Mana Zilnica

Categorie: Scripturile In Fiecare Zi

  • 24 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

    Ioan 3.14


    Este o eroare foarte des întâlnită ca Domnul Isus să fie văzut doar ca Acela care ne scapă din fața mâniei lui Dumnezeu, în loc de a fi văzut și ca mijlocul prin care dragostea Lui se revarsă către noi. Faptul că El a îndurat mânia lui Dumnezeu împotriva păcătosului este unul dintre cele mai prețioase adevăruri. Însă există ceva mai măreț decât acest lucru. El a coborât în această lume nenorocită pentru a muri pe lemnul blestemat, pentru ca, prin moarte, să poată deschide izvoarele veșnice ale dragostei lui Dumnezeu față de inima bietului om răzvrătit. Este de cea mai mare importanță ca păcătosului să i se prezinte natura și caracterul lui Dumnezeu. Un păcătos nu poate fi adus la starea de adevărată fericire și sfințenie, decât prin încrederea în dragostea lui Dumnezeu și prin savurarea ei. Primul efort al șarpelui, atunci când, în grădina Eden, a atacat omul, a fost să-i clatine încrederea în bunătatea și în dragostea lui Dumnezeu și astfel să-i producă nemulțumire față de locul în care Dumnezeu îl așezase. Căderea omului a fost rezultatul direct al faptului că s-a îndoit de dragostea lui Dumnezeu. Restabilirea lui poate veni doar în urma încrederii lui în acea dragoste; Fiul lui Dumnezeu Însuși a spus aceste cuvinte: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă” (Ioan 3.16).

    În legătură strânsă cu afirmația de mai sus, Domnul Însuși a spus că El era Antitipul șarpelui de aramă. Astfel că Fiul lui Dumnezeu, venit de la Tatăl, a fost, cu siguranță, darul și expresia dragostei lui Dumnezeu față de o lume pierdută. Dar El a fost, de asemenea, înălțat pe cruce ca ispășire pentru păcat, pentru că doar astfel putea dragostea divină să rezolve necesitatea păcătosului muritor. Întreaga rasă umană a simțit mușcătura mortală a șarpelui; dar Dumnezeul oricărui har a găsit un remediu în Acela care a fost înălțat pe lemnul blestemat; iar acum, prin Duhul Sfânt trimis din cer, îi cheamă pe toți aceia care se simt mușcați să privească la Isus pentru viață și pace.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

    2 Corinteni 8.9


    Și totuși…

    El era Lumina, și totuși a stat pe cruce într-un întuneric adânc.

    El era Viața, și totuși a murit la cruce pentru noi.

    El era Stânca veacurilor, și totuși a strigat: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține”.

    El era Fiul lui Dumnezeu, și totuși a fost răstignit ca un tâlhar.

    El nu cunoștea păcatul, și totuși a fost făcut păcat pentru noi.

    El era Leul din seminția lui Iuda, și totuși a fost dus ca un miel la tăiere.

    El era Dumnezeul atotputernic, și totuși a devenit Om și a fost răstignit.

    El era chipul Dumnezeului nevăzut, și totuși fața Lui era desfigurată și înfățișarea Lui se deosebea atât de mult de cea a oricărui om.

    El a rostit un cuvânt și s-a făcut, El a poruncit și a luat ființă, și totuși S-a smerit pe Sine Însuși și a fost ascultător până la moarte de cruce.

    El era Izvorul vieții, și totuși a strigat pe cruce: „Mi-e sete!”.

    Cerurile nu-L pot cuprinde, și totuși El dorește să fie zi de zi cu noi, până vom ajunge la El în glorie.

    Citirea Bibliei: Judecători 16.13-22 · Psalmul 73.9-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ESTE SINGURA NOASTRĂ NĂDEJDE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Popoare… vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.” (Psalmul 62:8)

    Viața poate părea copleșitoare când ești responsabil pentru plata ipotecii sau a chiriei, a facturilor de întreținere, a îmbrăcămintei pentru întreaga familie, a cheltuielilor din ce în ce mai mari pentru mâncare, transport și taxe școlare, plus o contribuție lunară pentru o pensie privată! Și presiunea este și mai mare dacă ești angajat cu jumătate de normă sau ești șomer.

    Spre cine te poți întoarce? Înconjurat de dușmani, împăratul David s-a întors spre Dumnezeu: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina!” (Psalmul 62:5-6).

    Ție, de unde îți vine nădejdea? De la o economie mai bună, sau de la piața forței de muncă? Din promisiunea guvernanților că vor veni vremuri mai bune? Nădejdea lui David venea din ceva sigur: el s-a așteptat să găsească răspunsul în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și în credincioșia Sa. Când ne cuprinde anxietatea, începem să ne văicărim: „Doamne, dacă…?” – și urmează o întreagă listă… Ne concentrăm asupra fricilor noastre, ne simțim complexați, și cădem pradă disperării.

    A fi conștient de nevoi înseamnă a fi responsabil, dar a fi copleșit de ele este dovada faptului că noi apelăm la sursa greșită pentru răspunsuri. Ne-a rămas de la George MacDonald (autor și lucrător creștin din Scoția, mentorul lui Lewis Caroll de la care ne-au rămas „Peripețiile Alisei…”) acest gând: „Ne uităm la Dumnezeu ca la ultima noastră resursă. Apelăm la El numai când nu mai avem la cine să mergem. Și atunci, vedem că furtunile vieții ne-au dus, nu pe stânci, ci la limanul dorit!”

    Împăratul David avea doar această nădejde, cînd a spus: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!” Domnul a fost sursa nădejdii lui David, dar care este sursa ta? Doar Dumnezeu, și nimeni altul – ar trebui să fie sursa ta extraordinară. Pentru că Dumnezeu Și-a dat Fiul pentru noi, este dovada supremă că (Romani 8:32) „ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 6:11-21


    „Dar tu!”. Omul lui Dumnezeu şi fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie fără‑ncetare aici, pe pământ, să meargă împotriva curentului. El fuge de ceea ce lumea iubeşte şi caută: banii şi lucrurile care se pot obţine cu bani (v. 10). El urmăreşte ceea ce-I place Domnului: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe (v. 11). El aşteaptă arătarea Domnului, acest timp când totul va fi manifestat (v. 14).

    Apostolul nu-i confundă pe cei care sunt bogaţi (v. 17) cu „cei ce vor să fie bogaţi” (v. 9). Proiectează însă asupra bunurilor din „veacul de acum” lumina eternităţii. Obiectul încrederii noastre nu Îl constituie darurile, ci Acela care ni le dă (v. 17b); adevăratul câştig este evlavia; adevăratele bogăţii, faptele bune (v. 18); adevărata comoară, o temelie bună pentru viitor (v. 19). În adevăr, să ştim şi noi să distingem şi să apucăm „adevărata viaţă”!

    „Fugi”, „urmăreşte”, „luptă-te”, „apucă” sunt verbe pe care le-am întâlnit în lectura noastră (v. 11, 12). Versetul 20 face să se audă un ultim imperativ, deosebit de solemn: „O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat” (vezi şi v. 14 şi 2 Timotei 1.14)! Astfel este îndemnul final, în care îi invităm pe fiecare dintre tinerii noştri cititori să înlocuiască numele lui Timotei cu propriul lor nume.

  • 23 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când a auzit împăratul cuvintele cărții legii, și-a sfâșiat hainele.

    2 Împărați 22.11


    Israel căzuse în idolatrie – condus de Manase, de cel care reînființase înălțimile distruse de Ezechia, tatăl său – iar rezultatul a fost că templul lui Dumnezeu a ajuns în paragină. Când Iosia a devenit împărat, s-a apucat să-l repare. Apoi Hilchia a găsit cartea legii, cea care fusese mai degrabă neglijată, decât pierdută, și care se găsea în casa Domnului. Șafan a citit-o înaintea împăratului, iar acesta a fost atât de afectat, încât și-a rupt hainele. Inima și conștiința sa fuseseră atinse de puterea Cuvântului lui Dumnezeu.

    Mișcat de ceea ce auzise, Iosia a strâns poporul laolaltă, apoi a citit toate cuvintele cărții legământului în auzul lor. Nu ni se spune că aceste cuvinte au avut același efect asupra celor din popor. Dacă s-ar fi pocăit, Dumnezeu S-ar fi întors de la mânia Sa, despre care spusese că „nu se va stinge” (2 Împărați 22.17). Iosia a făcut mai întâi un legământ cu poporul cu privire la ascultarea de cuvintele legii, apoi s-a apucat să curățească templul și abia după toate acestea a poruncit el poporului să țină Paștele pentru Domnul, așa cum era scris în cartea legământului.

    În mod similar, apostolul Pavel a abordat subiectul cu privire la frângerea pâinii doar după ce tratase răul existent în Corint. Să nu neglijăm judecata de sine, „pentru că, dacă ne-am judeca noi înșine, n-am fi judecați” (1 Corinteni 11.31). Devine din ce în ce mai clar faptul că astăzi, în casa lui Dumnezeu, Cuvântul Său este neglijat. Facă Domnul ca acest Cuvânt al Lui să aibă asupra noastră același efect pe care l-a avut asupra lui Iosia, fiindcă nimic altceva n-ar putea avea un asemenea efect! Cuvântul lui Dumnezeu este și astăzi „viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, pătrunde până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este în stare să judece gândurile și intențiile inimii” (Evrei 4.12)!

    R. A. Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Spunând sfârșitul de la început și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare”.

    Isaia 46.10


    Viitorul

    Din ce în ce mai mulți oameni se întreabă ce le rezervă viitorul. Crize economice și monetare, răsturnări de guverne, demonstrații în masă, inflație, insecuritate globală, lipsă de materii prime… Unde vor duce toate acestea? La ce să ne așteptăm? Va veni oare sfârșitul lumii? Sau va fi o victorie finală a ingeniozității umane asupra tuturor problemelor economice, politice și sociale?

    Singurul răspuns vrednic de încredere poate fi găsit în Biblie. Numai Dumnezeu poate scrie istoria înainte ca ea să se întâmple. În Cuvântul Său, El ne spune pe scurt următoarele:

    De când Isus Hristos a împlinit lucrarea de răscumpărare pe cruce, Dumnezeu a făcut ca evanghelia harului să fie vestită tuturor oamenilor. Oricine o acceptă va fi mântuit. În curând, acest timp de har se va încheia, și anume odată cu răpirea: Domnul Isus va veni din nou și îi va lua la Sine în cer pe toți credincioșii. Apoi va începe o perioadă catastrofală de judecată pe pământ, care va dura șapte ani și se va încheia cu apariția lui Hristos în putere și glorie. El va veni și îi va învinge pe toți dușmanii, iar apoi va domni în dreptate și pace timp de o mie de ani.

    După această perioadă va urma judecata necredincioșilor. La marele tron alb, ei vor fi condamnați la pedeapsa veșnică în iazul de foc. În cele din urmă, Dumnezeu va crea un cer nou și un pământ nou, iar toți cei răscumpărați vor fi fericiți pentru totdeauna și El Însuși va fi onorat pentru totdeauna.

    Citirea Bibliei: Judecători 16.1-12 · Psalmul 73.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINE ÎȚI ESTE SFĂTUITOR? (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22)

    Un bun sfătuitor face trei lucruri: te analizează, te învață și te motivează. La început, gândul de a avea pe cineva care să te evalueze te poate intimida. Dar, gândește-te puțin: oamenii te văd oricum, deci de ce să nu ai un bun sfătuitor printre ei?

    Iată o listă cu anumite domenii în care te-ai putea gândi să inviți un sfătuitor să te evalueze (și-aș zice că nu e opțional, ci mai degrabă obligatoriu): dezvoltare personală, disciplină personală, relații de familie, luarea deciziilor, gestionarea banilor, rezolvarea conflictelor, alegerea persoanelor potrivite, renunțarea la obiceiuri rele și stabilirea unor obiceiuri bune, stabilirea unor scopuri și planificarea pentru viitor.

    Dacă ești serios în dorința ta de a reuși în oricare dintre aceste domenii, caută și fă tot posibilul să-ți găsești un mentor. Ce înveți e mai important decât ce câștigi, pentru că ce înveți la început determină cât câștigi mai târziu. Lucrurile pe care nu le știi te pot răni și îți pot stopa potențialul. E o datorie pe care o ai față de tine însuți și față de cei care depind de tine. Și nu te opri la tine! Transmite și altora ce ți s-a dat. Domnul Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10:8).

    Să nu te gândești că ești prea tânăr, și nimeni n-o să te ia în serios. Apostolul Pavel l-a sfătuit pe ucenicul său, Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă…” (1 Timotei 4:12). Nu ești obligat să știi totul, dar ești responsabil să împărtășești cu ceilalți ceea ce știi! Când torni în ei ceea ce Dumnezeu și alții au turnat în tine, ei vor merge mai departe și vor avansa mai rapid. Așadar, cere-I lui Dumnezeu un bun sfătuitor!

    Și fii la rândul tău unul, pentru altcineva!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 5:17-24; 6:1-10


    Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu Însuşi ~ este Casa Sa; Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! Iar această înţelepciune „atât de felurită” trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor (cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!

    Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, 10 cu Psalmul 49.16‑20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El Însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

  • 22 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar noi suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frați preaiubiți de Domnul, că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

    2 Tesaloniceni 2.13,14


    Tesalonicenii se întorseseră de curând la Dumnezeu de la idoli, pentru a-I sluji Dumnezeului viu și adevărat. Deja ei se confruntau cu atacuri nemiloase din partea vrăjmașului, care căuta să-i destabilizeze. După ce i-a avertizat cu privire la pericol, apostolul Pavel le îndreaptă ochii spre cer. El le reamintește că Dumnezeu Însuși îi alesese de la început. Acest început ne conduce înapoi, dincolo de timp, către planurile eterne ale lui Dumnezeu și, de asemenea, către gloria viitoare din eternitatea care ne stă înainte.

    Pavel îi numește „frați preaiubiți de Domnul”. Ei Îi aparțineau Domnului, astfel că toate puterile unite ale răului erau neputincioase în a împiedica scopurile lui Dumnezeu care, în harul Său suveran, începuse o lucrare în inimile lor, prin sfințirea Duhului și credința adevărului. Aceasta descrie lucrarea Duhului de separare a unui suflet pentru Dumnezeu. Am fost chemați de Dumnezeu prin evanghelie, cu scopul de a fi împreună cu Domnul nostru Isus Hristos pentru totdeauna. Biruința a fost câștigată de Hristos pe cruce. El a sfârșit lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă, iar acum este așezat în gloria cea mai înaltă. În curând vom fi și noi cu El acolo.

    Dacă înțelegem cu adevărat harul suveran al lui Dumnezeu, care ne-a chemat și ne-a dat o așa nădejde fericită, acest lucru va avea un efect practic manifestat prin separarea de lumea nelegiuită din jurul nostru. Nu vom privi înapoi la ceea ce am lăsat în urmă, ci vom privi mereu înainte, „la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12.2).

