina care vine de sus. Numai cunoașterea Domnului Isus ca Mântuitor, care a venit să-l dezrobească pe om de sub puterea diavolului, îi va permite omului să vadă și să iubească lumina. Păcătosul pierdut nu poate obține ceva prin el însuși, deoarece este căzut în mâinile diavolului, stăpânitorul întunericului. Dar, dacă omul recunoaște în fața Mântuitorului starea în care se găsește, va primi iertare, eliberare de starea rea, lumină, înțelepciune, vindecare și putere de a umbla în lumină. Acesta este „tratamentul” divin!

Citirea Bibliei: Levitic 14.33-57 · Psalmul 62.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU ÎI APARȚII LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:19)

Dacă nu ești sigur că Îi aparții lui Dumnezeu, iată ce spune Cuvântul Lui: „În trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul.” (Efeseni 2:15-21).

Dacă să zicem copiii tăi ar sta afară, rugându-te să-i lași în casă, oare ce le-ai răspunde? Nu le-ai spune: „Intrați, sunteți ai mei, casa mea e și a voastră! Vă iubesc, nu trebuie să vă milogiți!”? Și atunci, dacă tu faci asta, Dumnezeu care este Tatăl tău ceresc, oare nu o va face?! Dumnezeu construiește o casă, și tu faci parte din familia Lui! Tu poți veni înaintea Lui oricând, cu orice nevoie, știind că vei fi primit cu dragoste. Dumnezeu este Tatăl pe care ți l-ai dorit dintotdeauna, iar tu ești copilul pe care El și-L dorește de atâta timp! Dacă ai vreun dubiu în această privință, privește la cruce; atât de mult te iubește Dumnezeu! Deci, tu Îi aparții lui Dumnezeu – nu uita asta, azi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Naum 3:1-19

În vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie. Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună”, de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8‑10).

„Cine o va plânge?” (v. 7).

Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?”, adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).

29 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Căci gândirea cărnii este moarte; dar gândirea Duhului este viață și pace. Fiindcă gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu; căci nici nu poate.

Romani 8.6

Carnea și Duhul sunt și rămân complet opuse. Carnea nu poate niciodată să devină Duh, după cum Duhul nu poate să devină carne. Gândirea cărnii este îndreptată către cele văzute, ea aduce moartea, atât pe moment cât și pentru veșnicie. „Cei răi nu au pace, spune Domnul.” Gândirea Duhului este însă viață și pace, un izvor în noi care țâșnește în viață veșnică și umple sufletul cu pace și bucurie. În Hristos, aceasta a fost desăvârșită; în creștin, împlinirea ei este nedesăvârșită. Dar apostolul nu vorbește despre aceasta aici, ci îi descoperă doar principiile.

Gândirea cărnii nu este doar moarte, ci ea se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și nu-I recunoaște suveranitatea; într-un cuvânt, este „vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. Carnea nu se poate supune legii, care are aplicație la omul natural, reprezentând standardul răspunderii făpturii lui Dumnezeu. Ea „nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate”. Ce judecată necruțătoare din partea Celui care judecă toate după dreptate! Într-atât este de stricată, încât „nici nu poate”. Imediat ce Dumnezeu dă o poruncă, în ea se ridică duhul de răzvrătire. Propria voință rea este standardul ei, ea vrea să fie independentă și urăște tot ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu. De aceea orice om are nevoie de o natură cu totul nouă, care Îl iubește pe Dumnezeu și lucrurile cerești. „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh” (Ioan 3.6).

„Și cei care sunt în carne nu pot să Îi placă lui Dumnezeu” (versetul 8). Cum ar fi fost posibil ca Dumnezeu să privească cu plăcere la oameni, așa cum tocmai am auzit că au fost descriși? Oamenii „în carne” sau „născuți din carne”, care se găsesc înaintea lui Dumnezeu ca urmași ai lui Adam, umblă pe urmele sale, adică „în carne”. „A fi în carne” nu înseamnă altceva decât stricăciune deznădăjduită, legată cu răzvrătire și dușmănie împotriva lui Dumnezeu. Dar, slăvit să fie pentru totdeauna Dumnezeu, că cel credincios nu se mai găsește în această poziție!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.

Ioan 5.24

Numai un pas

Un grup de tineri glumeți au urcat în autobuz. Un călător, care luase loc în apropierea lor, și-a deschis Biblia. Pentru a-i face pe ceilalți să râdă, un băiat, luând o față serioasă, l-a întrebat: „Scuzați, vă rog, puteți să-mi spuneți dacă este mult de aici până în Paradis?”.

Omul s-a uitat prietenește în ochii acelui tânăr și i-a răspuns liniștit: „Paradisul este la numai un pas depărtare de tine. Nu vrei să faci acest pas acum?”.

Doar atât i-a spus călătorul. Dar aceste cuvinte simple și felul cum au fost rostite l-au urmărit pe acest tânăr. Le auzea mereu și nu a găsit liniște până când nu a făcut acest „pas” spre Isus Hristos, Salvatorul.

Fiecare dintre noi trebuie să facă acest pas pentru „a trece din moarte la viață”. Nimeni altul nu-l poate face pentru noi. Chiar și părinții și prietenii care cred în Isus nu pot crede pentru noi. Singurul lucru pe care îl poate face un om pentru altul este să-l conducă la Isus. „Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6).

Cine se întoarce la Dumnezeu și își recunoaște înaintea Lui păcatele, acela găsește iertare. Hristos Și-a dat viața pe cruce ca preț de răscumpărare pentru vina tuturor celor care cred în El.

Citirea Bibliei: Levitic 14.14-32 · Psalmul 61.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU NE-A ALES LOCUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera 4:14)

Istoria Esterei ne învață două lecții importante:

1) Avem nevoie de mentori care să ne îndrume. Pentru că a fost dispusă să-l asculte pe Mardoheu, Estera a descoperit că menirea ei nu a fost doar să fie regină, ci și cea de izbăvitoare a poporului ei. Așadar, cine este Mardoheul tău? Cine este persoana care te cunoaște suficient de bine pentru a-ți clarifica și a-ți confirma chemarea în viață? Cine te iubește suficient de mult pentru a te confrunta când ai căzut de pe cale, sau să te întărească și să te încurajeze când vrei să renunți și să fugi? Acolo unde avem lacune, trebuie să avem lângă noi oameni plini de înțelepciune care să ne sfătuiască. Iosua a ascultat de Moise. Timotei a ascultat de Pavel. Rut a ascultat de Naomi. Tu, de cine asculți?

