Mana Zilnica

19 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ca să nu dăm câștig lui Satan asupra noastră; pentru că nu suntem necunoscători ai planurilor lui.
2 Corinteni 2.11

Când vorbește de Satan, Petru spune: „Fiți treji, vegheați!” (1 Petru 5.8). Cu siguranță, pentru a fi treji este suficient să ni se spună că scopul lui Satan este să ne înghită. El vrea nu numai să ne strice bucuria și să ne împiedice slujirea, ci, dacă ar fi posibil, ar vrea chiar să ne distrugă complet. Bunul Păstor ne asigură însă că el nu va putea face așa ceva. Scopurile dragostei eterne nu pot fi zădărnicite de vrăjmaș!

Diavolul nu poate ști ce este în inima omului – „Tu, numai Tu cunoști inima tuturor fiilor oamenilor” (1 Împărați 8.39). Satan nu are discernământ spiritual și nu poate înțelege scopurile lui Dumnezeu, nici exercițiile spirituale ale sfinților; însă el își poate forma o idee privind la acțiunile oamenilor, de aceea îi urmărește cu atenție. Dacă eșuează în a-l face pe un credincios să-și împlinească poftele cărnii, va încerca să-l înșele făcându-l să se îngâmfe din punct de vedere religios.

Cât este deci de necesar să ne amintim că nici darurile, nici succesul în slujire, nici cunoștința biblică, nici experiența îndelungată și nici toate acestea laolaltă nu pot fi o barieră pentru acțiunile ispititorului. În toate acestea se poate strecura voința proprie, iar unde se strecoară voința proprie, vrăjmașul găsește întotdeauna o ușă deschisă. Iar dacă voința proprie deschide o ușă, încrederea în sine este cea care o ține deschisă. De cealaltă parte, putem avea încrederea că, acolo unde există o ascultare din inimă și o dependență reală, vrăjmașul nu poate face nimic. Ascultarea îi închide ușa, iar dependența o păstrează închisă.

G Cutting

SĂMÂNȚA BUNĂ

… cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!
Tit 3.8

Răsplata faptelor

Profesoara și asistenta medicală Clara Barton (1821-1912) s-a oferit să meargă pe front în mod voluntar. Ea a ajuns la spitalul de campanie, unde a început imediat lucrul și nu s-a oprit nici în orele târzii de noapte. Oboseala n-a împiedicat-o de a curăți și pansa rănile unui soldat, în timp ce încuraja pe altul. Nesiguranța vieții n-a înspăimântat-o. Chiar și atunci când un grup de rebeli s-a apropiat de locul unde era spitalul, iar șuieratul gloanțelor din confruntare se auzea tot mai tare, Clara și-a continuat slujba. Ea nu s-a oprit din muncă, atunci când toți ceilalți medici au mers să apere spitalul. Când unul dintre ofițeri a anunțat că spitalul trebuie evacuat, deoarece sunt în nesiguranță, Clara a spus: „Eu pot să călăresc; de aceea voi rămâne încă o oră să pansez rănile celor ce nu se pot deplasa”. Văzând curajul și dedicarea acestei asistente, ofițerul a acceptat, ca ea să mai rămână o oră în plus în urma convoiului care s-a retras. Spirit dinamic, doamna Clara Barton a demonstrat adevărul cuvintelor înțeleptului Solomon: „Cine urmărește binele își câștigă bunăvoință, dar cine urmărește răul este atins de el” (Proverbe 11.27). Ca o răsplată a lucrărilor doamnei Barton, la înființarea Crucii Roșii Americane, ea a fost numită de către oameni primul președinte al organizației.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ-TI TIMP PENTRU ODIHNĂ

„În ziua a şaptea să te odihneşti” (Exod 34:21)

     Una din cele mai bune metode de a-ți păstra perspectiva asupra lucrurilor cu adevărat importante este să incluzi în agenda ta timp de odihnă și de recreere. Cuvântul recreere înseamnă „a re-crea”: a-ți reîncărca bateriile din punct de vedere fizic, spiritual, emoțional și relațional. Odihna și recreerea îți refac creativitatea, îți hrănesc viziunea și aduc echilibru în universul tău.

În realitate, unii dintre cei pe care îi admirăm cel mai mult sunt disfuncționali din perspectivă socială și relațională. De exemplu, dacă le-ai lua amvonul unora dintre predicatori și dacă le-ai lua funcția de directori executivi anumitor persoane, ar fi complet pierduți. Și dacă ești sincer, ai ajunge la concluzia că după toate probabilitățile ei au nevoie de consiliere. Vioara lor are o singură coardă – munca. Fără ea, ei nu știu să trăiască. Biblia spune: „Dumnezeu … S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Geneza 2:2).

Întrucât Dumnezeu nu doarme și nu obosește niciodată, e limpede că El dorea să ne lase un exemplu de urmat. Oamenii conduși de scop pot deveni obsedați de muncă și cred că nu este timp pentru relaxare. Unii creștini consideră chiar că relaxarea este „lumească.” Domnul Isus, însă, le-a spus ucenicilor Săi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31).

Dumnezeu, știe că timpul liber e atât de important încât l-a menționat în Biblie. El a spus: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:13-14).

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Păstrează-ți timp pentru odihnă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 13.3252

Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică, le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci săl auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru îndreptăţirea noastră (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, sigură şi tare (Evrei 6.18b20).

Ce trist că Evanghelia (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).

Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din casa tatălui.

18 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui și le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul”.
Geneza 9.1

Noe a început să cultive pământul și a sădit o vie.
Geneza 9.20

Izbăvirea lui Noe prin intermediul potopului a demonstrat credința lui în Dumnezeu și este o ilustrație a binecuvântării venite în urma ascultării. Potopul este cea mai puternică dovadă cu privire la judecata asupra întregii lumi, judecată care va avea loc la sfârșitul zilelor. Corabia a fost un adăpost perfect pentru Noe și pentru familia sa, la fel cum Domnul Isus îi mântuiește în mod perfect de mânia lui Dumnezeu pe cei care cred. Noe a adus arderi-de-tot lui Dumnezeu, făcând să se înalțe spre El mireasma plăcută a lucrării perfecte de răscumpărare împlinite de Fiul Său. Aceasta este prima oară când este menționat un altar în Biblie – un răspuns sacru la dreptatea și la harul lui Dumnezeu. El i-a binecuvântat pe Noe și pe familia lui și a stabilit curcubeul ca semn al promisiunilor Sale făcute lor.

Totuși, dreptul Noe, care umblase cu Dumnezeu atunci când era înconjurat de nelegiuire, trebuie să experimenteze acum falimentul propriei sale firi păcătoase. Când violența și corupția îl asaltau, Noe a rezistat prin credință; însă, după ce lumea a fost înnoită, el a trebuit să guste amărăciunea a ceea ce propria sa inimă adusese pe pământul cel nou. Agricultura și cultivarea viei sunt îndeletniciri onorabile, însă Noe a fost biruit de vinul făcut de el și a ajuns să se dezgolească în cortul său.

Aceasta este o lecție pentru noi. Cele mai mari biruințe ale credinței nu ne fac imuni la cădere. Firea noastră păcătoasă rămâne întotdeauna un vrăjmaș și ne va conduce mereu la stări rușinoase. Scriptura ne dezvăluie falimentul lui Noe, însă acest faliment nu mai este niciodată pomenit în altă parte de-a lungul ei, așa că putem fi siguri că Noe și-a recunoscut păcatul, l-a mărturisit și s-a pocăit de el. „Pentru că cel drept cade de șapte ori și iarăși se ridică” (Proverbe 24.16).

S J Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

… El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi”.
Evrei 13.5

„Știam că nu vei uita…”

În urma unui puternic cutremur de pământ în anul 1989 în Armenia au pierit zeci de mii de oameni. Imediat după cutremur, un tată se îndrepta spre școala unde învăța fiul său. Cu toate că școala era o ruină în urma cutremurului, tatăl nu a încetat să sape printre dărâmături. Lumea îi spunea că este o muncă în zadar. Nu putea să mai găsească supraviețuitori. Nimic și nimeni nu l-au putut opri pe tatăl copilului să sape mai departe și să nu-și piardă speranța. După 38 de ore de muncă continuă, tatăl încă nu încetase să-și strige pe nume copilul. Deodată veni și răspunsul: „Tată, sunt aici!”. Copilul scăpase ca prin minune împreună cu câțiva colegi de clasă. „Le-am spus colegilor mei să nu le fie frică, fiindcă tu vei veni să ne salvezi. Știam că nu vei uita promisiunea care mi-ai făcut-o.”

Tatăl ceresc Își iubește copiii cu o dragoste veșnică. Datorită acestei iubiri infinite și cunoscând cât de mari, cât de multe, cât de variate și cât de nenumărate le sunt încercările, greutățile, durerile și ispitirile în această vale a lacrimilor, Dumnezeu, în harul Său, a pregătit resurse din belșug, a făcut promisiuni scumpe și încurajatoare. Tatăl ceresc nu uită promisiunile pentru aceia care prin credința în Mântuitorul au devenit copiii Săi. Se numără și cititorul printre acești oameni fericiți?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPUTERNICIT (2)

„Îţi pun azi înainte viaţa şi binele” (Deuteronom 30:15)

     Dumnezeu a zis poporului Său: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze” (v. 15-16). O persoană care are dragostea lui Dumnezeu în inima sa poate îndrepta și schimba lucrurile. John Wilkes Booth a șocat lumea prin asasinarea președintelui Abraham Lincoln.

La vremea aceea, fratele lui Booth, Edwin era considerat unul dintre cei mai mari actori din America. Crezând că numele familiei a fost făcut de rușine pentru totdeauna, el s-a retras din actorie și s-a izolat. Dar această moștenire s-a dovedit a fi una pentru viață și influență. Cu câțiva ani înainte de asasinarea lui Lincoln, Edwin se afla într-o gară din Jersey City, statul New Jersey. Se afla în apropiere când un tânăr s-a împiedicat pe peron și a căzut pe șina trenului pus în mișcare. Fără să ezite, Edwin l-a salvat pe tânăr aplecându-se și trăgându-l de guler.

A existat un scurt schimb de mulțumiri, însă Edwin nu s-a gândit vreodată cât de însemnat va deveni acel moment. După câțiva ani, a primit o scrisoare din partea președintelui Ulysses Grant, mulțumindu-i pentru fapta sa eroică. De ce? Pentru că tânărul pe care l-a salvat era Robert Todd Lincoln, fiul lui Abraham Lincoln.

Edwin Lincoln a dus scrisoarea cu el în mormânt; o aducere aminte a faptului că poate nu vom fi în stare să ne schimbăm trecutul, dar putem cu siguranță să ne schimbăm viitorul. Iar prin Harul lui Dumnezeu îl poți schimba și pe al tău!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 13.1331

Apostolii, continuânduşi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) îi părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi întro lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.

Adresânduse iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu Îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!

Toate se potriveau de minune pentru aL desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

17 Septembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Atunci preoții de seamă și bătrânii poporului s-au adunat în curtea palatului marelui preot care se numea Caiafa; și au ținut sfat împreună, ca să-L prindă pe Isus prin viclenie și să-L omoare. Dar spuneau: „Nu în sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor”.
Matei 26.3-5

Toți mai-marii au ținut sfat pentru a-L da la moarte, însă le-a fost teamă să facă acest lucru în timpul săptămânii, pentru a nu provoca tulburare în popor. Însă, în ciuda acestei intenții a lor, Dumnezeu a făcut ca totul să aibă loc chiar în timpul săptămânii, fiindcă Scriptura trebuia împlinită și, în chiar momentul când israeliții sacrificau mielul pascal, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, adevăratul Miel pascal a fost jertfit. „Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi” sunt cuvintele mișcătoare prin care apostolul Pavel descrie acest eveniment (1 Corinteni 5.7).

Felul în care totul s-a întâmplat este foarte solemn, fiindcă el arată clar ce poate face inima omenească lăsată la latitudinea ei, deci sub puterea deplină a lui Satan. Domnul este trădat de unul care fusese tovarășul Său vreme de câțiva ani. Nu pot concepe ceva mai dureros pentru Domnul, decât evenimentele care au avut loc în acea noapte. Vedem trei oameni: pe Iuda, pe Petru și pe Domnul Isus. Iuda arată ticăloșia cărnii, Petru arată slăbiciunea cărnii, iar Domnul Isus este exemplul perfect cu privire la cum trebuie să se comporte un om în clipele cele mai dureroase și mai dificile.

Prin urmare, Hristos este Modelul și Exemplul celor ai Săi. Când a fost supus la cea mai mare presiune, s-au manifestat toate perfecțiunile și excelențele naturii Sale sfinte. Cu cât suferințele Sale au fost mai adânci, cu atât s-au manifestat mai mult perfecțiunea și harul Său neschimbător.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
Ioan 12.21

Vrem să-L vedem pe Isus

Această dorință au avut-o acei greci care veniseră la Ierusalim să se închine. A fost o dorință binecuvântată. De-ar fi mereu și în inimile noastre! Ce ar putea fi mai prețios decât a-L privi pe Isus? Odată Îl vom privi în slavă; astăzi Îl putem vedea numai în duhul, prin credință. În acest sens, autorul Epistolei către Evrei a scris: „Dar pe Acela, care a fost făcut pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii, adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste”. Când ne strângem, avem dorința să-L vedem pe Isus? Sunt pline inimile noastre de Persoana Sa sau ne strângem numai din datorie și din obicei sau pentru liniștirea conștiinței noastre? Vrem să aflăm ceva despre El sau căutăm să savurăm darul deosebit al unui slujitor al Domnului? Dacă ne strângem cu dorința fierbinte să-L vedem pe El, Domnul slavei, care S-a dat pentru noi la moarte, dar care a înviat și este proslăvit, izvorul binecuvântărilor noastre, atunci nu vom fi dezamăgiți niciodată, ci vom fi mereu binecuvântați.

Privește pe Isus jertfindu-Și viața Lui,

Ca noi să fim acum iertați prin jertfa Lui!

Prin moartea Sa a șters a noastră vină grea,

Cumplitele Lui răni adus-au pacea mea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPUTERNICIT (1)

„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai … oare nu te trimit Eu?” (Judecători 6:14)

     Ghedeon provenea dintr-o familie de oameni săraci, așa că el nu se gândea la un viitor strălucit. Însă Dumnezeu a fost de altă părere. El i-a spus lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” Astăzi, Ghedeon este ținut minte ca unul din cei mai mari lideri din Biblie. E ceea ce se înțelege prin „împuternicire”.

Te îndoiești că o persoană poate schimba ceva? Winston Churchill a convins Anglia că pot supraviețui mașinii de război naziste. Lee Iacocca a răsturnat situația companiei Chrysler, salvând-o. Florence Nightingale a reorganizat sistemul medical prin accentuarea aspectului sanitar și igienic din spitale, practici care au rezistat în timp până în zilele noastre. Rosa Parks, o femeie de culoare a răsturnat două secole de discriminare rasială. Însă nu trebuie să fii un George Washington, un Abraham Lincoln sau o Maica Tereza ca să schimbi ceva. Poate influența ta nu va avea un impact atât de puternic ca al lor, dar „mila începe de acasă”, ceea ce înseamnă că poți crește și te poți dezvolta acolo unde ai fost pus.

În cartea sa: „Un Psalm al vieții,” Henry Wadsworth Longfellow scrie: „Viețile marilor personalități ne aduc aminte că putem face ca viețile noastre să fie sublime; și atunci când vom pleca, să lăsăm după noi urme pe nisipul vremii.” La fel ca și Ghedeon, poate nu vei reuși să schimbi cursul istoriei familiei tale sau să repari greșelile tale din trecut, dar poți învăța din ele, poți crește și poți lăsa o moștenire care strălucește mai tare decât ceea ce ai primit la rândul tău de la înaintași. Nu știi sigur de unde să începi? Dedică-ți viața lui Hristos și începe să calci pe urmele Lui.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 13.112

Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest om inteligent (v. 7) Îl cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de ai da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.

Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual până la un timp, în favoarea naţiunilor.