Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 23 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu și cunoștinței adevărului care este potrivit evlaviei, în speranța vieții eterne pe care Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis-o mai înainte de timpurile veacurilor.

    Tit 1.1,2

    Potrivit versetelor de mai sus, speranța celui credincios se bazează pe viața eternă promisă de Dumnezeu. Privind mai în detaliu, această speranță este întemeiată mai întâi pe Dumnezeu Însuși, pe Persoana Lui. Noi avem o speranță bazată pe promisiunile unui Dumnezeu veșnic. El este un Dumnezeu perfect, ale Cărui cunoștință și înțelepciune sunt infinite (Romani 11.33,34). De asemenea, El este un Dumnezeu drept și sfânt, care nu poate face decât ceea ce este drept (Daniel 9.14; 1 Ioan 1.5).

    Vedem apoi că speranța noastră se bazează pe El nu doar datorită Persoanei Sale, ci și datorită puterii Lui. El deține controlul complet asupra lui Satan și asupra îngerilor acestuia (Iov 1.12; 2.6), asupra oricărei stăpâniri și autorități (2 Cronici 20.6; Romani 13.1) și asupra întregii naturi (Psalmul 107.29). El este Dumnezeul suveran, de aceea nu există nimic în întregul univers care să nu fie sub controlul Său.

    Oricare ar fi împrejurările prin care trecem, ne putem baza pe promisiunile lui Dumnezeu, care ne spune: «Voi sunteți ai Mei! Vă iubesc și v-am răscumpărat! V-am dat viața eternă datorită lucrării împlinite de Fiul Meu!». Ce pace și încredere avem, datorită speranței noastre într-un Dumnezeu neclintit, al Cărui caracter drept și a Cărui putere infinită dau greutate oricărei promisiuni pe care El ne-a făcut-o în Cuvântul Său!

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

    Geneza 18.25

    Nu îl va socoti nevinovat pe cel vinovat

    „Sper că binele va fi răsplătit, iar răul va fi pedepsit“ îi spunea odată un filosof unui jurnalist care îi lua un interviu cu privire la viața de dincolo. Nenumărate persoane gândesc la fel, pentru că lumea este plină de nedreptate. Ei ar vrea să se facă dreptate măcar după moarte.

    Și se va face dreptate. Biblia ne spune: „Pentru că Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreșit“. În ziua hotărâtă, toate vor fi puse în lumină și fiecare va primi ceea ce merită. „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“ (Eclesiastul 12.14). Viața noastră, faptele noastre, intențiile noastre, toate vor fi aduse ca probe. Cum putem evita condamnarea de către un Dumnezeu care nu îl va socoti nevinovat pe cel vinovat și care a spus: „Nu este niciunul drept, nici unul măcar“ (Romani 3.10)? Va executa Dumnezeu judecata dreaptă asupra tuturor? Nu! „Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). Toți cei care cred că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost condamnat în locul lor nu vor fi judecați, ci sunt declarați drepți înaintea lui Dumnezeu. A nu crede în Isus Hristos înseamnă a respinge harul lui Dumnezeu și binecuvântările sacrificiului lui Hristos și, drept consecință, a fi obligat să te prezinți înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecat după fapte și apoi a fi în chinuri veșnice (Matei 25.46). Fă astăzi alegerea cea bună! „Nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

    Citirea Bibliei: Ezra 4.17-5.5 · Proverbe 5.15-23

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 13:1-10

    Încă o dată Israel se lasă pradă răutăţii, încă o dată Domnul îl disciplinează prin mâna filistenilor. Încă o dată… încercarea a adus ea vreun rod? Din nefericire, nu! Se scurg patruzeci de ani. În zadar aşteaptă Dumnezeu… urechi pregătite… Nici un strigăt nu se ridică de data aceasta spre El! Poporul s-a obişnuit cu starea mizerabilă de robie. Cu toate acestea, ici şi colo există câţiva martori credincioşi care se tem de Domnul. Între ei, Dumnezeu ni‑i arată pe Manoah şi pe soţia lui, un cuplu evlavios, din seminţia lui Dan, fără copii. Şi iată că,  într-o zi, un Vizitator ceresc Se arată femeii. El are pentru ea un mesaj îmbucurător: ea va fi mama celui care va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor. Această scenă ne duce cu gândul la începutul evangheliei după Luca, unde îngerul Gabriel îi anunţă Mariei venirea glorioasă a Mântuitorului pe pământ.

    Numai că există unele condiţii pe care atât mama cât şi copilul trebuie să le îndeplinească. Un nazireu, conform textului de la Numeri 6, trebuie să fie pus deoparte pentru Dumnezeu şi să se abţină de la plăcerile şi bucuriile pe care alţi oameni le împărtăşesc (reprezentate de fructul viţei). Pentru o familie nu este întotdeauna nici uşor, nici plăcut de realizat aceasta, dar… tocmai acest caracter doreşte Dumnezeu să-l vadă în casele alor Săi (vezi Ieremia 35.6 …).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPUNE ADEVĂRUL! | Fundația S.E.E.R. România

    „…Cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” (Proverbele 12:22)

    Te afli cumva într-o situație în care minciuna pare a fi singura soluție viabilă? Dacă nu vrei să creezi o problemă între tine și Dumnezeu, nu o spune! De ce? Pentru că: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” Când minți, Îl rănești pe Dumnezeu, pe alții și pe tine însuți.

    Biblia spune că: „vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Minciuna are întotdeauna consecințe drastice, pentru că:

    1) Dumnezeu te aude. Iar când te rogi, ultimul lucru pe care vei dori să-L discuți cu Dumnezeu este primul lucru pe care El va dori să-l discute cu tine – și anume, necinstea ta!

    2) Îți răpește încrederea în Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22) 3) Riști să fii expus.

    Nu uita: „Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” (Proverbele 12:19) Când oamenii descoperă că ai mințit, își pierd respectul față de tine, nivelul lor de încredere scade, iar reputația pe care ți-a luat ani de zile s-o construiești suferă o lovitură din care s-ar putea să nu-ți mai revii.

    Apostolul Pavel scria (Efeseni 4:21-25): „Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”

    Așadar, spune întotdeauna adevărul!

  • 22 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Ahab a istorisit Izabelei în amănunte tot ce făcuse Ilie și cum omorâse cu sabia pe toți profeții […] Și [Ilie] a mers în pustie cale de o zi și a venit și s-a așezat sub un ienupăr și dorea moartea sufletului său; și a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, pentru că nu sunt mai bun decât părinții mei“.

    1 Împărați 19.1,4

    După ce Ilie a repurtat o victorie măreață pentru Domnul pe muntele Carmel, Izabela l-a amenințat cu moartea, iar el, descurajat și înspăimântat, a fugit într-un loc pustiu. S-a așezat sub un ienupăr și I-a cerut lui Dumnezeu să-i ia viața. Putem fi surprinși ca un om al lui Dumnezeu să aibă o lucrare atât de strălucită și, dintr-odată, să cadă într-o stare de descurajare. Acest lucru însă ni se poate întâmpla și nouă, dacă ne luăm ochii de la Domnul și privim la împrejurările în care ne aflăm.

    Se pare că, atunci când Ilie și-a luat ochii de la Dumnezeu, a încercat mai întâi să fugă de problemele sale, după care s-a așezat jos și a renunțat la tot. Aceasta este o stare tristă pentru orice copil al lui Dumnezeu, și totuși cât de des ni se întâmplă ca, atunci când vin încercări și provocări, să cădem într-o stare de descurajare și să începem să ne plângem de milă! Nu trebuie să fim surprinși că vrăjmașul nostru, Satan, încearcă să ne descurajeze, pentru a ne bloca umblarea și mărturia.

    Și noi putem obosi, ajungând în punctul de a abandona totul, dacă devenim absorbiți de problemele noastre. Poate că începem să gândim că Dumnezeu nu ne mai poate folosi sau că ne-a dat deoparte. Dumnezeu însă nu-i dă deoparte pe slujitorii Săi credincioși. Vedem, în cazul lui Ilie, că Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său pentru a-i oferi ceea ce avea nevoie în lucrarea care-i stătea înainte. Același Dumnezeu plin de har, care nu L-a înlăturat pe Ilie, ci l-a întărit, ne va întări și încuraja și pe noi.

    S. J. Faulkner

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred … Iudeii cer semne și grecii caută înțelepciune, dar noi Îl predicăm pe Hristos răstignit … Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

    1 Corinteni 1.21-24

    Mesajul predicat

    Evanghelia tocmai fusese predicată, iar predicatorul ieșea din sală, când unul dintre ascultători s-a apropiat de el și i-a spus: „Vă respect convingerile și sinceritatea, dar evanghelia pe care o predicați este curată nebunie“. — „Aveți perfectă dreptate. Este exact ceea ce spune Dumnezeu Însuși în Biblie.“ — „Glumiți, nu-i așa? Biblia nu poate spune, în același timp, despre același lucru, că este și adevărat și contrar.“ — „Totul depinde de cui i se adresează! «Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 1.18).