2) Trebuie să știm că ne aflăm în locul în care dorește Dumnezeu să fim. Vărul ei Mardoheu i-a lansat reginei Estera o provocare ce i-a schimbat viața, când i-a adresat următoarele cuvinte: „…cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” Estera nu a pornit la drum ca să devină regină. Dar odată ce a ajuns regină, ea a trebuit să aleagă între confortul ei și chemarea ei. E o alegere pe care și tu trebuie s-o faci!

Poate te întrebi: „Care este chemarea mea?” Poate fi locul tău de muncă, căsnicia ta, sarcinile tale ca părinte, prieteniile tale… Poate presupune cartierul în care locuiești sau implicarea ca voluntar la biserică. Un lucru este sigur: când te cheamă Dumnezeu, a sosit „timpul” tău. Poate ești ispitit să crezi că tu deja poți să mergi „pe apă” și aștepți doar un moment sau o oportunitate importantă. Nu, tu nu poți să-ți alegi momentul; Dumnezeu ți-l alege! De unde știm? Din Biblie. În Psalmul 31:15 citim: „Soarta mea este în mâna Ta”. Asigură-te azi că ești unde te vrea Dumnezeu, și așteaptă momentul stabilit de El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Naum 2:1-13

Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit”) la scurt timp după potop (Geneza 10.8–12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului”, ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11–13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat”; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit. Ninive este pusă în gardă, într–un mod ironic, să se apere de Însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi” (v. 1). Însă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte” (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr–o creştere bruscă (v. 6, 8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi a jefui (v. 3, 4, 8–10).

„Nu se va mai auzi glasul solilor tăi”, conchide versetul 13. Să ne amintim de acel Rab–Şache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Împăraţi 18.19). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată. Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.

28 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că avem parte de Hristos, dacă, în adevăr, ținem cu tărie, până la sfârșit, începutul încrederii.

Evrei 3.14

Cineva ar putea spune: «Eu nu știu dacă pot să am o deplină siguranță». Răspunsul meu către un astfel de om este: «Tu ești încă sub lege. Dumnezeu poate că îți cercetează sufletul, spre binele tău, dar n-ai ajuns să accepți dreptatea lui Dumnezeu». Sufletul care se află în această stare n-a acceptat dreptatea lui Dumnezeu pentru el, în locul propriei sale dreptăți. El încă mai depinde de inima sa pentru mângâiere și siguranță! Este un lucru deosebit de prețios să ajungi să ai sufletul atât de golit de orice lucru, încât să nu mai ai altceva de făcut decât să accepți ceea ce Dumnezeu îți poate da. Noi n-am cunoscut deloc dragostea lui Dumnezeu până să fim mântuiți. Iar faptul că acum o cunoaștem este lucrarea Duhului Sfânt. Fiul risipitor a înțeles ce era el doar atunci când a înțeles ce era tatăl său.

Suntem cu adevărat părtași cu Hristos dacă mergem până la capăt. Felul cum este prezentat acest verset (Evrei 3.14) nu atinge siguranța celor sfinți. Siguranța mântuirii este o siguranță a credinței și nu înlătură nicidecum dependența de Dumnezeu, nici chiar pentru o clipă. N-am nicio îndoială că Dumnezeu îi va păstra pe fiecare dintre sfinții Săi până la capăt. Dar avem de alergat până ce vom intra în slava veșnică. A susține cu tărie credincioșia lui Dumnezeu este un lucru foarte important. Și trebuie să păstrăm forța deplină a unor versete ca acestea, care lucrează asupra conștiinței noastre ca niște avertismente pe cale.

În Romani 2, viața veșnică este prezentată ca rezultat al unei umblări plăcute lui Dumnezeu. Fără îndoială, harul Său oferă puterea pentru acest lucru, dar viața veșnică este arătată ca o roadă a alergării. Într-un cuvânt, este la fel de adevărat că am acum viața veșnică și că o voi dobândi în viitor; aceasta pentru că Dumnezeu vede viața eternă ca pe un singur tot, deoarece pentru El nu există timp. Urmăm cu hotărâre calea creștină și vom obține viața veșnică la sfârșitul ei. Aceasta nu contrazice celălalt adevăr, anume că Dumnezeu îi va păstra pe ai Săi și că niciunul nu va fi smuls din mâna Sa.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bărbatul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda, să-și caute o locuință potrivită.

Judecători 17.8

Fără țintă

Într-un port de pe coasta Mării Baltice se află o barcă cu vele cu numele „Fără țintă”. Probabil că posesorul ei, când se află la bordul bărcii sale, se bucură pur și simplu de concediul său. Pentru el puțin contează încotro navighează sau unde ancorează, pentru că acea zonă este extrem de frumoasă peste tot.

În cartea Judecători citim despre un tânăr care de asemenea călătorea fără vreo țintă precisă. Dorea să se așeze acolo unde lucrurile vor fi favorabile pentru el. Atunci un bărbat care l-a întâlnit, luându-l cu sine, l-a angajat ca preot al casei sale, pentru slujba pe care el însuși o înființase. Istoria se sfârșește cu faptul că tânărul a fost obligat să devină preot idolatru pentru o întreagă seminție (Judecători 17.8–18.31). Nu a avut nicio altă șansă.

Omul care își lasă viața în voia sorții – după motoul: „Merg acolo unde lucrurile îmi sunt favorabile” – trăiește fără nicio țintă. Să nu se mire când viața sa ia deodată o întorsătură nedorită.

De aceea, acum se ridică întrebarea: Chiar vreți să ajungeți într-un loc unde de fapt nu ați fi dorit? Nu ar fi mai bine să dați urmare chemării lui Hristos? El a spus:

„Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12).

Citirea Bibliei: Levitic 14.1-13 · Psalmul 60.6-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU CE FACI PENTRU DOMNUL? | Fundația S.E.E.R. România

„Când a auzit Simon Petru că este Domnul… s-a aruncat în mare.” (Ioan 21:7)

Biblia spune (în Evanghelia lui Ioan 21:4-8): „Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus. „Copii” le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul şi-a pus haina pe el, şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara…”

Petru a trebuit să decidă dacă să lase peștele și să meargă la Isus sau să rămână în corabie și să se bucure de rezultatul muncii sale. Este o provocare cu care toți ne confruntăm când trebuie să atingem obiectivele pe care ni le-am stabilit în viață, când mrejele noastre sunt pline și „am reușit” – în sfârșit!

Provocarea ta este aceasta: „Stau să-mi păzesc binecuvântările, sau ies din „corabie” și mă duc la Isus, dedicându-mă Lui în întregime?”

Apostolul Pavel menționează pe scurt succesul carierei sale și spune: „Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt… din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.” (Filipeni 3:4-6). Dar să-l ascultăm ce spune după ce s-a întâlnit cu Domnul: „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos… Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos…” (Filipeni 3:7-8).

Apostolul Pavel a înțeles că adevărata sa identitate nu a constat în realizările sale, ci în relația sa cu Domnul Isus. Crezi și tu la fel? Poate în acea noapte, când nu a prins nimic, Petru a crezut că a falimentat… dar, când a ajuns la mal, L-a găsit pe Domnul Isus ocupat – cu pregătirea peștelui! Așadar, oricare este lucrul de care ai nevoie, Dumnezeu îl are. Oricare ar fi lucrurile la care renunți, El te va răsplăti cu mult mai mult!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Naum 1:1-15

Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat-Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (Ioan 7.52). Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive. „Cetatea cea mare”, odinioară cruţată pentru că se pocăise, s-a reîntors la răutatea ei. Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s–a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) Îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El. Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2 Timotei 2.19).

Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului. Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dint-un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul? să anunţăm mântuirea şi pacea? Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (Ioan 4).

27 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Să-ți aduci aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat; de aceea îți poruncesc lucrul acesta astăzi.

Deuteronom 15.15

«Amintiți-vă de Alamo!» este o bine cunoscută expresie în Statele Unite, care a luat naștere după celebra luptă de la Alamo Mission, în 1836, pe vremea războiului generat de separarea de Mexic a statului Texas. Expresia a devenit strigătul de luptă al soldaților americani în războaiele care au urmat. Ea ne arată cât de importantă este aducerea-aminte pentru psihicul oamenilor și al națiunilor.

Acest lucru este adevărat și în sfera spirituală – poate chiar mai adevărat, dacă privim la accentul pe care Biblia îl pune pe acest lucru. De exemplu, cartea Deuteronom folosește expresia „adu-ți aminte” de paisprezece ori. Poporul, care fusese rob în Egipt, urma să intre în Canaan. Moise repetă Legea înaintea lor, pentru ca ei să n-o uite atunci când aveau să intre în țară. O veche zicală spune, pe drept, că «Repetiția este mama învățăturii». Trebuie să auzim un lucru în mod repetat, ca să nu-l uităm. Nu vorbim acum despre memoria cognitivă – fiindcă unii dintre noi, care am îmbătrânit, descoperim că este din ce în ce mai greu să ne amintim anumite lucruri – ci despre memoria spirituală.

Apostolul Petru accentuează acest aspect în cea de-a doua sa epistolă, care conține ultimele sale cuvinte transmise celor credincioși, înainte de martirajul său – „socotesc drept, cât timp sunt în acest cort, să vă trezesc prin aducere-aminte”, idee care apare de mai multe ori în această epistolă. Petru, ca și Moise, dorea să fie sigur că, după plecarea sa, sfinții își vor aminti de ceea ce învățaseră (2 Petru 1.12,13,15; 3.1,8). Pavel i-a scris lui Timotei cu puțin timp înainte de martirajul său, spunând: „Adu-ți aminte de Isus Hristos înviat dintre cei morți” (2 Timotei 2.8); cu alte cuvinte, el îi transmite: «Timotei, nu te teme de ceea ce omul îți poate face! Adu-ți aminte că Isus a fost înviat dintre cei morți; și noi vom fi înviați, la fel ca El!». Acesta este strigătul de luptă al creștinului.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

… făcând pace prin sângele crucii Lui.

Coloseni 1.20

O patrie pentru cei fără adăpost

Evanghelistul Wilhelm Busch (1897-1966) a călătorit odată pe un vapor cu aburi din America în Germania.

Un steward cu care se împrietenise i-a arătat interiorul vaporului. Pe un culoar slab luminat, Busch s-a izbit de un angajat al personalului cabinelor, care venea alergând dintr-un hol alăturat. Când l-a prins pe bărbatul necunoscut în brațe, evanghelistul a strigat râzând: „Ce fel de pasăre am prins?”. Celălalt a răspuns sfidător: „Am fost cândva preot, apoi fermier, după aceea vagabond și chiar marinar; am încercat un timp să fiu călugăr, dar nici acolo nu am găsit pace”.

Înainte de a pleca mai departe cu ghidul său, evanghelistul l-a întrebat repede pe bărbat cum se numește. Cuvintele acelui om care văzuse lumea și care fusese când vagabond, când fermier, când marinar, când călugăr nu i-au dat pace. Când a ajuns acasă, i-a trimis Noul Testament, nimic altceva.

Câteva luni mai târziu, Busch avea să primească o scrisoare „de nedescris de frumoasă”, după cum spunea el. Ea începea așa: „Acum am găsit pace la Isus cel răstignit și înviat…”.

Aceasta este minunea de la Golgota! La crucea Domnului Isus, cel fără adăpost găsește o patrie. Acolo, cel lipsit de pace găsește odihnă pentru sufletul său. Cine înțelege prin credință dragostea lui Dumnezeu și capitulează înaintea Lui, acela găsește viață, împăcare, iertare și har. Vino la Domnul Isus așa cum ești, roagă-L să-ți ierte păcatele și crede că moartea Lui pe cruce este suficientă pentru a ajunge în cer!

Citirea Bibliei: Levitic 13.45-59 · Psalmul 60.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!…” (Psalmul 139:23)

Astăzi vom vorbi despre alte două motive pentru care este important să ai părtășie cu Dumnezeu în fiecare zi:

1) Ca să-ți faci un inventar spiritual al vieții. Psalmistul David s-a rugat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Să reținem cuvintele „inima” și „gândurile”. Acestea sunt primele pe care le cercetezi când stai în prezența lui Dumnezeu. Cum faci lucrul acesta? Punându-ți întrebări. De exemplu: „Cresc eu zilnic în umblarea mea spirituală? Las eu oare păcatul nemărturisit să se adune în viața mea?” Dar cu atitudinile cum stai? Pentru a te vedea așa cum te vede Dumnezeu, tu trebuie să te confrunți cu aceste întrebări în prezența Lui și să le dai un răspuns onest.