    J. Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un leopard petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?

    Ieremia 13.23


    Poate un leopard să-și schimbe petele?

    Biblia folosește uneori imagini din natură pentru a ne explica pe înțelesul nostru adevăruri divine.

    Petele unui leopard sunt stabilite genetic și nu pot fi ascunse. Chiar și pantera, varianta neagră ca tăciunele a leopardului, este doar aparent o excepție. Dacă lumina soarelui cade într-un unghi corect pe blana ei, se observă că în nuanțele închise de negru se ascund cunoscutele pete de leopard.

    Dumnezeu spune prin aceasta că, dacă un leopard ar putea să-și schimbe petele, atunci ar exista speranță pentru noi, oamenii, să facem binele. Dar leopardul nu poate să-și schimbe petele. Deci, nici noi nu putem să facem binele, pentru că suntem obișnuiți să facem răul și nu ne putem lăsa de el. La fel ca un leopard, nu putem să ieșim din propria noastră piele.

    În Epistola către Romani, apostolul Pavel descrie un om care vrea să reducă puterea păcatului din viața lui. Dar nu poate! Frustrat, el exclamă: „Nenorocit om ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?” (Romani 7.24). Dar acesta nu este ultimul cuvânt al acestui om, pentru că el cunoaște răspunsul: „Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7.25). Eliberarea, scăparea de sub puterea păcatului este posibilă numai prin Isus Hristos! Numai El ne poate schimba inima. Cine are parte de această schimbare poate rosti cuvintele: „Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Romani 8.2). – Câtă ușurare și câtă fericire în aceste atât de puține cuvinte!

    Citirea Bibliei: Judecători 15.9-20 · 2 Corinteni 13.1-14

    <

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINE ÎȚI ESTE SFĂTUITOR? (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Proverbele 13:10)

    Pentru a câștiga în viață, trebuie să înveți tot timpul! Iar învățarea necesită supunere – o calitate a caracterului care nu credem că ni se aplică nouă. Noi avem impresia că supunerea este „doar pentru aceia care trebuie să fie conduși.” Lucrul acesta este adevărat mai ales în anii copilăriei, când suntem siguri că le știm pe toate și folosim fiecare ocazie pentru a o dovedi. Dar ca adult, a apela la un bun sfătuitor necesită smerenie a inimii.

    Adevărul este că, dacă nu suntem maleabili, viitorul nostru este deja hotărât! Cu cât crezi că știi mai mult, cu atât mai puțin vei accepta să stai sub influența celor care cunosc într-adevăr și te pot ajuta. Lucrul acesta este adevărat mai ales când te consideri mai capabil, mai pasionat și mai talentat decât ceilalți. Oamenii înțelepți caută mereu sfaturi.

    Dacă ești înțelept, îți vei recunoaște limitările; numai un nebun crede că nu este limitat. Numai cei naivi sunt suficient de necugetați ca să trăiască presupunând că pot lua decizii bune fără sfătuitori buni. Dar e imposibil! Iată trei versete din cartea Proverbelor la care te rog să te oprești și să te gândești astăzi:

    1) „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbele 12:15)

    2) „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22)

    3) „Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!” (Proverbele 19:20). Nu doar ceea ce cunoaște sfătuitorul, ci și ceea ce înțelege îl face valoros pentru tine. El este pentru tine ca niște ochi și urechi în plus. Așa că, dacă-l ai, prețuiește-l!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 5:1-16


    În relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată, ca pe fraţi, ca pe mame, ca pe surori” (v. 1, 2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.

    Fiecare este invitat să-şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4). Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându-i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).

    Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!

    Aceste paisprezece versete (v. 3‑16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într–un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36-38); pe văduva din Nain, căreia Isus i–a redat fiul (Luca 7.12); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului ~ şi spre bucuria Lui ~ dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce-I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!

  • 21 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și îngerul le-a spus: „Nu vă temeți; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Și acesta vă este semnul: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat în iesle”.

    Luca 2.10-12


    Hristos, Mântuitorul nostru (2) – El a venit

    Evanghelia după Luca pune în evidență harul lui Dumnezeu, așa cum vedem în mod deosebit în parabolele pe care Domnul le spune în capitolele 14 și 15. Harul lui Dumnezeu și-a făcut apariția în această lume atunci când Fiul etern S-a întrupat (Tit 2.11). Ce motiv minunat de bucurie: Dumnezeu a intervenit, în har, în această lume! În curând, Domnul va veni „într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 1.8). Prima oară însă, El a venit ca să mântuiască. Vestea despre venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a fost adusă mai întâi acelor păstori umili. Acest lucru se potrivește perfect cu faptul că El nu venea în putere și în glorie, ci ca Cel „blând și smerit cu inima” (Matei 11.29), ca fiind El Însuși Păstorul cel bun al oilor Sale.

    Îngerul a adus o veste care avea să fie nu doar de bucurie, ci „de mare bucurie”. Mântuitorul venise! Evanghelia după Luca începe și se sfârșește cu această expresie: „mare bucurie”. Mare bucurie la întruparea Sa și mare bucurie la învierea și înălțarea Sa (Luca 24.52). Venirea Fiului lui Dumnezeu era cu siguranță o ocazie de mare bucurie, nu doar pentru poporul iudeu, ci și pentru toți ceilalți oameni. Iudei sau națiuni, robi sau liberi – El venise pentru a fi Mântuitorul tuturor. Inimile noastre se bucură nespus să știe că Fiul dragostei Tatălui a venit să fie nu încă Judecătorul tuturor, ci Mântuitorul care poate fi primit de oricine. El nu a venit atunci pentru ca vrăjmașii să-I fie făcuți așternut al picioarelor Sale, ci a venit ca Mântuitor, iar această mântuire este oferită și astăzi tuturor.

    K. Quartell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care era întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine.

    2 Timotei 1.5


    Când mama se încrede în Dumnezeu și se roagă

    Credința și rugăciunile unei mame au o mare influență și un impact profund asupra vieții copiilor ei.

    În textul biblic de astăzi, apostolul Pavel amintește de credința mamei lui Timotei. Acesta este singurul lucru pe care Biblia ni-l spune despre ea. De aceea, această scurtă mărturie are o importanță deosebită. În viața de zi cu zi, ea s-a încrezut în Dumnezeu și L-a simțit ca pe un Ajutor atotputernic în toate situațiile. Timotei a văzut acest lucru și s-a încrezut și el în Dumnezeul cel viu. Viața sa autentică de credință a fost unul dintre motivele pentru care Domnul l-a putut folosi în slujba Sa.

    Îmi amintesc cu drag de o creștină din satul nostru. Această femeie se ruga foarte mult. Ea l-a sprijinit pe soțul ei, prin rugăciune stăruitoare, în misiunile pe care le avea. De asemenea s-a rugat mult pentru copiii ei. De multe ori striga atât de tare la Dumnezeu în camera ei, încât copiii o auzeau, dar fără să înțeleagă cuvintele.

    Mulți ani mai târziu, această mamă devotată a aflat ce au făcut rugăciunile ei pentru copiii ei. Unul dintre fiii ei, după ce și-a terminat cu succes studiile și și-a deschis un cabinet medical în care a profesat ca medic, a spus: „Până în acest moment, rugăciunile mamei mele m-au însoțit și astfel am fost ferit de multe lucruri. Nu mi-e teamă de următorul pas, pentru că știu că mama mea va continua să se roage pentru mine”.

    Citirea Bibliei: Judecători 14.14-15.8 · 2 Corinteni 12.16-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HARUL NEMĂSURAT | Fundația S.E.E.R. România

    „În El avem… iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Efeseni 1:7)

    Vă aduceți aminte că Petru L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22) Noi însă n-ar trebui să ne oprim aici! Dacă Dumnezeu ne-ar da chiar și șapte „abonamente cu 70 de iertări”, am da de bucluc! Din fericire, „contul iertării”, deschis la banca lui Dumnezeu, nu se poate goli! Dar când tu refuzi să-i ierți pe ceilalți, ignori faptul că ai putea fi „ispitit şi tu.” (Galateni 6:1)

    Într-o traducere parafrazată a Bibliei, cuvintele Domnului Isus din Marcu 11 cu 25 sunt redate astfel: „Iertați – căci numai atunci Tatăl vostru ceresc va fi dispus să vă șteargă toată murdăria voastră!” Fie că este vorba de 7 ori, de 77 de ori, sau de 7000 de ori, întotdeauna vei culege ce ai semănat (vezi Galateni 6:7). Toți suntem oameni și, când cineva ne rănește, vrem dreptate. Dar Dumnezeu vrea să-l ierți pe cel ce ți-a greșit, înainte ca acea persoană să-și ceară iertare sau să dea vreun semn de părere de rău. Oare asta înseamnă că va scăpa de consecințele faptelor sale? Nu, dar nu mai ești tu responsabil de ce urmează, ci Dumnezeu! Când nutrești ură, lucrul acesta te secătuiește spiritual, emoțional și fizic; iertarea, în schimb, te energizează și te eliberează, ca să poți merge mai departe. Și să nu uiți niciodată că și tu ai fost iertat „după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi” (Efeseni 1:7-8). Iertarea ta vine cu cerința ca la rândul tău să-i ierți pe alții! Când te gândești la datoria pe care ți-a iertat-o Dumnezeu, orice lucru pe care ți l-ar putea face cineva ție pălește, prin comparație, nu-i așa?

    Annie Johnson Flint (o prolifică autoare de poezii creștine care a murit în 1932) a scris: „Dragostea Sa nu are limită, harul Său este nemăsurat, puterea Sa nu cunoaște hotare; căci din bogățiile Sale infinite în Isus, El dăruiește, dăruiește și iar dăruiește.” Asta înseamnă har nemăsurat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 4:1-16


    Marea taină a evlaviei a fost dispreţuită de mulţi. Unii au eliminat ceea ce îi deranja; alţii au adăugat practici legaliste sau superstiţii. „Un bun slujitor” se hrăneşte cu „învăţătura sănătoasă” (v. 6; vezi cap. 1.10b şi 6.3). Atunci va fi în măsură să-i înveţe pe alţii (v. 11, 13). Evlavia este o virtute în care ne exersăm ~ în greacă „gimnazo”, de unde vine cuvântul gimnastică. Ne antrenăm în aceasta. Exerciţiul fizic, sportul, este util pentru sănătatea trupului nostru ~ însă nu mare lucru în comparaţie cu progresul sufletului, pe care îl aduce practicarea zilnică a evlaviei.

    Să remarcăm că trebuie să ne exersăm în aceasta individual; nimeni nu poate trăi evlavia altuia. Numai în aceste condiţii, tânărul Timotei va putea fi un „antrenor” pentru alţii (Tit 2.7): un model în cuvânt, confirmat prin purtare, care este inspirată prin dragoste, care, la rândul ei, este luminată de credinţă, iar aceasta, în sfârşit, este păstrată prin curăţie (v. 12).

    Dar cum se exersează evlavia? Fiind ocupaţi cu lucrurile divine şi dedicaţi lor în totul. Slăbiciunea mărturiei noastre provine adesea din faptul că ne împărţim în prea multe direcţii. Să fim campionii unei singure cauze, cea a lui Hristos (2 Corinteni 8.5). Vom face astfel progrese evidente pentru toţi (v. 15).

  • 20 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Preoții, leviții și toată seminția lui Levi nu vor avea parte, nici moștenire în Israel; ei să mănânce jertfele prin foc pentru Domnul, care sunt moștenirea Lui. Nu vor avea moștenire între frații lor; Domnul este moștenirea lor, cum le-a spus.

    Deuteronom 18.1,2


    Toată seminția lui Levi fusese pusă deoparte de Dumnezeu pentru a se ocupa cu slujirea în sanctuarul Său. În consecință, El Însuși avea să Se îngrijească de ei. Leviților nu li se dăduse o moștenire în țară, ci doar cetăți în care să locuiască. Ei nu aveau pământuri, ci Domnul era moștenirea lor, iar El le purta de grijă prin intermediul rânduielilor care, dacă erau respectate, veneau în întâmpinarea tuturor nevoilor lor. Dumnezeu dorea ca leviții să fie liberi de orice legături pământești și de orice griji, pentru a sluji astfel liberi pentru El. Ei erau chemați să se preocupe cu lucrurile lui Dumnezeu și să facă lucrarea Sa.

    La fel este și cu toți cei care sunt în Hristos. Ei nu au nicio parte în lumea aceasta, iar moștenirea lor este în Hristos, „în El, în care am primit și o moștenire” (Efeseni 1.11). Fiind copii ai lui Dumnezeu, ei sunt moștenitori, „moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos” (Romani 8.17).

    Cât de important este să avem ochii îndreptați către „lucrurile de sus, unde Hristos este așezat”, fără să ne încurcăm cu „treburile vieții”, astfel încât să-I fim plăcuți Celui „care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor pentru Sine, plin de râvnă pentru fapte bune” (Coloseni 3.1; 2 Timotei 2.4; Tit 2.14)! De aceea ne-a fost dată o moștenire în El, ca să nu tânjim după lucrurile lumii acesteia, ci mai degrabă ca inimile noastre să-și aibă comoara în cer, pentru ca astfel să avem deplină libertate de a-I sluji Domnului, cu pace, cu râvnă și cu bucurie, umblând în „faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte” (Efeseni 2.10). Să fim deci încurajați, să privim în sus și să-I slujim din inimă Domnului, în timp ce așteptăm venirea Lui!

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților și îndreaptă-ți inima spre știința mea.

    Proverbe 22.17


    Ascultă cuvintele înțelepților

    Ceea ce gândim trebuie să și spunem. Ceea ce spunem trebuie să și facem. Ceea ce facem trebuie să și știm.

    Încearcă să vezi și partea luminoasă a lucrurilor, nu numai cea întunecoasă. Situația ta nu este așa de rea cum spun alții.

    Nu-i nevoie să fii mare ca să începi o lucrare, dar trebuie s-o începi, ca să fii mare.

    Nu spune nimic bun despre tine, căci nu te va crede nimeni. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede.

    Ceea ce nu vrei să ți se întâmple ție să nu faci altuia.

    Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești…

    Viața este prea scurtă, ca să treci prin ea deprimat și învins. Indiferent de lucrurile care vin împotriva ta sau care te fac să aluneci și să cazi, indiferent de cine sau ce încearcă să te doboare, trebuie să te ridici din nou și din nou.

    Învață să păstrezi o atitudine de credință și speranță chiar și atunci când nu mai este nicio scăpare. Învață să fii fericit, chiar dacă lucrurile nu se întâmplă după cum dorești.

    Citirea Bibliei: Judecători 14.1-13 · 2 Corinteni 12.11-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDE ÎN CEEA CE FACI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nişte tineri… înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei… în stare să slujească în casa împăratului…” (Daniel 1:4)

    Când a ajuns în Babilon, Daniel era rob. Dar a ajuns în vârf, și s-a menținut acolo, datorită calificărilor sale. Iată care erau abilitățile în care se încadra, descrise în Biblie: „Nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” Ca să fii promovat într-o slujbă, mai întâi trebuie să dovedești ce știi. Biblia ne spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dacă nu crezi în ceea ce faci, nu te vei dedica în totalitate acelui lucru; și de aceea, nu ai niciun drept să te aștepți să reușești. Ți s-a întâmplat vreodată să pășești într-o încăpere și să simți dragoste, energie și entuziasm? Gândurile tale au o prezență; ele sunt asemenea curenților de aer, ele pot atrage oamenii la tine sau îi pot îndepărta de tine. Atitudinea ta se simte întotdeauna!

    De aceea, pentru a reuși trebuie să crezi în ceea ce faci. Altfel, mai bine roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să te mute într-un loc unde te poți dedica cu toată inima ta. Domnul Isus a crezut deplin în ce făcea. El i-a spus femeii de la fântână: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…” (Ioan 4:13-14) Așadar, rezervă-ți timp și străduiește-te să-ți cunoști afacerea, misiunea sau lucrarea. Poate ești nerăbdător să vinzi ca să-ți însușești profitul, sau să-ți împlinești misiunea și să-ți vezi de viață. Dar succesul nu apare așa! Și avem exemplul perfect al Domnului Isus, care a petrecut timp în rugăciune pentru a primi o înțelegere profundă a planului Său. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te și crede în ceea ce faci!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 3:1-16


    Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos”) trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale.

    Acestea sunt privite sub două aspecte: 1. o bună mărturie în adunare şi în afară; 2. o experienţă dobândită în viaţa creştină.

    În orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a–L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu. Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine” şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b: „Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”).

  • 19 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.

    Ioan 14.9


    Cu ani în urmă, dorind să-L cunosc pe Domnul Isus tot mai bine, am început să citesc din Evanghelii. Am petrecut astfel timp privind la felul în care El a interacționat cu alți oameni. Am văzut dependența Lui de Tatăl Său; am văzut compasiunea și grija Lui față de ceilalți; am văzut ura Sa împotriva păcatului și dragostea Sa pentru păcătoși. Pe măsură ce studiem viața Sa, Duhul lui Dumnezeu începe să ne facă asemenea chipului Domnului Isus. De ce să studiem viața Sa? Fiindcă El Însuși a spus: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”.

    În Ioan 1.1,2 citim: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu”. Acest verset este unul extrem de important. El ne vorbește despre relația dintre Domnul Isus și Tatăl și conține gândul că a fi cu Dumnezeu poate însemna «față în față». Domnul Isus, care este Cuvântul Etern, era față în față cu Tatăl!

    În Ioan 1.18 citim: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Dacă privim cu atenție la Cuvântul Etern, care a devenit trup (versetul 14), putem răspunde la vechea întrebare: «Cum arată Dumnezeu?». Viața Domnului Isus ni-L descoperă pe Dumnezeu. Această expresie, «față în față», este folosită în mod figurativ de câțiva oameni în Vechiul Testament. Geneza 32.30 ne spune că „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel: «Pentru că L-am văzut pe Dumnezeu față în față»”. Despre Moise se spune că Îl vedea pe Dumnezeu față în față: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul său” (Exod 33.11). După ce L-au întâlnit pe Dumnezeu „față în față”, viețile acestor doi oameni au fost schimbate pentru totdeauna.

    Când ajungem să-L cunoaștem pe Domnul „față în față”, devenim din ce în ce mai asemănători Lui, iar acest lucru ne pregătește pentru ziua când Îl vom vedea așa cum este și vom fi ca El.

    T. Hadley, Sr.


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

    Tit 2.11


    Trebuie să știi acestea!

    Ai nevoie de salvare! „Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.22,23).

    Nu te poți salva singur! Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).

    Dumnezeu S-a preocupat de salvarea ta! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

    Fără Isus Hristos ești pierdut pentru totdeauna! „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”; „partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă” (Ioan 3.36; Apocalipsa 21.8).

    De aceea: Întoarce-te! „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

    Crede că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a trebuit să sufere pentru păcatele tale și să moară la cruce.

    Mărturisește în rugăciune Fiului lui Dumnezeu, cu căință sinceră, păcatele tale.

    Atunci vei avea o viață plină de sens și un viitor fericit în cer.

    Citirea Bibliei: Judecători 13.11-25 · 2 Corinteni 12.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASTĂZI, ÎNCURAJEAZĂ-I PE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute…” (Proverbele 10:32)

    Oare cum te simți când cineva încearcă să te înjosească? Rău, nu-i așa? Atunci, nu le face nici tu asta altora! „Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbele 15:4). Tu poți zdrobi pe cineva prin ceea ce spui, așa că ai grijă. Mulți dintre cei cu care te întâlnești în fiecare zi au nevoie să fie ridicați, din punct de vedere emoțional, așa că încurajează-i. Ascultă sfatul lui Solomon și pune-l în practică: „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi” (Proverbele 10:32). Nu fi acea persoană care se leagă de slăbiciunile altora! Poate o faci pe un ton glumeț, dar tot o faci, iar acest lucru nu produce bucurie. Într-un episod de desene animate, Charlie Brown vorbește la telefon cu o fetiță care îl întreabă: „Ghici pentru ce candidez eu? Să fiu aleasă „Regina lunii mai” la școală mea.” Charlie Brown îi răspunde: „Este foarte interesant. Lucy a fost mereu cea aleasă la școala mea.” Fetița de la telefon îi spune: „Școala ta are standarde destul de joase, nu, Chuck?” După ce Charlie Brown închide telefonul, se uită la Lucy, care era lângă el, și-i spune: „Felicitări de la cutare!” Asta înseamnă să fii diplomat! Și în același timp să fii o persoană încurajatoare.

    Tu, cât de mult încurajezi? Dacă Dumnezeu ți-ar da un leu pentru fiecare vorbă bună pe care ai spune-o, și ți-ar lua un leu pentru fiecare vorbă răutăcioasă pe care ai spunea-o, ai fi bogat sau sărac?

    Când frații trădători ai lui Iosif au căzut la pământ în fața lui, în palatul lui faraon, Iosif avea putere de viață și de moarte asupra lor. Însă i-a iertat, a fost plin de milă față de ei și a avut grijă de ei. Vorbele încurajatoare pot crea o punte de legătură într-o relație tensionată. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: încurajează-i pe oameni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 2:1-15


    Apostolul, înainte de toate „acestea” pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S‑a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s‑o experimenteze.

    Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte” ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

    Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

  • 18 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar noi suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, frați preaiubiți de Domnul, că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire în sfințirea Duhului și în credința adevărului, la care v-a chemat prin evanghelia noastră, ca să dobândiți gloria Domnului nostru Isus Hristos.

    2 Tesaloniceni 2.13,14


    Acești credincioși erau frați preaiubiți de Domnul. Dragostea lui Hristos se afla la temelia a tot ceea ce se făcuse cu privire la ei. Dumnezeu îi alesese de la început. Care era acest început, dacă nu acela care ne cufundă în eternitatea infinită, în care Cuvântul era deja (Ioan 1.1)? În momentul în care totul încă urma să fie creat, acești tesaloniceni erau deja obiecte ale alegerii lui Dumnezeu; iar aceasta, în ce scop? Pentru mântuire. Mântuirea era scopul pe care Și-l propusese pentru ei, în opoziție cu omul păcatului, care se așezase pe sine însuși pe calea pierzării și îi antrenase în ea pe toți cei care „n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți”, căci n-au voit.

    Prin urmare, ce este această mântuire? În primul rând, este eliberarea absolută de păcat și de toate consecințele acestuia. Înainte ca păcatul să fi fost introdus în lume, Dumnezeu Se ocupase deja de această problemă; iar când Satan părea să fi câștigat partida, toate planurile și intențiile sale erau deja sortite nimicirii. Dumnezeu hotărâse să desființeze toate consecințele păcatului: moartea, mânia lui Dumnezeu, judecata, astfel încât cei răscumpărați, eliberați din această cumplită robie, să se poată bucura, în deplină libertate înaintea lui Dumnezeu, de viață, de favoarea lui Dumnezeu, de glorie! – Dar, în al doilea rând, mântuirea înseamnă introducerea în lumina desăvârșită a prezenței lui Dumnezeu, potrivit cu deplina acceptare a lui Hristos. Aceasta nu putea să aibă loc decât dacă Hristos lua mai întâi locul meu și apoi mi-l dădea pe al Său.

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm și preamărim Numele Tău cel slăvit. … Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce Îți aducem.

    1 Cronici 29.13,14


    Îmbogățire prin dăruire

    Versetul de astăzi este ilustrat prin următoarea întâmplare: În anul 1698, predicatorul german August H. Francke a pus piatra de temelie a unui orfelinat pentru copiii abandonați. În perioada construcției, Francke a ajuns într-o mare dificultate: nu mai avea fonduri, deși avea nevoie stringentă de ele pentru continuarea lucrării. Într-una din zile, o văduvă creștină, săracă, a venit la ușa lui și l-a rugat să o ajute cu un ducat (o monedă de aur). Din cauza situației financiare precare, Francke a fost nevoit să-i spună, cu părere de rău, că nu o poate ajuta. Descurajată, femeia a început să plângă. Mișcat de lacrimile ei, Francke a rugat-o să aștepte acolo cât timp el se va ruga în camera alăturată. Cu încredere că Dumnezeu va purta de grijă pentru nevoile lui, i-a dat văduvei ultimii săi bani, căci „cine are milă de sărac împrumută pe Domnul și El îi va răsplăti binefacerea” (Proverbe 19.17).

    După două zile, Francke a primit doisprezece ducați de la o doamnă bogată și alți doi de la un prieten din Suedia. Deja considera că a fost prea mult răsplătit pentru gestul său, însă nu a trecut mult timp și i s-a comunicat că urma să primească 500 de ducați din veniturile proprietății unui prinț pentru continuarea lucrărilor la orfelinat. La auzul acestei vești, Francke a fost copleșit de lacrimi de recunoștință. Prin sacrificiul făcut pentru a ajuta o văduvă nevoiașă, Francke nu a sărăcit nicidecum, ci a primit cu mult mai mult. El a putut spune ca și David: „Doamne Dumnezeul nostru, din mâna Ta este tot acest belșug … și ale Tale sunt toate” (1 Cronici 29.16).

    Citirea Bibliei: Judecători 13.1-10 · 2 Corinteni 11.22-33


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII SENSIBIL FAȚĂ DE CEILALȚI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

    Deseori, într-o relație sau într-o prietenie, nu suntem conștienți de nevoile celuilalt. Ajungem să fim împietriți. Încetăm să mai ascultăm. Uităm de presiunile la care este supus celălalt. Simplu spus, cauza multor probleme dintr-o relație este insensibilitatea.

    Toți oamenii cu care te întâlnești au nevoie de bunătate. Cei ce stau lângă tine în biserică au suferințe mari, iar tu adesea nu-ți dai seama de ele. Un exemplu foarte bun de sensibilitate găsim în viața regelui David, după ce Ionatan, prietenul său – fiul lui Saul – a fost ucis. Ajuns pe tron de câțiva ani, David a avut o dorință neobișnuită. A întrebat dacă mai există cineva din familia lui Saul căruia să-i facă bine din pricina lui Ionatan. Și astfel l-a descoperit pe Mefiboșet, nepotul lui Saul și fiul lui Ionatan. Când David a trimis să fie adus la el, mai mult ca sigur că Mefiboșet, care era olog, s-a gândit: „Voi fi ucis, pentru că fac parte din vechea dinastie.”

    Să reținem, însă, cuvintele împăratului David: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, şi vei mânca totdeauna la masa mea.” (2 Samuel 9:7). Reacția lui Mefiboșet este interesantă. El a respectat protocolul palatului regal, s-a închinat, și a spus: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort ca mine?” (vers. 8)

    Evreii îi considerau, atât pe câini cât și pe cei dintre neamuri – necurați. Mefiboșet se simțea ca un câine și se aștepta să fie tratat ca atare. Dar iată ce trebuie să reținem și să învățăm și noi: David și-a luat timp, a depus efort și a fost sensibil la nevoile lui Mefiboșet.

    Unul dintre pericolele succesului este acela că te poate face insensibil față de ceilalți. Așadar, care este persoana față de care ai putea, sau ar trebui, să fii sensibil astăzi?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 1:12-20


    Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har.

    „Mi s-a arătat îndurare”, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat. „Cel căruia i se iartă puţin” ~ sau mai puţin decât gândeşte ~ „iubeşte puţin” (Luca 7.47).

    Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu-L mai lăsa să aştepte!

    Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

  • 17 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru.

    Ioan 20.17


    Cu toții împreună Îl vom întâmpina pe Domnul în văzduh, iar El ne va duce în cer ca frați ai Săi, ne va aduce la Tatăl Său care, pe baza acestei lucrări minunate, a devenit acum Tatăl nostru. Și astfel vom fi veșnic cu El, într-o slavă în care niciodată nu a trăit vreo creatură și pe care nici măcar îngerii nu au văzut-o vreodată și, cu atât mai puțin, nu au primit-o. Noi însă am primit această slavă. De ce? Pentru că Tatăl ne iubește. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3.16).

    „Viață veșnică” înseamnă că această viață nu are nici început, nici sfârșit, iar aceasta se potrivește numai pentru viața lui Dumnezeu. Acum, când Domnul Isus a devenit viața noastră, noi putem fi introduși în casa Tatălui și putem să ne desfătăm în casa Tatălui. Calea prin care Dumnezeu a făcut posibil aceasta este Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. El a murit la cruce pentru noi, ca să ne salveze de judecata veșnică; El a luat acolo asupra Sa păcatele noastre și S-a făcut păcat pentru noi: El a purtat judecata păcatelor noastre și a stării noastre. Și, în același timp, El L-a slăvit pe Dumnezeu în dreptatea Sa, iar El I-a dat Lui, ca Om, toate binecuvântările minunate; și El ne dă și nouă, celor pentru care El a săvârșit lucrarea, aceeași slavă.

    Cât de minunată este lucrarea Domnului Isus! Cu cât ne ocupăm mai mult cu ea, cu atât mai mult vedem slava Sa și cu atât mai mult vedem cât de mare este harul lui Dumnezeu și cât de mare este dragostea Domnului Isus care a dorit să înfăptuiască această lucrare pentru ca astfel noi să putem primi aceste binecuvântări!

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui de nespus.

    2 Corinteni 9.15


    Darul lui Dumnezeu

    Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său ca Miel de jertfă pentru păcatele noastre. Acesta este darul Lui de nespus pentru noi! Cugetând la cât de mult înseamnă Fiul Lui pentru Dumnezeu, înțelegem cât de mare este darul Său:

    Dumnezeu Tatăl L-a dat pe singurul Lui Fiu. Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi.

    Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul dragostei Sale. Dumnezeu Și-a iubit Fiul din veșnicie și Și-a găsit toată plăcerea în El. Dar aceasta nu L-a oprit să-L dea pentru noi la moarte.

    Și preocuparea cu ceea ce este Fiul lui Dumnezeu pentru noi ne arată măreția darului lui Dumnezeu:

    Isus Hristos este Unicul care ne poate scăpa de la pierzarea veșnică. Pentru că Și-a dat viața la cruce ca Om fără păcat, noi, cei care credem în El, suntem împăcați cu Dumnezeu și scăpați de pedeapsa divină.

    Isus Hristos este Unicul care ne-a putut aduce, prin lucrarea Sa de mântuire, într-o relație fericită cu Dumnezeu. Acum stăm ca și oameni credincioși înaintea lui Dumnezeu și savurăm dragostea Sa.

    În fiecare duminică, atunci când suntem strânși să frângem pâinea, avem posibilitatea să ne gândim la Domnul Isus. Astfel vom fi tot mai mult conștienți de cât de mare este darul lui Dumnezeu pentru noi.

    Citirea Bibliei: Judecători 12.1-15 · 2 Corinteni 11.16-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII BUN CU CEI DIN JURUL TĂU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu… îmbrăcaţi-vă… cu bunătate…” (Coloseni 3:12)

    Dimineața, când te trezești, trebuie să te îmbraci nu numai fizic, ci și spiritual și emoțional.

    Trebuie să-ți pui aceste întrebări: „Cu ce atitudine mă voi îmbrăca astăzi? Voi controla sau voi coopera? Voi fi optimist și cu o atitudine pozitivă, sau voi fi negativist? Voi face complimente sau voi critica? Vreau să fiu slujit sau îi voi sluji eu pe alții?”

    S-ar putea să spui: „Dar când sunt bun, oamenii profită de mine!” Da, uneori așa este… Dar asta este diferența între umblarea pe calea spre cer și umblarea pe drumul lipsei de etică. Deci, pe care dorești să mergi? În ciuda riscurilor, iată trei motive pentru care trebuie să fii bun:

    1) „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8). Harul și bunătatea merg mână-n mână. Întotdeauna! Poetul Robert Burns a spus că inima plină de bunătate se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu!

    2) Pentru că vrei ca oamenii să fie buni cu tine și să se poarte frumos cu tine. Domnul Isus a zis: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12). Dacă ești nepoliticos, oamenii vor fi nepoliticoși cu tine. Dar dacă ești bun, majoritatea oamenilor îți vor răspunde cu aceeași monedă. „Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.” (Proverbele 21:21)

    3) „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui” (Proverbele 11:17). Așadar, când ești bun cu ceilalți, îți faci ție însuți un bine.

    Să citim încă o dată versetul 12 din Coloseni capitolul 3: „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare…” Acum, du-te… și încearcă să-ți trăiești ziua în felul acesta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Timotei 1:1-11


    Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul” său „copil în credinţă” erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea.

    După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne „străbate” şi a ţâşni spre folosul altora, nicio „conductă” nu trebuie să fie înfundată.

    Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă”, v. 6). Ce puternic contrast între legea care-l blestemă pe păcătos şi harul care-l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!

  • 16 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar unul dintre ei, Caiafa, … le-a spus: „Voi nu știți nimic, nici nu gândiți că este de folos pentru noi să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea”. Dar aceasta n-a spus-o de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus urma să moară pentru națiune; și nu numai pentru națiune, ci și ca să-i adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

    Ioan 11.49-52


    Din acest pasaj vedem că, în ciuda tuturor răutăților intenționate ale oamenilor, Dumnezeu are grijă să-Și împlinească planurile; și, pentru împlinirea acestor planuri, Isus trebuia să moară. Dumnezeu folosește răutatea marelui preot pentru a anunța profetic moartea lui Hristos. Caiafa, lăsând deoparte orice pretenție de dreptate, lucrând doar în spiritul pragmatismului, susține că, în ciuda tuturor minunilor făcute de Isus și în ciuda a tot ceea ce credeau mulți din popor despre El, este mai bine ca El să moară, decât să piară întreaga națiune. În cazul lui Caiafa, ca și în cazul politicienilor acestei lumi, atenția este îndreptată nu spre ceea ce este drept, ci spre ceea ce este profitabil. Caiafa este gata să crucifice un Om drept, pentru a salva, dacă este posibil, o națiune vinovată.

    Sfatul oamenilor răi a fost că „Isus trebuie să moară pentru națiune”. Însă acest lucru a fost și în acord cu sfatul bine stabilit și potrivit cunoștinței mai dinainte a lui Dumnezeu, că El trebuia să moară, deși din motive cu totul diferite de cele avansate de egoismul omului. Dacă Isus trebuia să moară, acest lucru nu era pentru a scăpa o generație rea de la împrăștiere, ci ca „să-i adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți”.

    Deci era adevărat că Isus avea să moară, dar „nu numai pentru națiune”, ci pentru orice copil din familia lui Dumnezeu. Oile lui Hristos nu se limitează la cele scoase din staulul iudaic, copiii lui Dumnezeu neaflându-se doar în națiunea lui Israel. Prin moartea lui Hristos va exista o mare grupare de păcătoși, formată din cei dintre iudei și dintre națiuni, convertiți și făcuți copii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus; aceștia nu sunt lăsați ca indivizi izolați, ci sunt strânși împreună pentru a forma o singură familie a lui Dumnezeu. Așa cum face întotdeauna, Ioan îi prezintă pe creștini ca pe o turmă dependentă de Păstor și ca pe o familie cu un Tată. Pavel îi prezintă pe creștini ca formând un singur Trup, al cărui Cap este Hristos, și ca pe o părtășie de care Domnul este legat.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tu, când te rogi, intră în cămăruța ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

    Matei 6.5,6


    Rugăciunea

    Ce pot învăța din aceste cuvinte ale Domnului Isus despre rugăciune?

     

    Rugăciunea mea I se adresează lui Dumnezeu, Tatăl meu, sau Domnului Isus. El este destinatarul rugăciunilor și al mulțumirilor mele.

    Rugăciunea mea nu trebuie să fie tulburată. Prin urmare, am nevoie de un loc potrivit, de posibilitatea de a mă retrage (așa-numita cămăruță).

    Rugăciunea mea este ca o „conversație” intimă între mine și Dumnezeu. Rugăciunea îmi oferă posibilitatea de a discuta personal cu Dumnezeu despre întrebări și nevoi importante și de a I le prezenta. În rugăciune, Îi pot cere lui Dumnezeu ajutorul Său, binecuvântarea Sa, mila Sa. Acest lucru mă face să mă simt foarte mic în fața mea și a celorlalți.

    Nu trebuie să mă rog doar atunci când sunt singur în cămăruță, ci mă pot ruga și în timp ce conduc mașina sau sunt la serviciu. Mă pot ruga oriunde și oricând.

    Rugăciunea este recunoașterea faptului că am nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas. Iar această conștientizare este răsplătită de Tatăl meu din ceruri, care răspunde la rugăciunea mea.

     

    Ce dar măreț este rugăciunea! Să o folosim!

    Citirea Bibliei: Judecători 11.23-40 · 2 Corinteni 11.1-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU POATE! | Fundația S.E.E.R. România

    „El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu… deplin încredinţat că El, ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4:20-21)

    Motivul pentru care nu venim întotdeauna cu problemele noastre la Dumnezeu este acela că nu suntem „deplin încredințați” că El poate și că este dispus să acționeze în locul nostru. Este o dovadă de smerenie, să poți recunoaște lucrul acesta; în același timp este și punctul în care îți dai seama de lipsa de credință în Dumnezeu. Niciun lucru din viața ta nu se va schimba până nu recunoști și nu te rogi: „Doamne, ajută-mă! Spun lucruri cu gura mea, dar nu le pun în practică în trăire!” După ce te-ai rugat în felul acesta, te vei întoarce la Scriptură și vei redescoperi că „Dumnezeu poate.”

    El poate să-ți poarte de grijă când ești în pustie.

    El poate învinge uriașii care-ți ies în cale.

    El poate merge cu tine prin încercări de foc și te poate scoate din ele teafăr și nevătămat.

    El poate să te promoveze când ai fost trecut cu vederea sau când ai experimentat împotrivire.

    De ce? Pentru că Biblia ne asigură că El „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Trebuie doar să crezi că Dumnezeu poate! Așa că, străduiește-te și însușește-ți cuvintele „Dumnezeu poate”! Altfel, nu vei reuși să te rogi cu credință. Vei aduce doar câteva dorințe pe genunchi, dar nu vei putea persevera în rugăciune până nu vei ști în adâncul inimii tale că Dumnezeu poate – și că El dorește! Nimic nu este prea greu pentru El! El așteaptă doar ca tu să recunoști lucrul acesta și să vii la El prin credință, cerându-I ajutorul. Vei face așa!?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Tesaloniceni 3:1-18


    Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a-i întări şi a-i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. ŤPentru că vine Domnulť, estimaseră ei, „atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?” Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6, 7, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este „răbdarea lui Hristos” în aşteptarea momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

    Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le-a scris celor şapte adunări atât de diferite. În acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!

  • 15 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în El, scutul meu și tăria salvării mele, turnul meu cel înalt și adăpostul meu. Salvatorul meu, Tu mă salvezi din asuprire!

    Eu, Eu sunt Domnul și în afară de Mine nu este Salvator.

    Și orice făptură va cunoaște că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.

    2 Samuel 22.3; Isaia 43.11; 49.26


    Hristos, Mântuitorul nostru (1) – Un Mântuitor minunat

    Cât de minunat este faptul că avem un Mântuitor! Cu ajutorul Domnului, vom privi la câteva locuri din Scriptură care vorbesc despre Domnul Isus ca Mântuitor al nostru.

    Adesea în Vechiul Testament (precum în primul verset citat mai sus), ideea de mântuire este legată de izbăvirea de vrăjmașii fizici. David – mai întâi când fugea de Saul, apoi ca împărat al lui Israel – cu siguranță s-a putut bucura de Domnul ca Mântuitor al său, în acest fel. Cu toții, fără îndoială, am experimentat astfel de izbăviri. Domnul ne scapă și ne păzește și astăzi de tot felul de accidente, de probleme de sănătate și de alte pericole din această lume.

    Din versetele citate din Isaia vedem că Dumnezeu singur este Mântuitorul poporului Său. El îi poate folosi și pe oameni așa cum vedem în cartea Judecători, unde unii dintre judecătorii ridicați de Dumnezeu au fost numiți „salvatori”, precum Otniel și Ehud (Judecători 3.9,15).

    În Noul Testament însă vedem că ideea de Mântuitor și de mântuire este legată de mântuirea de păcatele noastre și de vrăjmașii noștri spirituali. Prima vestire cu privire la Domnul Isus, în Matei 1.21, ne spune: „El va mântui pe poporul Său de păcatele lor”. Ce Mântuitor minunat este El!

    K. Quartell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa vorbește Dumnezeu, Domnul care a creat cerurile și le-a întins, care a așternut pământul și cele de pe el … Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia.

    Isaia 42.5,8


    Fermoarul

    Tehnologia a copiat multe procedee din natură. Un model i-a fost brusturele. Florile sale tubulare de culoare mov-violet, care apar la mijlocul verii, conțin la baza lor frunzișoare curbate sub forma unor cârlige, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe distanțe mari.

    Principiul acestor „cârlige” a fost utilizat de industrie încă din anii ’50, de exemplu pentru încheierea îmbrăcămintei sportive. Cârligele din material plastic și elastic se prind unele de altele, dar pot fi desfăcute din nou, trăgând puternic.

    Această soluție practică se numește „fermoar”. Din nefericire, în zilele noastre se vorbește adesea că ea a fost luată din natură, ca și cum natura ar fi o ființă atotputernică și inteligentă, când, de fapt, ea a fost dezvoltată de Creatorul.

    Biblia vorbește despre un Creator care ne iubește și care a creat această lume minunată pentru noi. El vrea ca noi să-I dăm Lui și nimănui altcuiva gloria pentru toate minunile Sale, chiar și pentru o minune atât de nebăgată în seamă precum cea a brusturelui.

     

    E-atâta bunătate-n Tine, Stăpâne-atât de scump și bun,

    Cât cu-al meu glas n-aș putea spune

    Și-n veci eu n-am să pot să spun. —T. Dorz

    Citirea Bibliei: Judecători 11.1-22 · 2 Corinteni 10.12-18


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI NEGLIJA CREDINȚA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simțiri… potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)

    Dacă faci parte din familia lui Dumnezeu, nu poți sta deoparte, cu mâinile încrucișate, așteptând ca El să facă totul pentru tine. Și tu ai un rol! Apostolul Pavel scrie că Dumnezeu ne dă fiecăruia o „măsură de credință”, iar Iuda spune că ne dezvoltăm spiritual prin „credinţa noastră preasfântă” (Iuda vers. 20). O credință sub asediu este practic o credință în construcție. În luptele vieții descoperim dacă ne-am alimentat credința sau dacă am neglijat-o.

    În vremurile biblice, mulți soldați romani foloseau scutul, care îi proteja din cap până-n picioare. Era confecționat din lemn și acoperit cu un strat de bronz. Forma curbată avea rolul de a face ca săgețile aprinse ale dușmanului să ricoșeze și să se stingă înainte de a-l răni pe soldat. Acum înțelegem ce a vrut să spună apostolul Pavel cînd a scris: „luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” (Efeseni 6:16). Săgețile lui Satan nu pot pătrunde în inima ta când este curată, saturată de Sfânta Scriptură și întărită prin credință. De aceea, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta.” (Luca 22:31-32)

    Credința este partea expusă atacului! Credința este partea care trebuie alimentată! Credința este partea care te va susține în luptele vieții. Domnul Isus ne-a spus să „avem credință în Dumnezeu” (Marcu 11:22). Să reținem că El nu ne-a spus să avem credință în ceva mai mare decât noi înșine. Nu, El a spus să avem credință în Dumnezeu.

    Timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu în rugăciune și în Sfânta Scriptură este ceea ce-ți întărește credința pentru a câștiga bătăliile vieții. Așadar, nu-ți neglija credința!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Tesaloniceni 2:1-17


    O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja? Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru. Nu! răspunde apostolul. În adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente: 1. strângerea noastră împreună la Domnul; 2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia”) a falsei biserici şi a iudeilor înşişi; 3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului”, „fiul pieirii” (v. 3) şi „cel fărădelege” (v. 8). Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.

    În această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n-au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja”, adaugă apostolul (comp. cu 1 Ioan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum”, Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1‑12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13-17)! El ne-a iubit, ne-a ales pentru mântuire, ne–a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să–I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne