Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 12 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De vreme ce voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, … pe voi înșivă cercetați-vă … pe voi înșivă încercați-vă.

    2 Corinteni 13.3,5


    Începutul versetului 3 din 2 Corinteni 13 este în legătură cu versetul 5: „De vreme ce voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, … pe voi înșivă cercetați-vă … pe voi înșivă încercați-vă”. Cea din urmă parte a versetului 3 împreună cu versetul 4 sunt o paranteză. Pavel le arătase că învățătorii aceia mincinoși puseseră la îndoială chemarea lui de apostol. El le dăduse dovezi ale slujbei lui și, în cele din urmă, le spune: „Dacă voi căutați o dovadă că în mine vorbește Hristos, pe voi înșivă cercetați-vă. Nu este Hristos în voi?”. Apoi adaugă: „Afară numai dacă sunteți lepădați”. Un om lepădat (reprobat) este unul aruncat afară, ca nemaifiind bun pentru nimic. „Deci”, spune Pavel, „dacă voi sunteți creștini, înseamnă că Hristos v-a vorbit prin mine și prin mine ați devenit voi credincioși”.

    Nu cercetarea stării mele spirituale poate să-mi dea pacea, ci credința în Domnul Isus Hristos. Nu pot să dobândesc pacea privind la mine însumi, deși mă aștept să existe în mine semne ale lucrării harului. Mai mult, doar dacă cineva are Duhul lui Hristos poate fi în stare să se cerceteze pe sine însuși. Iar dacă nu-L are, nu are niciun sens să facă acest lucru. Cineva insista asupra acestei examinări și l-am întrebat: «Ești dumneata competent să te examinezi fără Duhul Sfânt dacă ești creștin? Iar dacă ai Duhul Sfânt, atunci nu mai este nevoie să te examinezi în această privință». Este un lucru binecuvântat când cineva ajunge să descopere că nu locuiește nimic bun în el însuși, adică în firea lui păcătoasă, și apoi nu mai privește la el însuși. Atunci el înțelege că Hristos este acum în prezența lui Dumnezeu pentru el și astfel toate sunt așezate la locul cuvenit. Nimeni nu poate avea claritate asupra acestui lucru, până ce nu înțelege că nu este nimic bun în el – doar atunci va privi numai la Hristos.

    Dacă ne cercetăm pe noi înșine ca să vedem dacă umblăm ca niște creștini, facem bine. Dar, dacă ne cercetăm ca să vedem dacă suntem creștini, facem un lucru care nu este potrivit Cuvântului.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține la unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.

    Matei 6.24


    Să luăm decizia corectă

    În anul 2020, fotbalistul Mark Uth a fost transferat de la clubul Schalke 04 la clubul FC Köln, dar nu a avut voie să joace contra clubului său. Aceasta, pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni!

    Mulți părinți sunt extenuați în a găsi un echilibru între familie și profesie, între casă și locul de muncă. Aceasta, pentru că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni!

    La finalul versetului de astăzi, Isus Hristos spune și mai concret: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. Prin Mamona este personificată bogăția și lăcomia de bani.

    Când Îl iubim pe Dumnezeu, atunci El are locul central din viața noastră. Biblia spune: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată gândirea ta” (Matei 22.37). Dumnezeu ne cere toată voința, toată dragostea, toată inima!

    Dar sunt multe lucruri care ne împiedică și care ne țin prizonieri: jocurile pe calculator, navigarea pe internet, sportul, formarea profesională, cariera, obligațiile cetățenești, hobby-urile și multe altele.

    Trebuie să ne decidem pentru Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu, deoarece „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”! Dacă nu ne decidem, luăm, de fapt, tot o decizie…

    Să luăm decizia corectă, iar aceasta este una singură: să venim la Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Levitic 24.1-23 · Psalmul 69.13-28


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BENEFICIILE MEDITAȚIEI | Fundația S.E.E.R. România

    „Mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.” (Psalmul 77:12)


    Ce înseamnă cuvântul „a medita”? „A cugeta profund asupra unui lucru, a se angaja în contemplare sau reflectare.” Psalmistul Asaf a promis: „Mă voi gândi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.”

    Întrebare: Dacă nu meditezi adânc la Cuvântul lui Dumnezeu, poți oare spune oamenilor ceva care să aducă o schimbare reală în viața lor?! Tot ce vei putea face va fi să-ți împărtășești opinia, ceea ce înseamnă doar un simplu punct de vedere, ca multe altele… Nu vei putea vorbi în mod convingător și nu vei putea aduce o schimbare reală în viața persoanelor cu care vorbești! Cuvântul lui Dumnezeu, și nu cuvintele tale, schimbă viețile oamenilor!

    Așadar, haideți să reținem împreună, astăzi, zece consecințe benefice ale meditării asupra Cuvântului lui Dumnezeu:

    1) Cultivă în tine o dragoste pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Său.

    2) Îți dă perspective noi și o înțelegere spirituală.

    3) Este o sursă de liniștire și de tărie.

    4) Îți dă putere să fii un martor autentic al lui Isus Hristos.

    5) Îți înnoiește mintea.

    6) Te ferește de păcat.

    7) Îți restaurează sufletul și emoțiile.

    8) Te ajută să te încrezi în Domnul din toată inima ta.

    9) Face ca duhul tău să revină la viață.

    10) Te asistă în înțelegerea lui Dumnezeu, a celorlalți și a propriei tale persoane.

    Cuvântul lui Dumnezeu conține o mare putere, iar meditația îți dă acces la acea putere. Biblia spune (2 Petru 1:3-4): „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.”

    Începe de aici meditația!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 3:1-10


    O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua ~ care reprezintă poporul ~ stă înaintea Îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale. Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7), încât cine s-ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Însă ~ am citit deja ~ acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului” lui Dumnezeu (cap. 2.8), „un tăciune smuls din foc” (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S-a îngrijit de toate. Fără însă a-i tolera murdăria! „Iată ~ afirmă El ~ am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac”, nu numai cu îmbrăcăminte curată, ci „cu haine de sărbătoare” (v. 4; comp. cu Matei 22.12). Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7).

    Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua.

    Versetele 8–10 Îl introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.

  • 11 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Ozia avea o oștire de luptători … ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oștirea, scuturi mici și sulițe și coifuri și platoșe și arcuri și praștii de pietre.

    2 Cronici 26.11,13,14


    Lecții din viața lui Ozia (2) – Soldați bine echipați

    Ozia era pregătit pentru a-și înfrunta vrăjmașii – armata sa era bine echipată și gata de a-l ajuta pe împărat în orice clipă. Din momentul în care credem în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare împlinită pentru noi, suntem introduși în bătălia împotriva cărnii care este în noi, împotriva sistemului de lucruri care ne înconjoară și care-L respinge pe Dumnezeu și împotriva diavolului care, mai înainte, a fost tatăl nostru spiritual (Ioan 8.44). Suntem însă chemați de asemenea să dăm mărturie pentru Domnul Isus: „Fiți întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranța care este în voi” (1 Petru 3.15). Totodată, trebuie să cunoaștem fiecare adevărul și să contribuim la propagarea lui: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine” (2 Timotei 1.13). În vederea tuturor acestor lucruri trebuie să fim preocupați de Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim complet echipați, după cum citim în Efeseni 6.11: „Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului”!

    În această privință este interesant să remarcăm paralela dintre pasajul din Efeseni 6 și cel privitor la echipamentul pregătit de Ozia pentru întreaga sa armată. În Efeseni 6.14-18 citim despre scutul credinței, despre sabia Duhului, despre coiful mântuirii și despre platoșa dreptății. La oștirea lui Ozia găsim: sulițe, arcuri, praștii, scuturi, coifuri și platoșe.

    Suntem noi pe deplin echipați, după modelul ostașilor din armata lui Ozia? Întreaga armură este la dispoziția oricărui credincios, însă trebuie să o îmbrăcăm: credința și încrederea totală în Dumnezeu; savurarea unei mântuiri depline și complete; dreptatea practică în toate relațiile noastre; preocuparea și familiarizarea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă simțim că ne lipsește vreo piesă a armurii, să nu pregetăm să stăm înaintea Domnului pentru a ne-o însuși, ca să fim gata în orice moment de a ajuta „pe împărat împotriva vrăjmașului” (2 Cronici 26.13).

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am vorbit … și n-ați ascultat.

    Ieremia 7.13


    A te preface că nu auzi

    Ploua, iar bicicleta fiului de 15 ani se afla în grădină. Tatăl îi ceruse să ducă bicicleta în garaj. Dar, când a venit acasă seara, a trebuit să constate că bicicleta era tot în grădină.

    Un director de departament a discutat cu un angajat, spunându-i că era foarte urgent ce îi încredințase să facă. Angajatul a încuviințat, dar a doua zi lucrarea nici nu era începută.

    Au acționat greșit fiul și angajatul? Da, desigur, pentru că atât tatăl, cât și directorul de departament au o poziție de responsabilitate, care implică o anumită autoritate. Faptul că aceștia dau ordine nu înseamnă că reduc valoarea persoanelor cărora li se adresează, ci că acționează conform responsabilității pe care o au. – Dar nu este restricționată libertatea fiului sau a angajatului dacă trebuie să îndeplinească ordinele? Într-un anumit sens, da. Însă niciun copil nu poate crește sănătos fără îndrumări binevoitoare și corecte; nicio firmă nu poate funcționa fără o conducere adecvată.

    Dumnezeu Creatorul dorește să ne învețe pe toți oamenii, creaturile Sale, spre binele nostru. Suntem responsabili să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu. El ne vorbește cu autoritate, dar și cu dragoste. Astăzi ne spune să ne pocăim și să ne întoarcem la El: „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Care este răspunsul nostru? Ne prefacem că nu auzim? Sau, prin harul Lui, facem parte dintre aceia care au încredere în El, în înțelepciunea și în dragostea Lui?

    Citirea Bibliei: Iosua 6.1-14 · 1 Corinteni 4.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI OBICEIURILE RELE | Fundația S.E.E.R. România

    „Când Domnul… ți le va da în mâini… să le nimiceşti cu desăvârşire…” (Deuteronomul 7:2)


    Autorul american Henry Van Dyke a spus: „Câtă vreme obiceiurile și rutina îți dictează tiparul de viață, nu vor ieși la iveală noi dimensiuni ale sufletului!” Obiceiurile sunt ca aparatele; ele creează constant același produs. Ele nu pot face altceva, ele sunt menite să producă un același rezultat specific. Schimbarea necesită comportamente noi, idei și relații noi, și disponibilitatea de a te lupta cu modurile vechi de gândire. Și asta necesită o relație puternică cu Dumnezeu!

    Când poporul Israel a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus „să-i nimicească cu desăvârșire” pe dușmani, altfel aceștia vor trăi și în cele din urmă îi vor distruge. Așadar, când Dumnezeu îți spune că a sosit timpul să declari război vechilor obiceiuri, nu spune: „Toți fac așa” sau „Nu e mare lucru”! Orice lucru care te ține rob și te împiedică să te bucuri de libertatea pe care a cumpărat-o Isus pentru tine la Calvar, e un lucru foarte grav! În loc să fii îndărătnic și să cauți scuze, mai bine roagă-te: „Doamne, arată-mi rădăcina acestei probleme și cum s-o rezolv. Sunt gata pentru schimbări pozitive în viața mea astăzi.”

    Ai observat că de fiecare dată când ai avut o experiență cu Dumnezeu pe „munte”, Satan te-a așteptat la poale, ca să-ți testeze credința? După experiența lor pe muntele „schimbării la față”, ucenicii Domnului Isus au fost abordați de un om al cărui fiu era prins într-un cerc al autodistrugerii și care „de multe ori cădea în foc, şi de multe ori cădea în apă” (vezi Matei 17:15), iar ucenicii n-au trecut testul credinței. De fiecare dată când cazi iar în aceeași capcană, când faci aceleași greșeli, când te arunci în aceleași relații și te lași prins de aceleași obiceiuri – este timpul să aduci problema ta înaintea lui Hristos și să-L rogi să te ajute. El o va face!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 1:1-10


    Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină ~ în fond pentru a-şi justifica necredinţa ~ că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos” S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).

    Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).


     

  • 10 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Buzele mincinoase sunt o urâciune pentru Domnul, dar cei care lucrează după adevăr sunt desfătarea Lui.

    Proverbe 12.22


    Un lucru important în educația unui copil, a felului în care el trebuie să se comporte, este să fie crescut în spiritul adevărului și al integrității. Fiind născuți în păcat, toți oamenii au o natură rea: „Se abat de la naștere, rătăcesc din pântece, vorbind minciuni” (Psalmul 58.3). Și, fără îndoială, nesinceritatea este unul dintre cele mai comune păcate ale omenirii. Corectarea acestei tendințe și cultivarea în suflet a obiceiului sincerității trebuie să constituie unul dintre primele obiective ale unei educații corecte a copiilor. „Aceste … lucruri le urăște Domnul, da, … sunt o urâciune pentru sufletul Său: ochii mândri, o limbă mincinoasă” (Proverbe 6.16,17). De aceea, copiii trebuie învățați devreme cât de detestabile sunt minciunile înaintea lui Dumnezeu.

    Pentru a le cultiva sinceritatea și corectitudinea, părinții trebuie să vegheze ca nu cumva să minimalizeze sau să scuze tendința spre falsitate a copiilor. Unii părinți zâmbesc și admiră micile înșelăciuni și încercări ale copiilor de a ascunde unele greșeli. În astfel de cazuri nu este de mirare că aceștia cresc fără să aibă repulsie față de falsitate și fără mustrare de conștiință atunci când mint. Mustrarea de conștiință, într-o astfel de situație, este o pavăză și o garanție spre o viață trăită în sobrietate.

    Niciun părinte nu va reuși să producă în copilul său o repulsie mai mare față de păcat, decât cea pe care o simte el însuși. Copiii, care sunt cei mai ageri analiști, vor detecta instinctiv și cu ușurință măsura noastră de evlavie. Ei vor analiza nu atât de mult ceea ce spunem, ci ceea ce credem. Nu închide ochii niciodată față de vreo falsitate sau față de vreo înșelăciune a copilului tău!

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint. Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.

    Psalmul 119.72,162


    Descoperirea neașteptată a unei comori

    În urmă cu douăzeci de ani, în timpul unor lucrări de renovare a unei case din Satillieu (Ardèche, Franța) au fost descoperite într-un vas 283 de monede de aur, datând din secolul al XVIII-lea. Monedele descoperite aveau o greutate totală de 2,5 kilograme și erau inscripționate cu portretele regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea.

    Ne putem imagina cu ușurință marea bucurie a celui care a găsit comoara. Conform legii, el a primit jumătate din comoară, iar cealaltă jumătate a revenit proprietarului terenului.

    O fericire mai mare și o bucurie mai profundă au însă toți cei care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și trăiesc potrivit celor ce citesc în el. În acest Cuvânt, ei găsesc „o pradă mare”. Valoarea acestei comori este estimată în Psalmul 119 ca fiind mai mare decât „mii de bucăți de aur și de argint”. Autorii psalmilor știau despre ce vorbesc, deoarece ei aveau o bogată experiență de viață. Fie că este vorba de David, de Moise, de Asaf sau de fiii lui Core, viața fiecăruia i-a condus atât pe înălțimi, cât și în văi.

    Astfel, ei au învățat să aprecieze valoarea Cuvântului lui Dumnezeu, care îi arată omului cum poate intra în legătură cu Dumnezeul din ceruri, dar îi prezintă și puterea și bogăția Sa. Biblia oferă, de asemenea, un sprijin sigur și o îndrumare clară în toate situațiile vieții. Monedele de aur nu sunt niciodată capabile să facă acest lucru.

    Citirea Bibliei: Levitic 23.1-22 · Psalmul 68.28-35


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NEVOI RELAȚIONALE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Mulțimea celor ce crezuseră… aveau toate de obşte.” (Faptele apostolilor 4:32)


    Când citești istoria Bisericii Noului Testament, ești fascinat de creșterea ei explozivă și de minunile uimitoare care aveau loc. Dar există o componentă pe care nu trebuie s-o pierzi din vedere: „Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute… apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie…” (Faptele apostolilor 4:32-35).

    S-ar putea să spui: „Dacă aș avea mai mulți bani, aș fi fericit!” Poate te-ai simți mai în siguranță și ai avea mai puține griji, dar nu ai fi neapărat mai fericit. În „Revista Studii despre fericire”, cercetătorii au vrut să afle lucrurile care îi deosebesc pe oamenii fericiți de cei mai puțin fericiți. Un factor separa în mod constant cele două grupuri. Și nu era vorba de cât de mulți bani aveau, nu era vorba de sănătate, securitate, aspect fizic plăcut, coeficient de inteligență sau succes în carieră… Ceea ce făcea deosebirea dintre persoanele fericite și cele mai puțin fericite era prezența unor relații bogate și profunde, aducătoare de bucurie și pline de semnificație.

    Profesorul de politici publice la Harvard Robert Putnam, și cercetător în problematici sociale, scria: „Singura descoperire comună a cercetărilor de o jumătate de secol asupra mulțumirii în viață (nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea) este că fericirea este cel mai bine previzionată de lărgimea și de adâncimea conexiunilor sociale ale omului.” Dar tu poți cunoaște mulți oameni, fără să fii cunoscut cu adevărat de către niciunul dintre ei – și să ajungi să te simți singur.

    Creștinii din Biserica Noului Testament au înțeles bine cum stau lucrurile: numai când ai părtășie cu ceilalți pe plan spiritual, emoțional, financiar și relațional, poți atinge cel mai înalt nivel de bucurie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 1:1-17


    Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceţi-vă la Mine”. Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea: „şi Eu Mă voi întoarce la voi” (v. 3).

    Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi-au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b). Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!

    Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare” (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.

  • 9 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos dinte morți va face vii și trupurile voastre muritoare, datorită Duhului Său care locuiește în voi.

    Romani 8.11


    Efectele morții și ale învierii lui Hristos se extind și asupra trupurilor noastre muritoare. Nu numai că nu mai există nicio condamnare pentru mine, nu numai că sufletul meu se poate bucura de eliberarea scumpă de sub domnia păcatului și a morții, dar și trupul meu sărman, care este muritor, care poartă în el germenul morții, va experimenta odată urmările pline de putere ale lucrării de răscumpărare a lui Hristos; el va învia, chiar dacă trebuie să fie coborât în mormânt. Fiind încă de pe acum templu al Duhului Sfânt, va fi chemat, va fi adus la viață, pentru a sluji ca locuință veșnică, slăvită, pentru sufletul eliberat.

    Să fim deci foarte atenți: nu va fi creat un trup nou, așa cum auzim atât de des, pentru a ne fi dat, ci trupul vechi va fi înviat și schimbat. „Nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați” (1 Corinteni 15.51). Duhul Sfânt, care deja locuiește în el, deoarece cel credincios a devenit părtaș vieții veșnice în Hristos, nu va renunța niciodată la drepturile Sale asupra acestui trup. La fel de sigur cum Dumnezeu L-a înviat pe Isus dintre morți și, ca urmare a acestui fapt, Duhul Sfânt locuiește în noi, tot așa vor fi înviate și trupurile noastre muritoare. Satan nu mai are niciun drept asupra lor; ele au fost răscumpărate cu un preț și Îi aparțin lui Hristos.

    Astfel, eliberarea noastră va fi desăvârșită. Libertatea harului este deja de acum partea noastră prin Duhul Sfânt în poziția pe care o avem în Hristos; libertatea gloriei este încă viitoare, dar este sigură pentru noi, pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi. După cum El este arvuna moștenirii noastre (Efeseni 1.14), El ne garantează și învierea trupurilor noastre.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”.

    Evrei 10.7


    Ascultător până la moarte de cruce

    Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ cu dorința de a fi ascultător de Dumnezeu și de a împlini voia Sa. El a spus: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

    Întreaga Sa viață a fost caracterizată de o ascultare deplină de Dumnezeu. Nimic și nimeni nu L-a putut abate de la această ascultare:

    Când diavolul L-a ispitit în pustie, El i-a răspuns: „Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4). El dorea să facă numai ceea ce Îi spunea Dumnezeu.

    Petru nu a fost de acord ca Învățătorul său să sufere și să moară. De aceea a încercat să-L oprească de la aceasta. Domnul însă i-a spus: „Gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Matei 16.23). Apoi a mers mai departe ascultător pe calea Sa.

    Când oamenii au vrut să-L aresteze pe Domnul Isus, Petru a lovit cu sabia. Atunci Isus i-a spus: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (Ioan 18.11). El a fost gata să suporte la cruce suferințe amare și să-Și dea viața.

    Astfel, El a rămas Robul lui Dumnezeu ascultător până la moarte și a împlinit până la capăt voia Tatălui.

    Citirea Bibliei: Levitic 22.1-33 · Psalmul 68.20-27


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NEVOI RELAȚIONALE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18)


    La creație, Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut și a spus că „erau foarte bune.” (vezi Geneza 1:31) Apoi a venit un moment în care Și-a dat seama că omul este singur, neîmplinit și incomplet. Atunci, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” și a creat-o pe Eva.

    De fapt, niciunul dintre noi nu se poate dezvolta până la cel mai înalt potențial dacă nu este conectat la relații hrănitoare și dătătoare de viață. Iată un exemplu: într-un program de recuperare în 12 pași, consilierul face doar 10% din muncă, prin îndrumarea oferită; restul de 90% se derulează prin interacțiune: persoanele din grup se provoacă una pe alta, își oferă mângâiere și se întăresc reciproc. Omul este o ființă socială. El are nevoie în permanență de conexiuni cu alți semeni. Și adevărul este că noi suntem modelați de oameni! Persoanele potrivite ne ajută să devenim cea mai bună versiunea a noastră, și noi facem la fel pentru alții. Ele ne văd așa cum noi nu ne vedem uneori, ne aplaudă când înaintăm și ne pun obstacole când deviem de pe cale.

    Cea mai înaltă și mai bună formă de relație la care se face referire în Sfânta Scriptură este „părtășia Duhului Sfânt” (vezi Filipeni 2:1; 2 Corinteni 13:14 și 1 Ioan 1:6). Nu este o legătură doar de natură socială, relațională sau intelectuală, ci este o legătură spirituală profundă, care ne ajută să creștem. Este ca diferența dintre albine și fluturi. Fluturii doar zboară peste un teritoriu, dar albinele strâng mierea. De ce? Pentru că ele nu doar aterizează scurt pe o floare, ci rămân pe ea până când extrag nectarul dătător de viață. Dumnezeu l-a scos pe Ionatan în calea lui David, și a făcut ca lângă Rut să fie o Naomi. El a pregătit și pentru tine oameni pe care ar vrea ca să-i cunoști.

    Deci, dacă îți dai seama că ai nevoie de un asemenea om, vorbește cu Dumnezeu despre asta – chiar astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Hagai 2:15-23


    Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta” (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care‑şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care‑şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.33).

    Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică „născut în Babilon” (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: „fericit în necaz”; Ezra 1.8). Domnul l–a chemat pe nume ca pentru a–i spune: „Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit o împărăţie neclintită” (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). În acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel.

  • 8 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, văzându-i chinuindu-se, … a venit la ei.

    Marcu 6.48


    Nevoia ucenicilor și dragostea Sa L-au făcut să vină la ucenicii Săi. Ei L-ar fi văzut de mult venind, dacă n-ar fi fost atât de preocupați cu eforturile lor de a vâsli; însă, când priceperea lor de marinari s-a dovedit neputincioasă și când puterea le pierise, El a venit acolo. Când și-au abandonat vâslele și au încetat să se mai lupte, El era acolo, în mijlocul împrejurărilor lor, aducându-le pacea Sa și liniștind totul în jurul lor.

    La fel este și acum. Dragostea Lui Îl aduce lângă noi, pentru a ne mângâia, deși nu întotdeauna pentru a ne schimba împrejurările – unele dintre ele nu pot fi schimbate – ci pentru a ne schimba pe noi, pentru a ne liniști în prezența Lui și pentru a ne face mai mult decât biruitori, prin dragostea Sa. Totuși, se pare că mulți credincioși nu experimentează aceste binecuvântări atunci când trec prin încercări. De ce? Fiindcă ei continuă să se chinuie cu vâslitul, stăruie în a face față dificultăților prin propria lor putere și încearcă cu disperare să-și cârmuiască sărmana corabie pe marea tumultoasă, astfel încât nu-L mai văd pe Stăpânul valurilor venind la ei pe apă. Doar când ajung să nu mai aibă ei nicio putere devine El puterea lor, iar simțământul apropierii Sale schimbă totul. „Îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: «Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!»” (Marcu 6.50). Aceste cuvinte au fost de ajuns pentru ei, și sunt de ajuns și pentru noi. Marele nostru Mijlocitor Se roagă pentru noi, ne vede și vine la noi.

    Toate încercările noastre Îl aduc aproape de noi, fiindcă ne iubește; de aceea noi, care suntem mântuiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin viața Lui. Da, deși umblăm prin valea umbrei morții, suntem plini de încredere și nu murmurăm, ci suntem triumfători, pentru că El este acolo unde necazul este cel mai greu; și va fi acolo până la sfârșit.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos.

    Efeseni 2.4,5


    Cum poți deveni un om viu?

    Mai poate un om să fie viu, după ce autoritățile l-au declarat mort? Această întrebare a apărut recent în mass-media. Un bărbat fusese declarat dispărut. După douăzeci și cinci de ani însă a reapărut deplin sănătos. La momentul dispariției era șomer, dependent de alcool, prăbușit din punct de vedere financiar și ruinat cu totul, astfel că a decis să se ascundă.

    Când a reapărut, a trebuit să constate că era peste măsură de dificil să declare că este în viață, după ce fusese considerat mort și se eliberase certificat de deces. A cerut în fața instanței anularea deciziei care îl declara mort, dar solicitarea sa a fost respinsă, pe motiv că acest lucru ar fi fost posibil doar în decursul primilor trei ani de la emiterea ordinului judecătoresc.

    În viața spirituală însă putem trece din moarte la viață. Dumnezeu îi declară pe toți oamenii ca fiind morți din punct de vedere spiritual. Cauza sunt păcatele făcute de fiecare dintre noi.

    Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că situația noastră nu este lipsită de speranță! Dacă noi credem în Domnul Isus, Dumnezeu ne va scoate din starea noastră de oameni morți și ne va face oameni vii împreună cu Hristos. Astfel, primim viață nouă, viață veșnică!

    Noi nu merităm așa ceva. Totul este doar harul lui Dumnezeu care izvorăște din dragostea Sa nemărginită. De aceea, să-I mulțumim din toată inima pentru această lucrare a nașterii din nou!

    Citirea Bibliei: Levitic 21.1-24 · Psalmul 68.10-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINECUVÂNTAREA POCĂINȚEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmul 51:10)


    Un autor creștin a scris: „Uneori, oamenii se sperie crezând că dacă nu se schimbă suficient de rapid, Dumnezeu nu va mai avea răbdare cu ei. În general, ei nu folosesc chiar aceste cuvinte, dar se întreabă: „Oare de la câte păcate încolo trebuie să încep să mă îngrijorez? Există oare un nivel acceptabil al păcatului, pentru un creștin, pe care dacă îl depășești, să fii în pericol (cum este de exemplu nivelul de mercur din Lacul Michigan)? (Pentru cei neavizați, e bine de știut că Lacul Michigan este un lac cu apă dulce, de lângă Chicago, areal pentru o mare cantitate și varietate piscicolă. Deoarece nivelul de industrializare din zonă este ridicat, cercetătorii testează periodic nivelul de mercur. Pentru că, atunci când ajunge în lacuri și râuri, mercurul se acumulează în pește și astfel ajunge adesea în farfuriile oamenilor.) Există un prag de impuritate, precum cel stabilit de Administrația pentru alimentație și medicamente? Și este acest standard unul înalt, ca pentru laptele pasteurizat, sau seamănă cu standardul de curățenie impus pentru mâncarea de tip fast-food, lăsând loc suficient pentru lucruri nesănătoase?

    Este posibil să fii creștin, și să nu crești niciodată?!” Problema nu este dacă Dumnezeu va obosi să ne ierte păcatele, pentru că iertarea va fi întotdeauna răspunsul corect la pocăința sinceră. Dumnezeu nu este îngrijorat că cineva va profita de El!” Pericolul nu este că Dumnezeu nu va răspunde la pocăința noastră sinceră, ci că am putea cădea în capcana gândurilor periculoase pe care le produce păcatul în mod inevitabil, așa încât ajungem să fim împietriți, să ne complacem și pur și simplu să fim incapabili de a ne pocăi! Din aceste motive, păcatul trebuie luat în serios!

    Misionarul Frank Laubach a predicat Evanghelia unui trib care avea o îndelungată istorie și experiență în ce privește violența și vărsările de sânge. Conducătorul tribului a fost atât de mișcat, încât s-a pocăit și L-a primit pe Hristos imediat. Apoi s-a întors spre Laubach în semn de apreciere și i-a spus: „Mulțumesc! Pe cine vrei să ucid pentru tine?” Acesta era punctul lui de pornire în viața cea nouă! Și numai Dumnezeu știe care este punctul de început al fiecăruia dintre noi… Al tău, care este?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Hagai 2:1-14


    Prima descoperire a lui Hagai adusese mustrarea. Cea de-a doua, la mai puţin de o lună după ce căpeteniile şi poporul se dovediseră a fi ascultători, vine să le dea îndemnuri şi încurajări: „fii tare şi lucraţi” (v. 4) recomandă Domnul. „Este vorba de gloria Mea. Lucrarea voastră are în vedere o Persoană: dorinţa tuturor naţiunilor, Hristos care va apărea în glorie!” (v. 7). Dar unde putem găsi această energie?

    „Eu sunt cu voi”, este răspunsul de nepreţuit, „Eu, Dumnezeul cel Puternic, Domnul Oştirilor. Iar ceea ce vă dau vă va fi de ajuns: Cuvântul şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi” (v. 4, 5). Ce resurse binecuvântate! Ele sunt de asemeni ale noastre, ale celor care, ca şi Hagai, trăim într-un timp de ruină.

    În cel de-al treilea mesaj al său, profetul aminteşte de sfinţenia practică fără de care nicio lucrare nu poate fi recunoscută de Dumnezeu. Iar dubla întrebare pusă preoţilor confirmă acest principiu general: Contactele noastre cu lumea murdară nu curăţă lumea. Dimpotrivă, noi vom fi inevitabil contaminaţi pentru mult timp de un mediu rău (1 Corinteni 15.33).

    „Eu sunt cu voi în toate zilele”, a promis Domnul Isus (Matei 28.20). Partea noastră este însă de a rămâne întotdeauna lângă El.

  • 7 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Preaiubiților, aceasta este deja a doua epistolă pe care v-o scriu; în amândouă vă trezesc înțelegerea curată, prin aducere-aminte, ca să luați seama la cuvintele vorbite mai înainte prin sfinții profeți și la porunca Domnului și Mântuitorului, prin apostolii voștri.

    2 Petru 3.1,2


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (1) – „Ca să vă amintiți”

    Capitolul 3 din cea de-a doua Epistolă a lui Petru conține cele din urmă cuvinte ale sale către cei sfinți. El le spusese deja că avea să fie martirizat în curând (2 Petru 1.14; conform cu Ioan 21.18). De patru ori în acest capitol, apostolul se adresează sfinților cu termenul „preaiubiților” (versetele 1, 8, 14 și 17). Am socotit că ar fi de folos pentru noi să privim la aceste cuvinte de final ale acestui credincios slujitor al Domnului.

    Petru a scris această a doua epistolă pentru a readuce în memoria celor credincioși anumite lucruri. Este important să ne aducem întotdeauna aminte de lucrurile pe care le-am auzit. Ei auziseră cuvintele profeților și cele ale Domnului Isus, însă aveau nevoie să le fie reamintite. Creștinii de la început nu aveau biblii personale, așa că era important ca ei să țină în memorie lucrurile pe care le auzeau; acest lucru însă este și pentru noi important astăzi, chiar dacă avem Biblia la dispoziție. Tendința este întotdeauna de a deveni neglijenți și nepăsători, din prea multa familiarizare cu aceste lucruri. Avem deci nevoie să fim mereu conștientizați cu privire la importanța lor.

    Petru dorea ca cei preaiubiți să-și aducă aminte că în zilele din urmă vor fi batjocoritori care vor disprețui ideea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Noi trăim în aceste zile din urmă, în care auzim des astfel de cuvinte: „Unde este făgăduința venirii Lui?”. Inimile noastre, deși nu vor deveni batjocoritoare, se pot răci și pot deveni indiferente cu privire la acest adevăr. Lumea poate face ca duhul nostru să devină lipsit de entuziasm. Avem nevoie, preaiubiților, să ne aducem aminte de speranța noastră fericită!

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui care vă face rău …, iubiți pe vrăjmașii voștri …, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.

    Matei 5.38,39,44,45


    Nu mai pot merge niciunde niciodată

    Evanghelistul Erino Dapozzo sosise acasă dimineața foarte devreme, după o absență de câteva zile. În fața casei lui, câțiva bărbați se grăbeau să-i fure acele scânduri, frumos stivuite, pe care el dorea să le folosească pentru ceva important. Primul său gând a fost să cheme poliția. Apoi Dapozzo s-a gândit: „Acești hoți au un suflet care este mult mai prețios decât aceste scânduri”. Dragostea divină l-a determinat să meargă la acești bărbați și să le ofere ajutorul. Ei nu s-au gândit nici pe departe că el ar putea fi proprietarul și au acceptat mirați ajutorul. Dapozzo le-a dat cele mai frumoase scânduri.

    După ce vehiculul a fost umplut la refuz, Dapozzo le-a oferit cel mai bun cidru de mere și l-a servit în cele mai bune pahare. La sfârșit le-a explicat în toată liniștea cine este el și le-a spus despre Mântuitorul său. El i-a invitat să revină pentru a asculta evanghelia.

    Șaisprezece ani mai târziu, unul dintre hoți a revenit. El a ascultat evanghelia și a primit vestea despre harul lui Dumnezeu. Dapozzo și-a pierdut scândurile, dar a câștigat un suflet pentru veșnicie.

    După un timp, Dapozzo nu mai dispunea de niciun ban, dar trebuia să construiască o casă pentru a-și adăposti familia… Nu mai avea nici materialul de construcție… Atunci un prieten i-a trimis exact scândurile de care avea nevoie. Dumnezeu nu a uitat sacrificiul făcut. Un suflet prețios a fost mântuit și Dapozzo nu a suferit nicio pierdere!

    Citirea Bibliei: Levitic 20.1-27 · Psalmul 68.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINECUVÂNTAREA POCĂINȚEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)


    Când te afli pe un drum greșit, pocăința te ajută să faci o întoarcere de 180 de grade și să te îndrepți în direcția bună. Ce binecuvântare! Pocăința nu sporește aspirația lui Dumnezeu de a fi cu tine, ci mărește dorința ta de a fi cu El. Uneori, credem că trebuie să ne pocăim pentru că Dumnezeu este supărat pe noi și are nevoie de timp să Se liniștească. Sau ne gândim la pocăință ca la o modalitate de a ne pedepsi pentru ca Dumnezeu să fie mai puțin dur cu noi. Asta nu e pocăință, este o stimă de sine scăzută – care te face să crezi că ai atât de puțină valoare, încât reacția ta nu contează. Cu toate acestea, prin pocăință înțelegi că întrucât valorezi atât de mult pentru Dumnezeu, reacția ta este importantă. De aceea, apostolul Pavel scria că „bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă”. Când Îl iubești pe Dumnezeu, cea mai mare îngrijorare a ta nu este că Dumnezeu te va face să suferi, ci că faptele tale Îl vor face pe El să sufere.

    Când împăratul David l-a ucis pe Urie, după ce a avut o aventură cu soția lui, a stat o perioadă de timp fără să se pocăiască. Și cred că a trebuit să-și forțeze mintea să nu se gândească la asta. Ce mod nefericit de a trăi! În rugăciunea sa de pocăință, David a spus (Psalmul 51:3): „păcatul meu stă necurmat înaintea mea”. Apoi el s-a prăbușit înaintea lui Dumnezeu și cu lacrimi de pocăință, L-a implorat: „Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada… Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule!… Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale!…” (vers. 7, 10, 12). Drept urmare, Dumnezeu l-a iertat și i-a șters vina, iar David a devenit cel mai mare împărat al lui Israel.

    Vezi tu, pocăința nu este spre folosul lui Dumnezeu – ci spre folosul tău! Așadar, să ne pocăim de tot ceea ce este rău, ca să putem beneficia de binecuvântările pe care le aduce pocăința!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Hagai 1:1-15


    Cartea lui Ezra ne învaţă cum, la întoarcerea din Babilon, Zorobabel şi însoţitorii lui întreprind reconstrucţia templului, apoi cum încetează lucrul, opriţi de manevrele de intimidare şi de demersurile vrăjmaşilor.

    S-au scurs cincisprezece ani de când încetaseră lucrul, iar acele ameninţări nu mai sunt acum decât un fals pretext, astfel că profetul nici măcar nu le mai pomeneşte. El face de ruşine poporul, comparând devastarea casei Domnului cu râvna depusă de fiecare pentru împodobirea propriei locuinţe (Filipeni 2.21). Ce trist egoism şi, de asemeni, ce socoteală greşită! Toată truda lor nu produsese decât risipă (comp. cu Psalmul 127.1,2).

    Dragi prieteni creştini, astăzi este „timpul de construire” a casei lui Dumnezeu, Adunarea Dumnezeului celui viu (1 Timotei 3.15). Cum putem lucra pentru aceasta? Ocupându–ne de suflete, de aceste „pietre vii” zidite pe Temelia care este Isus Hristos, având pentru Adunare aceeaşi solicitudine care-l ţinea „asediat” pe apostol în toate zilele, nepărăsind strângerile (1 Corinteni 3.10-17; 2 Corinteni 11.28; Evrei 10.25)!

    Din nefericire, de câte ori lipsa de râvnă şi de dragoste pentru Adunare merge însoţită de grija pentru propriul confort.

    Să luăm deci bine seama la căile noastre (v. 5, 7)!

  • 6 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos.

    Efeseni 1.3


    Ne minunăm atunci când citim istoria lui Israel în pustie și declarația lui Dumnezeu că „El n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel” (Numeri 23.21). Dar ce minunat este când înțelegem că aceasta este atitudinea lui Dumnezeu și față de noi! Cum poate fi așa ceva? Este datorită faptului că El ne vede în Fiul Său. Suntem una cu Domnul și, în felul acesta, perfecțiunea Lui ne este atribuită și nouă. Iată un adevăr care trebuie să influențeze inimile și felul nostru de purtare. Ne aducem aminte cum Mefiboșet a fost invitat la masa împăratului David ca unul dintre fiii săi, deși era olog (2 Samuel 9). Ne amintim de asemenea că fiul risipitor a fost primit într-un fel minunat de către tatăl său, deși nu era vrednic să se mai numească fiu al său.

    La fel și noi, pe când eram vrăjmași am fost împăcați cu Dumnezeu. Pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Fiind săraci, am fost îmbogățiți prin faptul că El S-a făcut sărac pentru noi. Cu toții rătăceam, însă pedeapsa pentru pacea noastră a căzut asupra Lui și prin rănile Sale am fost vindecați. Dumnezeu L-a făcut pe Domnul Isus păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

    Înțelegând că am fost aduși în această relație cu El și că suntem în această nouă stare, nu datorită a ceea ce noi am făcut sau am fi putut face, ci prin lucrarea perfectă a Domnului pe cruce, putem avea o încredere deplină că suntem în siguranță în brațele Sale. Nimic din ce face El nu este supus falimentului, așa că suntem în siguranță și într-o curăție perfectă în ochii Săi. Să ne bucurăm de acest lucru, să ne închinăm Lui și să trăim în mod practic în virtutea acestui adevăr! Aceasta este singura atitudine care Îl onorează pe El și care nouă ne oferă pace, bucurie și siguranță.

    A. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Niște oameni purtau pe un pat pe un om paralizat și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

    Luca 5.18


    Nu mai pot merge niciunde niciodată

    Bărbatul îi spusese tinerei că o iubește, dar el i-a vrut numai corpul și banii, iar după aceea a părăsit-o. În disperarea ei, tânăra s-a aruncat înaintea unui tren. Când și-a revenit în spital, ea a vrut să se ridice, dar nu a putut. Își pierduse amândouă picioarele…

    Următoarele zile au fost pline de disperare și de reproșuri. „De ce mai trăiesc? Nu voi mai putea merge niciodată și nici să fac ce vreau. Sunt țintuită la pat pentru totdeauna!”

    Într-o zi, fiind iarăși foarte disperată, o asistentă medicală s-a așezat lângă ea și a întrebat-o despre viața ei de până atunci. Tânăra femeie i-a povestit: „Dimineața mergeam la lucru, iar seara când veneam acasă mergeam cu prietenul meu la petreceri. Dar acum nu mai pot merge niciunde niciodată!”.

    Asistenta medicală a tăcut la început, apoi i-a spus: „Pe o cale mai puteți totuși merge. Când ați fost sănătoasă, nu v-ați gândit la această cale, dar pe ea puteți merge acum și dumneavoastră”. Atunci i-a relatat despre cei patru bărbați care l-au adus pe prietenul lor paralizat la Isus și cum Acesta i-a spus celui paralizat: „Omule, păcatele îți sunt iertate” (Luca 5.17-26).

    Tânăra a ascultat, a pus câteva întrebări, a crezut și a primit iertarea păcatelor ei. Mai târziu, ea avea să le mărturisească tuturor: „Calea cu Isus este mai frumoasă decât toate celelalte căi pe care am mers înainte”.

    Citirea Bibliei: Levitic 19.1-37 · Psalmul 67.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINE FACE PARTE DIN VIAȚA TA? | Fundația S.E.E.R. România

    „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)


    Oriunde ai locui și orice profesie ai avea (IT-ist, brutar, designer sau meșteșugar), vei avea de-a face (vrei-nu vrei) cu următoarele tipuri de oameni:

    1) Criticul. Trebuie să recunoaștem că majoritatea oamenilor se mulțumesc cu starea de fapt. Nu doar că se tem de schimbare și-o resping, dar de multe ori o vor și ataca. Așadar, dacă îndrăznești să fii diferit, pregătește-te să navighezi pe mări învolburate. Criticii apostolului Pavel l-au numit nebun, și palavragiu… Atunci, de ce te-ai aștepta ca oameni să se poarte mai bine cu tine?!

    2) Precautul. Acești oameni nu-ți vor arăta un deget acuzator, dar nici nu-ți vor întinde o mână de ajutor. Când dai de necaz, ei se vor îndepărta de tine, temându-se să nu se contamineze cu responsabilitățile pe care ți le-ai asumat. În fond, ei vor aștepta să vadă dacă vei rezista în tunel și dacă vei reuși să ieși în partea cealaltă. Apoi, vor aștepta să vadă cine te mai acceptă, și dacă le poți fi de vreun folos. Atunci eventual vor relua legătura cu tine. Aceste persoane sunt profitoare – nu sunt neapărat rele, ci doar egoiste. Așa că iubește-le, dar nu te sprijini pe ele!

    3) Tipul dedicat. La el se referă Biblia când spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” Chiar și când aude cele mai rele lucruri despre tine, tipul acesta loial crede în continuare că ești o persoană bună. El te prețuiește pentru calitățile tale și confruntă defectele tale cu bunătate. Acești oameni sunt neprețuiți, pentru că te vor iubi oricând. Așadar, când Dumnezeu pune o astfel de persoană în viața ta, prețuiește-o și hrănește această relație.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Tefania 3:1-20


    După ce va fi pedepsit naţiunile, mâna Domnului se va întinde asupra Ierusalimului, cetatea răzvrătită, coruptă, care asupreşte! Este trist că cele patru reproşuri care urmează în versetul 2 ar putea fi adresate chiar copiilor lui Dumnezeu, când ei neglijează ~ fie Cuvântul „n-a ascultat glasul, n-a primit corectarea” ~ fie rugăciunea: „nu s-a încrezut în Domnul, nu s-a apropiat de Dumnezeul ei”.

    Atunci se va împlini Cuvântul Domnului Isus: „unul este luat şi altul este lăsat” (Matei 24.40). Răzvrătiţii, orgolioşii, aroganţii vor fi luaţi (v. 11) şi Domnul va lăsa să vieţuiască pe pământ un popor smerit şi sărac, care-şi pune încrederea numai în El (v. 12). Ce bucurie pentru această rămăşiţă (v. 14), însă ce bucurie cu atât mai mare pentru Domnul, ale Cărui afecţiuni vor fi satisfăcute! „Va tăcea (sau Se va odihni) în dragostea Lui” (v. 17). Acest verset 17 se aplică Împărăţiei lui Hristos, însă nu deşteaptă el încă de acum un ecou în inima fiecărui răscumpărat? Să ne gândim la fericirea Lui! El, Cel care a plâns pe pământ, cunoaşte deja o bucurie deplină (Psalmul 126.6) şi neştirbită şi, drag prieten credincios, „El Se va bucura de tine”. După cumplita „muncă a sufletului Lui”, El Se va bucura etern ~ şi ai Săi cu El ~ de odihna desăvârşită a dragostei (v. 17; Ieremia 32.41).

  • 5 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Avram i-a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine și între păzitorii mei și păzitorii tăi, pentru că suntem frați”.

    Geneza 13.8


    Lot nu era străin și călător ca unchiul său (Evrei 11.13), așa că era de așteptat să apară probleme în relația lor. Ei erau însă frați, așa că putem aplica la noi, cei care credem în Domnul Isus, cuvintele lui Avraam. Putem fi diferiți în ce privește caracterul și progresul nostru spiritual, însă trebuie să fim capabili să mergem împreună în viața creștină.

    N-a trecut mult timp după ce Avraam și Lot și-au început călătoria până să izbucnească cearta între slujitorii lor. Este trist că acest lucru s-a întâmplat înaintea poporului din țară (Geneza 13.7). Dar cât de des stau lucrurile la fel și cu noi – falimentăm, iar cei necredincioși văd aceasta! Domnul Isus însă le-a spus ucenicilor Săi: „Prin aceasta vor cunoaște toți că Îmi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii față de alții” (Ioan 13.35).

    Pavel i-a îndemnat pe efeseni: „Fiți imitatori ai lui Dumnezeu” (Efeseni 5.1). Mireasma care s-a înălțat către Dumnezeu din jertfa lui Hristos trebuie să ne caracterizeze și pe noi, ca beneficiari ai jertfei Sale de dragoste, pe măsură ce experimentăm și savurăm împreună binecuvântările ei. Care este piedica? Cel mai adesea, eul! Averea noastră mare (Geneza 13.6) împiedică manifestarea dragostei reciproce pe care ar trebui să o avem unii pentru alții. De cele mai multe ori, soluția pe care o adoptăm este cea propusă de Avraam lui Lot: „Desparte-te, te rog, de mine” (versetul 9). Însă despărțirea pentru astfel de motive este exact opusul a ceea ce înseamnă creștinismul.

    Ioan scrie: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui este împlinită în noi” (1 Ioan 4.12). Să fim hotărâți ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții așa cum Hristos ne-a iubit (Ioan 15.12).

    S. Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său.

    Geneza 22.13


    Niciun locțiitor

    Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-l aducă pe fiul său, Isaac, jertfă pe un munte în țara Moria. Avraam a ascultat și a pornit într-acolo, așa cum i-a spus Dumnezeu. Când a ajuns la acel loc, a zidit un altar, a așezat lemnele pe acesta și l-a pus pe fiul său deasupra lemnelor. Când Avraam a luat cuțitul să-l înjunghie pe fiul său, un înger al Domnului l-a oprit. Isaac nu trebuia să moară, pentru că Avraam dovedise că este ascultător de Dumnezeu.

    Ulterior, Avraam a jertfit în locul fiului său un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș. Astfel, pentru Isaac s-a găsit un locțiitor, cineva care a murit în locul lui.

    Această împrejurare ne îndreaptă atenția spre ceea ce a avut loc la crucea de la Golgota. Acolo, Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul și preaiubitul Său Fiu, ci L-a dat la judecată și la moarte. Acolo, Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre și a fost atins de loviturile unui Dumnezeu sfânt, care trebuie să judece păcatul.

    Comparând ceea ce a avut loc pe Golgota cu această împrejurare din viața lui Avraam și a lui Isaac, observăm o mare deosebire: pentru Isus Hristos nu a fost niciun locțiitor! În locul Său nu a putut fi jertfit un berbec. Numai El putea să împlinească lucrarea mare și grea de mântuire. De aceea, El a fost înălțat pe cruce și a murit acolo ca mielul de jertfă (Ioan 3.14). Nu a existat altă cale pentru împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Levitic 18.1-30 · Psalmul 66.8-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CULTIVAREA GUSTULUI PENTRU SCRIPTURĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalmul 119:103)


    Faptul că acum ne plac legumele pe care le uram când eram copii ne demonstrează fiecăruia dintre noi că pe măsură ce ne maturizăm, putem cultiva un gust pentru mâncarea sănătoasă, care ne dă viață. Și pentru că Biblia este hrană pentru suflet, putem cultiva un gust și pentru ea. O parafrazare a acestui verset sună astfel: „Creștinii se hrănesc cu Scriptura. Duhul Sfânt hrănește comunitatea sfântă la fel cum mâncarea hrănește corpul omenesc. Creștinii nu doar învață, studiază sau folosesc Sfânta Scriptură; noi o asimilăm, o preluăm în viețile noastre, astfel încât se metabolizează în fapte de dragoste.” Un studiu privind consumatorii Scripturii indică faptul că oamenii care au Biblii posedă în medie cca nouă exemplare, și vor să aibă și mai multe.

    Ce este greșit în asta?! Secretul neexprimat că mulți oameni consideră că Biblia este plictisitoare. Asta este o problemă destul de recentă și foarte serioasă. Greaca veche, limba în care a fost scris Noul Testament, nu are nici un cuvânt pentru plictiseală. Acest cuvânt și-a dobândit semnificația curentă din limbile moderne de-abia în ultimele câteva secole. Dacă stăm și analizăm lumea antică – fără televiziune, internet, filme și cărți – avem tendința să-i deplângem, și să ne gândim cât de plictisitor trebuie să fi fost. Dar anticii nu au fost plictisiți. Noi suntem generația care se plictisește, deoarece capacitatea noastră de a ne concentra atenția și de a ne desfăta mințile în gândire de durată a fost diminuată de dependența noastră de stimuli externi. Avem prea multe alternative tentante.

    De aceea, a deveni un cititor consecvent al Bibliei începe ca o disciplină, continuă ca o datorie și în cele din urmă devine o desfătare. Și noi trebuie să experimentăm ceea ce voia să transmită psalmistul exclamând: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” Aceasta poate fi și experiența ta în materie de citire a Cuvântului lui Dumnezeu. Tot ce trebuie să faci este să devii, de azi, serios în această privință!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Tefania 2:1-15


    Aceste profeţii tratând judecata viitoare a celor răi ar putea părea, pentru copiii lui Dumnezeu, de un interes secundar, de vreme ce evenimentul pe care îl aşteaptă ei este nu criza finală despre care se vorbeşte aici, ci venirea Domnului pentru a–Şi răpi Biserica (1 Tesaloniceni 5.4,9). Anunţul acestei drepte răsplătiri a răului însă trebuie să ne deschidă în aşa fel ochii asupra caracterului lumii, încât să ne despărţim de ea într–un mod cât mai radical (2 Petru 3.10–12).

    Nevăzându–L pe Dumnezeu pedepsind răutatea oamenilor în prezent, aşa cum o merită, am putea uita câtă oroare are Dumnezeu de ea, însă pasaje ca acestea ne ajută să ne amintim de acest fapt. Deviza cetăţii Ninive, în aroganţa şi în egoismul ei nebun, este: „Eu şi niciuna în afară de mine” (v. 15); la fel şi cea a Babilonului (Isaia 47.8). Dar să ascultăm cu atenţie dacă nu cumva uneori acesta este deopotrivă şi murmurul inimii noastre.

    În contrast, versetul 3 ni–i prezintă pe „cei blânzi”, pe cei pe care Domnul îi numeşte fericiţi şi care seamănă cu El (Matei 5.5; 11.29). Este vorba, din punct de vedere profetic, despre viitoarea rămăşiţă a iudeilor (v. 9b; cap. 3.13), invitată să–L caute pe Domnul pentru a fi pusă la adăpost în ziua mâniei Lui. Numele Ţefania semnifică, de altfel, „cel pe care Domnul (Iah) îl ascunde sau îl protejează”.

  • 4 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; și nu le poate cunoaște, pentru că ele se judecă spiritual.

    1 Corinteni 2.14


    Cine l-ar asculta pe un orb care ar vorbi despre lumină și despre umbre? Și totuși un astfel de om ar avea mai mult dreptul de a fi ascultat decât un om neconvertit care ar vorbi despre subiectul inspirației divine. Învățătura omenească, oricât de variată și de extinsă ar fi ea, și înțelepciunea omului, oricât de profundă ar fi, nu pot califica pe cineva să-și formeze o judecată asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

    Fără îndoială, un cărturar poate examina și grupa manuscrise, în mod simplu, ca o chestiune de criticism. El își poate forma o judecată cu privire la autoritatea unui anumit manuscris biblic, însă acest lucru este cu totul diferit de cazul când un raționalist pronunță o judecată asupra revelației pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa infinită, ne-a dăruit-o. Niciun om nu poate face acest lucru. Doar prin Duhul Celui care a inspirat Scriptura poate fi ea înțeleasă și apreciată. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie primit pe baza propriei lui autorități.

    Dacă un om îl poate judeca sau poate raționa asupra lui, atunci nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu deloc. Ne-a dat Dumnezeu o revelație, sau nu? Dacă ne-a dat, ea trebuie să fie absolut perfectă, în orice privință; și, fiind astfel, trebuie să se afle dincolo de orice judecată omenească. Omul nu este mai competent să judece Scriptura decât este să-L judece pe Dumnezeu Însuși. Scriptura îl judecă pe om, nu omul judecă Scriptura!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.

    Exod 20.3


    Cum L-am găsit pe Dumnezeul cel viu

    Când jucătorul profesionist de golf, Paul Azinger, a aflat că are cancer, a fost șocat.

    „M-am gândit că medicul îmi va spune că descoperise o inflamație în umărul meu sau că ar fi vorba despre o suprasolicitare. Singurul diagnostic la care nu mă așteptam deloc era cancerul. Au urmat multe nopți nedormite, în care mă întrebam: «De ce toate acestea?» și «De ce tocmai eu?». Când n-am mai știut încotro să o iau, am căutat ajutor în Dumnezeu. L-am găsit pe Salvatorul Isus Hristos și deodată am avut cu mult mai mult decât golful. În cele din urmă am primit și vestea că acea formă de cancer era vindecabilă!”

    După ce a făcut multe ședințe de chimioterapie timp de un an, Azinger s-a întors pe terenul de golf. Cancerul fusese vindecat. Curând a ajuns în vechea sa formă și și-a redobândit forțele. Din tribună, spectatorii strigau: „Azinger s-a întors!”.

    Când oamenii îl întrebau dacă jocul de golf este încă cel mai important lucru în viața sa, el răspundea: „Golful nu mai este idolul meu. Acum știu că preocuparea cu Dumnezeul cel viu este incomparabil mai prețioasă decât cea cu jocul de golf”.

    O boală gravă poate să pună viața noastră într-o altă lumină. Dacă suntem dispuși să o privim din perspectiva lui Dumnezeu și să-I acordăm Lui primul loc, toate lucrurile se vor așeza în funcție de prioritățile Sale.

    Citirea Bibliei: Levitic 17.1-16 · Psalmul 66.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRĂNEȘTE-ȚI MINTEA CU GÂNDURI NOBILE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)


    Pentru a ne învăța cum să ne hrănim mințile, apostolul Pavel a scris: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8).

    Pastorul și scriitorul John Ortberg spunea în legătură cu acest verset: „Cuvântul care frapează aici este tot. Mințile noastre trebuie să fie modelate tot timpul, dar avem marea libertate de a urma minți care înfloresc. Ca o albină care găsește nectar în tot felul de flori, noi suntem acum liberi (și chiar ni se poruncește) să ne hrănim mintea cu gânduri nobile, oriunde le putem găsi. Biblia însăși ne poruncește să privim dincolo de Biblia în sine pentru a ne hrăni mintea. (vezi 1 Tesaloniceni 5:21) Să medităm o clipă și la expresia „orice faptă bună.” Să ne gândim la ceva ce este „bun” pentru noi. Un asfințit. Un roman bun. Chipul cuiva drag. O muzică frumoasă. Să ne lăsăm mintea să se gândească o clipă la astfel de lucruri. Să-i dăm de lucru, ascultând astfel de ceea ce ne spune Biblia. Lucrul acesta contează. Adică ne-am deschis puțin mintea spre curgerea Duhului Sfânt în viața noastră. Scopul Duhului Sfânt nu este acela ca tu să devii expert în suprimarea comportamentului mânios, ci să ai o minte caracterizată de o revărsare tot mai mare de gânduri și sentimente ghidate de Duhul Sfânt, bazate pe adevăr și care produc viață. Când citim despre ceva ce este vrednic de cinste, când vedem ceva drept, noi experimentăm ceea ce psihologul Jonathan Haidt a numit „o stare de înălțare spirituală”. Simțim efectiv o ușoară expansiune în piept și ne simțim mai ușori în trupul nostru. Emoțiile noastre sunt inspirate și dorim să devenim noi înșine vrednici de primit. Iar asta contează, pentru că lucrul acesta este considerat ascultare față de Scriptură.”

    Așadar, hrănește-ți mintea cu gânduri nobile!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Tefaania 1:1-18


    Ţefania (sau Sofonie) a profeţit în timpul împărăţiei credinciosului Iosia. Pentru ce atunci cartea sa este atât de severă? Pentru că poporul urmează numai prin constrângere exemplul bun al împăratului său (2 Cronici 34.33).

    O aceeaşi condamnare îi ameninţă:

    1. pe închinătorii la idoli;

    2. pe cei cu inima împărţită, care încearcă în acelaşi timp să slujească şi Domnului şi lui Malcam (sau Moloh);

    3. pe cei care în mod voit se întorc de la a‑L urma pe Domnul;

    4. în sfârşit, pe mulţimile indiferente care nu-L caută pe Domnul, nici nu se interesează deloc de El (v. 4‑6).

    Aceleaşi categorii de oameni există şi astăzi şi ei aleargă împreună spre aceeaşi judecată. Pentru că, dacă aceste profeţii au avut în trecut o împlinire parţială, să nu uităm că această zi înspăimântătoare, „ziua cea mare a Domnului”, este încă în viitor! Ea este evocată de mai bine de două mii cinci sute de ani prin profeţi şi este confirmată de Domnul Isus în evanghelii şi, de asemenea, de apostoli în epistole. Apropiată încă de pe vremea lui Ţefania, cu cât mai mult este ea acum gata să sosească! (v. 14). Să ne amintim, aşadar, de aceste cuvinte „vorbite mai înainte prin sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostoli”! Să avem grijă să nu uităm „promisiunea venirii Lui” (2 Petru 3.2-4)!

  • 3 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul mergea înaintea feței lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să le arate calea, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să meargă zi și noapte.

    Exod 13.21


    Ceea ce este important de remarcat aici este că poporul Israel era călăuzit în mod divin în călătoriile sale. Cel care le alegea calea îi călăuzea pe ea și mergea înaintea lor într-un stâlp de nor ziua și într-un stâlp de foc noaptea, de-a lungul întregii lor peregrinări. El nu Și-a retras niciodată aceste mijloace de har atâta vreme cât ei s-au aflat în pustie. Aceasta este o ilustrație a adevărului că Domnul este întotdeauna Călăuza celor ai Săi. Cel care îi scosese din Egipt avea să fie văzut mereu înaintea lor, pe calea pe care urmau să meargă. El întotdeauna spune: „Urmează-Mă!”. El Însuși este Calea, ca și Adevărul și Viața (Ioan 14.6).

    Este foarte adevărat că noi astăzi nu avem călăuzirea vizibilă de care se bucurau fiii lui Israel, însă ea nu este mai puțin reală și discernută de ochiul spiritual. Cuvântul este o candelă pentru picioarele noastre și o lumină pentru calea noastră (Psalmul 119.105).

    Este interesant să remarcăm faptul că în Egipt sau în țară nu a existat o astfel de călăuzire, ceea ce pune în evidență adevărul important că doar în pustie este necesară indicarea unei căi. În pustie îi călăuzește Domnul pe ai Săi, cu grijă și îndurare, arătându-le calea pe care trebuie să umble, locurile de odihnă și momentul când trebuie să pornească, nelăsând nimic la latitudinea lor, ci luând asupra Sa orice aspect cu privire la ei, cu o singură cerință: ca ochii lor să fie ațintiți asupra Călăuzei lor. Ferice de cei călăuziți în felul acesta, care sunt gata să umble pe calea Sa și care, prin har, pot spune: «Doar Tu ești Călăuza noastră și doar pe Tine Te vom urma»!

    E. Dennett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cu Dumnezeul meu am sărit peste un zid.

    2 Samuel 22.30


    „Zidurile” din viață

    În viața fiecărui om, chiar și în viața copiilor lui Dumnezeu, există ziduri, adică obstacole și dificultăți, care apar câteodată într-un mod neașteptat în calea noastră și par de netrecut.

    Chiar și copiii cunosc astfel de ziduri la școală. Probabil că au colegi care îi batjocoresc pentru credința lor. Sau poate sunt în fața unui examen de care se tem.

    Și mai târziu, în viață, apar ziduri. Poate suntem în pericol să ne pierdem locul de muncă, poate copiii ne fac probleme sau poate a apărut o boală gravă în viața noastră.

    Ce facem cu aceste ziduri? Cum reacționăm la problemele și obstacolele care apar pe calea noastră?

    Prima reacție ar fi resemnarea. Ne ascundem de obstacol și nu încercăm să-l depășim. Ca urmare, vom fi descurajați și nefericiți.

    A doua reacție este revoltarea față de ceea ce ne trimite Dumnezeu. Vrem să intrăm cu orice preț cu capul prin perete și să ne impunem voința proprie. Dar în felul acesta ne pierdem pacea inimii.

    A treia reacție ne-o prezintă David. El a luat obstacolul din mâna lui Dumnezeu și a dorit să-l depășească cu ajutorul Său. El a sărit peste zid cu încrederea deplină că Dumnezeu îi va da puterea necesară. Să facem și noi ca David!

    Citirea Bibliei: Levitic 16.23-34 · Psalmul 65.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ AI O ATITUDINE BUNĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „De şapte ori pe zi Te laud…” (Psalmul 119:164)


    O atitudine nepotrivită este ca un cauciuc spart; nu vei putea ajunge nicăieri, dacă nu-l schimbi. Puține lucruri în viață sunt mai importante decât atitudinea.

    Iată patru modalități prin care poți avea o atitudine bună:

    1) Să înțelegi că atitudinea ta trebuie ajustată mereu. Ceea ce nu întreții în cele din urmă se deteriorează. Cu cât inclinația ta naturală este mai puternică spre îndoială și negativism, cu atât mai mult va trebui să lucrezi la ea. Așa că începe fiecare zi cu o verificare a atitudinii și pe parcursul zilei, să fii atent la acele reacții care îți semnalizează că nu te descurci prea bine.

    2) Roagă-te, deoarece vei avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să-ți păstrezi o atitudine bună. Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” (Psalmul 37:3-5) Iar Winston Churchill a spus: „Atitudinea este un mic detaliu cu un mare impact!”

    3) Caută să faci ce este bine și vei găsi ce să faci. Maica Tereza le cerea două lucruri celor care lucrau cu ea în mahalalele din Calcutta: dorința de muncă și o atitudine bucuroasă. Gândește-te: dacă ea a putut fi bucuroasă în mijlocul muribunzilor și a săracilor, cu siguranță și tu poți fi!

    4) Caută oameni ai credinței și petrece timp cu ei. Unde sunt ei? Îi vei găsi veghind asupra îndoielnicilor, precum vulturii. Dacă ai o zi cumplită, apropie-te și stai pe lângă ei, așa cum fac piloții de curse. Când au dificultăți, fii tu acela care iese în față și face ca lucrurile să fie mai ușoare. Atitudinea ta poate fi un câștig sau o pierdere pentru locul tău de muncă, pentru comunitate sau familie.

    De șapte ori pe zi, David se oprea ca să Îl laude pe Dumnezeu. Îți imaginezi ce ar putea face lucrul acesta pentru atitudinea ta?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Habacuc 3:1-19


    În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Vedenia cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12, 13).

    În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul?

    Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului.

    Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele” (v. 19; Psalmul 18.32,33). Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne