DOMNUL ESTE APROAPE
Atunci lui Iuda, care L‑a vândut, văzând că a fost condamnat, i‑a părut rău și a restituit cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor, spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat“.
Matei 27.3,4
Iuda Iscarioteanul este un exemplu al păcătosului cuprins de remușcări. Uneori el este prezentat ca un caz tragic, ca un individ cu motivații sincere, deși incorecte, însă o astfel de prezentare este greșită. De ce L‑a trădat Iuda pe Hristos? Au fost sugerate multe teorii pentru a explica purtarea sa. Una des întâlnită este că Iuda a fost un patriot care, dezamăgit atunci când și‑a dat seama că împărăția nu avea să fie manifestată așa cum sperase, s‑a întors împotriva lui Hristos. Problema cu o astfel de teorie este că ea nu se găsește în Biblie.
Relatarea Scripturii cu privire la motivația lui Iuda este clară. Iuda ținea punga și fura din ea (Ioan 12.6). Era un hoț neconvertit, care L‑a trădat pe Hristos fiindcă iubea banii. Satan a intrat în el pentru a‑și împlini planul (Ioan 13.27), l‑a folosit ca pe o unealtă, după care s‑a descotorosit de el (Matei 27.40). În felul acesta, „fiul pierzării“ s‑a dus „la locul său“ (Ioan 17.12; Fapte 1.25). Tragic sfârșit!
Iuda n‑a fost un credincios, așa cum vedem în Ioan 13.10,11, prin urmare nu ne așteptăm să fi existat o pocăință adevărată la el. Când consecințele păcatului său i‑au devenit clare, el „a fost cuprins de remușcări“. Păcatul îl orbise, apoi ochii i‑au fost deschiși, însă n‑a manifestat o pocăință autentică, ci doar remușcări. Aceasta a fost întristarea necredinței. „Întristarea potrivit lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire, de care nu‑ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte“ (2 Corinteni 7.10). Iuda chiar a mărturisit că Domnul Isus era nevinovat, așa cum au făcut toți vrăjmașii Lui, însă totul a fost în zadar. A te juca cu păcatul, ducând o viață lipsită de credință și de pocăință, aceasta duce la distrugere, oricât de multe remușcări ar exista. Ce lucru solemn!
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
De unde? Pentru ce? Încotro?
Vai de cel care zice tatălui său: „Ce naști tu?“, sau mamei: „Ce‑ai născut?“. Așa zice Domnul, Sfântul lui Israel și Cel care l‑a făcut: „Întrebați‑Mă de cele viitoare, despre fiii Mei, și porunciți‑Mi cu privire la lucrarea mâinilor Mele“.
Isaia 45.10,11
Fiecare descoperire a științei pune mai multe întrebări decât poate să răspundă. Trei probleme macină dintotdeauna gândurile oamenilor: De unde vin? Pentru ce trăiesc? Încotro mă îndrept?
De unde vin? Indiferent cu ce vă confruntați în viață, nu vă acuzați nicidecum părinții că v‑au conceput și v‑au dat naștere! Sursa vieții este Însuși Creatorul. Pe cei pe care i‑a creat, El îi numește copiii Săi și lucrarea mâinilor Sale. David a recunoscut că Dumnezeu l‑a creat: „Tu mi‑ai întocmit rărunchii, Tu m‑ai țesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m‑ai făcut într‑un mod uimitor și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și sufletul meu o știe foarte bine“ (Psalmul 139.13,14).
Pentru ce trăiesc? Te întrebi de ce te afli pe acest pământ? Roagă‑L pe Dumnezeu să‑ți descopere scopul vieții tale, căci Cel care te‑a format are cu siguranță un plan pentru tine. În calitate de Creator, oare nu are El dreptul să Se aștepte ca tu să trăiești pentru El?
Încotro mă îndrept? Desigur, cu toții ne întrebăm ce ne rezervă viitorul. În privința aceasta, Dumnezeu ne spune hotărât: Nu întrebați ghicitorii, întrebați‑Mă pe Mine! El ne dorește binele. El ne spune lucruri care ne încurajează. Nu ne copleșește niciodată cu previziuni care nu fac altceva decât să ne sperie constant. În loc să ne plângem de soartă sau să ne îngrijorăm inutil de viitorul incert, să ne încredințăm Dumnezeului credincios! El este un Tată iubitor care întotdeauna are grijă de noi.
Citirea Bibliei: Daniel 7.1-14 · Fapte 2.1-13
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
Matei 6.19‑34
Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara“ lui: Domnul Hristos. Noi Îl contemplăm „cu faţa descoperită“ în Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6‑7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii. Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii“ – vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiunilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa de faţă? Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. „De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi…“ (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări… (comp. cu Psalmul 147.9).
Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care‑L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.
RĂSPUNSUL LUI DUMNEZEU LA ANXIETATE (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri…” (Filipeni 4:6)
Anxietatea este un blestem al epocii moderne, dar nu este ceva nou. De-a lungul Scripturii, Domnul Isus a vorbit despre anxietate, stres și frică. De fapt, El le-a menționat în repetate rânduri în învățăturile Sale. În Matei 6:25-27, El a spus: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”
Rețineți: Domnul Isus nu a rostit aceste cuvinte doar pentru a ne alina și a ne încuraja, ci ne-a poruncit să nu ne îngrijorăm.
De ce?
Deoarece acest lucru demonstrează o lipsă de credință în credincioșia lui Dumnezeu față de noi! Și apostolul Pavel a spus: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).
În loc să lași teama și anxietatea să te controleze, poți avea pace, aducându-ți îngrijorările înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, mulțumindu-I prin credință pentru răspuns și având încredere că El va rezolva lucrurile așa cum numai El știe și poate!
Deci, ce vei face? Te vei îngrijora și vei fi neliniștit, sau te vei ruga și vei avea pace?! Alegerea îți aparține!
Mana Zilnica 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.