2) Ca să-ți dedici fiecare zi Domnului. Autorul Proverbelor a spus: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Împărtășește-ți programul zilnic cu Dumnezeu, roagă-L să te călăuzească în activitățile tale zilnice și modifică-le după cum este nevoie. Roagă-L să te ajute să-ți gestionezi mai bine timpul ca să reușești să faci mai multe lucruri (vezi Psalmul 90:12). Roagă-L să te ajute să faci deosebirea între ce este cu adevărat important și ce nu este (vezi 1 Corinteni 10:23). În fiecare zi din viața ta, va trebui să te confrunți cu aceste lucruri: probleme și oportunități. Și Dumnezeu îți va da perspectiva și abordarea corectă ca să le faci față ambelor categorii. Vei fi uimit cât de eficient vei fi, când începi petrecând timp cu El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 7:1-20

„Vai de mine!” strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi. Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine”; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat‑o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni” (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).

Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34–36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?

Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării” (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! În adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?” (v. 18).

26 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu cruța copilul de corectare.

Proverbe 23.13

Pentru obținerea ascultării, părinții trebuie să facă uz de cuvinte, dar și de atenționări cu privire la pedeapsa care poate să intervină ca urmare a neascultării. Copiii observă foarte repede dacă noi facem sau nu ceea ce spunem ori dacă ei plătesc pentru neascultare sau sunt răsplătiți pentru ascultare. Ascultarea față de dorințele și poruncile părinților trebuie cerută sau chiar impusă prin pedeapsă, dacă este necesar. Dacă se ține cont de acest lucru, copiii vor înțelege repede că spusele părinților vor fi duse la împlinire și că trebuie să asculte. Atunci ei vor da ascultare rapid față de cerințele părinților.

Pe de altă parte, adesea am văzut copii care nu dau nicio atenție cerințelor părinților, deoarece aceștia doar îi roagă și îi amenință, fără să impună ascultare concretă față de poruncile lor. În consecință, copiii fac ceea ce le place și continuă în neascultare; și cine altcineva decât părinții sunt de vină? Aceasta este o greșeală pe care o fac în special mamele, deși se întâmplă ca și tații să fie în această situație.

În cuvintele Domnului despre preotul Eli găsim în mod sigur un cuvânt de atenționare în această privință și pentru tați și pentru mame. În 1 Samuel 3.13, Dumnezeu spune despre Eli: „Pentru că i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care a știut-o: pentru că fiii săi au adus blestem asupra lor, și el nu i-a împiedicat”. Din 1 Samuel 2.22-25 știm că Eli și-a mustrat fiii pentru faptele lor rele, dar lucrul de care l-a învinovățit Dumnezeu a fost că „nu i-a împiedicat”. Aceasta ne arată ceea ce așteaptă Dumnezeu de la părinți. Să nu uităm acest lucru!

R. K. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus pentru voi.

1 Tesaloniceni 5.16-18

Bucurați-vă, rugați-vă, mulțumiți!

• Cine nu-și ia timp dimineața pentru rugăciune și-a făcut greșit socotelile, gândind că ar risca să aibă prea puțin timp pentru activitățile zilei.
  
• Dacă afirmi că Dumnezeu nu-ți îndeplinește toate dorințele, atunci enumeră tot ce ți-a dăruit El fără ca tu să-L fi rugat.
  
• Lasă mai bine ca inima ta să se roage fără cuvinte, decât ca gura ta să se roage fără inimă.
  
• Urmările ascultării sunt mici în comparație cu pagubele care rezultă din neascultare.
  
• Dumnezeu nu este o garanție împotriva furtunilor vieții, dar El ne dă o siguranță desăvârșită în lupte și în încercări.
  
• Dumnezeu permite să trecem prin greutăți care ne suprasolicită, ca să învățăm în viața de zi cu zi că El poate totul.
  
• Lucrările mici și neînsemnate devin mari atunci când sunt făcute pentru Dumnezeu.
  
• Trăiește în așa fel, încât oamenii cu care ai de-a face să aibă dorința să-L cunoască pe Domnul Isus.
  
• Fii o lumină pe acest pământ pentru cei care trăiesc în întuneric.
  
• Nu aștepta timpul când vei părăsi lumea, pentru ca abia atunci să te separi de ea. Nici nu aștepta cerul, pentru ca abia atunci să te poți bucura de binecuvântările cerești.
  

Citirea Bibliei: Levitic 13.29-44 · Psalmul 59.10-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Voi duce… îi voi povăţui pe cărări… voi preface… iată ce voi face și nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16)

Trebuie să afli voia lui Dumnezeu pentru tine, de aceea unul dintre scopurile timpului tău zilnic cu Dumnezeu trebuie să fie călăuzirea. Fără opinia lui Dumnezeu, ești la mila propriei tale gândiri, iar lucrul acesta ar trebui să te îngrijoreze nespus!

David a scris: „Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!” (Psalmul 25:4-5). Dumnezeu a spus prin proorocul Isaia: „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” (Isaia 42:16). Iar când El promite, așa și face!

Drumul pe care o iei îți determină destinul, așa că înainte de a te decide să mergi într-o direcție sau alta, vorbește cu Dumnezeu! Și nu fi surprins dacă El te duce pe un „drum necunoscut”. Trebuie să crezi că Dumnezeu știe ce face.

Blaise Pascal, marele gânditor și om de știință, un creștin devotat, a spus: „Toate necazurile omului pornesc de la incapacitatea lui de a sta singur într-o încăpere. Eu uit de lume și de orice în afară de Dumnezeu.” În această eră a vitezei, trebuie să-ți faci timp să încetinești, să-ți aduni gândurile, să evaluezi ce se petrece în jurul tău și să ceri călăuzire de la Cel ce cunoaște sfârșitul de la început (vezi Isaia 46:10). Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi „să vină la o parte” pentru a fi revitalizați din punct de vedere fizic și spiritual (Marcu 4:34).

Există anumite lucruri pe care Dumnezeu ți le va explica numai când îți faci timp să stai singur cu El! Așadar, nu uita de părtășia ta de fiecare zi cu Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 6:1-16

Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de‑a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într–un fel vrednic de Dumnezeu”; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!

„Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!”, întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare! Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!

„Ascultaţi de nuia”, recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).

25 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Am dorit mult să mănânc paștele acesta cu voi înainte de a pătimi.

Luca 22.15

Norii negri ai furtunii se strângeau cu repeziciune, erau făcute pregătiri pentru arestarea, condamnarea și crucificarea Lui, iar Iuda, care știa despre toate acestea, ședea la masă împreună cu El, cu prețul trădării în punga sa. Domnul cunoștea foarte bine toate acestea. Niciodată înainte nu fuseseră puterile întunericului atât de stârnite – acesta era ceasul suprem. Oamenii nu erau decât marionete, marionete vinovate, care își jucau rolul de bunăvoie. În spatele lor însă erau forțe ale răului hotărâte să-L zdrobească pe Omul smerit și să încheie cu o singură lovitură lupta lor îndelungată cu Dumnezeu. Pe toate acestea Domnul Isus de asemenea le știa.

El însă Se gândea la ucenicii Săi, și la noi. Ei Îl iubeau, însă El îi iubea și mai mult; și a fost dorința Lui, nu a lor, ca ei să fie strânși laolaltă pentru acele momente sacre. Paștele comemora eliberarea lui Israel din Egipt; mielul fript la foc cu care ei se hrăneau în fiecare an îndrepta ochii credinței către venirea Lui. Iar acum El venise și ședea împreună cu ei la acea masă care vorbea atât de limpede despre ceea ce urma să împlinească.

La sărbătoarea Paștelui a instituit Domnul Cina Sa, pe care noi o cunoaștem ca fiind Cina Domnului (1 Corinteni 11); iar El a făcut acest lucru având în vedere în mod exclusiv absența Sa dintre ei. El nu avea să mai fie cu ei, iar ei aveau să fie lipsiți de compania Sa. Și măsura în care ei urmau să-I simtă lipsa avea să arate măsura dragostei lor pentru El. La fel stau lucrurile și acum – Domnul nu este aici. El nu are niciun loc în această lume; politica ei, cercurile ei sociale, plăcerile și planurile ei nu au niciun loc pentru El. Suntem noi conștienți de acest lucru și de absența Lui? Dacă-L iubim, Îi vom simți lipsa și vom tânji după momentul când El va veni să ne ia și să ne ducă în casa Tatălui, ca acolo unde este El să fim și noi.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Luca 23.33

Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru tine

Pe Golgota au fost trei cruci. Pe crucea din mijloc era Cel care este punctul central al întregii creații: Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu. El a murit în locul unui criminal, Baraba, și a fost pus între doi răufăcători. Putea fi înjosit mai mult? El, Cel pe deplin nevinovat, a fost făcut una cu cei mai vinovați dintre vinovați. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu El reprezintă întreaga omenire. Toți sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu, dar crucea Domnului Isus îi separă în două grupe. Unii L-au respins batjocorindu-L, în timp ce alții s-au îndreptat spre El cu vinovăția lor, căutând salvare. Unii au mers în pierzarea veșnică, alții în viața veșnică. Cărei grupe îi aparții tu? Ai recunoscut că Domnul Isus este Mielul nevinovat al lui Dumnezeu, jertfit pentru vina ta, sau încă Îl batjocorești, la fel ca alții?

La Golgota a avut loc cea mai măreață ispășire și singura autentică pentru toate păcatele noastre. Acolo, Cel Drept a murit pentru noi, cei nedrepți, pentru a ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Păcatul este atât de îngrozitor în ochii lui Dumnezeu și omul este așa de corupt, încât nimeni nu a putut face ispășire, ci doar Fiul lui Dumnezeu. De aceea omul nici nu poate găsi în nimeni altul mântuire și răscumpărare, decât numai în El. Pentru a ajunge la această mântuire veșnică, nu contează cărei biserici sau comunități religioase îi aparții, ci este vorba doar de faptul dacă Îl accepți sau Îl refuzi pe Domnul Isus și lucrarea Lui înfăptuită pe cruce. Niciunul dintre cei care L-au acceptat, fiind conștient de vina și de păcatul lui, nu a regretat, pentru că doar la El putem găsi pace și fericire.

Citirea Bibliei: Levitic 13.9-28 · Psalmul 59.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRTĂȘIA (DE FIECARE ZI) CU DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!” (Psalmul 119:38)

Cuvântul „devotament” implică dedicare totală față de cineva, oferindu-i timpul și atenția ta, bucurându-te de compania sa, căutând să-i faci pe plac și făcând din persoana aceea o prioritate în viața ta. Dar există două capcane de care trebuie să te ferești și pe care trebuie să le eviți:

1) Eul. Dumnezeu a promis că te va binecuvânta, însă atunci când vrei doar binecuvântarea Sa, în loc să cauți o relație cu El, devii autocentric, în loc să fii hristocentric! Adevărul este că te poți ruga până nu mai poți, dar Dumnezeu nu-ți va da anumite lucruri, dacă nu ești suficient de matur ca să le gestionezi. Mai mult decât orice în viață, Avraam și-a dorit un fiu. Și Dumnezeu i l-a dat. Cu toate acestea, când Dumnezeu i-a cerut să-și aducă fiul ca jertfă, Avraam nu a ezitat. Avraam a dovedit că nu iubește altceva mai mult decât pe Dumnezeu, de aceea Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta și că-i va înmulți tot ce are (Geneza 22:17). Avraam a devenit unul dintre cei mai de succes oameni din generația sa, dar adevăratul motiv al faimei sale a fost faptul că Dumnezeu l-a numit „prietenul” Său (Isaia 41:8).

2) Faptul de a fi prea ocupat. Unul dintre pericolele lucrării în slujba Domnului este acela că s-ar putea să devii așa de ocupat, încât să nu mai petreci timp în închinare înaintea Lui. Psalmistul a spus: „Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!…” (Psalmul 29:2). Cuvântul „cuvenită” înseamnă „meritată/pe care o merită.” Când Ioan a văzut mulțimile din ceruri care Îl lăudau pe Dumnezeu, acestea cântau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea…” (Apocalipsa 4:11).

Așadar, începe părtășia ta zilnică cu Dumnezeu spunând: „Doamne, mă aflu aici pentru că meriți toată închinarea și adorarea mea. Amin!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 5:1-15

Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum Îl numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi Instrumentul eliberării. În Hristos, Dumnezeu Îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt din zilele eternităţii” trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3‑6). Şi El, „Judecătorul lui Israel”, va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Îi anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „acum El va fi mare şi Acesta va fi pacea” (v. 4, 5). Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!

În acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:

1. pe Israel ~ eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;

2. pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a‑Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi‑o apăra. La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10‑15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3‑7).

24 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

„Și acum, iartă, te rugăm, vina robilor Dumnezeului tatălui tău.” Și Iosif a plâns când i-au vorbit ei.

Geneza 50.17

Mesajul trimis lui Iosif de către frații săi trădează faptul că ei nu cunoșteau cu adevărat inima lui și că, în consecință, nu se încredeau în el. Mai rău chiar, ei au încercat să-și ascundă lipsa de încredere în Iosif, pretinzând că îi transmit cuvintele pe care tatăl lor le-ar fi spus înainte de moarte. Este imposibil de crezut că Iacov ar fi spus așa ceva. Neglijând total iertarea pe care Iosif le-o dăduse pentru tot trecutul lor trist, ei se roagă acum să fie iertați. În ciuda întregului har și a întregii iubiri manifestate de Iosif față de ei, conștiința lor neliniștită îi conduce să creadă că Iosif încă avea ceva împotriva lor. Într-adevăr, dacă nu trăim aproape de Hristos, dacă nu ne familiarizăm cu inima Lui, există pericolul ca, din cauza păcatului, a căderilor și a unei umblări neatente, să ajungem să credem, atunci când conștiința începe să lucreze, că Hristos este împotriva noastră pentru vreun lucru pe care l-am făcut și, la fel ca frații lui Iosif, să căutăm iertare pentru acel lucru. Totuși, oricât de mare ar fi căderea unui credincios adevărat, Scriptura nu sugerează niciodată că ar trebui să cerem iertare ca și cum chestiunea în sine n-ar fi fost rezolvată deplin și etern, ci suntem îndemnați să ne mărturisim păcatul, pentru ca părtășia să fie restabilită.

Iosif le-a spus fraților săi: „Voi, în adevăr, ați gândit rău împotriva mea … Și acum, nu vă temeți” (versetele 20 și 21). Cu alte cuvinte, el spune: «Eu știu tot răul din inimile voastre împotriva mea, dar nu vă temeți, căci în inima mea nu este decât dragoste pentru voi». Astfel, încă o dată, el îndepărtează toate temerile lor cu privire la trecut și toate îngrijorările lor cu privire la viitor, căci adaugă: „Vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri”. Astfel că el „i-a mângâiat și le-a vorbit inimii”. „Dragostea desăvârșită alungă frica” (1 Ioan 4.18).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult, împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus.

1 Timotei 1.14

Surprins de har

Un hoț s-a strecurat prin grădină, a deschis cu forța ușa terasei și a intrat în casă. Cu ajutorul unei lanterne cu lumină estompată a scotocit prin cameră. Deodată a auzit o mașină intrând în curte și oprindu-se în fața garajului. Atunci a pus repede mâna pe un teanc de bancnote de pe comodă și a fugit.

Dar ce surpriză! Ceea ce luase nu erau bani, ci un teanc de pliante creștine. Pe prima pagină era tipărită o bancnotă, după care urma un text despre iertarea pe care Dumnezeu o oferă oamenilor pentru ștergerea vinei lor. În loc de bani, hoțul luase istoria dragostei și a harului lui Dumnezeu.

Pe drumul spre Damasc, conștiința lui Saul care se împotrivea Fiului lui Dumnezeu, persecutându-i pe creștini, a fost atinsă când Isus Hristos i S-a arătat.

Cu siguranță, Saul a fost surprins când Domnul Isus i-a arătat harul Său ca un fluviu! El, care se făcuse atât de vinovat, primea iertarea păcatelor sale. Această iertare a fost un cadou de neînțeles. Dar Domnul voia să-i dea și mai mult: Saul trebuia să devină un Pavel, un vestitor al evangheliei harului!

Ești și tu pătruns de harul divin pe care l-ai cunoscut personal? Dacă ai devenit un copil al lui Dumnezeu, spui și altora despre harul Său măreț?

Citirea Bibliei: Levitic 12.1-13.8 · Psalmul 58.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TOATE DATORIILE TALE SUNT ȘTERSE! | Fundația S.E.E.R. România

„A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră…” (Coloseni 2:14)

Când cineva este arestat pentru o crimă și adus în sala de judecată, judecătorul va spune: „Acuzațiile împotriva ta sunt…” În acel moment, avocatul speră să poată îndepărta acuzațiile. Ei bine, Dumnezeu are o evidență a fiecărui păcat pe care l-ai comis de când te-ai născut, până ai murit. Acolo sunt detaliate toate deciziile proaste pe care le-ai luat, faptele pline de ură, atitudinile de neiertare, prejudecățile, lăcomia, pofta, minciunile… El le-a consemnat pe toate. Dar tu nu ai văzut acest dosar și nimeni altcineva nu l-a văzut, pentru că El „ne-a iertat toate greșelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 2:13-14). Știind foarte bine că prețul pentru păcatele noastre era moartea, „Hristos… a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).

Să reținem cuvintele: „a iertat” și „a șters zapisul” păcatelor pe care le-ai comis. La cruce, în momentul apariției credinței, Dumnezeu ne ia toate păcatele și le pune în contul lui Hristos, și în același timp ia neprihănirea lui Hristos și o trece în contul nostru. Există o limită a dragostei lui Dumnezeu pentru tine? Nu! David, care a comis adulter, nu a dat de ea… Nici Pavel, persecutorul creștinilor… Nici Petru, cel care s-a lepădat… Nici tâlharul de pe cruce… Și te asigur: nici tu nu vei ajunge la capătul iubirii Lui! Când Isus a strigat de pe cruce: „S-a isprăvit!”, Dumnezeu a scris „plătit pe deplin” peste fiecare păcat pe care l-ai comis vreodată.

Cuvântul „îndreptățit” înseamnă „ca și cum nu aș fi păcătuit niciodată.” Astăzi, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru dragostea Lui pentru tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 4:1-13

Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă” (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă. Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr–o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr–o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i–o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute! Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu. Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum!

„Să ne suim” în acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui”, adaugă el. Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui” (v. 2; Iacov 1.22)!

23 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim preoți și leviți, ca să-l întrebe: „Tu cine ești?”.

Ioan 1.19

Iudeii erau hotărâți să obțină un răspuns, iar Ioan li l-a dat. Remarcați însă răspunsul! Cine sau ce era el? Un nimeni! El era doar un „glas” (versetul 23). Iată un lucru de o mare frumusețe morală. Golirea de sine manifestată de acest slujitor onorat este minunată. Face bine inimii noastre să fim aduși în contact cu un har de acest fel. Vedem aici un om care avea o putere și o demnitate reale, unul dintre cei mai iluștri slujitori ai lui Hristos, a cărui predicare a atins inimile a mii de oameni, a cărui naștere a fost vestită printr-un înger și a cărui slujire a fost vestită mai dinainte de profeți – vestitorul Împărăției și prietenul Împăratului. Totuși, acest om remarcabil, atunci când a fost forțat să vorbească despre sine însuși, a spus: „Eu sunt un glas” – nici măcar un simplu om, ci doar un glas.

Ce lecție importantă avem aici! Cum corectează ea lamentabila noastră preocupare cu noi înșine și tendința de a ne înălța! Este minunat să ne gândim la viața strălucită a lui Ioan Botezătorul, la slujirea sa plină de putere, la influența lui întinsă, care a ajuns chiar și până la inima împăratului Irod. Totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, atunci când a fost forțat să dea un răspuns cu privire la sine însuși, el s-a descris cu un singur cuvânt: „glas”.

Aceasta este ceea ce și noi avem nevoie în aceste zile când oamenii își arogă importanță, știind că această tendință există și în inimile noastre. Suntem tentați să gândim despre noi înșine mai presus de ceea ce ar trebui să gândim și suntem gata să dăm o mare importanță micilor lucrări pe care avem harul să le facem. De aceea avem atâta nevoie să învățăm din felul în care Ioan Botezătorul s-a golit pe sine și, când a fost provocat să vorbească despre sine, s-a retras în umbră și a spus: „Eu sunt doar un glas”.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide!

Luca 11.9

Despre rugăciune

Prin rugăciune vorbim cu Dumnezeu. Cât de măreț este faptul că noi, niște oameni neînsemnați pe minuscula planetă Pământ, putem să-I vorbim Dumnezeului atotputernic! – Rugăciunea este, înainte de toate, o vorbire a inimii cu Dumnezeu. Ca în orice discuție pe care o avem cu cineva, atât noi, cât și cealaltă persoană nu rămânem indiferenți față de cele discutate. Tot așa este discuția cu Dumnezeu. Un prim și foarte însemnat efect al rugăciunii este faptul că ea ne schimbă.

Despre ce putem vorbi cu Dumnezeu? Lui putem să-I spunem totul! Nu există subiecte pe care nu am putea să I le spunem. Așa de îndurător și de bun este Dumnezeu!

Care este situația cu ascultarea rugăciunilor noastre? Vorbirea noastră cu Dumnezeu constă parțial din cereri și dorințe. Ne dorim să primim ceva de la El; dorim ca El să schimbe într-un anumit fel viața noastră și a altora. Răspunsurile Sale vor fi dintre cele mai diferite. Dar, indiferent de răspunsul lui Dumnezeu, întotdeauna el vine din inima Lui plină de dragoste. Poate ne va spune un da la ceea ce L-am rugat. Poate va face chiar și mai mult „decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20).

Dar poate Dumnezeu trebuie să spună nu la rugăciunea noastră, pentru că ar fi spre paguba noastră dacă ar îndeplini-o. Tatăl nostru știe ce este bun pentru noi și El ne vrea întotdeauna binele. Alteori El ne dă un răspuns diferit de cum ni l-am imaginat noi.

Dar ceva este sigur: Dumnezeu ne aude și ne înțelege. El nu ne trece niciodată cu vederea!

Citirea Bibliei: Levitic 11.29-47 · Psalmul 57.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII FERICIT | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:17)

Domnul Isus Și-a rezumat învățătura despre fericire în felul următor: „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” Biblia ne oferă trei principii vitale care duc la fericire.

1) Fii mulțumit! (vezi 1 Timotei 6:8). Un om care a încercat tot ce se putea pentru a scăpa de păpădii, a sunat în cele din urmă la un centru de grădinărit și a întrebat: „Ce altceva aș mai putea încerca?” Proprietarul magazinului i-a spus: „Încearcă să te obișnuiești cu ele!” În viață, obții acele lucruri asupra cărora te concentrezi. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8).

2) Fii recunoscător! (vezi 1 Tesaloniceni 5:18). Privește în jur și fii recunoscător pentru ce ți-a dăruit Dumnezeu. Și dacă nu poți, mulțumește-I pentru lucrurile de care te-a ferit. Diavolul nu trebuie să-ți fure nimic, trebuie doar să te facă să crezi că meriți. Iar Biblia ne spune că: „Noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har” (Ioan 1:16).

3) Învață să-i apreciezi pe cei pe care îi iubești! Biblia ne spune ce trebuie să facem: „Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24). „În cinste fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). „Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși.” (Filipeni 2:3). „Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții…” (1 Tesaloniceni 3:12).

Așadar, nu uita, fericirea nu este o îndreptățire, ci este o răsplată pentru că ai făcut ce este bine în fiecare zi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 3:1-12

Capitolul 2 îi menţiona deja pe profeţii cei răi; acum putem observa prin ce anume se disting. Ei caută să-i facă pe slujitorii autentici ai lui Dumnezeu, de pildă pe Mica şi pe Isaia, să tacă. Îşi adaptează cuvântările la poftele poporului, pentru a le câştiga favoarea (comp. cu Romani 16.18). Linguşesc pasiunile ascultătorilor (cap. 2.11), adormindu-le conştiinţa într-o încredere înşelătoare, şi, pentru a umple măsura, scot din aceasta, în afară de popularitate, chiar şi bani (v. 11). Oameni de o lăcomie nesăţioasă, îşi vând minciunile foarte scump (v. 5; Isaia 56.11; Ieremia 6.13). Fapta lor nesăbuită este însă mult înlesnită de cei din lume care, într-o manieră generală, pentru a-şi acoperi acţiunile rele, îşi strâng „o mulţime de învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4.3). Priviţi la împăratul Ahab, deja citat pe pagina de ieri în mod trist: patru sute de profeţi îl mint în direcţia dorinţei sale şi, în timp ce pe aceştia îi ascultă, pe un alt Mica, singurul care îi spune adevărul, îl aruncă în închisoare (1 Împăraţi 22; 2 Cronici 18)!

După ce slujitorul lui Dumnezeu, „plin de putere prin Duhul Domnului” (stare care ar trebui să ne caracterizeze pe toţi: v. 8; Efeseni 5.18), îi avertizează pe cei responsabili din popor (pe căpetenii, pe mai-mari), Ieremia 26.17-19 (care citează versetul nostru 12) ne comunică efectul salvator al acestei profeţii.

22 Iunie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1.17

Isus este Cel care dă o pace durabilă sufletelor noastre, nu părerea noastră despre noi înșine. Credința nu socotește niciodată ceea ce este în noi înșine ca temelie a odihnei. Ea primește, iubește și respectă descoperirea pe care o dă Dumnezeu și gândurile lui Dumnezeu cu privire la Isus, în care El Își găsește toată plăcerea. Dacă El are preț și pentru sufletele noastre, dacă ochii noștri și inimile noastre se preocupă numai cu El, deșertăciunea și păcatul care ne înconjoară nu vor avea influență asupra noastră. Aceasta va constitui, de asemenea, puterea noastră împotriva păcatului și a stricăciunii propriilor noastre inimi. Tot ce văd în mine, în afară de El, este păcat; dar ceea ce mă face smerit nu este preocuparea cu păcatele mele, nici cu firea mea păcătoasă, ci, dimpotrivă, este preocuparea cu Domnul Isus și cugetarea la perfecțiunea Persoanei Sale. Este bine să terminăm cu noi înșine și să nu mai avem de-a face decât cu Isus. Avem dreptul să uităm de păcatele noastre și de orice altceva, în afară de Isus.

Nimic nu este mai greu pentru noi decât să păstrăm un simțământ al harului – să rămânem, în mod practic, conștienți că nu suntem sub lege, ci sub har. Prin har ne este întărită inima, dar nimic nu este mai greu decât să înțelegem cu adevărat plinătatea harului, a acestui „har al lui Dumnezeu în care suntem”, și să umblăm în puterea care decurge din această poziție.

Numai în prezența lui Dumnezeu putem cunoaște harul, iar privilegiul nostru este să fim în prezența Lui. Îndată ce ne depărtăm de prezența Lui, gândurile noastre ne năpădesc, iar ele nu pot să ajungă la înălțimea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la noi, nu pot să se înalțe până la „harul lui Dumnezeu”.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Cel care cercetez rărunchii și inimile; și voi răsplăti fiecăruia dintre voi după faptele voastre.

Apocalipsa 2.23

Doar am verificat

Un băiat de vreo treisprezece ani a intrat într-un magazin și i-a cerut voie proprietarului să folosească pentru un apel scurt telefonul său. Proprietarul a acceptat. Un client, care l-a observat cu atenție pe acel băiat vioi, a tras cu urechea la conversație. Iată ce a auzit: „Alo! Vă rog mult să-mi faceți legătura cu domnul Jones … Bună ziua, domnul Jones! Ați fi interesat să angajați un băiat ca ajutor în gospodărie? … Ei, bine, poate doriți să-l schimbați … Bine, dar poate el singur să facă toate treburile? Nu vreți să mai angajați o persoană? Chiar nu aveți nevoie de încă cineva? … În regulă, la revedere!”.

În timp ce băiatul punea receptorul în furcă, clientul, care ascultase dialogul băiatului cu domnul Jones, vrând să-l încurajeze puțin pe curajosul băiat, i-a spus:

— Băiete, nu te lăsa păgubaș! Ai să găsești până la urmă o slujbă, sunt sigur. Nu te da bătut! Cineva va avea nevoie de unul ca tine, care are calitățile tale.

— Dar eu nu caut un loc de muncă, domnule! Eu am o slujbă. Vedeți, eu sunt deja ajutorul domnului Jones. Voiam numai să verific dacă într-adevăr îmi îndeplinesc bine îndatoririle.

Asemenea acestui băiat, este de dorit să ne verificăm și noi în lumina Cuvântului, dacă alergarea și credința noastră sunt cele pe care le așteaptă Dumnezeu de la noi.

Citirea Bibliei: Levitic 11.1-28 · Psalmul 56.8-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI DEZAMĂGIT? | Fundația S.E.E.R. România

„Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea, la Tine mă gândesc…” (Psalmul 42:6)

Max Lucado scria: „Când Dumnezeu nu face ce vrem noi, nu ne este ușor; nu a fost niciodată ușor și nici nu va fi. Credința este convingerea că Dumnezeu știe mai mult decât știm noi, și că El ne va scăpa. Dezamăgirea este provocată de așteptări neîmplinite, și este vindecată de așteptări reînnoite. Nu intra în panică, nu te da bătut, ai răbdare – Dumnezeu este la cârmă. El hotărăște sfârșitul!” Așadar, când ești dezamăgit:

1) Cercetează-ți lăuntrul. David s-a cercetat și a întrebat: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5). Recunoaște-ți sentimentele. Nu poți confrunta ce nu recunoști. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate rădăcina problemei. Este cumva mânia înăbușită? Invidia? Mândria? Pofta? Oboseala fizică și mentală? Fii deschis la ce îți descoperă El!

2) Privește în sus. David a spus: „Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda.” (Psalmul 42:5) În loc să te concentrezi asupra dezamăgirii tale, concentrează-te asupra Celui ce cunoaște calea de scăpare!

3) Amintește-ți de credincioșia lui Dumnezeu din trecut. „Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc.” (Psalmul 42:6) În toate încercările sale, Iosif s-a agățat de încrederea că Dumnezeu îi controlează destinul. Amintirea credincioșiei lui Dumnezeu îți zidește încrederea că El va continua să Se îngrijească de tine.

4) Nu trebuie să înțelegi totul. Doar pentru că nu reușești să înțelegi ce face Dumnezeu acum, nu înseamnă că mai târziu nu va avea sens. Noi știm că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

5) Nu te lăsa pradă amărăciunii. Când speranțele îți sunt spulberate, se poate instala resentimentul. Biblia spune: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Indiferent cât de adâncă pare groapa, Dumnezeu se află acolo cu tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Mica 2:1-13

Capitolul 21 din cea dintâi Carte a Împăraţilor ne istoriseşte cum nelegiuitul Ahab pofteşte moştenirea lui Nabot şi cum o ia apoi prin violenţă şi prin abuz de putere (vezi Mica 6.16). Împotriva acelora care plănuiesc răul (nelegiuirea; v. 1), Domnul plănuieşte răul (pedeapsa; v. 3) În contrast însă, subliniem întrebarea din versetul 7: „Nu fac bine cuvintele Mele celui care umblă cu dreptate?”. Putem răspunde şi noi din experienţă: „Da, Doamne, cuvintele Tale fac bine; ele sunt bucuria inimii mele!” (Ieremia 15.16; Ioan 6.68)?

„Acesta nu este locul de odihnă”, continuă profetul (v. 10). În adevăr, lumea este atât de agitată, atât de înfierbântată, încât orice om sincer ar trebui să admită că pe pământ nu există adevărata odihnă. Dumnezeu ne aminteşte tot aici şi motivul: „din cauza întinăciunii”. După cum Isus n–a găsit unde să–Şi pună capul într–o lume ruinată de păcat, nici răscumpăraţii Săi nu se pot simţi în largul lor în mijlocul celor care–L dezonorează pe Dumnezeu.

Cât despre voi, cei care încă n–aţi experimentat că lumea nu poate da pacea, să ştiţi că există un loc de odihnă pentru sufletul obosit. Unde se află acest loc? Lângă Isus! „Veniţi la Mine” ~ invită Mântuitorul „şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).