    Vedeți? Cuvântul lui Dumnezeu este ca o rază de lumină pură și pătrunzătoare, care ajunge în interiorul nostru. În inima mea, evanghelia este puterea vieții, dar aceeași evanghelie, în inima dumneavoastră, e nebunie. Este aceeași lumină divină, dar ea lucrează în două moduri diferite, astfel că unora ne permite să verificăm dacă avem o relație adevărată cu Dumnezeu, iar altora, să verifice dacă nu o au deloc.

    Dar, încă un cuvânt, dragă prietene: Dumnezeu te iubește“.

    Predicatorul voia să plece, dar interlocutorul său l-a oprit: „Credeți că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii?“. Predicatorul a zâmbit și i-a spus: „Va trebui să recitești Ioan 3.16! Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă“.

    Citirea Bibliei: Ezra 4.1-16 · Proverbe 5.1-14

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 12:1-15

    În capitolul 8, v.2 şi 3, Ghedeon făcuse experiența că „un răspuns blând abate furia”. Acum Iefta trebuie să înveţe pe cheltuiala lui restul acestui verset: „dar un cuvânt aspru stârneşte mânia” (Proverbe 15.1).

    El se izbeşte de aceiaşi bărbaţi ai lui Efraim, întotdeauna gata de ceartă (Judecători 8.1 şi Iosua 17.14), care sperau să culeagă fructele victoriei fără să fi luptat, geloşi pe succesul altora când ar fi trebuit să se bucure împreună cu ei de eliberarea adusă de Domnul. Tot ei îi reproşează lui Iefta că nu i-a chemat la luptă. Priviţi locul pe care-l ocupă „eu”, „mie”, „al meu”, în răspunsul lui Iefta (v. 2, 3). Şi, de data aceasta, izbucneşte un război fără reţinere. Cât de trist, un război între fraţi!

    Totuşi disputele din interiorul propriilor noastre familii nu sunt cu nimic diferite: au acelaşi caracter în profunzime! Şi cauzele le sunt identice: egoismul, gelozia, susceptibilitatea. Să reflectăm la importanta poruncă a Domnului: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13.34, 35; 15.12, 17), poruncă repetată de apostolul Ioan (1 Ioan 3.23; 4.7, 11, 21)!

    În sfârşit, alţi judecători îi sunt daţi lui Israel, aleşi din seminţii diferite. Timp de pace! Să încercăm să scoatem profit din cele ce ne sunt oferite pentru fortificarea şi nu pentru aţipirea noastră!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IEȘI DIN ASCUNZĂTOARE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Când veți secera… să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău…” (Leviticul 23:22)

    Conform Legii Vechiului Testament, Dumnezeu le-a poruncit fermierilor evrei: „Când veți secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău… Să laşi săracului şi străinului aceste spice.” (Leviticul 23:22). Rut lucra într-un colț al unui câmp deținut de un om bogat pe nume Boaz, care este o frumoasă prefigurare a lui Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Când Boaz a văzut-o pe Rut, a chemat-o din acel loc, și i-a instruit pe secerători să „lase spice” în calea ei, pentru ca ea să nu fie nevoită să muncească prea mult (vezi Rut 2:16).

    Există o lecție aici: un moment de bunăvoință din partea lui Dumnezeu îți poate schimba viața. Iar El o poate face prin intermediul unei persoane pe care a pregătit-o deja, și pe care tu nici măcar n-ai cunoscut-o încă. Rut nu știa, dar pentru că Boaz era rudă cu Naomi, soacra ei, acest lucru îl poziționa ca fiind o persoană „cu drept de răscumpărare” (vezi Rut 3:1-9), și era calificată să-i șteargă datoria, să aibă grijă de ea și să-i împlinească nevoile.

    Domnul Isus ne asigură: „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:4). Fii convins, Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea! Este posibil ca alții să nu observe credincioșia ta, dar El o vede – și te va răsplăti pentru aceasta! De unde știm? Din Cuvântul Său, care spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10)

    Așadar, iată care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Ieși din ascunzătoare”!

  • 21 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Iar Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate“; și a fost numit „Prieten al lui Dumnezeu“.

    Iacov 2.23

    Avraam este folosit deseori în Scriptură ca exemplu de credință. În afară de versetul de mai sus din Iacov, epistolele către Romani, Galateni și Evrei accentuează și ele faptul că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Pasajul din Vechiul Testament citat în versetul nostru este din Geneza 15, când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că urmașii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele cerului. Chiar dacă Avraam nu avea niciun copil în acel moment, el a crezut că Dumnezeu Își va ține cuvântul. Aceasta face întotdeauna credința: se bazează pe cuvintele rostite de Dumnezeu, fiindcă pur și simplu Dumnezeu este Cel care le-a rostit.

    Iacov însă, citând acest verset, face referire la un eveniment care a avut loc mai târziu în viața lui Avraam, așa cum vedem din versetul 21: „Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit din fapte când l-a adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său?“. Avraam știa că promisiunile lui Dumnezeu se concentrau în Isaac și, cu toate acestea, a fost gata să-l aducă jertfă, așteptându-se cu tărie că Dumnezeu avea să-l învieze dintre cei morți, așa cum citim în Evrei 11.19. Felul în care sunt exprimate lucrurile în capitolul 2 din Iacov arată că actul jertfirii lui Isaac a fost de fapt o împlinire a credinței lui Avraam manifestate cu timp înainte. Într-un anumit sens, credința lui Avraam în Dumnezeu nu s-a dezvoltat pe deplin până nu a fost pusă la încercare.

    În Geneza 15, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; în Geneza 22, Avraam l-a adus jertfă pe fiul său. Între aceste două evenimente a fost o perioadă de mai mult de douăzeci de ani. Cu siguranță că Avraam a exercitat credința și în alte ocazii în tot acest timp, însă fapta unică de ascultare de la altar a oferit dovada că această credință a sa, declarată cu mult timp înainte, a fost una veritabilă. Dar cum stau lucrurile cu noi? Poate că L-am crezut pe Dumnezeu în toți acești ani, însă a fost această credință împlinită? Când credința noastră manifestată cu ani în urmă este pusă astăzi la încercare, ce dovedesc faptele noastre?

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu va rupe trestia frântă și nu va stinge mucul care fumegă.

    Isaia 42.3

    Credința abia mai pâlpâia

    Textul acesta despre „trestia frântă“ și despre „mucul care fumegă“ (sau fitilul care mai are o sclipire) descrie modul în care Domnul Isus lucrează față de răscumpărații Săi care au nevoie de încurajare în suferință.

    „Trestia frântă“ este imaginea unui credincios care, sub presiunea împrejurărilor, a primit o lovitură la care nu a putut rezista și în urma căreia viața lui spirituală are de suferit.

    „Fitilul care fumegă“ este imaginea unui suflet răscumpărat a cărui putere spirituală este aproape de a se stinge. Încrederea lui în Dumnezeu se clatină și iubirea lui pentru Domnul Isus a scăzut.

    Un exemplu pentru aceste stări spirituale îl găsim în Luca 24.13-22. Doi ucenici mergeau de la Ierusalim spre Emaus, triști și dezamăgiți. Speranțele lor cu privire la împărăția păcii au fost spulberate de crucificarea Învățătorului lor, pe care ei Îl recunoscuseră a fi Mesia. Ei erau ca o trestie frântă. Încrederea lor în Dumnezeu scăzuse, iar afecțiunea lor pentru Hristos se răcise. Credința lor abia mai pâlpâia. Atunci Domnul Isus a venit alături de ei și i-a întrebat cu blândețe ce necaz aveau. După ce i-a ascultat cu atenție, El a corectat modul lor greșit de a gândi, fără a rupe trestia frântă. Hristosul trebuia să sufere pentru a-Și instaura Împărăția Lui glorioasă. Apoi El le-a explicat cele din Vechiul Testament cu privire la El. Aceasta le-a reaprins credința, astfel încât inimile lor ardeau din nou pentru El.

    Citirea Bibliei: Ezra 3.1-13 · Proverbe 4.10-27

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 11:23-40

    Iefta se credea obligat să-I plătească Domnului, prin intermediul unui sacrificiu, victoria sa asupra fiilor lui Amon. Ce puţin Îl cunoaşte pe Dumnezeu! El Îşi găseşte plăcerea în a-i binecuvânta pe ai Săi fără să aştepte altceva decât dragostea lor. Salvarea Lui este fără plată.

    Se poate remarca nebunia promisiunii pe care o face Iefta. Dumnezeu ne lasă uneori să purtăm răspunderea lucrurilor asupra cărora am decis sub puterea impulsului! Să veghem deci îndeaproape asupra cuvintelor noastre, pentru că promisiunile făcute cu uşurătate pot avea grave consecinţe (Proverbe 20.25)!

    Dacă lui Iefta îi lipsea, pentru moment, credinţa, ea străluceşte acum la fiica lui. Supunerea ei – „singurul copil”, „unic”, îndrăgit de tatăl − ne duce cu gândul la cea a Domnului Isus (Ioan 8.29). Ea nu pune mare preţ pe propria viaţă şi se bucură de victoria pe care Domnul o dăduse lui Israel. Este ascultătoare chiar până la moarte, din dragoste pentru Domnul, pentru tatăl şi pentru poporul ei. În aceasta este o emoţionantă imagine a lui Hristos, cu toate că rămâne foarte departe de Cel pe care Îl reprezintă.

    Dacă fiica lui Iefta merita să fie celebrată an de an, infinit mai vrednic este Domnul nostru Isus să fie preamărit de aici de jos şi pentru toată eternitatea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MERGI ÎNAINTE SAU ÎNAPOI? | Fundația S.E.E.R. România

    „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

    Cartea Rut ilustrează diferența dintre cei care pășesc prin credință și își asumă riscuri, și cei care cedează în fața fricii, preferă siguranța și ratează ce este cel mai bine pentru ei din partea lui Dumnezeu.

    Cartea începe cu aceste cuvinte: „Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui…” (Rut 1:1) Lucrurile au mers bine pentru o vreme, dar apoi inevitabilul s-a produs: mai întâi, soțul Naomei, Elimelec, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi. Aceștia s-au căsătorit cu niște fete din regiune, pe nume Orpa și Rut… Apoi, și fiii au murit! Copleșită de durere, Naomi decide să se întoarcă acasă la Betleem și le sfătuiește pe cele două nurori ale sale să rămână în Moab și să spere că-și vor găsi soți și își vor întemeia familii.

    Observăm diferența dintre cele două femei: Orpa a decis să rămână în Moab, chiar dacă era un loc al suferinței și al vremurilor grele. De ce? Pentru că era locul pe care îl cunoștea. Era zona ei de confort. N-a avut credința de a merge mai departe. Rut a fost diferită. Ea i-a spus soacrei ei: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. (Rut 1:16)

    Orpa s-a întors, Rut a mers înainte. Și lucrul acesta i-a adus binecuvântare! Venind în Betleem, l-a întâlnit pe Boaz, viitorul ei soț. Acesta nu numai că era bogat, dar a avut grijă de ea și au avut un fiu – din care au descins atât regele David, cât și binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos.

    Știți ceva? Dumnezeu răsplătește credința, nu frica! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este deci acesta: rupe-te de trecut și mergi înainte!

  • 20 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și n-a făcut multe lucrări de putere acolo, din cauza necredinței lor.

    Matei 13.58

    Nici nu ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza lipsei de încredere simplă în Dumnezeu. Necredința împiedică întotdeauna manifestarea puterii și a bunătății divine. Acest lucru se verifică zilnic în viețile noastre. Dumnezeu nu Se va manifesta dacă necredința ne umple orizontul cu alte lucruri. Orizontul nostru trebuie să fie umplut de Dumnezeu, de la un capăt la altul. „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu […] Încrede-te în El în toate timpurile“ (Psalmul 62.5,8). Acesta este limbajul credinței: doar Dumnezeu, în toate timpurile! Acesta este temeiul solid și de nezdruncinat al adevăratului devotament, iar sufletul aflat pe acest temei va fi întotdeauna caracterizat de un duh de închinare. Credința se bazează pe Dumnezeu, care Se revelează credinței, iar credința răspunde cu laudă și cu adorare. Nimic nu poate fi mai simplu și mai binecuvântat. Credința se adresează oricând lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști“ (Psalmul 139.1).

    Nu există în această lume o binecuvântare mai mare decât a avea de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru și în toate detaliile vieții noastre personale, zi de zi. Acest lucru oferă o liniște imperturbabilă, o stabilitate care nu poate fi zdruncinată ușor și o sfântă independență de gândirea și de purtarea omenească. Există o atmosferă în această lume, o atmosferă atât de încărcată, de întunecată și de deprimantă, încât nimic altceva n-o poate străpunge, decât credința. Inimile noastre de asemenea sunt pline de necredință și grabnice în a se depărta de Dumnezeul cel viu; prin urmare, avem atâta nevoie să ne fie întărite temeliile încrederii personale, încât devotamentul nostru să fie unul tot mai hotărât.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!

    2 Corinteni 9.15

    O predică prin care mi-au fost deschiși ochii

    Voiam să devin creștin și credeam că știu calea. În primul rând am căutat să nu mai fac rele (și erau multe lucruri greșite în viața mea). Apoi, desigur, trebuia să fac bine, să citesc Biblia, să mă rog mult, să-mi pară rău pentru multe lucruri și să-mi cercetez căile.

    Am început într-o duminică. Lucrurile au mers bine. Am avut succes luni și marți, dar miercuri și joi am alunecat. Am căzut în disperare atât de rău, încât vineri și sâmbătă am renunțat la a mai fi creștin.

    Duminică am început din nou. Credeam că știu unde am dat greș săptămâna trecută și că trebuie să fiu mai atent. Astfel, am citit Biblia cu mai multă atenție, m-am rugat mai intens și mai mult și uneori am adormit pe genunchi la marginea patului. Nu a mers; pur și simplu nu puteam trăi o viață creștină. Apoi am auzit o predică prin care mi-au fost deschiși ochii. Din ea îmi amintesc o singură frază, care însă m-a lovit din plin: „Tot ce trebuie să faci pentru a fi mântuit este să primești darul lui Dumnezeu și să-I mulțumești pentru el“. Am înțeles ce greșisem. Am crezut că trebuie să-I dau lui Dumnezeu un dar pentru a fi un creștin mântuit, așa că am făcut eforturi pentru aceasta. Dar era exact invers! Darul mântuirii, darul vieții eterne, îl poate da doar Dumnezeu! Și El mi-l dă numai ca pe ceva ce eu trebuie să primesc. În seara aceea m-am întors la Dumnezeu și am primit darul Lui. Și acum Îi mulțumesc Lui, iarăși și iarăși, cu o bucurie tot mai mare.

    „Darul lui Dumnezeu este viața eternă în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6.23).

    Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 11:1-22

    Domnul este „un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător” (Neemia 9.17). Încă o dată Îşi va elibera poporul, iar de data aceasta prin mâna lui Iefta. Istoria acestui judecător începe într-un fel asemănător celei a lui Abimelec. Dar, în loc să se revolte, să se răzbune pe fraţii lui, renunţă la ceea ce are de drept şi se retrage în ţara Tob, unde Dumnezeu va şti să-l găsească atunci când va veni timpul.

    Iefta, privat de partea sa de moştenire, urmărit de fraţii săi şi exilat într-o ţară străină, de unde revine apoi ca eliberator, Îl prefigurează, sub acest aspect, pe Domnul Isus. Salvatorul poporului trebuie, în mod imperios, să fie şi „cap” al lor şi „căpetenie” peste ei (10.18; 11.8, 9, 11). Este Hristos şi una şi alta pentru voi? După ce a fost respins de poporul Său Israel, care n‑a vrut să-I recunoască drepturile, Hristos este acum absent, înălţat la cerurile din care va reveni cu putere şi ca Învingător (vezi Luca 19.12‑14). În faţa vrăjmaşilor lui Israel, Iefta este plin de curaj. Cum răspunde el la pretenţiile lor, la minciunile lor? Făcând apel la adevărurile de început şi sprijinindu-se pe binecuvântările de altădată. Principiile Cuvântului care i-au călăuzit pe credincioşii din generaţiile trecute trebuie bine cunoscute şi menţinute cu fermitate (2 Tes. 2.15).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRĂIEȘTE „AICI ȘI ACUM”! | Fundația S.E.E.R. România

    „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

    Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să apreciem anotimpul în care ne aflăm, și să trăim aici și acum. Unii oameni trăiesc în viitor: „Voi fi fericit când…” Iar alții trăiesc în trecut: „Ce bine era când…”

    Solomon li se adresează acestora: „Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiastul 7:10). Revista New Yorker a publicat odată o caricatură în care doi călugări în robe și cu capetele rase stăteau unul lângă altul, cu picioarele încrucișate pe podea. Cel mai tânăr, cu o privire întrebătoare, se afla în fața celui mai în vârstă, care spunea: „Nu se întâmplă nimic în continuare. Asta e tot!” Exact asta înseamnă să trăiești aici și acum: nu așteptăm să se întâmple altceva, nu suntem distrași de nimic din jurul nostru, nu încercăm să evadăm mental către un alt timp. Suntem pe deplin vii, pentru că trăim în acest moment! Poate că Dumnezeu a făcut lucruri mărețe pentru tine în trecut și crezi că El va face lucruri mărețe în viitor, dar prezența Sa, puterea Sa, bunătatea Sa, bunăvoința Sa, binecuvântarea Sa și tot ceea ce este El, pot fi experimentate aici și acum.

    Întrebare: „Trăiești ca într-o carapace pentru a nu fi copleșit de problemele cumplite ale vieții? Te protejezi retrăgându-te mai adânc în carapacea ta, dispus și disponibil doar pentru ce este plăcut, previzibil și sigur?” Dacă răspunsul este afirmativ, ia aminte la cuvintele psalmistului și aplică-le în viața ta: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!”

    Așadar, trăiește „aici și acum”!

  • 19 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, după acestea, a ieșit și a văzut pe un vameș cu numele Levi șezând la vamă și i-a spus: „Urmează-Mă!“. Și, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

    Luca 5.27,28

    Tatăl dorește ca noi să ne dăruim pe deplin Lui. Însă aceasta trebuie să aibă loc cu hotărâre de inimă și în conștiența slăbiciunii noastre și, de aceea, în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Fiul lui Dumnezeu, care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, a dăruit tot ceea ce a avut ca să fim ai Săi (Matei 13.46). „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți“ (2 Corinteni 8.9). „Nu știți că […] voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru“ (1 Corinteni 6.19,20). Domnul Isus dorește ca, prin contemplarea dragostei Sale, inimile noastre să fie încălzite, așa încât dorința noastră să fie de a trăi numai pentru El, așa cum Rebeca, atunci când l-a văzut pe Isaac, s-a acoperit, ca să arate că, din acel moment, îi aparținea doar lui. Dragostea Sa nemărginită față de noi, care a fost gata să plătească orice preț pentru noi – chiar moartea îngrozitoare de pe cruce pe când a purtat păcatele noastre în trupul Său și a fost făcut păcat pentru noi și a fost lovit de Dumnezeu – găsește numai atunci satisfacție în dragostea noastră, când noi vrem să ne dăruim Lui pe deplin. Vedem aceasta în Ioan 14.21-23. Domnul spune acolo: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește […] Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu“.

    Levi nu s-a comportat nechibzuit. Când Domnul i-a spus: „Urmează-Mă!“, el a calculat consecințele și nu le-a găsit prea grele. „Părăsind totul, s-a sculat și L-a urmat.“ El nu s-a sculat mai întâi, pentru ca după aceea să se dezlipească de tot ceea ce trebuia să lase în urmă, ci el s-a sculat numai după ce, în inima sa, părăsise deja totul: casa, banii, poziția etc. Găsim apoi, în versetul următor, minunea că el a primit iarăși totul înapoi. Însă, de data aceasta, le primise de la Domnul și putea să Îi fie administrator. Aceasta a și făcut-o: „Și Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă și o mulțime de colectori de taxe și de alți oaspeți erau la masă cu ei“ (Luca 5.29).

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui!

    Matei 27.42

    „Pe Sine Însuși nu Se poate mântui“

    „Pe Sine Însuși nu Se poate mântui.“ Este adevărat? În niciun caz! Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul iudeilor, Alesul lui Dumnezeu (Luca 23.35). El are „toată puterea … în cer și pe pământ“ (Matei 28.18) și este Creatorul și Stăpânitorul tuturor persoanelor și al tuturor lucrurilor. El demonstrase acest fapt cu câteva ore înainte, când au încercat să-L aresteze. Spunând simplu, „Eu sunt!“ (Ioan 18.6), ostașii și slujitorii s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

    El nu a vrut să Se salveze de la moartea pe cruce, deși ar fi putut să facă lucrul acesta. Mântuirea noastră depindea de jertfa Lui. El S-a lăsat crucificat, așa cum fusese vestit în Scripturile Vechiului Testament. Acestea trebuia să se împlinească întocmai (Matei 26.54). De asemenea, El a fost ascultător față de Dumnezeul și Tatăl Său – „făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). El a venit să ne caute pe când eram pierduți, pentru că ne iubește (Matei 18.11). Păstorul cel Bun Și-a dat viața pentru oi (Ioan 10.15).

    Noi eram în inima Lui acum 2.000 de ani. Fiindcă El nu S-a salvat pe Sine, mântuirea este încă disponibilă pentru toți. Ce dragoste măreață are El pentru cei pierduți! Pentru mântuirea noastră, El a fost pregătit să Se sacrifice într-un mod atât de umilitor.

        Ce iubire minunată Dumnezeu ția arătat:

        pentru vina ta cea mare, chiar pe Fiul Său La dat!

    Citirea Bibliei: Ezra 1.1-11 · Proverbe 3.19-35

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 10:1-18

    Doi judecători sunt numiţi la începutul acestui capitol: Tola şi Iair, amândoi bărbaţi respectaţi. Apoi declinul se restabileşte şi mai grozav. În rătăcirea sa, Israel se grăbeşte să slujească dumnezeilor cât mai multor popoare posibile. Apoi, ca şi mai înainte, Dumnezeu Se foloseşte de vrăjmaşi pentru a-i pedepsi şi de această dată sunt filistenii şi fiii lui Amon. Faptul că israeliţii au servit idolilor acestor două naţiuni nu le este de nici un ajutor. Să remarcăm că seminţiile de dincolo de Iordan cad victimă primele. Ele sunt zdrobite în adevăratul sens al cuvântului (v. 8)! În sfârşit vine mărturisirea: „Noi am păcătuit…!” (v. 10). Cunoaştem că acesta este întotdeauna „cuvântul de trecere” pentru a reveni la Domnul.

    Şi totuşi Dumnezeu răspunde cu severitate, spunând chiar cu ironie: „Mergeţi şi strigaţi la dumnezeii pe care vi i-aţi ales: ei să vă salveze în timpul strâmtorării voastre!” (v. 14). Ah, situaţia aceasta arată că nu este de ajuns numai mărturisirea păcatului! Ei trebuie şi să scoată idolii din mijlocul lor (cf. Geneza 35.2). Iată piatra de încercare pentru o lucrare autentică în conştiinţă. Poporul înţelege. Apoi auzim aceste cuvinte care ne mângâie: „Sufletul Său a fost îndurerat de nenorocirea lui Israel” (v. 16). Câtă tandreţe din partea lui Dumnezeu pentru poporul Lui necăjit! Oare va simţi El mai puţin astăzi pentru copiii Săi?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASEMĂNAREA CHIPULUI SĂU | Fundația S.E.E.R. România

    „Pe aceia pe care i-a cunoscut… i-a hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29)

    Deoarece Dumnezeu este atât Creatorul, cât și Răscumpărătorul nostru, noi suntem chemați să fim „asemenea chipului Său” în ambele domenii. Așadar, a deveni mai asemănători cu Creatorul înseamnă a deveni mai creativi. Atunci când ne folosim imaginația sfințită pentru a sluji obiectivelor Sale, facem ceea ce Dumnezeu face cel mai bine și iubește cel mai mult. Iar Tatăl nostru ceresc Se bucură profund de acest lucru! La fel cum noi sărbătorim creativitatea copiilor noștri, așa și Dumnezeu sărbătorește creativitatea copiilor Lui care suntem! Ai observat de câte ori se spune în Psalmi să cântăm o cântare nouă? Porunca de a crea (a compune) este repetată de cel puțin șase ori. Cu cât descoperi mai multe lucruri despre Dumnezeu, cu atât Îl iubești mai mult. Și cu cât Îl iubești mai mult, cu atât mai mult ai nevoie de noi modalități de a-ți exprima dragostea! Cei mai mulți dintre noi nu se consideră drept persoane creative, dar asta pentru că definim creativitatea în mod greșit! Ne gândim la ea în termeni de capodopere de artă, invenții sau idei antreprenoriale. Dar aceasta este doar o fațetă îngustă. Creativitatea nu este doar pentru artiști, inventatori sau antreprenori; ea este vitală în toate aspectele vieții. În termeni generici, creativitatea este orice utilizare a imaginației. Da, este posibil ca în trecut să ne fi folosit imaginația în scopuri greșite. Dar, după nașterea- din-nou, imaginația noastră este răscumpărată, astfel încât poate fi folosită pentru a-L glorifica pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este infinit de creativ, iar noi nu doar că suntem creați după chipul Său, ci suntem chemați să fim asemenea chipului Său, atunci creativitatea nu este opțională, ci este o dimensiune a maturității spirituale!

  • 18 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului, având o purtare bună între națiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de niște răufăcători, prin faptele voastre bune la care sunt martori, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Fiți supuși deci, pentru Domnul, oricărei instituții omenești.

    1 Petru 2.11-13

    Petru le scrie călătorilor din diaspora, iudeilor credincioși risipiți prin țări îndepărtate. Deși ei erau străini și călători, totuși el îi îndeamnă să aibă o atitudine de străini și călători prin această lume, după care prezintă câteva lucruri cu privire la ce înseamnă să fii străin și călător.

    Petru îi numește preaiubiți. Dacă dorim să fim călători și liberi de legăturile acestei lumi, trebuie să avem o țintă mai bună și să ne bucurăm în mod real de dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să realizăm că suntem iubiți de El, după care trebuie să înțelegem că ne aflăm într-un conflict. Călători fiind, trebuie să ne împotrivim poftelor de orice fel. Nu că bogățiile ar fi rele, fiindcă Avraam, de exemplu, a fost un om foarte bogat, însă el a fost, cu siguranță, și un călător. Cât de mare a fost diferența între el și Lot! Amândoi au fost bogați, însă viziunea lui Avraam era cerească, în timp ce a lui Lot era pământească. Avraam locuia în corturi, în timp ce Lot locuia în Sodoma. La fel stau lucrurile și cu noi: nu banii și educația sunt o problemă, ci atitudinea noastră față de aceste lucruri și față de Domnul dovedește dacă suntem sau nu străini și călători.

    Petru accentuează, de asemenea, nevoia de a avea o purtare bună. Purtarea noastră trebuie să fie în așa fel, încât în ziua cercetării să-L glorifice pe Dumnezeu, chiar dacă lumea ne dezaprobă. Într-o astfel de purtare este inclusă atitudinea de supunere și cea de a nu ne căuta propriile drepturi. Lepădarea de sine și jertfirea trebuie să ne caracterizeze în umblarea noastră de străini și călători. Lumea aceasta nu este casa noastră, de aceea nu avem drepturi aici. Domnul nu S-a apărat, nici nu a insistat asupra drepturilor Sale atunci când a fost judecat, ci S-a încredințat Celui care judecă drept. A fi străin și călător este o atitudine de inimă. Facă Domnul să o avem și noi!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și hrana lui zilnică, întreținerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi.

    2 Împărați 25.30

    Ioiachin în exil

    Textul din Biblie pentru această zi ne vorbește despre Ioiachin, care se afla în exil în Babilon. În fiecare zi, el primea de la Evil-Merodac, împăratul Babilonului, ceea ce îi era necesar pentru a trăi. Tatăl nostru ceresc Se îngrijește cu mult mai mult de noi: în fiecare zi, El ne asigură tot ce ne este necesar atât pentru nevoile materiale, cât și pentru cele spirituale. Noi nu trebuie să ne îngrijorăm pentru ziua următoare. Dumnezeu, Tatăl nostru, Se va îngriji de noi și mâine, ca și azi.

    Necesarul pentru ziua de azi este tot ce putem lua într-o zi astfel încât să ne putem bucura. Este nesănătos să mâncăm sau să bem sau să purtăm mai mult decât ceea ce ne este necesar ca hrană și ca îmbrăcăminte în ziua de azi. Orice exces ne va face să ne îngrijorăm în legătură cu menținerea acelor lucruri și cu protejarea lor față de hoți.

    Necesarul zilei de azi este tot ce trebuie să așteptăm într-o zi. Nu se cuvine oare să fim mulțumiți cu ceea ce ne-a asigurat Tatăl ceresc? Putem fi siguri că El este atent și că ne pregătește porția potrivită. Nu avem noi toate motivele să-I mulțumim?

    Viața noastră de credință de asemenea are nevoie de îngrijiri zi de zi. Trebuie să cerem și să căpătăm ajutor pentru ea zilnic. Citind și ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, rugându-ne Lui și având încredere în El, vom primi tot ce avem nevoie. Tot ce ne este necesar ne este pus la dispoziție. Să luăm ceea ce ni s-a rânduit pentru fiecare zi și ca hrană spirituală și să ne bucurăm de ea!

    Citirea Bibliei: Ioel 3.6-21 · Proverbe 3.1-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 9:26-57

    Capitolul nostru confirmă declaraţia lui Isaia făcută în legătură cu astfel de oameni: „Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat. Gândurile lor sunt gânduri ale nelegiuirii, pustiirea şi nimicirea sunt pe cărările lor” (Isaia 59.7, citat în Romani 3.15, 16).

    Oare s-au schimbat lucrurile astăzi în lume? Cu siguranţă că nu! Politica oamenilor rămâne dominată de violenţă, de minciună şi de nelinişte. „Să mă frământ printre ei?”, „să mă duc să mă clatin peste copaci?” (v. 9,11,13) era întrebarea pusă de Iotam în parabola lui. Ar fi putut lupta contra lui Abimelec, pentru a-şi răzbuna fraţii ucişi. Dar se păzeşte de aşa ceva! Departe de dezbinare şi de intrigi, el se află la Beer (v. 21; vezi Numeri 21.16), unde aşteaptă în linişte scăparea Domnului. Şi, întocmai cum i-am văzut pe vrăjmaşi întorcând sabia unii împotriva altora în tabăra lui Madian, acum Abimelec şi bărbaţii Sihemului îşi petrec timpul nimicinduse între ei. Sunt unul pentru altul un foc distrugător. Astfel se realizează ceea ce prezisese Iotam (v. 20) şi, în acelaşi timp, se împlineşte cuvântul verificat întotdeauna de istoria oamenilor: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7; vezi şi Galateni 5.15).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI RĂBDARE, DUMNEZEU LUCREAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui…” (Psalmul 37:34)

    Când lucrurile nu se întâmplă atât de repede pe cât ne dorim, putem deveni nerăbdatori, frustrați, iritabili și negativiști. Iar dacă ești o persoană care „mută munții din loc”, poți ușor s-o iei înaintea lui Dumnezeu și poți intra în necazuri.

    Fii atent la modul în care lucrează El: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) Gândește-te la asta: dacă-L urmezi pe Domnul, nu poți merge mai repede decât Cel ce te conduce. Așadar, fă pasul următor și ai încredere că El va rezolva lucrurile pentru tine. Dumnezeu știe ceva ce tu nu știi. În cel mai bun caz, lucrezi cu resurse și cunoștințe limitate. Crezi că pașii tăi sunt „călăuziți de Domnul”? Crezi că El are un plan pentru viața ta? Crezi că Îi pasă de tine și că ține cont de interesele tale?

    Dacă da, atunci încrede-te în acest verset: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi…” (Psalmul 37:34) Dumnezeu știe ce face! El lucrează conform programului Său, nu al nostru. Când te „va înălţa ca să stăpâneşti ţara”? Răspuns: la vremea potrivită!

    Nerăbdarea scoate la iveală două lucruri:

    1) Imaturitatea. Bebelușii plâng până când îi iei în brațe, iar copiii nu vor să aștepte, când vor un lucru, îl vor pe loc! Dar un părinte înțelept știe că, de multe ori, copilul nu este pregătit să facă față lucrului pe care-l cere. La fel este și în domeniul spiritual!

    2) Îndoiala și necredința. Biblia spune că avem „nevoie de răbdare, ca, după ce am împlinit voia lui Dumnezeu, să putem căpăta ce ne-a fost făgăduit”. (Evrei 10:36).

    Așadar, azi ai răbdare și încredere: Dumnezeu lucrează!

  • 17 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fă-ți două trâmbițe de argint; lucrare bătută să le faci și să-ți slujească pentru chemarea adunării și pentru plecarea taberelor.

    Numeri 10.2

    Fiecare trâmbiță trebuia să fie făcută dintr-o singură bucată și avea o dublă întrebuințare. Cu alte cuvinte, sursa mărturiei era una singură, chiar dacă scopurile și rezultatele practice erau mai multe. Fiecare mișcare a taberei trebuia să fie rezultatul sunetului trâmbiței. Trebuia ca adunarea să se strângă pentru sărbători și pentru închinare? Acest lucru era făcut în urma unui anume sunet al trâmbiței. Trebuia ca semințiile să se așeze în rânduri de război? Acest lucru se întâmpla în urma unui sunet al trâmbiței. Într-un cuvânt, strângerile solemne, gruparea pentru luptă, strângerile pentru bucurie și pentru închinare, toate erau reglementate prin sunetul de trâmbiță. Orice mișcare, fie ea de sărbătoare, religioasă sau de luptă, care nu era rezultatul sunetului trâmbiței, nu putea fi altceva decât rodul unei voințe neliniștite și nesupuse, pe care Iahve nu o putea nicidecum aproba. Poporul călător prin pustie era la fel de dependent de sunetul trâmbiței cum era de mișcarea norului. Mărturia lui Dumnezeu, comunicată în acel fel special, trebuia să guverneze orice mișcare a lui Israel.

    Mai mult, era misiunea fiilor lui Aaron, a preoților, să sufle din trâmbițe, căci gândul lui Dumnezeu nu poate fi cunoscut și comunicat decât în cadrul apropierii și al comuniunii preoțești. Era privilegiul înalt și sfânt al familiei preoțești să se strângă în jurul sanctuarului lui Dumnezeu, pentru a vedea de acolo cea dintâi mișcare a norului și pentru a o comunica celor mai îndepărtate colțuri ale taberei. Ei erau responsabili pentru a da un sunet distinct și inteligibil, iar fiecare membru al adunării era responsabil pentru a se supune și a asculta de el. Ar fi fost o răzvrătire pe față ca cineva să încerce să se miște fără o poruncă sau să refuze să se miște atunci când porunca era dată. Toți trebuiau să aștepte sunetul mărturiei divine și să umble în lumina ei, din momentul în care era dată. A te mișca fără sunetul mărturiei însemna să te miști în întuneric; a refuza să te miști, după ce sunetul mărturiei se făcea auzit, însemna să rămâi în întuneric.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu, Domnul, voi vorbi; și cuvântul pe care-l voi spune Eu se va împlini.

    Ezechiel 12.25

    Vindecarea robului centurionului

    Când a străbătut orașul Capernaum, Isus a fost întâmpinat de o delegație de bătrâni ai religiei iudaice. Aceștia I-au cerut să vindece un bolnav care era pe moarte. Cel în cauză era un rob, iar stăpânul lui era un ofițer păgân. Cum a reacționat Isus? „El n-a fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel“ (Matei 15.24); atunci cum a ajuns acel centurion străin să merite un gest de prietenie? După cum mărturiseau oamenii despre el în fața Domnului Isus, desigur că el arătase multă bunăvoință față de poporul iudeu: „Este vrednic să-i faci aceasta, pentru că iubește națiunea noastră și el ne-a zidit sinagoga“ (Luca 7.4,5). Însă centurionul a trimis Domnului un mesaj cu totul diferit: „Doamne, nu Te osteni, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; de aceea nici pe mine însumi nu m-am socotit vrednic să vin la Tine“, după care a continuat: „Spune un cuvânt, și slujitorul meu se va vindeca“ (Luca 7.6,7).

    Sutașului îi era de ajuns numai un cuvânt. El era convins că, dacă Isus spunea acel cuvânt, atunci robul lui urma să se vindece. Isus S-a minunat de aceasta, pentru că nu văzuse o asemenea credință în Israel. Se putea oare să nu fie impresionat? Mesagerii trimiși de acel om al credinței s-au întors și l-au găsit sănătos pe cel care era bolnav.

    Credința Îl onorează pe Dumnezeu, iar Dumnezeu onorează credința: „Pe cei care Mă onorează îi voi onora“ (1 Samuel 2.30).

    Citirea Bibliei: Ioel 2.18-3.5 · Proverbe 2.9-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 9:1-25

    Acest trist capitol descrie procesul rapid şi înspăimântător al declinului. Ghedeon refuzase odată în mod înţelept domnia propusă lui şi fiilor lui, dar mai târziu, după ce firea pământească îşi recapătă supremaţia, el îi pune fiului ţiitoarei sale numele Abimelec („tatăl meu este împărat” − 8.31). Acesta din urmă ia puterea prin viclenie şi violenţă. În contrast, remarcaţi-l pe Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ghedeon, unicul supravieţuitor al masacrului îngrozitor din Sihem. Lui nu-i este frică să spună adevărul şi să aducă mărturia la urechile întregii cetăţi (9.7), spre deosebire de teama care-l stăpânise pe tatăl său altădată, pe când construia altarul Domnului şi-l dărâma pe cel al lui Baal (6.27).

    Putem învăţa mult din parabola împăratului copacilor. Ea reliefează trei lucruri pe care nu trebuie să le cedăm, ci să le păzim cu străşnicie:

    1) Untdelemnul, sau grăsimea măslinului, simbol al Duhului Sfânt, unica sursă de putere a celui credincios;

    2) Dulceaţa şi fructul minunat (al smochinului), altfel spus, lucrările credinţei;

    3) Vinul, înveselindu-L pe Dumnezeu şi pe oameni, imagine a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu şi a unora cu alţii.

    Dacă am accepta să stăpânim aici, jos, cu alte cuvinte, dacă am ocupa un loc de frunte şi dacă ne-am agita pentru cauza lumii acesteia, ar însemna, cu siguranţă, a abandona aceste privilegii impresionante. 

    Fie ca Domnul să ne păzească pe toţi

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU FI AUTORITAR! | Fundația S.E.E.R. România

    „…În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

    Te superi când nu-i poți controla pe ceilalți? Sau ești morocănos și iritat când oamenii nu fac ce vrei tu?! Reacționezi când ți se scot în evidență greșelile, sau încerci să forțezi oamenii să se conformeze cerințelor tale? Îți exagerezi durerea, boala sau nevoia, pentru a obține atenție sau simpatie? Critici opiniile și alegerile altora, ca să te dai mare? Devii furios și abuziv când cineva nu este de acord cu tine, sau îți contestă autoritatea? Ești reticent în a-i complimenta pe alții, dar te grăbești și încerci să repari ce crezi că este greșit la ei? Îți este greu să spui „Am nevoie de tine”? Încerci să creezi o prăpastie între cei dragi și oricine altcineva care se apropie de ei? Le „dai ordine” celor cu care interacționezi, în loc să folosești cuvintele simple de politețe „te rog” și „mulțumesc”?

    Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este „da”, atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este următorul: nu mai fi atât de autoritar!

    Biblia spune: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10) Asta înseamnă să te oprești și să te gândești la modul în care comportamentul tău îi afectează pe ceilalți.

    S-ar putea să spui: „Dar pur și simplu am o personalitate puternică!” Îmi pare rău, dar asta nu-i o scuză! Scriptura spune: „robul Domnului… trebuie… să fie blând cu toţi…” (2 Timotei 2:24)

    Așa că, dacă ești o persoană autoritară, începe să-ți schimbi obiceiurile! Iar dacă ești controlat de alții pentru că te temi de respingere, este timpul să tragi o linie în viața ta. Cere ajutorul unui prieten de încredere, al unui slujitor din biserică sau al unui consilier… Dar mai presus de toate, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să rămâi ferm și să refuzi să mai fii controlat!

  • 16 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Și S-a arătat astfel: erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamăn, și Natanael, cel din Cana Galileii, și ai lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii Săi. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine“. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.

    Ioan 21.1-3

    Petru, cu mintea lui activă, ia conducerea. El spune: „Mă duc să pescuiesc“. Ceilalți, se pare că fără să se gândească prea mult, au spus: „Venim și noi cu tine“. În consecință, ei au plecat și „în noaptea aceea n-au prins nimic“. Cărui fapt s-a datorat acest insucces? Oare nu aceluia că au mers la propriile lor preocupări? Nu este acesta motivul pentru care adesea și noi consumăm multă energie cu rezultate foarte slabe? Ne trudim toată noaptea și nu ne alegem cu nimic. Lucrăm, poate cu sinceritate, dar în voință proprie, nu sub îndrumarea Domnului.

    Odată cu venirea dimineții, totul este schimbat. Când se crapă de ziuă, Isus este văzut stând pe țărm. Ucenicii se întorseseră la vechiul lor mod de viață, dar Domnul, fără a-i certa, li Se adresează printr-un termen de tandrețe: „Copilașilor“. Totuși, El dă pe față zădărnicia trudei lor, care a fost fără îndrumarea Lui, întrebând: „Aveți ceva de mâncare?“. Au câștigat ei vreun lucru prin truda lor în întuneric? Ei sunt constrânși să recunoască faptul că nu au nimic.

    Acum El le dă îndrumări. Într-adevăr, ei fac același lucru pe care îl făcuseră toată noaptea; dar, de această dată, aruncă plasa sub îndrumarea Lui. Cât de diferit este acest lucru! De data aceasta prind o așa de mare mulțime de pești, că nu pot ridica plasa. Cineva a spus: «Să nu uităm niciodată că succesul depinde în întregime de a ne afla în cursul lucrărilor lui Dumnezeu. Doar în măsura în care umblăm în mod individual cu Dumnezeu și depindem în întregime de Hristos și suntem călăuziți de El, vom avea parte de binecuvântare în lucrarea pe care o facem. Nu de măsura efortului depus depinde succesul obținut, ci de a fi suficient de aproape de Hristos, pentru a avea îndrumarea Sa în privința „aruncării plasei în partea dreaptă a corabiei“».

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

    Psalmul 139.1,2

    „M-ai cercetat și mă cunoști“

    Omenirea nu poate înțelege ființa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși în Cuvântul Său, ca să înțelegem ceva din măreția și gloria Sa. El Se prezintă pe Sine ca fiind Cel care știe absolut totul. Acest fapt devine clar doar atunci când conștientizăm contrastul dintre atotcunoașterea Sa și cunoașterea noastră limitată. Noi știm ceea ce vedem. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate percepe. Ochii Lui „cutreieră tot pământul“ (2 Cronici 16.9). El nu are nevoie de lumină ca să vadă. Noi știm ceea ce am învățat. Dumnezeu nu a trebuit să învețe niciodată nimic. El este „desăvârșit în cunoștință“ (Iov 36.4). Noi cunoaștem ceea ce am auzit. Dumnezeu știe cuvintele pe care încă nu le-am rostit, gândurile noastre, precum și toate motivațiile din inimă (1 Corinteni 4.5).

    Noi știm ce s-a întâmplat în trecut. Dumnezeu poate să vadă în viitor. El știe ce se va întâmpla mâine și cum vor evolua lucrurile. Cunoașterea Sa nu depinde de timp. Încă înainte de crearea lumii, El ne cunoștea pe fiecare în orice detaliu al vieții. Noi uităm multe lucruri. Dumnezeu nu uită nimic. Atunci când în viețile noastre există lucruri rele, pe care nu le dorim a fi descoperite, puterea lui Dumnezeu de a pătrunde tot chiar ne poate înspăimânta. Dar atotcunoașterea lui Dumnezeu poate să ne aducă mângâiere. Ce încurajator este faptul că asupra noastră veghează Cineva care știe toate și care dorește să intervină întotdeauna în beneficiul nostru! Dumnezeul Atotcunoscător este pentru noi!

    Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 8:18-35

    După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale ~ ca a unui fiu de împărat ~ nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi”, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat”. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi” (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

    După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă(v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ-ȚI TIMP SĂ-L LAUZI PE DUMNEZEU ȘI SĂ I TE ÎNCHINI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

    Prima reacție menționată în Sfânta Scriptură este a lui Dumnezeu față de propria Sa creație; El făcea un pas înapoi la sfârșitul fiecărei zile, se uita la ce-a făcut și spunea: „Bun! E bine!” Apoi, în a șasea zi, când creația a fost încheiată, El a spus: „Este foarte bine!”

    Acesta este motivul pentru care ne simțim atât de încântați sufletește când privim un apus de soare, la mare sau de pe creasta unui munte. Thomas Carlyle, filosof scoțian de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a spus: „Închinarea este o minune transcendentă. Minunea pentru care nu există limită sau măsură – aceasta este închinarea.” A te închina lui Dumnezeu înseamnă a sta, a medita și a te minuna de Creator și de creația Sa. Înseamnă să transpui frumusețea creației în închinare față de Creator. Înseamnă să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru răsăriturile splendide de soare, pentru stelele sclipitoare și pentru fulgii de zăpadă unici. Înseamnă să aduci mulțumire Celui căruia I se cuvine mulțumirea – Creatorului!

    Psalmistul a surprins acest lucru în următoarele cuvinte: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu…” (Psalmul 19:1) Un muzician a surprins acest lucru în cuvintele unei melodii de success: „Beautiful Day”… O astfel de admirație reprezintă un act de închinare. Un autor creștin a scris: „Răsăritul soarelui este atât de constant încât îl luăm ca pe un lucru de la sine înțeles, dar puține lucruri sunt atât de sublime ca mișcarea cerească ce are loc zilnic. Pământul se învârte în jurul axei sale cu o viteză de 1670 de km/oră, orbitează în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 110.000 km/h, se rotește o dată la aproximativ 24 de ore în raport cu soarele și o dată la fiecare 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde în raport cu stelele. Uimitor, nu-i așa? Poate că nu ai planuri mari pentru astăzi, dar vei parcurge 1,6 milioane de mile în timpul rotației anuale în jurul soarelui. Asta e o realizare!”

    Așadar, pentru asta (și nu numai!) – fă-ți timp să-I aduci slavă lui Dumnezeu, și să te închini înaintea Lui!

  • 15 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus.

    Romani 8.26

    Cineva ar putea să spună că puțin contează în viața practică dacă Duhul Sfânt este o Persoană, o putere sau o influență. Conștient sau inconștient, mulți se gândesc, de asemenea, la El ca fiind numai o putere. Și totuși este deosebit de însemnat să înțelegem această deosebire, mai întâi, desigur, pentru că lucrul acesta atinge un adevăr fundamental: dacă Duhul Sfânt n-ar fi o Personalitate, o Persoană divină, atunci nici n-ar exista o Treime dumnezeiască.

    Dar o astfel de gândire schimbă totul în viața practică, personală. Dacă El este doar o putere care lucrează în mine, atunci eu pot să-mi împlinesc anumite planuri și, făcând așa, să mă folosesc de puterea aceasta. Dacă însă o Persoană divină locuiește în mine, atunci eu nu voi mai face planuri și nu voi mai urmări nimic de la mine însumi. Atunci El este Cel care face planurile și le împlinește, iar eu nu am altceva de făcut decât să mă las să fiu folosit de El. Și atunci nu mai sunt eu cel care lucrează, ci mai degrabă sunt un instrument care poate fi folosit de El, pentru ceea ce vrea El. Și nu este oare o diferență enormă între o creatură ca mine – care ar vrea să-L folosească pe Dumnezeu pentru planul meu – și Dumnezeul Cel Atotputernic care Se pleacă spre o astfel de creatură și, în harul Lui, vrea s-o folosească pentru a-Și aduce la îndeplinire voia Lui minunată? Cel dintâi fel de a gândi este în întregime păgân și conduce la o supraestimare a eului și la arătarea propriei voințe. Așa fac păgânii cu idolii lor. Cel de-al doilea fel de a gândi te duce la smerenie și la dependență, dar în același timp la siguranța slăvită de a fi în căile lui Dumnezeu și de a avea aprobarea Lui. Și oare există ceva care ar face inima mai fericită decât cunoașterea aceasta și care ar da mai multă putere pentru a rămâne neclintit, oricât de puternică ar fi împotrivirea?

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Greutăți diferite și măsuri diferite: amândouă sunt o urâciune pentru Domnul.

    Proverbe 20.10

    Minciuna

    Mințim atunci când, știind adevărul, afirmăm contrariul. Dar mințim și atunci când, necunoscând adevărul, ne grăbim să negăm un fapt care totuși este evident. În ambele cazuri am mințit. Așa se face că, din neatenție, uneori ne putem face vinovați de rănirea unui prieten, de răspândirea unei acuzații false sau chiar de lepădarea de scumpul nostru Mântuitor și Domn. Apostolul Petru a ajuns să jure și să se blesteme că nu-L cunoaște pe Isus (Matei 26.69-75).

    Un principe își pierduse împărăția. Împăratul Traian (53-117), unul dintre „cei cinci împărați buni“ ai Imperiului Roman, îl detronase pe regele Traciei, luându-l prizonier pe fiul acestuia. Tânărul principe a câștigat dragostea împăratului roman, care s-a hotărât să-i redea tronul tatălui său. S-a întâmplat însă că l-a prins cu minciuna. Întâlnindu-l la palat, l-a întrebat unde a fost, iar tânărul, fără să știe că regele îl văzuse plimbându-se prin grădină, i-a răspuns: „La școală“. Traian i-a spus: „Mă hotărâsem să-ți dau înapoi regatul, dar, fiindcă ai mințit, te-ai arătat nedemn de el. Îl voi da aceluia care-l merită mai mult decât tine“.

        O, Adevăr, o, Dumnezeu, în Tine vreau să fiu mereu;

        Să nu mai fiu și Tu și eu, ci numai Tu, Tu Domnul meu!

    Citirea Bibliei: Ioel 1.1-20 · Proverbe 1.20-33

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 8:1-17

    Lecţiile de umilinţă pe care Ghedeon le primise de la Domnul au rodit. El este gata să recunoască rolul pe care ceilalţi l-au avut în câştigarea victoriei. Şi mânia bărbaţilor lui Efraim dispare în faţa răspunsului său plin de blândeţe, prin care subliniază importanţa a ceea ce ei făcuseră (v. 2, 3). Să scoatem în evidenţă lucrarea altora şi să apreciem valoarea calităţilor lor, în loc să insistăm asupra lucrării noastre şi a calităţilor noastre, este un fruct al vieţii divine care nu are nimic comun cu ipocrizia diplomaţiei omeneşti. Petru ne aminteşte că un duh blând şi liniştit este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 3.4). Dumnezeu i-a ales bine pe cei trei sute de luptători. Ei nu-şi iau în seamă acum oboseala, nici propriul confort, nici setea lângă izvor (cap. 7). Au o singu­ră ţintă şi o urmează până la capăt (v. 4). „Eu una fac − declară Pavel − alerg drept spre ţintă” (Filipeni 3.13-14). „Trântiţi jos, dar nu nimiciţi”, spune el în altă parte

    (2 Corinteni 4.9). Asemenea lui Ghedeon cu oamenii din Sucot şi din Penuel, apostolul va trebui să treacă prin experienţa dureroasă că toţi l-au abandonat (2 Timotei 4.16). Dar ce contrast cu aspra răzbunare a lui Ghedeon: Pavel poate adăuga, ca un adevărat ucenic al Stăpânului său: „să nu li se ţină în seamă”!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN UCENIC AL LUI HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Faptele apostolilor 11:26)

    Știai că termenul „ucenic” apare de peste 250 de ori în Noul Testament, în timp ce cuvântul „creștin” apare doar de trei ori? (poți să memorezi: Faptele apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cuvântul „creștin” a fost introdus pentru prima dată pentru a descrie cine erau ei, ucenicii lui Isus Hristos!

    Dallas Willard, gânditor creștin american din sec. al XX-lea, folosește ilustrația mașinii pentru a descrie un ucenic: „Ucenicul lui Isus nu este modelul de lux sau de mare putere al creștinului – special capitonat, texturat, aerodinamic și dotat pentru banda rapidă de pe calea dreaptă și îngustă. El se află pe paginile Noului Testament ca fiind primul nivel de transport de bază în Împărăția lui Dumnezeu.”

    A deveni creștin este opera unui moment: se întâmplă când îți pui încrederea în Hristos. Dar a deveni ucenic este lucrarea unei vieți întregi: cere să te lepezi de tine însuți și să spui „da” voinței lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale!

    Ce înseamnă să fii un ucenic al lui Isus? Cel puțin aceste trei lucruri:

    1) Să-L asculți și să înveți de la El; asta necesită citirea, studierea, memorarea, verbalizarea și aplicarea adevărurilor preluate din Scripturi în viața ta de zi cu zi.

    2) Să-L urmezi oriunde te- ar conduce El. Asta ar putea presupune schimbarea planurilor tale, renunțarea la unele dintre relațiile tale și să permiți accesul și controlul Domnului la lucruri pe care ai vrea să le păstrezi!

    3) Să Îi fii devotat. Într-o zi, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” (Ioan 21:15). Să reținem expresia „mai mult”. A fi ucenic înseamnă a-L iubi pe Isus mai mult decât pe oricine sau orice altceva.

    Aceasta este viața cea mai împlinitoare și plină de satisfacții pe care o poți trăi!

  • 14 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi. Și numele omului era Elimelec, și numele soției sale, Naomi.

    Rut 1.1,2

    De ce s-au dus de fapt Elimelec și Naomi în Moab? Pentru că în acele vremuri, când greutățile deveneau tot mai mari, iar vecinii nu-i puteau ajuta, credința lor nu s-a putut ridica deasupra împrejurărilor. Dar lucrul acesta nu se poate spune doar despre ei. Ce mulți sunt cei care, deși mântuiți prin credință, nu sunt în stare să umble prin credință în vremea încercării și a greutăților! Ce mulți sunt cei care se încred în Dumnezeu pentru mântuire, dar nu și pentru problemele mici sau mari ale familiilor lor! A încetat oare El să existe? N-a zis El: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi“?

    Ce mare este necunoașterea noastră! Pierdem chiar ceea ce am cunoscut odată, când ne abatem privirea și Îl uităm pe adevăratul Răscumpărător și când inimile noastre doresc lucrurile lumii! Elimelec avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, așa cum avem și noi. Poate că în Moab se găsea hrană, dar să nu uităm că viața, suflarea și toate lucrurile sunt în mâna Domnului. Să-L părăsești pe El, să pierzi viața și suflarea, în căutare de hrană, este mai mult decât nebunie.

    Elimelec s-a întors de la izvorul vieții și a găsit că paharul pe care singur și-l preparase era umplut cu moarte, cu o moarte nefericită, așa cum ar fi experimentat și Iona fără intervenția lui Dumnezeu în har. Este cea mai mare nebunie pentru noi să socotim că mergem în părtășie cu Dumnezeu, dar să ne alegem propriile căi și să nu ținem cont de sfaturile Lui! „Nu vă înșelați! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!“ (Galateni 6.7).

    Ce deosebire putem vedea când privim la Domnul Isus! El era flămând și Satan voia să-L scoată din starea Lui de dependență de Tatăl, făcându-L să Se manifeste independent, prin prefacerea pietrelor în pâini. Dar Domnul i-a răspuns: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4.4; Deuteronom 8.3).

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

    1 Petru 3.18

    S-au ascuns de Dumnezeu

    Isus Hristos a venit în această lume pentru a-i aduce pe oameni la Dumnezeu. Pentru aceasta a suferit El pe cruce. Ce mângâietor este acest lucru pentru cei care simt că relația lor cu Dumnezeu nu este așa cum trebuie! Faptul că există Cineva care ne poate conduce la Dumnezeu, pentru că El Însuși ne-a deschis calea, este, cu adevărat, o veste bună. Prin Domnul Isus Hristos, Dumnezeu ne întinde mâna. Prin firea noastră, noi suntem tot mai departe de Dumnezeu: „Ne-am întors fiecare la calea lui“. Așa a fost în primele zile ale istoriei omului: Adam și Eva s-au ascuns de Dumnezeu; și așa e și astăzi: „Nu este niciunul care-L caută pe Dumnezeu“ (Romani 3.11).

    Poate că unul dintre cititorii noștri simte că nu este în regulă cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că El i-a trezit conștiința. Oricine a ajuns la starea de a-L căuta pe Dumnezeu poate fi ajutat. Păcatele noastre, nenumăratele ofense pe care I le-am adus lui Dumnezeu și voii Lui, ne-au blocat calea către El. Pentru aceasta a suferit Hristos pe cruce, ca să ne ierte păcatele și să ne deschidă calea către Dumnezeu. Oricine vine la El cu o mărturisire sinceră a vinei sale poate fi iertat acum. Isus Hristos, Cel Drept, a satisfăcut cerințele lui Dumnezeu, ceea ce noi nu am fi putut face niciodată prin noi înșine.

    Crede în Hristos și în puterea ispășitoare a sângelui Său, care a curs la crucea de la Golgota! Atunci vei deveni pentru totdeauna copil preaiubit al lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Osea 14.1-9 · Proverbe 1.8-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Judecători 7:9-25

    O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. În timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmașului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă, ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului: „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi”, explică 2 Corinteni 4.6-7. Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.

    La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.

    Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11). Stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb vor aminti generaţiilor viitoare de scăparea pe care Domnul le-a dat-o.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREEAZĂ UN IMPACT POZITIV ÎN SOCIETATE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evrei 12:1-2)

    Bărbații și femeile care au avut cel mai mare impact asupra lumii au fost cei care s-au focalizat în totalitate pe Dumnezeu și s-au dedicat total viziunii lor.

    John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste, a spus odată: „De- aș avea trei sute de oameni care nu se tem decât de Dumnezeu, care nu urăsc decât păcatul și sunt hotărâți să nu cunoască nimic între oameni decât pe Isus Hristos și pe El răstignit, aș aprinde întreaga lume!”

    Jonathan Edwards, a cărui slujire a declanșat Marea Trezire din Statele Unite, a făcut din câteva afirmații deviza vieții sale: „Prima rezoluție: Voi trăi pentru Dumnezeu! Rezoluția a doua: Dacă nimeni altcineva nu o face, o voi face eu!”

    C.T. Studd, unul dintre cei mai mari atleți din Anglia, a șocat lumea când a renunțat la faimă și avere pentru a fi misionar în China. „Dacă Isus Hristos este Dumnezeu și a murit pentru mine, atunci niciun sacrificiu pe care pot să-l fac pentru El nu poate fi prea mare pentru mine”, a explicat el.

    Misionarul Jim Elliot, care a murit ca martir în America de Sud, a spus: „Nu este nebun cel care dă ce nu poate păstra, pentru a câștiga ce nu poate pierde!” În ziua în care te-ai născut, Dumnezeu a creat o pistă pe care să alergi. Dar pentru a câștiga, tu trebuie să scapi de tot ce te apasă și de tot ce te împiedică.

    Așadar, crează un impact pozitiv în societate, trăind după îndemnul Scripturii (Evrei 12:1-2): „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus!”

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne