Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 26 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Păstoriți turma lui Dumnezeu care este între voi, supraveghind, nu constrânși, ci de bunăvoie; nu pentru câștig rușinos, ci cu dragă inimă; nu ca domnind peste cei dați vouă, ci fiind modele pentru turmă.

    1 Petru 5.2,3


    În ce privește greutatea pe care o simt sfinții când se adună și nu au printre ei păstori, rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ridice păstori. Dar cred că acolo unde frații se adună și merg împreună pe principii frățești, dacă rămân în poziția lor și nu ajung un sistem, ei vor fi tot atât de fericiți ca și alții care nu trec prin astfel de încercări. Un lucru pentru care mă rog, pentru că iubesc turma Domnului, este ca El să ridice păstori. Nu cunosc ceva personal mai apropiat de comuniunea cu Domnul și așa de binecuvântat cum este de a paște oile Domnului, turma Domnului. Dar ea este turma Domnului.

    Nu mă gândesc nicidecum la un păstor și turma lui; aceasta ar schimba întregul aspect al lucrurilor. Când se înțelege că este turma Domnului și omul trebuie să se îngrijească de ea, ce gânduri pline de răspundere, ce purtare, ce râvnă, ce atenție! Nu văd altceva mai sublim. „Mă iubești? … Paște mielușeii Mei! Paște oile Mele!” Nu cunosc ceva asemănător pe pământ – purtarea de grijă a inimii unui adevărat păstor, a unei inimi care poartă povara întreagă de necazuri și griji pentru fiecare suflet în parte, și tratarea în prezența lui Dumnezeu a tuturor acestor probleme. Cred că aceasta este cea mai fericită, cea mai binecuvântată comuniune care poate exista în lume.

    Dar să nu gândim că „Marele Păstor” n-ar putea îngriji de propriile Sale oi, din cauză că n-ar fi păstori printre cei credincioși. Dacă sunt frați care se adună împreună și depind numai de Domnul, dacă ei nu pretind că ar fi ceea ce nu sunt, chiar dacă nu ar fi păstori printre ei, totuși ei n-ar fi în pericol. Ei ar avea îngrijirea perfectă a Bunului Păstor. Nu trebuie să socotim că Dumnezeu ar fi de vină pentru lipsurile noastre, ca și cum El n-ar îngriji de noi. Dar, din clipa în care se duce puterea Duhului, vine puterea firii păcătoase.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în persoana Fiului.

    Evrei 1.1,2


    Vorbirea lui Dumnezeu către toți oamenii

    Vorbind unii cu alții, oamenii exprimă astfel legătura pe care o au între ei. Cuvintele leagă, sunt ca o punte de la om la om. Acolo unde oamenii nu vorbesc între ei, nu se formează nicio legătură. Prin cuvinte, arătăm altora ceea ce este în inima noastră, cum gândim și ce simțim. Cuvintele noastre arată cine suntem noi.

    Dumnezeul cel viu le-a vorbit mereu oamenilor și le-a arătat astfel cine este și cum gândește El. Dorința Lui a fost să intre în legătură cu creaturile Sale. Cu toate că păcatul a distrus legătura originală, totuși Dumnezeu nu a încetat niciodată să vorbească. În timpul Vechiului Testament, El a vorbit prin profeți. Ei au fost „mesagerii” Săi, prin care El a vestit „în multe feluri” ceea ce s-a împlinit în Persoana Fiului Său.

    Astfel, de la nașterea lui Isus, vorbirea lui Dumnezeu a luat o cu totul altă înfățișare. În El, Dumnezeu Însuși a devenit Om. Persoana Lui este așadar vorbirea lui Dumnezeu nu doar către Israel, ci către toți oamenii.

    Ca expresie desăvârșită a gândurilor lui Dumnezeu, Fiul a venit pe pământ și ne-a descoperit inima lui Dumnezeu. Prin El, Dumnezeu a făcut această „punte” către noi, restabilind legătura distrusă.

    Dumnezeu nu este un Dumnezeu care tace. Faptul că L-a trimis pe Fiul Său în lume este expresia cea mai înaltă a dragostei Sale, dar și ultimul Său cuvânt către o omenire pierdută.

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 33.12-25 · Apocalipsa 20.1-6


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MEREU ÎNAINTE ȘI ÎN SUS! | Fundația S.E.E.R. România

    „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:14)

    Pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta, trebuie să faci următoarele lucruri:

    1) Să înaintezi spre un nivel mai înalt al credinței. Înainte ca David să-l ucidă pe Goliat, el a trebuit să ucidă mai întâi leul și ursul… Astăzi, noi ne confruntăm cu situații în care trebuie să ne încredem în Dumnezeu tot timpul (vezi Matei 17:20);

    2) Să cauți călăuzirea lui Dumnezeu în fiecare situație care apare (vezi Proverbele 3:6). Iar promisiunea lui Dumnezeu este: „te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Psalmul 32:8);

    3) Să mergi în direcția spirituală corectă. Dumnezeu Își călăuzește poporul și îi strânge laolaltă pe cei care vor sta în picioare, ca un singur om, în ziua luptei. E un lucru imperios necesar să știi în cine te poți încrede că va merge „la luptă” cu tine, și te vei putea bizui pe aceste persoane în vremurile de încercare (vezi Iosua 8:1);

    4) Să cunoști voia lui Dumnezeu pentru viața ta. Dumnezeu nu Se joacă „de-a v-ați ascunselea” cu voia Sa. Numai când petreci timp cu El o vei putea descoperi (vezi Psalmul 143:10). Și atunci, vei înflori!

    5) Să lupți, folosind Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintele insuflate de Dumnezeu, care se găsesc în Sfintele Scripturi, sunt tăria ta în vreme de necaz și de încercare. Domnul Isus a folosit Cuvântul ca să-l pună pe Satan pe fugă (vezi Matei 4:1-11); iar sabia Cuvântului lui Dumnezeu funcționează și astăzi!

    6) Să nu fi introspectiv peste măsură. Numai Duhul Sfânt are capacitatea de ne cerceta și de a ne cunoaște inimile și mințile (vezi Ioan 16:8-15). Când Dumnezeu va socoti că e vremea să-ți descopere domeniile în care ai nevoie de mustrare, El o va face. Până atunci, continuă să trăiești prin credință!

    7) Să-ți păzești mintea. Fă din ea o cetate întărită care refuză să primească înăuntru gânduri negative și influențe dăunătoare (vezi Proverbele 4:23). Și-n felul acesta, și azi vei înainta și vei urca!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 19:17-21; 20:1-6


    Spre deosebire de „ospăţul nunţii Mielului” (v. 9), aici vedem ceea ce în mod ironic este numit „marea cină a lui Dumnezeu” (v. 17b; Psalmul 2.4,5; Ţefania 1.7). Confruntarea finală dintre oştile Fiului lui Dumnezeu şi cele ale conducătorului roman se va încheia cu nimicirea totală a acestora din urmă. Fără altă judecată, fiara şi profetul mincinos vor fi aruncaţi de vii în infern (comp. cu Numeri 16.33; Psalmul 55.15). Apoi Dumnezeu Se ocupă de stăpânul lor, Satan. Capitolul 12 ni l-a arătat pe Satan aruncat din cer. Aici un lanţ şi o cheie simbolice îl pun pe marele ucigaş în imposibilitatea de a fi vătămător. În sfârşit, versetul 10 ni-l prezintă, după o mie de ani, alăturându-se celor doi complici ai săi în iazul de foc (Matei 25.41). Înţelegem deci că nu există în Biblie carte de care diavolul să se teamă mai mult decât de Apocalipsa. Pentru a face ca ea să nu fie citită, îi convinge până şi pe credincioşi de opacitatea ei.

    Satan fiind legat, nimic nu se mai opune de atunci înainte domniei glorioase a Domnului. Am putut constata că această Împărăţie, contrar gândurilor multora, nu va lua fiinţă prin îmbunătăţirea treptată a lumii, ci prin judecăţi. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Hristos doreşte să împartă cu noi autoritatea Lui (Daniel 7.18)! Să nu fraternizăm astăzi cu lumea pe care mâine o vom judeca (1 Corinteni 6.2).

  • 25 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh.

    Romani 8.9


    Credinciosul nu este în carne, ci în Duh; el este în Hristos, a murit prin moartea lui Isus față de vechea sa poziție în Adam și a fost adus la viață, înviat și așezat în locurile cerești în Hristos Isus. A fost născut din Duhul și este locuit de Duhul. A fost scos dintr-o poziție și a fost introdus într-alta. Prin urmare, Scriptura vorbește despre noi ca „acceptați în Cel Preaiubit”, „deplini în El”, „păstrați în Hristos Isus” și „sfințiți în Hristos Isus”.

    Noi suntem o nouă creație în El, care este Capul oricărei stăpâniri și puteri, și suntem întotdeauna înaintea lui Dumnezeu în Hristos, bucurându-ne de întreaga Sa acceptare și apropiere, și iubiți de Tatăl așa cum El L-a iubit pe Fiul. Acesta este locul în care ne-a adus răscumpărarea, locul în care ne-a așezat dragostea divină perfectă, așa încât să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (1 Ioan 4.17). Noi am murit față de păcat, am murit împreună cu Hristos și suntem vii pentru Dumnezeu în El. După ce am primit iertarea de păcate, suntem uniți cu Hristos prin Duhul Sfânt, făcuți una cu Domnul – un singur duh (1 Corinteni 6.17). Aceasta este ceea ce înseamnă un om în Hristos. „Noi eram în carne”, însă, după ce am murit cu Hristos și am înviat cu El, avem viața eternă în El și suntem uniți cu El prin Duhul Sfânt.

    Ce adâncimi și înălțimi uimitoare ale harului divin! Adâncimi, prin faptul că ne-a luat din păcatele și din vinovăția noastră, de sub mânia lui Dumnezeu; și înălțimi, prin faptul că ne-a adus la Dumnezeu în Hristos, pentru o binecuvântare eternă.

    Cei care nu au primit acest adevăr se chinuie să se apropie de Dumnezeu prin puterile lor – fiind întotdeauna dezamăgiți – în loc să primească, printr-o credință simplă, apropierea și acceptarea în Hristos, pe care harul Său ni le-a dăruit.

    H. H. Snell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și vegheau noaptea împrejurul turmei lor.

    Luca 2.8


    Mesajul adresat păstorilor

    După ce Isus a fost născut în Betleem, oamenii au aflat că Mântuitorul a venit în lume. Dar Dumnezeu nu l-a trimis pe îngerul Său la cei bine văzuți în Israel, ci la păstorii care își păzeau turmele pe un câmp. Îngerul le-a spus acestor oameni simpli: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2.10,11).

    Astfel, Dumnezeu a afirmat de la început că Fiul Său Isus Hristos a venit pe pământ pentru toți oamenii. Cei bogați și cei bine văzuți în societate nu au fost privilegiați. Dimpotrivă! Tocmai cei care erau săraci și abia băgați în seamă trebuiau să știe că Mântuitorul S-a născut.

    Acest mesaj al harului se îndreaptă și astăzi către toți – către săraci și bogați, către oameni distinși și simpli. Fiul lui Dumnezeu a devenit Om și a murit la cruce, pentru că noi toți avem nevoie de un Mântuitor care să rezolve relația noastră cu Dumnezeu.

    Când păstorii au auzit de nașterea lui Isus, ei au vrut să-L cunoască neapărat pe Mântuitorul. De aceea s-au grăbit către Betleem pentru a vedea Copilul.

    Cum reacționăm noi la vestea că Fiul lui Dumnezeu a devenit Om pentru mine și pentru tine, ca să ne salveze prin lucrarea Sa de răscumpărare?

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 33.1-11 · Apocalipsa 19.11-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRISTOS-DARUL NESPUS DE MARE | Fundația S.E.E.R. România

    „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9:15)

    Apostolul Pavel spune că darul pe care l-a oferit Dumnezeu fiecăruia dintre noi, la acel prim Crăciun, a fost unul „nespus de mare.” O altă versiune a Bibliei spune că este „prea minunat să fie exprimat în cuvinte.” Să ne gândim puțin la ce spune prorocul Isaia: „un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Hristos a fost și Dumnezeu și om. Ca om, El a fost născut, dar ca Fiu al lui Dumnezeu El a fost oferit, pentru că El exista dintotdeauna. Așadar, El este soluția perfectă pentru păcatele noastre, pentru că El înțelege atât cerințele divinității, cât și zbaterile omului. Astăzi să privim împreună mai atent „darul nespus de mare” al lui Dumnezeu pentru noi. Mai întâi de toate, El este susținătorul nostru!

    Patriarhul Iov a spus: „Nici nu este vreun mijlocitor (arbitru, mediator sau intermediar) între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi” (Iov 9:33). „Mijlocitor” vine de la un cuvânt vechi care se referă la cineva care era mai mult decât un arbitru; era o persoană care putea efectiv să intre în joc și să aducă ambele echipe laolaltă. Așadar, când păcătuiești, Hristos ține o mână pe tine și cealaltă pe Dumnezeu, așa încât legătura să nu se rupă niciodată. Un dar „nespus de mare”! În al doilea rând, El este mijlocitorul nostru!

    Biblia spune: „poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25). Dacă ar trebui să-ți amintești și să mărturisești toate păcatele de omitere și de comitere pe care le faci în fiecare zi, n-ai mai dormi niciodată; ai trăi tot pe genunchi. Dar moartea lui Hristos acoperă tot răul pe care l-ai făcut (comiterea) și viața Sa acoperă tot binele pe care n-ai apucat să-l faci (omiterea). El este pe deplin calificat să te reprezinte înaintea tronului lui Dumnezeu.

    Există un singur cuvânt care poate descrie darul „nespus de mare” al lui Dumnezeu pentru noi – Hristos. Astăzi, nu uita să-L lauzi și să-I mulțumești!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 19:1-16


    Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum Domnul o prezintă pe adevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi–a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împlinească atunci când se aflau pe pământ. „Cei chemaţi” vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iar prietenul Mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui” (Ioan 3.29)!

    În aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat”, pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curate” (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată prospeţimea afecţiunilor noastre.

    Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător. Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu”, El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile” (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).

    Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?

  • 24 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci am zis: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre mine. Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii mele”.

    Psalmul 40.7,8


    Primul om a fost creat în curăție. Însă el a călcat singura poruncă, atunci când abia o primise. A fost așezat de Dumnezeu în paradis, în grădina Eden, unde totul era numai binecuvântare și unde exista un singur lucru pe care nu trebuia să-l facă. Avea voie să mănânce din toate roadele, însă numai din ale unui singur pom, nu. Dar el nu a putut ține porunca și a dorit să mănânce din acel pom. Prin aceasta, el a folosit singurul mod prin care putea să-și dovedească neascultarea.

    Acum Omul Isus a venit, și El, Cel care a fost curat și sfânt, a trăit într-o lume care era murdărită prin păcat și care era sub blestemul lui Dumnezeu. El, Cel care n-a cunoscut păcat, a venit într-o atmosferă plină de păcat. El, Creatorul, a venit într-o lume al cărei conducător era Satan, lume care, în curând, va dovedi că l-a primit ca dumnezeu pe Satan. El, Cel Sfânt, a trebuit să trăiască într-o atmosferă păcătoasă, unde totul era împotriva Lui, unde nu exista nimic curat. Și acolo unde totul era împotriva Lui, El a fost ascultător. În împrejurările cele mai nefavorabile și mai neplăcute, El a fost ascultător până la moarte de cruce; ascultător când a fost lepădat de pe acest pământ, în timp ce toată creația L-a lepădat și când cerul s-a închis deasupra Lui; ascultător pe când era între cer și pământ, unde toată puterea răutății, Satan cu toți demonii săi, s-a năpustit asupra Lui. Acolo Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El – de la El, Omul Isus Hristos, singur în tot universul, încărcat cu păcatele mele. Se părea că Dumnezeu, Satan și lumea făcuseră legământ împotriva Lui, toți împotriva Lui, iar El rămăsese singur. Dacă El a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, El adaugă: „Totuși Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Atunci a fost probată în întregime natura Sa omenească.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

    2 Corinteni 8.9


    Isus Hristos a devenit sărac pentru noi

    Fiul veșnic al lui Dumnezeu era în cer nespus de bogat și Se bucura acolo de dragostea Tatălui, fiind înconjurat de mare glorie. Mulți îngeri erau în slujba Sa și ascultau de poruncile Lui.

    Apoi a venit din cer pe pământ și a devenit Om. Isus S-a născut în Betleem. Maria „L-a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2.7). Cât de sărac a fost atunci Fiul lui Dumnezeu, fiind pus într-o iesle!

    La vârsta de aproximativ treizeci de ani, Isus Și-a început slujba în Israel și a umblat din loc în loc predicând Cuvântul lui Dumnezeu și vindecându-i pe cei bolnavi. Fiind sărac, femeile care Îl urmau se îngrijeau de cele necesare traiului zilnic (Luca 8.3).

    Când Isus Hristos a fost răstignit pe cruce, soldații I-au luat hainele și le-au împărțit între ei, trăgând la sorț pentru cămașa Sa (Marcu 15.24).

    El Și-a dat viața, pentru ca noi să devenim bogați prin sărăcia Lui. Ce dăruire! El S-a smerit atât de mult, ca să ne dăruiască bogăția harului Său. Prin credința în El avem iertarea păcatelor și viața veșnică. Suntem copiii preaiubiți ai lui Dumnezeu și așteptăm viitorul minunat la El în cer. Pe toate acestea le-am primit datorită Lui, care S-a făcut sărac pentru noi!

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 32.16-33 · Apocalipsa 19.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CEL MAI FRUMOS DAR | Fundația S.E.E.R. România

    „Și-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri…” (Matei 2:11)

    Despre nașterea Domnului Isus, citim în Biblie următoarele: „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea… iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” …Şi iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul… Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2:1-2, 9, 11).

    Un învățător biblic spunea: „Cred că fiecare vă amintiți relatarea Bibliei despre Nașterea Domnului; cum magii au venit din răsărit conduși de o stea până au ajuns la Sfântul Prunc, cum au intrat și I s-au închinat, așezând înaintea lui daruri prețioase. Maria și Iosif nu au mers să caute daruri. Chiar dacă au fost nevoiți să-și petreacă noaptea într-un staul rece și întunecos, ei nu au trimis mesaje, cerând daruri. Dar pentru că se aflau în centrul planului lui Dumnezeu, El le-a trimis niște magi, pe cămile, încărcați cu provizii. Dacă suntem în voia lui Dumnezeu, El ne va aduce și nouă provizii. Nu trebuie să mergem să le căutăm, ele vor veni la noi. Nu noi trebuie să facem lucrurile să se întâmple, ci Dumnezeu Se va îngriji! „Cămilele” vor veni la fiecare dintre noi dacă rămânem în voia lui Dumnezeu. Singura cale prin care ne putem aștepta la astfel de lucruri este să rămânem credincioși, acolo unde ne-a așezat Dumnezeu. Când începem să credem lucrul acesta, suntem liberi să aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre. Nu trebuie să stăm toată noaptea plini de teamă și de îngrijorare!”

    Așadar, dacă-L ai pe Hristos în viața ta, închină-I-te și mulțumește-I!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 18:14-24


    Plângerile negustorilor (v. 11, 15) ne amintesc de nemulţumirile lui Dimitrie şi ale artizanilor din Efes care se temeau să nu cumva să piardă „un mare câştig” şi „bunăstarea” pe care le-o procura cultul idolului (Fapte 19). În fond, care este diferenţa dintre marea „Diană a efesenilor” şi „Babilonul cel mare”, între idolatria păgână şi corupţia creştinismului? Nu poate să nu aibă succes religia care-i dă omului toate roadele dorite de sufletul său (v. 14), care-i încântă simţirile, adormindu-i conştiinţa (muzica joacă în aceasta un rol important: v. 22; Daniel 3.7), care-i favorizează comerţul, pretextând tot felul de bucurii. Este îndeajuns să vedem, la sfârşitul anului, în ce mod păgân este celebrată de mulţi naşterea Domnului Isus.

    „În ea s-a găsit sângele sfinţilor” (v. 24). Deja în cetatea lui Cain, la începutul Bibliei, se găseau nenumărate lucruri plăcute, „în timp ce sângele lui Abel striga” (comp. cu Geneza 4.10,17).

    Astăzi, lumea religioasă se bucură, în timp ce adevăratul credincios suferă şi se întristează (Ioan 16.20). Mâine vor răsuna vaietele pe pământ, dar la acestea va răspunde bucuria cerului (v. 20). Să ne ajute Dumnezeu ca, prin credinţă, să vedem toate lucrurile aşa cum le vede El!

  • 23 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală, ca voi să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu.

    Coloseni 1.9,10


    Cunoștința voii Lui (2)

    În rugăciunea sa, apostolul nu se limitează să ceară ca sfinții să cunoască ceva din această voie. El cere ca ei să fie umpluți sau să fie făcuți desăvârșiți „în cunoștința voii lui Dumnezeu”. Aceasta presupune nu o cunoaștere intelectuală a unui lucru care se află în afara noastră și pe care îl căutăm, ci o cunoaștere intimă, interioară și de așa natură încât să nu ne lase deloc în nesiguranță sau în dubiu cu privire la ceea ce ne este descoperit prin ea. De aici rezultă că, așa cum a spus cineva, «Dumnezeu a legat descoperirea cărării voii Sale – calea Sa – de starea interioară a sufletului și El ne face să trecem prin diversele împrejurări ale vieții pe acest pământ pentru a experimenta și a ne face să descoperim în noi înșine ceea ce este această stare». Starea spirituală a creștinului este aceea care determină măsura cunoașterii căilor lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este mijlocul prin care se realizează această cunoaștere.

    Versetul 10 ne arată că Pavel a cerut ca ei să fie umpluți de cunoștința voii lui Dumnezeu, având în vedere un scop practic, acela ca umblarea creștină a colosenilor în această lume să corespundă speranței lor cerești. El cerea ca ei să umble „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu”. Să umble într-un chip vrednic de Domnul – această expresie indică măsura umblării sau a purtării creștinului. Regăsim această expresie și în alte epistole, dar cu formulări diferite în ceea ce privește motivația umblării. Astfel, în Epistola către Efeseni citim: „Vă îndemn … să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați” (4.1). Această chemare se referea la faptul că iudeii și națiunile (și noi, de asemenea) formăm împreună un singur Trup și o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul, prin Duhul Sfânt care locuiește în Adunare. Această măsură a umblării este în legătură cu conținutul epistolei. Chemarea sfântă și înaltă prin care au fost chemați este rezultatul planurilor lui Dumnezeu în legătură cu taina Adunării.

    H. Rossier

    picture-in-picture; web-share” allowfullscreen></iframe>

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

    Matei 20.28


    Trei realități

    1. Isus Hristos a venit! Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca un copilaș în Betleem. Toată viața Sa a făcut numai bine, deși mulți oameni L-au respins și batjocorit.

    De ce a venit din cer pe pământ? Pentru ca noi, oamenii, să ne putem întoarce la Creatorul nostru. Îngerii le-au vestit păstorilor: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2.11).

     

    2. Isus Hristos a murit! Pe cruce, Mântuitorul a suferit dureri cumplite. Timp de trei ore a fost chiar părăsit de Dumnezeu. Apoi Și-a dat viața.

    De ce a adus această jertfă? Pentru că aveam nevoie de cineva care să ia în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre. Prin credință înțelegem că „El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

     

    3. Isus Hristos trăiește! A treia zi după moartea Sa, Isus a ieșit din mormânt. Dumnezeu L-a înviat.

    De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Pentru a ne arăta că jertfa Fiului Său L-a mulțumit pe deplin. Dumnezeu îi primește acum pe toți oamenii care cred în Domnul Isus, care „a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25).

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 32.1-15 · Apocalipsa 18.11-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU CUM SĂRBĂTOREȘTI? | Fundația S.E.E.R. România

    „El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită…” (Isaia 61:1)

    În această perioadă a anului, ești tentat să crezi mitul conform căruia toată lumea se bucură de un Crăciun perfect. Dar adevărul este că sunt mii de oameni ale căror vieți au fost schimbate pentru totdeauna de deces, divorț, boală, probleme financiare etc. Tammy Hanson Maltby (autoare creștină de cărți pentru femei) scria: „Era ziua de 20 decembrie. Nu era nici urmă de Crăciun la noi acasă. În anii anteriori, bradul era împodobit încă din următoarea zi după Sărbătoarea mulțumirii, ascultam muzică de Crăciun și aromele dulci umpleau aerul. Casa noastră avea în centrul ei Crăciunul. Nu și în acest an. Căsnicia mea de 20 de ani tocmai se încheiase, eram strânsă cu banii și duhul îmi era tensionat și mai mult! În unele zile, abia mai reușeam să cobor din pat. Toți cei patru copii ai mei erau acasă în vacanța de Crăciun. Și totuși nu aveam niciun brad! „E foarte deprimant”, l-am auzit bombănind pe unul dintre ei, și inima mi s-a frânt încă o dată! „Cumpăr mâine un brad”, le-am promis… deși nici eu nu credeam ce spun. În acea noapte am auzit voci în pivniță.

    Dimineața, lângă pian, stătea micul conifer artificial, neîngrijit, pe care-l cumpărasem cu ani în urmă și pe care îl foloseam ca să atârn pe el ornamentele școlare ale copiilor, creații care nu arătau bine pe bradul maiestuos, înmiresmat și împodobit din casă. Copiii îl montaseră în acea noapte, îl decoraseră cu luminițe și îl împodobiseră cu ornamentele din copilărie. Arăta tot neîngrijit, dar era frumos, și eu eram fericită! Și mă simțeam copleșită de mulțumire pentru că s-au strâns laolaltă să împlinească lucrul acesta pentru mine.”

    Dacă ai un astfel de Crăciun dificil, nu te învinovăți. Nu uita că poți suporta orice o zi. Domnul Isus înțelege. El a venit ca să-i „vindece pe cei cu inima zdrobită”… așa că întoarce-te la El de acest Crăciun, și roagă-L să-ți redea pacea și bucuria!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 18:1-13


    Aceste viziuni pot fi comparate cu o serie de diapozitive care prezintă aceleaşi tablouri sau evenimente din perspective şi iluminări diferite. Prăbuşirea Babilonului este privită aici ca fiind împlinită direct de „Domnul Dumnezeu” (v. 8, 20). Dar, înainte de aceasta, a răsunat o poruncă: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu” (v. 4; comp. cu profeţia lui Ieremia împotriva Babilonului istoric: cap. 51.7,8,37,45). Această chemare se face auzită chiar astăzi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul” (2 Corinteni 6.17). Fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să se despartă în întregime de lumea religioasă cu principii amestecate, a cărei stare finală ne este prezentată aici (comp. cu Numeri 16.26). Unii ne vor acuza de lipsă de dragoste, că suntem înguşti şi sub imboldul unui spirit de superioritate. Esenţialul este însă să ascultăm de Domnul.

    Versetele 12 şi 13 întocmesc lunga listă a tot ce se află în lume, studiate pentru satisfacerea multiplelor pofte ale oamenilor (1 Ioan 2.16,17). Lista se deschide cu ceea ce este cel mai preţuit: aurul, şi se încheie cu ceea ce are valoarea cea mai mică în ochii acestei false Biserici, ~ dar care are atâta preţ pentru Dumnezeu: sufletele oamenilor.

  • 22 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea și noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem ca să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală.

    Coloseni 1.9


    Cunoștința voii Lui (1)

    În rugăciunile sale neîncetate pentru coloseni, apostolul cere ca ei să fie „umpluți de cunoștința voii lui Dumnezeu, în orice înțelepciune și pricepere spirituală”. Este primul principiu necesar pentru călăuzirea umblării noastre, ca oameni înviați cu Hristos și care țintesc spre un scop ceresc. Regulile și poruncile omenești, care au o aparență de înțelepciune (Coloseni 2.23), nu pot să ne conducă într-acolo. Este nevoie de cu totul altceva. Este nevoie de „cunoștința voii lui Dumnezeu” care rezultă din relația noastră cu El, ca oameni înviați și scoși astfel din legăturile unei religii pământești, oameni care posedă o viață capabilă să-L cunoască cu adevărat. Această cunoștință a voii Lui nu poate decurge decât dintr-o comuniune intimă cu El, comuniune care este specificul acestei noi vieți. În acest fel cunoaștem cu adevărat caracterul și natura lui Dumnezeu.

    Acesta este motivul pentru care apostolul adaugă: „În orice înțelepciune și pricepere spirituală”. Înțelepciunea se referă mai ales la discernământ sau la aprecierea exactă a lucrurilor, iar priceperea se referă la aplicarea înțelepciunii în împrejurările concrete prin care avem de trecut. Dar trebuie să remarcăm că nu este vorba de priceperea sau de înțelepciunea noastră naturală, ci ele sunt produsul vieții spirituale, ale vieții lui Dumnezeu în suflet, ale acțiunii Duhului. Prin urmare, ele depind de starea noastră spirituală, de gradul nostru de apropiere față de Dumnezeu și se manifestă în umblarea noastră creștină în această lume. Cunoașterea voii lui Dumnezeu se întemeiază pe această înțelepciune și pe această pricepere spirituală, nu pe niște prescripții omenești. Cu cât vom trăi mai aproape de Dumnezeu, în comuniunea și în gândurile Lui, cu atât vom beneficia mai mult de această înțelepciune și de această pricepere și cu atât vom cunoaște mai bine ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, prin noi și pentru noi.

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

    Apocalipsa 21.4


    Ce credeți?

    Într-o zi, un predicator stătea de vorbă cu un ateu. Acesta i-a spus: „Dumneavoastră mi-ați spus ce credeți; dar eu nu cred ceea ce spuneți în predicile dumneavoastră”. Predicatorul i-a răspuns: „Atunci explicați-mi dumneavoastră ce credeți”.

    „Eu cred că odată cu moartea se sfârșește totul.”

    „Și eu gândesc la fel”, a răspuns predicatorul. „Cum, dumneavoastră credeți că odată cu moartea se sfârșește totul?”

    „Desigur”, a răspuns el, „moartea pune capăt puterii omului de a mai face rău; moartea pune capăt visurilor dumneavoastră, pune capăt relațiilor prietenești, pune capăt voinței dumneavoastră; totul se sfârșește odată cu moartea. Când veți muri, veți merge în întunericul cel mai adânc. Pentru mine, moartea pune capăt drumurilor mele pe pământ: toate lacrimile, toată truda, toate decepțiile, toată durerea și toate îngrijorările se vor sfârși. Când vine moartea, eu mă duc la Domnul și Mântuitorul meu, în împărăția Lui.”

    „Eu nu m-am gândit până acum la aceste adevăruri”, a răspuns necredinciosul.

    După această discuție, omul acela a găsit pacea cu Dumnezeu. Da, moartea pune capăt tuturor problemelor care au legătură cu viața pământească. Să cugetăm la aceste adevăruri!

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 31.9-21 · Apocalipsa 18.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU A DAT CE AVEA MAI SCUMP! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său… ca să răscumpere…” (Galateni 4:4-5)

    Într-o după-amiază, o fetiță stătea lângă magazinul de antichități al lui Pete Richardson, studiind comorile din vitrină. Apoi a intrat în magazin și a cerut să vadă un colier cu mărgele albastre. Când Pete l-a pus pe tejghea, fetița a zis: „E perfect. Vă rog să mi-l împachetați ca un cadou. E pentru sora mea. Are grijă de mine. Va fi primul Crăciun împreună de când a murit mama și am vrut să găsesc cadoul perfect.” „Câți bani ai?” a întrebat-o Pete cu prudență. Vărsând o grămadă de monede pe tejghea, ea a răspuns: „Mi-am golit toată pușculița.” Pete a luat colierul, cu eticheta de preț îndreptată spre el, nu spre fetiță. „Cum te cheamă?” a întrebat el, mergând în încăperea din spate. „Jean Grace,” a răspuns ea. Pete s-a întors cu un pachet foarte frumos ambalat, iar fetița i-a mulțumit și a plecat.

    În Ajunul Crăciunului, după ce a plecat și ultimul cumpărător și era pe punctul de-a închide magazinul, o tânără s-a năpustit în magazin și i-a dat un pachet ce-i părea cunoscut. „Vă aduceți aminte cui i l-ați vândut?” a întrebat ea. „O fetiță pe nume Jean l-a cumpărat pentru sora ei mai mare” a răspuns el. „Cât costă?” s-a interesat ea. „Prețul, a răspuns Pete, este întotdeauna confidențial între vânzător și cumpărător.” Tânăra l-a întrebat: „Dar cum a reușit să-l plătească?” Reambalând cu grijă cadoul, Pete i l-a dat și i-a spus: „A plătit cel mai mare preț pe care poate cineva să-l plătească: a dat tot ce-a avut!”

    La fel a făcut și Tatăl ceresc pentru noi. Când „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4) ca să ne răscumpere, El a dat tot ce-a avut mai scump! Așa că, noi trebuie să spunem cu smerenie: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9:15).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 17:1-18


    Ultima cupă conţine judecata Babilonului (cap. 16.19), subiect detaliat în capitolele 17 şi 18. Este vorba despre Biserica apostată, de marea creştinătate de nume, din care toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor fi fost luaţi la venirea Domnului. Necredincioasă lui Hristos, ea s-a stricat prin alianţe necurate cu lumea şi cu idolii ei.

    „Stricăciunea celor mai bune este cea mai rea stricăciune.” Această „prostituată” este aşezată pe fiară, puterea ei întemeindu-se pe puterea politică (v. 3). Cu toate că Isus a declarat: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18.36), ea totuşi revendică stăpânirea asupra pământului.

    Pe deasupra, ea persecută şi omoară pe adevăraţii sfinţi (v. 6). În faţa acestui spectacol, apostolul este cuprins de o adâncă uimire. Chiar aşa să ajungă Biserica responsabilă? Da, istoria ei de-a lungul secolelor a confirmat cu prisosinţă aceasta, aşteptând forma finală, care este descrisă aici. Versetele 16 şi 17 ne învaţă însă cum va pieri această „mamă a spurcăciunilor”. Va avea soarta pe care ea însăşi le-a pricinuit-o „martorilor lui Isus”, expresie în care se poate discerne întreaga tandreţe a inimii lui Dumnezeu (v. 6; vezi şi cap. 2.13).

  • 21 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi ridica peste ele păstori și ei le vor păstori. Și nu se vor mai teme, nici nu se vor înspăimânta și niciuna nu va lipsi, zice Domnul.

    Ieremia 23.4


    Conducătorii spirituali din vremea lui Ieremia erau ușor de identificat. În Ieremia 23, Dumnezeu Însuși îi numește „păstorii care păstoresc pe poporul Meu” (versetul 2). Ei erau responsabili să îngrijească de turma Domnului și să o hrănească în pășuni bune.

    În realitate însă, ei nu făceau decât să risipească turma, iar acest lucru nu se întâmpla doar din cauza oilor care rătăceau, ci versetul 2 ne arată că acești falși păstori le împrăștiaseră ei înșiși prin faptul că refuzau să se îngrijească de nevoile lor.

    Totuși, Dumnezeu intenționa să-Și aducă din nou laolaltă oile Sale. În context, aceasta este o promisiune care ține de Mileniu. Mesia, Împăratul drept al lui Dumnezeu, nu numai că va face dreptate, ci va oferi de asemenea siguranță turmei Sale (versetele 5-8). În acele zile se vor ridica păstorii credincioși din versetul 4. Oile vor fi păstorite și protejate și, să remarcăm aceste cuvinte minunate, „niciuna nu va lipsi”.

    Aceasta este o învățătură și pentru zilele noastre. Lipsesc oi dintre noi? Când grija pastorală este exercitată cu adevărat, oile Domnului vor cunoaște și vor recunoaște acest lucru. Un dar de învățător este esențial pentru hrănirea turmei, însă învățătura fără păstorire s-a dovedit adesea a fi ca un bici care mai degrabă a îndepărtat oile. Versetul nostru arată că păstorii credincioși vor hrăni și ei turma, însă într-un fel diferit. Aceste oi nu se vor teme și nu vor fi tulburate. Ele vor fi atinse nu doar în conștiință, ci și în inimă. Ele vor cunoaște că au fost învățate, dar și iubite. Lipsesc oi? Dacă da, atunci unde sunt păstorii?

    S. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”.

    Ioan 1.29


    Salvat de un miel

    Cu mulți ani în urmă, un turist a vizitat o biserică din Germania. Sus pe clădire a văzut un miel sculptat în piatră. Din curiozitate, a întrebat care este semnificația acestei sculpturi. I s-a spus că în timpul reparației acoperișului turnului, un muncitor a căzut de pe scară, pentru că se rupsese un cârlig de fixare. În mod surprinzător, căderea sa nu s-a încheiat fatal. Spre bucuria celor care au asistat la accident, respectivul muncitor a fost doar ușor rănit.

    Cum s-a produs această minune? În acel timp, o turmă de oi păștea sub turn. Muncitorul a căzut pe unul dintre miei. Acest animal a amortizat impactul pentru om, dar el a fost grav rănit și a murit. Astfel, i-a salvat viața celui care repara acoperișul.

    În amintirea acelei minuni, cel salvat a cerut să fie cioplită în piatră o imagine a mielului.

    Citind această minunată povestioară, ne gândim la un alt Miel care, prin moartea Sa, ne-a adus și nouă mântuirea! Isus este Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru noi. Eram cu toții în pericol de a cădea în abisul etern, însă El ne-a prins în cădere. Aceasta L-a costat însă viața; El a fost zdrobit pe cruce pentru noi. Cine se încrede în El, cine I se predă Lui, este mântuit. Așa cum reparatorul de acoperișuri nu a fost zdrobit pe pietrele ascuțite, ci a căzut pe miel, tot așa credinciosul nu ajunge în iad, ci se odihnește în siguranță în brațele lui Isus. „El este Păstorul și tot El este și Mielul.”

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 31.1-8 · Apocalipsa 17.7-18


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SIMPLIFICĂ-ȚI VIAȚA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)

    Funcționarii din birouri și managerii sunt asaltați zilnic cu sute de mesaje prin poșta electronică, mesaje pe telefon, postări pe Twitter sau bloguri. De fapt, unul din trei manageri se îmbolnăvește din cauza supraîncărcării informaționale. Ei se află într-un vârtej continuu!

    Faptul acesta te face să te întrebi: dacă tehnologia ne ajută chipurile să economisim timp și energie, cum se face că suntem atât de istoviți? Un lucru pe care Canary Wharf (centru financiar și economic din Londra) sau celebra Fleet Street (din aceeași metropolă) nu ți-l vor spune niciodată este că succesul îi oferă dușmanului mai multe oportunități de a te pune la pământ. Asta nu e viață, și cu siguranță nu este voia lui Dumnezeu pentru tine!

    Nu aștepta până te scufunzi de tot, până ești concediat, până îți distrugi viața, până ajungi să te mulțumești cu un loc de muncă fără perspective, sau până îți pierzi familia… Nu aștepta până ești prea bătrân, prea morocănos și prea închistat în stilul tău de viață.

    Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine…” (Matei 11:28-29). Phil Cooke, expert în domeniul leadershipului și autor creștin, spunea: „Domnul Isus nu te poate elibera de această povară câtă vreme te afli în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit, făcând lucruri nepotrivite, alături de persoane nepotrivite. Dacă urci pe scara corporatistă și-ți neglijezi familia, mâinile Sale sunt legate, pentru că prioritățile tale sunt într-o ordine greșită. Când trăiești în voia lui Dumnezeu, se poate să lucrezi mult, dar fără să ai multe responsabilități! El îți va duce povara și-ți va lua greutățile. Simplificarea vieții poate înseamna să lucrezi mai puține ore, să-ți programezi timpul și să investești mai mult în cei dragi. Piețele, sarcinile de lucru, personalitățile și situațiile, toate aceste pot fi diferite, dar aceste principii rămân adevărate oricând, pentru oricine!”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: simplifică-ți viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 16:1-21


    Cele şapte cupe vărsate asupra pământului amintesc de urgiile venite peste Egipt: bube, ape transformate în sânge, întuneric, broaşte, tunete, piatră şi foc (vezi Exod 9.23). Însă, în loc să-i aducă la pocăinţă, dezastrele îi fac pe oameni să blesteme (v. 9, 11, 21). O triplă mărturie este însă adusă Dumnezeului celui drept: de la învingători (cap. 15.3,4), de la îngerul apelor (v. 5) şi prin altarul însuşi (v. 7).

    Primele patru urgii lovesc, respectiv, aceleaşi sfere ca şi primele patru trâmbiţe (cap. 8.7‑12). Cea de-a cincea atinge tronul conducătorului roman. A şasea pregăteşte „lupta din ziua cea mare”. În sfârşit, după ultima cupă răsună vocea puternică venind de pe tron: „S-a isprăvit”. Cât de diferită este ea de strigătul anunţând pentru noi sfârşitul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului, după ce Fiul lui Dumnezeu a băut pe cruce cupa pe care noi o meritam: „S-a împlinit” (Ioan 19.30)!

    Aceste evenimente solemne sunt mai apropiate decât credem. „Fie ca niciodată să nu privim lumea în alt fel decât ca o scenă judecată, fiind conştienţi de mânia înspăimântătoare de care ea nu va putea scăpa” Aceasta ne va păzi să nu fim indiferenţi nici faţă de răul care este în lume, nici faţă de judecata divină care o aşteaptă.ť (W. K.).

  • 19 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și îndată a plecat din țară.

    Matei 25.15


    Aspectul vizibil al împărăției a fost întrerupt atunci când Domnul a fost lepădat. Nu putea exista o împărăție pe pământ fără Împăratul ei. Însă, înainte de plecarea Sa la cer, El le-a dat slujitorilor Săi un număr diferit de talanți, potrivit cu abilitatea fiecăruia, ca ei să-i folosească pentru El, până când El avea să Se întoarcă. În relatarea din Matei, cel care primise cinci talanți i-a dublat prin punerea lor în negoț, iar cel care primise doi talanți a făcut la fel. Prin urmare, ei au primit aceleași cuvinte de aprobare, fiindcă fuseseră la fel de credincioși în lucrurile pe care le primiseră. Acest lucru este foarte încurajator, în special pentru cei care sunt dezamăgiți din cauză că se compară cu alții care au daruri mai multe și lucrări mai întinse. Credincioșia este aspectul pe care Domnul îl accentuează în relatarea din Matei.

    În Luca 19.11-27, fiecare dintre cei zece slujitori ai Săi a primit câte o mină, însă rezultatele au fost diferite. Un slujitor a câștigat zece mine, iar altul, cinci. În consecință, răsplata a fost potrivit cu câștigul fiecăruia. Cârmuirea peste zece cetăți a fost răsplata pentru cel care câștigase zece mine, în timp ce acela care câștigase cinci mine a primit cârmuirea peste cinci cetăți. Aici Domnul ne învață despre responsabilitatea pe care o avem de a cheltui și de a ne cheltui pentru El, până când va veni. Nu putem să cheltuim puțin și să ne așteptăm să câștigăm mult. Sârguința și perseverența vor fi răsplătite în ziua Domnului – în ziua arătării și a gloriei Sale.

    Slujitorul care și-a îngropat talantul a arătat astfel că îi păsa doar de lucrurile pământești (Filipeni 3.19). În Luca, slujitorul care și-a pus mina într-un ștergar a făcut acest lucru fiindcă se iubea pe sine mai mult decât pe Dumnezeu (2 Timotei 3.2,4). Să lucrăm cu toții cu sârguință pentru Domnul!

    R. A. Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări.

    Psalmul 50.15


    Dumnezeu ascultă rugăciuni

    Era iarnă. Între Statele Unite ale Americii și Canada se iscă brusc în această perioadă furtuni de zăpadă. Aceasta este o mare problemă pentru piloții de avioane mici. De data aceasta, o astfel de furtună l-a surprins pe un misionar creștin care dorea să zboare spre Canada cu avionul lui Cessna.

    Nu avea nici vizibilitate, nici recepția radio nu era posibilă, iar gheața făcea ca aeronava să fie din ce în ce mai grea. Pilotul trebuia să încerce să aterizeze; dar numai o roată a trenului de rulare putea fi mișcată, cealaltă rămânea blocată. În plus, sufla un vânt ascuțit. Pilotul nu avea nicio posibilitate să-și sune familia și să le spună să se roage lui Dumnezeu pentru el. Dar Dumnezeu veghea asupra slujitorului Său! În acest caz, vântul atât de temut a susținut capacitatea portantă a aripii pe partea roții blocate. Prin urmare, pilotul a putut ateriza nevătămat pe singura roată mobilă.

    Câteva zile mai târziu, pilotul a aflat că exact în timpul în care era în acele greutăți, cineva de acasă s-a gândit la el și s-a rugat stăruitor pentru el. Din cauza vremii rele, unul dintre membrii familiei nu a putut merge la adunarea de rugăciune; fiind singur acasă, s-a rugat în mod special pentru misionar.

    Ce putere mare are rugăciunea plină de încredere! Când stăm neputincioși în fața unei situații dificile, să-I spunem Dumnezeului viu și atotputernic și să-I cerem ajutorul. Dumnezeu nu ne va părăsi, dacă ne încredem în El.

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 30.1-14 · Apocalipsa 16.12-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    URMEAZĂ PROCESUL PÂNĂ LA CAPĂT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau…” (Iosua 1:3)

    Cartea lui Iov are 42 de capitole. În primele 41, Iov a experimentat pierderea sănătății, a averii și a familiei sale. El L-a întrebat pe Dumnezeu de nenumărate ori cu privire la ce i se întâmpla, dar singurul răspuns primit a fost tăcerea. Dar el a continuat să umble cu Dumnezeu și a spus: „El ştie ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). Să reținem trei lucruri din acest verset – primul: ca să devii aur, trebuie să treci prin foc; al doilea: la ce temperatură, și cât stai în foc – decide aurarul; al treilea: când încerci să grăbești procesul, sfârșești prin a fi ceva de valoare inferioară, de exemplu tinichea.

    Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau.” Cu alte cuvinte, „Ca să primești ce ți-am promis, trebuie să treci prin proces până la capăt.” Poetul american C.V. White a scris: „Omul de succes nu stă niciodată după mulțime. El atacă de unul singur. E nevoie de curaj și de multă tărie de caracter, dar omul de succes le are pe amândouă. Succesul înseamnă îndeplinirea acelui lucru despre care ceilalți cred că este imposibil de făcut.”

    Complacerea, oboseala, îndoiala, spiritul critic și descurajarea sunt obstacole zilnice care trebuie depășite. Și cum putem face asta? Continuând să umblăm! În Biblie există un fir roșu pe care-l putem urmări: când avem nevoie de Dumnezeu cu adevărat, El ni Se descoperă și face pentru noi ceea ce nu putem face singuri. În restul timpului – adică aproape tot timpul! – El ne întărește și ne spune: „Trebuie să treci prin acest proces până la capăt!” Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: urmează tot procesul, până la capăt!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 14:1-13


    După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului ~ anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13) ~ cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru? Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?

    Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El” (v. 4; comp. cu Ioan 1.36,37). Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în Împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte. Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?

  • 18 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

    Romani 9.11


    Omul, care gândește potrivit cărnii, întreabă: Dacă dintre doi oameni la fel de păcătoși Dumnezeu mântuiește pe unul și îl lasă pe celălalt să meargă la pierzare, nu este El atunci nedrept? Întrebarea în sine dă la iveală îngâmfarea inimii omului, care își ia dreptul de a-L judeca și evalua pe Dumnezeu, în loc să se lase judecată de El și să se supună judecății Sale. Nu poate fi altfel: imediat ce eu pun la îndoială suveranitatea lui Dumnezeu, mă așez pe poziția de a-L judeca și a-L condamna pe Dumnezeu. Într-un astfel de caz, nu El este Cel care judecă, ci eu.

    Gândirea firească a omului se ridică de fapt împotriva adevărului care decurge tocmai din firea divină și pe care aceasta se bazează. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, atunci trebuie ca El să fie suveran în tot ceea ce face. Orice învățătură care neagă măreția suverană a lui Dumnezeu sau care vrea să prezinte faptul că Dumnezeu acționează după principii asemănătoare cu păcatul și să-L compare cu starea nenorocită a omului este împotriva adevărului și nedemnă de Dumnezeu. Dumnezeu este lumină și este imposibil ca lumina să fie unită cu întunericul din inimile oamenilor; Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este liberă să acționeze în sfințenia naturii ei.

    Omul, neștiutor cu privire la sine și la Dumnezeu, neagă conștient stricăciunea sa totală, se ridică împotriva Cuvântului lui Dumnezeu și Îi desconsideră căile. Dar, făcând aceasta, încercând chiar să se așeze împotriva lui Dumnezeu tocmai pe temeiul „dreptății”, el însuși își rostește judecata și Îl îndreptățește pe Dumnezeu.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.

    1 Cronici 29.15


    Nu rămânem veșnic aici!

    De fapt, știm cu toții că niciunul dintre noi nu va rămâne veșnic pe pământ. Totuși, mulți dintre noi ignoră această realitate. O femeie ajunsă la vârsta de optzeci de ani îi spunea soțului ei: „Dacă unul dintre noi moare, eu mă mut într-un cămin pentru persoane vârstnice!”.

    Poate râdem de aceste cuvinte. Dar cum stau lucrurile cu noi? Suntem conștienți că putem fi chemați de pe acest pământ chiar astăzi? Ne-am pus viața în ordine cu Dumnezeu și ne-am îngrijit astfel unde ne vom petrece veșnicia? Din nefericire, mulți oameni evită să răspundă la aceste întrebări.

    Unul spune: „Lăsați-mă în pace cu acest subiect! Când voi ajunge în acea situație, mă voi preocupa cu acest subiect”. Și astfel amână să se decidă pentru Isus Hristos și uită că timpul nu este în mâna lui. Cine știe dacă cu puțin timp înainte de moarte se mai poate întoarce la Dumnezeu? De aceea, Dumnezeu ne îndeamnă: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15).

    Altul spune: „Cu moartea se sfârșește totul!”. Un astfel de om crede minciuna lui Satan, pentru a-și liniști conștiința și pentru a evita să ia o decizie cu privire la viața de dincolo de moarte. În Biblie însă scrie:

    „Căci toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile înfăptuite în trup, potrivit cu binele sau răul pe care-l va fi făcut” (2 Corinteni 5.10).

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 29.20-36 · Apocalipsa 16.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM TE VEDE DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

    „Ai preţ în ochii Mei…” (Isaia 43:4)

    Ai mers vreodată la un târg de vechituri, cu speranța că vei găsi un chilipir?

    Pentru ochiul neformat, cea mai mare parte a produselor par a fi bune… de aruncat la gunoi! Poate chiar sunt pline de praful și mucegaiul din podul cuiva. Dar ochiul experimentat vede o comoară chiar dacă e mascată – lucruri care trebuie doar să fie curățate, lustruite și restaurate pentru a deveni din nou valoroase. Asta vede Dumnezeu la noi! Când Satan îți spune că ești lipsit de valoare, Dumnezeu se uită înlăuntrul tău și vede comoara ascunsă. Când Îl faci pe Hristos Domnul vieții tale, El te ajută să învingi trecutul, să te împotrivești ispitei, să dai la o parte obiceiurile rele, să te ridici deasupra limitelor autoimpuse și să înțelegi că în ochii lui Dumnezeu ai o mare valoare. De fapt, începi să crezi ce a spus El despre tine: „ai preț în ochii Mei.”

    Adevărul este că atunci când te defăimezi mereu, ai tendința să te îndrepți spre cei ce fac la fel. Dar odată ce înțelegi valoarea pe care ți-o atribuie Dumnezeu, toată perspectiva ți se poate schimba. Cu Dumnezeu, nu poți pierde! Chiar și când te împiedici, El te va ajuta să te ridici, să devii mai puternic, mai înțelept și să te îndrepți spre victorie. Când te vezi doar o persoană care face greșeli și păcătuiește, te uiți în oglinda nepotrivită. Odată ce începi să te vezi în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, te vezi ca o persoană care este transformată zi de zi după asemănarea Domnului Isus (vezi 2 Corinteni 3:18). Și – așa te vede Dumnezeu, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 12:18; 13:1-18


    Aruncat pe pământ, diavolul profită de timpul scurt pe care–l are. Se foloseşte de două instrumente, două „fiare”, termen care implică absenţa relaţiei cu Dumnezeu. Prima dintre acestea (v. 1), corespunde imperiului roman reconstituit. El va reuni trăsăturile celor trei imperii precedente: rapiditatea leopardului (Grecia), tenacitatea ursului (Persia) şi ferocitatea leului (Babilonul; vezi Daniel 7.4‑6). În pustie, Isus refuzase împărăţiile lumii. Satan le dăruieşte împăratului roman, obţinând astfel închinarea întregului pământ (v. 4; Luca 4.5–8).

    Cât despre cea de-a doua fiară, ea este o contrafacere a Mielului, însă limbajul o trădează. Este Antihristul, care va avea putere religioasă, va face minuni şi va susţine prima fiară. Mulţimile de oameni pe care îi va ademeni vor fi marcate precum vitele, cu numele „fiarei romane”. Aceşti oameni vor fi numiţi: „cei care locuiesc pe pământ” (v. 8, 14; cap. 3.10; 6.10; 8.13; 11.10), pentru că toate interesele şi aspiraţiile lor ţin de pământ. Cât de numeroasă este încă de astăzi această categorie de persoane! În contrast cu aceştia, versetul 6 vorbeşte despre „cei care locuiesc în cer” (Filipeni 3.19,20). Creştini, să arătăm clar, fără îndoială, unde se află locuinţa noastră (Evrei 11.14).

  • 16 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă și Samuel era culcat în templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, când Domnul l-a chemat pe Samuel. Și el a spus: „Iată-mă!”.

    1 Samuel 3.3,4


    Omul poate falimenta, însă nu și Dumnezeu. El ridică noi slujitori, pentru a-i înlocui pe cei care au eșuat în împlinirea scopurilor Sale. Acest lucru nu-L face să fie indiferent față de eșecul omenesc, însă El nu este nici limitat, nici controlat de acest eșec.

    Cel puțin două versete din 1 Samuel 3 ilustrează falimentul lui Israel: „Cuvântul Domnului era rar în zilele acelea” (versetul 1), ceea ce arată că poporul nu era într-o stare potrivită pentru a primi revelații din partea Domnului. Apoi ni se spune că preotul Eli „era culcat” și că „ochii săi începeau să se întunece, nu putea să vadă” (versetul 2). Aceasta înseamnă că omul care trebuia să fie reprezentantul lui Dumnezeu pentru popor și reprezentantul poporului pentru Dumnezeu era neputincios și aproape orb.

    Dumnezeu însă nu este niciodată luat prin surprindere. „Candela lui Dumnezeu nu era stinsă încă”, iar El deja începuse să-l pregătească pe Samuel. Pe când acesta dormea, Domnul l-a chemat. Nu contează că el nu a înțeles la început cine îl chema; important este că Dumnezeu începea o lucrare în viața lui, care avea să reînvie flacăra candelei lui Dumnezeu.

    Este uimitor să vedem care a fost primul lucru pe care Domnul i l-a spus micuțului Samuel. Acesta este cu totul diferit de ceea ce noi, în mod normal (și pe drept), i-am fi spus. El nu a început prin a-i transmite un mesaj cu privire la atributele sau la promisiunile Sale, ori cu privire la planurile Sale pentru el, ci i-a transmis un mesaj dur cu privire la judecata pe care avea s-o aducă asupra lui Eli. De ce a acționat Dumnezeu în felul acesta? Nu pot da un răspuns sigur, însă suveranitatea Lui manifestată aici este copleșitoare. El nu are nevoie să acționeze potrivit cu ceea ce face apel la sensibilitatea omului pentru a-Și împlini voia perfectă.

    G. W. Steidl


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

    Romani 1.16


    Religie sau evanghelie?

    Sunt multe religii, dar numai o singură evanghelie – vestea bună despre Isus Hristos.

    Religia este lucrarea omului, evanghelia este darul lui Dumnezeu.

    Religia ne spune ce vrea omul să facă pentru Dumnezeu, evanghelia ne arată ce a făcut Dumnezeu pentru om.

    În religie, omul Îl caută pe Dumnezeu, în evanghelie, Dumnezeu îl caută pe om.

    Religia este încercarea zadarnică a omului de a urca pe scara faptelor sale bune, în speranța că Îl va găsi pe Dumnezeu pe ultima treaptă. Evanghelia ne descoperă cum S-a coborât Fiul lui Dumnezeu la noi, păcătoșii, care ne găseam pe cea mai de jos treaptă.

    Religia evidențiază voința bună a omului, evanghelia însă este vestea bună despre Dumnezeu, că oricine crede în Isus Hristos primește iertarea păcatelor.

    Religia constă în mare parte din ritualuri, evanghelia propovăduiește dragostea și harul lui Dumnezeu.

    Religia vrea să îmbunătățească exteriorul omului, evanghelia îi schimbă omului inima.

    Religia vopsește exteriorul, evanghelia curăță inima.

    Sunt multe religii, dar numai un singur Dumnezeu Mântuitor.

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 28.16-27 · Apocalipsa 14.9-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII CREDINCIOS LA LOCUL DE MUNCĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)

    Dacă responsabilitatea ta la locul de muncă ar fi să angajezi oameni, ce anume ai căuta? Competențe, dedicare, punctualitate, responsabilitate, răbdare, bunătate, consecvență? Domnul Isus a zis: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari…” (Luca 16:10). În mare parte, viața este compusă din lucruri mărunte, deci dacă ești necredincios în lucruri mărunte, vei fi necredincios cea mai mare parte a vieții.

    Ai cumva în custodie o „grămadă de vinovății” la locul de muncă? Acea grămadă de lucruri pentru care nu ți-ai făcut încă timp… Credincioșia include modul în care te ocupi de această grămadă. Poate pentru tine nu contează prea mult că cineva ți-a trimis un e-mail sau un mesaj, dar acea persoană așteaptă un răspuns. Poate soarta acelei persoane depinde de el! Cum gestionezi lucrurile mărunte ale vieții? Domnul Isus a zis: „dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Întrebare: Dacă ai fi proprietarul firmei pentru care lucrezi, ți-ai mai lua toate acele pauze suplimentare de cafea? Ți-ai cumpăra mașina închiriată de care ai abuzat toată săptămâna?

    Modul în care te ocupi de lucrurile care nu-ți aparțin este un test al credincioșiei față de Dumnezeu. Înțelegi cât de sensibile sunt lucrurile? Credincioșia este importantă în toate domeniile vieții. Dumnezeu spune că vei fi răsplătit pentru credincioșia ta, așa că dă-ți toate silințele la locul de muncă. Apostolul Pavel ne spune că orice facem „să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Ca urmaș al lui Hristos, tu trebuie să ai o reputație profesională neștirbită pentru o anumită sarcină.

    De ce? Pentru că știi cine este adevăratul tău șef! Așa că, fii credincios lui Dumnezeu la locul tău de muncă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 10:1-11; 11:1-13


    Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 Împăraţi 1.10,12). Cel de–al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană” din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit” (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

    În sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). În capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).

  • 15 Decembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi în călătorie și va pregeta să țină Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul său, pentru că n-a adus darul Domnului la timpul hotărât; bărbatul acela își va purta păcatul.

    Numeri 9.13


    În fața acestui subiect solemn am putea întreba: Nu este oare un lucru la fel de serios și acum, ca un creștin să neglijeze, săptămână de săptămână și lună de lună, Cina Domnului? Am putea să ne imaginăm că Acela care, în Numeri 9, hotăra ca evreul care neglija Paștele să fie nimicit din popor ar putea să fie indiferent când cineva neglijează Cina Domnului? Nu putem crede acest lucru nici măcar pentru un moment. Chiar dacă acest lucru nu echivalează cu nimicirea cuiva din Adunarea lui Dumnezeu – Trupul lui Hristos – suntem noi autorizați, din acest motiv, să fim neglijenți? Nicidecum! Din contră, acest lucru ar trebui să-l facă pe creștin și mai atent cu privire la celebrarea celui mai prețios ritual, anume „vestirea morții Domnului până va veni El”.

    Pentru un israelit evlavios nu exista niciun lucru care să poată fi comparat cu Paștele, deoarece acesta era amintirea răscumpărării. În același fel, pentru un creștin evlavios, nu este niciun lucru care să poată fi comparat cu Cina Domnului, pentru că aceasta reprezintă amintirea răscumpărării lui și a morții Domnului Său. Din toate exercițiile de inimă pe care le poate avea creștinul, nu este nimic mai prețios, nimic mai expresiv, nimic care să ni-L aducă pe Hristos mai aproape și într-un mod atât de solemn înaintea inimii, așa cum o face Cina Domnului. El poate și cu alte ocazii să cânte despre moartea Domnului său, poate să se roage cu privire la aceasta, poate să citească despre ea și poate să asculte diferite lucruri privitoare la ea; însă doar la Cină vestește această moarte.

    În Luca 22.19,20 avem instituirea Cinei; în Fapte 20.7 avem celebrarea Cinei; iar în 1 Corinteni 11.23-26 avem explicația Cinei. Și putem spune că în instituire, în celebrare și în explicație avem o funie împletită în trei, care nu se rupe ușor și care ne leagă sufletele de cel mai prețios ritual.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acum, iată, aduc cele dintâi din roadele pământului pe care Tu, Doamne, mi le-ai dat.

    Deuteronom 26.10


    Cel dintâi pește din undiță

    În ținutul canadian Labrador trăiește Marcus, un băiat eschimos. Locuiește împreună cu părinții săi într-o colibă sărăcăcioasă. Doar prin vânat și pescuit își hrănește tatăl mica familie.

    Atunci când are voie să meargă cu tatăl său la pescuit în mica sa barcă, pentru Marcus este o zi mare. Tatăl îi dă o undiță și Marcus poate să o lase singur în apă, iar după aceea să o miște încet încoace și încolo.

    Deodată Marcus scoate un chiot de bucurie. Firul este tras în adânc și îi scapă printre degete. Tatăl său vrea să-l ajute, dar Marcus reușește singur: un cod mare se zbate în barcă. „Este peștele meu”, spune Marcus, „eu singur l-am prins.”

    Acasă, peștele este sărat și pus la uscat. Câteva zile mai târziu, tatăl și fiul pleacă spre casa misionară. Marcus duce sub braț codul său.

    „Ce ai acolo, Marcus?”, îl întreabă misionarul. „Acest pește Îi aparține Domnului Isus”, spune Marcus. Misionarul nu înțelege ce vrea să spună băiatul și tatăl îi explică: „Am citit în Biblie că poporul Israel a adus odinioară lui Dumnezeu cele dintâi roade. De aceea și Marcus vrea să-I aducă Domnului Isus primul pește pe care l-a prins”.

    „Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug și teascurile tale vor geme de must” (Proverbe 3.9,10).

    Citirea Bibliei: 2 Cronici 28.1-15 · Apocalipsa 14.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINȚA CARE ADUCE ROD | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

    În acest verset sunt trei adevăruri care îți vor face credința mai eficientă – primul: crede că Dumnezeu este! Forța limbajului folosit aici este mult mai mare decât o recunoaștere vagă a existenței lui Dumnezeu. Omenirea își revendică o mulțime de dumnezei, dar Dumnezeul Bibliei nu este unul dintre ei – și nici măcar cel mai bun dintre ei. El este Singurul Dumnezeu Adevărat! Și acest verset ne spune că El este prezent și activ în mod unic, autentic și permanent! Al doilea adevăr: crede că Dumnezeu poate!

    Când doi orbi s-au apropiat de Isus, cerând vindecare, El i-a întrebat: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi le-a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Matei 9:28-29). Și ei au putut vedea numaidecât. Domnul Isus știa că-i poate vindeca, dar El a dorit ca ei să fie convinși că El poate. Până nu crezi în puterea lui Dumnezeu de a-ți împlini nevoile, tu nu ai nicio temelie pe care să-ți fundamentezi încrederea și rugăciunile. Al treilea adevăr: crede că Dumnezeu vrea! După ce știi că El poate, trebuie să mai faci un pas al credinței.

    Un lepros s-a apropiat de Domnul Isus spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureți.” Isus S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Și îndată el a fost curăţat de lepra lui. (Matei 8:2-3). Este Dumnezeu dornic? Fără urmă de îndoială! Să ne gândim la promisiunea Sa: El – nu noi – este Cel ce „răsplătește pe cei ce-L caută”. Așadar, Dumnezeu poate și în același timp dorește să-ți împlinească nevoia!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Apocalipsa 10:1-11; 11:1-13


    Capitolele 10 şi 11.1–13 se intercalează între a şasea şi a şaptea trâmbiţă, aşa cum capitolul 7 forma o paranteză între a şasea şi a şaptea pecete. Din nou Hristos apare sub înfăţişarea unui „alt înger”, aici de asemenea însoţit de semne de har. Norul în care este învăluit şi stâlpii de foc pe care stă amintesc de grija pe care i–a purtat–o Dumnezeu lui Israel în pustie (Exod 13.21,22). Curcubeul (comp. cu cap. 4.3) vorbeşte despre legământul lui Dumnezeu cu pământul (Geneza 9.13). Promisiunile Sale sunt în felul acesta amintite indirect.

    Dar Hristos posedă şi atributele autorităţii: faţa Lui este asemănătoare cu soarele şi El Îşi revendică drepturile de a stăpâni lumea. Într–o mână El are „o carte mică deschisă” (v. 2), reprezentând o scurtă profeţie descoperită deja în Vechiul Testament. Este vorba despre cea de–a doua „jumătate a săptămânii” necazului celui mare (Daniel 9.27), în timpul căreia Dumnezeu mai recunoaşte încă templul, altarul şi pe „cei care se închină acolo”.

    Un detaliu remarcabil, aceşti trei ani şi jumătate sunt evaluaţi în luni (42), pentru a vorbi despre asuprire (cap. 11.2), dar de asemenea în zile (1260), pentru a măsura mărturia rămăşiţei credincioase. Dumnezeu a socotit fiecare din aceste zile şi ştie ce reprezintă, ce curaj şi ce suferinţe implică (Psalmul 56.8).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne