Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 3 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.

    Ioan 17.5


    Aici, Domnul Isus, ca Om, Se roagă pentru aceeași slavă pe care, ca Fiu veșnic, a deținut-o mai înainte de veșnicii. El nu a pierdut această slavă. Da, este adevărat ceea ce ne spune Filipeni 2, că El S-a făcut pe Sine Însuși fără reputație sau că, literal, S-a golit pe Sine. El a renunțat la slava Sa exterioară. El, Cel care era Dumnezeu veșnic, a venit ca Om aici pe pământ, un om ca noi, dar fără păcat (vedeți Evrei 4.15). De aceea nu se putea vedea slava Sa exterioară. El nu S-a născut într-un palat, nu s-a găsit pentru el nici măcar un loc în casa de poposire. Nu a avut o cunună strălucitoare pe cap, așa cum se vede uneori pe unele picturi. Nu, în exterior a fost un simplu om. Când iudeii vorbeau cu El, spuneau: „Nu ai nici cincizeci de ani” – iar Domnul avea aproximativ treizeci de ani! Ei Îl vedeau mult mai în vârstă decât era. Din aceasta se înțelege că El nu avea o înfățișare exterioară deosebită.

    Aceasta însă nu a schimbat cu nimic realitatea că El era Dumnezeu veșnic și că nu putea să înceteze niciodată să fie Dumnezeu. Poate Dumnezeu să înceteze să mai fie Dumnezeu? Poate Dumnezeu să înceteze să aibă putere dumnezeiască? Și putea oare Domnul să înceteze a mai avea slava morală a lui Dumnezeu? Imposibil! Atunci când a fost pe pământ, El era „singurul Fiu care este în sânul Tatălui” (nu «care era»), potrivit cu Ioan 1.18. Când vorbește cu Nicodim – în noaptea aceea El era în Ierusalim – El îi spune despre „Fiul Omului, care este în cer” (nu «care a fost în cer»), așa cum citim în Ioan 3.13. În aceleași momente, pe când vorbea cu Nicodim în Ierusalim, El era în cer și putea să-i spună lui Nicodim ce vedea și auzea, în acele momente, în cer. El nu a făcut aceasta, dar îi spune că o poate face: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut”. El era Dumnezeu veșnic. În Evrei 1 ni se spune că El susține toate lucrurile. Și atunci când era Om pe pământ, și atunci când era un Copil în leagăn, și atunci când a murit pe cruce pentru păcatele noastre, El susținea universul, toate lucrurile, prin cuvântul puterii Sale.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos … S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora.

    Evrei 9.28


    Lucrarea desăvârșită a Domnului Isus

    Isus Hristos a murit pe cruce la Golgota. Acolo, El a ispășit păcatele tuturor celor care și le mărturisesc înaintea Sa și cred în El ca Mântuitor al lor. Această lucrare de mântuire s-a făcut o dată pentru totdeauna și nu trebuie să fie repetată. Ea a împlinit toate cerințele sfinte ale lui Dumnezeu și este suficientă pentru credință. Numai pe baza ei putem sta înaintea lui Dumnezeu.

    Domnul Isus a știut dinainte că trebuie să împlinească această lucrare de mântuire. Deja cu o seară înainte de moartea Sa pe cruce, El Se rugase Tatălui Său: „Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4).

    Acum lucrarea este împlinită și nu mai trebuie adăugat nimic la ea. Lucrarea de mântuire este unică. De aceea, Isus Hristos a putut spune: „S-a sfârșit!”. Oricine crede cuvintele Sale poate ști că, pe baza lucrării desăvârșite, îi sunt iertate toate păcatele.

    Prin moartea Sa pe cruce, Fiul L-a proslăvit pe Tatăl, dezvăluind minunatele Sale trăsături de caracter: dragostea Sa infinită, sfințenia Sa, harul Său nemărginit și îndurarea Sa. Dumnezeu a fost descoperit pe deplin prin lucrarea de mântuire a Fiului Său. Nu L-am fi putut cunoaște pe Dumnezeu Tatăl, dacă nu ni L-ar fi arătat Fiul prin Persoana și prin lucrarea Sa.

    Toată adorarea să o aducem și astăzi Fiului și Tatălui!

    Citirea Bibliei: Judecători 4.17-5.11 · 2 Corinteni 4.7-18


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI INIMA ZDROBITĂ? | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)

    Dacă ești implicat într-o relație sau o situație abuzivă, iată ce-ar trebui să faci:

    1) Pune capăt relației, dacă trebuie. Nu este de datoria ta să schimbi cealaltă persoană. Și nu este un eșec pentru tine dacă ea nu se schimbă, atunci când este confruntată cu dragostea și adevărul lui Dumnezeu. Iată o promisiune din Scriptură în care te poți încrede: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6).

    2) Cere ajutor. Înțeleptul Solomon a lăsat scris: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Dacă ai nevoie de un grup de sprijin în rugăciune sau de un mediator care să intervină, treci la fapte chiar acum, nu mai sta pe gânduri! 3) Roagă-te pentru cealaltă persoană. Sfânta Scriptură așa ne învață: „Faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28). Un studiu referitor la abuz a arătat că aproximativ 35% dintre făptași au fost ei înșiși victime ale abuzului. De multe ori, ei reacționează ca urmare a rănilor nevindecate și a problemelor nerezolvate. Și chiar dacă lucrul acesta nu reprezintă nicidecum o scuză pentru ei, măcar putem înțelege de ce se comportă așa și știm cum să ne rugăm pentru ei. Știm că Satan se folosește de lucruri precum alcoolul, drogurile, mânia, pornografia și altele asemenea ca să distrugă relațiile.

    Așadar, roagă-te pentru toți aceia care încearcă să abuzeze de tine – ca să devină persoanele dorite de Dumnezeu. Răspunde Dumnezeu la rugăciunea de mijlocire a copiilor Săi? Sigur! Biblia spune (Psalmul 91:15): „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 3:8-17


    Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare. Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă, smerenie, blândeţe, îndelungă‑răbdare, iertare Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (Ioan 13.35).

    Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă. În noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu-L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi. În fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare. Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus? Pot eu să-I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?

  • 2 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și în același fel și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui, dar Duhul Însuși mijlocește cu suspine de nespus.

    Romani 8.26


    Ce har minunat! Mai devreme în capitol ni se spune că Duhul locuiește în noi, ne călăuzește și mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (versetul 16); aici ni se spune că El coboară până la a Se face una cu cel credincios în starea sa prezentă. Suntem oameni din carne și sânge, slabi, cu vedere scurtă, ușor de influențat de lucrurile care acționează asupra noastră din interior sau din exterior, poate suntem fricoși și timizi din fire, obosim repede și apoi ajungem la fel de repede descurajați. Dar, în timp ce mergem astfel prin lume și ne amintim cu dragoste de cei care experimentează aceleași lucruri ca și noi, trebuie să ne bucurăm pe de o parte de compasiunea profundă a Marelui nostru Preot înălțat, care odinioară a fost ispitit în toate asemenea nouă, în afară de păcat, și pe de altă parte de nobilul Oaspete divin, pe care Îl avem în noi și care mijlocește pentru noi întotdeauna cu suspine negrăite.

    În lucrurile legate de această creație, în încercări, boli, greutăți pe care le întâmpinăm și noi și frații noștri în drumul prin această lume, chiar și în privința stării de lucruri din jurul nostru nu știm adesea să cerem așa cum ar trebui. Nu știm niciun remediu pentru ele, nici voia sau planul lui Dumnezeu cu privire la aceste lucruri. De aceea putem doar să suspinăm, dar Duhul, care lucrează El Însuși în noi aceste suspine, Se unește cu noi în suspine care nu pot fi exprimate în cuvinte, iar Dumnezeul și Tatăl nostru de sus, care ne vede și ne aude, „știe care este gândirea Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit cu voia lui Dumnezeu” (versetul 27). Ce har să putem fi siguri că Dumnezeul „care cercetează inimile” – o adăugire foarte importantă! – descoperă în suspinele noastre gândirea Duhului. Pentru că atunci când inimile noastre sunt sincere înaintea lui Dumnezeu, atunci Duhul este Cel care dă glas sentimentelor noastre ca oameni, care încă aparținem acestei creații care suspină și luăm parte la suferințele ei, iar Dumnezeu Îl înțelege.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu … Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.

    Romani 12.19,21


    Răutate biruită (2)

    După ce s-au sfătuit cu privire la ce spune Biblia pentru un astfel de caz, au ajuns la un rezultat fericit, exprimat astfel de unul dintre credincioși: „Dacă nu facem decât ceea ce este drept, suntem doar niște sărmani credincioși. Noi trebuie să facem mai mult decât ceea ce este drept”. Cultivatorul de orez a fost impresionat de acele cuvinte, a meditat asupra lor, iar a doua zi a mers la ogoare și toată dimineața a pompat apă în cele două ogoare ale vecinului său. Apoi, la amiază, când ogoarele vecinului au fost pline cu apă, a pompat apă și în ogorul său. Și, începând din acea zi, vecinul nu a mai deschis stăvilarul.

    Vecinul a fost uimit de această faptă și a început să-și pună întrebări cu privire la comportamentul acelui bărbat, care era un creștin adevărat.

    Natura noastră veche, în care locuiește răzbunarea, trebuie înfrânată. Prin propriile noastre puteri nu putem face nimic. Avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu prin pocăință și prin credință. Natura noastră veche, pe care am moștenit-o de la Adam și Eva, se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Mulți oameni gândesc că prin educație putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu. Biblia ne arată însă că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou. Viața cea nouă o obținem prin recunoașterea stării noastre păcătoase și prin încrederea în Mântuitorul care ne dăruiește o natură nouă, capabilă să biruiască răul prin bine.

    Citirea Bibliei: Judecători 4.1-16 · 2 Corinteni 4.1-6


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU POȚI ÎNVINGE ORICE URIAȘ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

    Pentru a învinge uriași precum dependența, ura, teama, pofta, mândria, invidia sau mânia, e bine să asimilezi și să pui în practică și următoarele trei versete din Scriptură:

    1) „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13). Goliat a fost un bebeluș, dar a crescut și a devenit un uriaș. Uriașii din viața noastră sunt adesea mici păcate, pe care le trecem cu vederea și în care ne complacem, până când câștigă teren în viața noastră și încep să ne tortureze. Deci, continuând să spui „nu” unor porniri mărunte, vei căpăta puterea de a spune „nu” și unor impulsuri sau presiuni mai mari.

    2) „Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.” (1 Samuel 17:48). David l-a confruntat pe Goliat fără ocolișuri. Tu trebuie să scoți uriașul tău la lumină, nu să-l lași să-și facă cuib în viața ta. Stabilește limite! Dacă este necesar, găsește o persoană căreia să-i dai socoteală, care să te poată întări și încuraja. Ferește-te de tovărășiile nepotrivite! Și mai presus de toate, nu-L privi pe Dumnezeu prin prisma problemei tale, ci examinează-ți problema ta în lumina lui Dumnezeu!

    3) „Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” În orice luptă pe care o ai de dus, nu ești singur. Dumnezeu vrea să te ajute să învingi vechile obiceiuri și să deprinzi noi comportamente. Voia Sa pentru tine este „să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o.” (Efeseni 4:1). Când te pocăiești de păcatele tale, acest lucru presupune o schimbare radicală: trebuie să faci stânga-mprejur și să iei hotărârea de a umbla cu Dumnezeu! Și El îți va da puterea să învingi uriașul cu care te confrunți. Dumnezeu nu a pierdut nicio bătălie până acum! Iar dacă-L inviți să-ți stea alături, și tu vei câștiga!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 2:20-23; 3:1-7


    Ceea ce trebuie să facem sau ceea ce nu trebuie să facem decurge din ceea ce suntem. Poziţia noastră dublă urmează să fie precizată (v. 12, 13).

    1. Noi suntem morţi împreună cu Hristos (v. 20), morţi faţă de cunoştinţele elementare ale lumii; nu mai putem lua ca regulă de viaţă principiile care guvernează lumea, cu pretenţiile ei morale sau religioase şi cu aprecierile ei, deseori false, despre bine şi despre rău.

    2. Noi suntem „înviaţi împreună cu Hristos” (cap. 3.1). Fiind oameni de sus, să ne gândim la cele de sus, aplicând principiile de sus în împrejurările noastre cele mai obişnuite.

    „Aţi murit”, confirmă versetul 3, iar viaţa nouă, nepieritoare, pe care o aveţi în prezent, este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. „De aceea lumea nu ne cunoaşte” ~ adică nu ne poate înţelege ~ „pentru că nu L-a cunoscut pe El” (1 Ioan 3.1). Dar când Hristos Se va arăta, atunci toţi vor şti care era secretul nostru.

    Deşi viaţa noastră este în cer, ne rămân pe pământ „mădulare” morale periculoase, altfel spus, poftele noastre. Să dăm morţii toate aceste manifestări vinovate ale omului vechi. Din pricina lor „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării”. Din pricina lor, de asemenea, această mânie a căzut asupra Înlocuitorului nostru perfect.

  • 1 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus i-a spus: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.

    Ioan 11.40


    În răspunsul Domnului către Marta avem unele dintre cele mai binecuvântate cuvinte auzite vreodată de urechea omului: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”. Ce adâncime, ce putere divină, ce prospețime și ce mângâiere există în aceste cuvinte! Ele ne prezintă principiul esențial al vieții divine. Doar ochiul credinței poate vedea gloria lui Dumnezeu. Necredința vede doar dificultăți, întuneric și moarte. Credința privește deasupra acestor lucruri și se bucură de razele binecuvântate ale gloriei divine.

    Sărmana Marta nu vedea decât un trup omenesc în descompunere, din cauză că era sub un nor întunecos al necredinței și al deprimării. Dacă ar fi fost însuflețită de o credință simplă, ar fi mers la mormânt în compania Domnului, care este învierea și viața, fiind sigură că, în loc de moarte și de putrezire, avea să vadă gloria lui Dumnezeu.

    Acesta este un principiu important, pe care trebuie să-l înțelegem. Este cu totul imposibil pentru limbajul omenesc să-i exprime pe deplin valoarea și importanța. Credința nu privește niciodată la dificultăți, nici la lucrurile care se văd, ci la lucrurile care nu se văd. Ea stăruie ca văzându-L pe Cel care este nevăzut și se apucă strâns de Dumnezeul viu, se sprijină pe brațul Lui, se folosește de puterea Lui, se bucură de bogățiile Lui, umblă în lumina feței Sale binecuvântate și vede gloria Sa strălucind peste cele mai întunecate scene ale vieții omenești.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.

    Romani 12.17,18


    Răutate biruită (1)

    Un chinez, cultivator de orez, a învățat o mare lecție.

    El își avea ogorul undeva la mijlocul unui deal, iar puțin mai jos, la poalele dealului, curgea un râu. Pentru a-și cultiva orezul, fermierul folosea o pompă manuală, cu ajutorul căreia pompa apă din acel râu și își iriga astfel ogorul. A făcut lucrul acesta ani de zile.

    Într-o vară însă, pe când era în toiul lucrărilor de irigare, venind dimineața la ogorul său, a observat că vecinul său, proprietarul celor două ogoare de la poalele dealului, venise în timpul nopții și deschisese stăvilarul, permițând apei să se scurgă din ogorul său pe cele două ogoare ale lui. Astfel, ogorul său era uscat, pe când ogoarele vecinului erau pline cu apă.

    Nu a știut ce să facă. A acceptat situația, iar a doua zi și-a irigat din nou ogorul. S-a întâmplat însă același lucru. Vecinul a deschis stăvilarul și a furat apa. S-a întâmplat așa de trei ori.

    În cele din urmă, cultivatorul de orez, care era om credincios, s-a dus la alți credincioși și le-a spus: „Ce să fac? Am încercat să fiu răbdător. Am încercat să procedez corect. Acum, cu siguranță, nu voi obține nicio recoltă. Răutatea vecinului este cunoscută de toți”. Credincioșii s-au rugat lui Dumnezeu pentru acea situație nefericită din viața fratelui lor de credință.

    Citirea Bibliei: Judecători 3.12-31 · 2 Corinteni 3.7-18


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REAPRINDE-ȚI DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

    În scrisoarea adresată prin apostolul Ioan, Domnul Isus a spus bisericii din Efes să facă trei lucruri:

    1) „Adu-ți aminte!” „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut…” (Apocalipsa 2:5). În loc să te concentrezi asupra gropii în care ai căzut, gândește-te la înălțimea pe care ai experimentat-o la începutul credinței tale. Nu te gândi la perioadele cele mai rele, ci la cele mai bune. Adu-ți aminte de vremea când timpul petrecut în rugăciune și în Scriptură era cel mai important moment al zilei, pentru tine. Ce făceai atunci, și nu mai faci acum?!

    2) „Pocăiește-te!” Acest cuvânt te îndeamnă să-ți schimbi mintea, direcția și faptele. Nu vei putea rezolva o problemă cu aceeași gândire și același comportament care au cauzat-o; este nevoie de o gândire nouă și de fapte noi. Când fiul risipitor a ajuns în cocina porcilor, și-a dat seama că mai jos de atât nu se putea. Atunci a spus: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15:18). Și tatăl său l-a iertat și l-a restaurat. Cum se încheie povestea lui? Și-a schimbat haina de rob cu cea de fiu și a ocupat locul de drept la masa familiei. La fel se poate întâmpla și cu tine!

    3) „Întoarce-te!” „Întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:5). Fă o listă a lucrurilor pe care le făceai când relația ta cu Domnul era minunată, apoi – prin rugăciune – ia-ți angajamentul că le vei face din nou în fiecare zi! Și nu aștepta până când îți revine cheful să le faci, ci fă-le înainte… până când bucuria dragostei dintâi se va reaprinde! Te îndoiești că Dumnezeu va fi plin de har față de tine? Ia aminte la următorul verset: „Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv… bogat în bunătate.” (Neemia 9:17).

    Așadar, reaprinde-ți dragostea pentru Hristos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 2:6-19


    Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3).

    Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase băteau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22), ~ tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă”.

    Cu o nu mai mică imaginaţie, astăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s–a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu–I răpim noi Domnului ceea ce Îi aparţine, orice–ar fi!

  • 31 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tot ce este în lume, pofta cărnii, pofta ochilor și trufia vieții, [acestea] nu sunt din Tatăl, ci sunt din lume.

    1 Ioan 2.16


    Părtășia cu Tatăl și cu Fiul și iubirea față de lume sunt incompatibile. Lumea este acel sistem care s-a dezvoltat pe pământ fără Dumnezeu. Lumea din jurul fiecăruia dintre noi poate avea culori diferite, în funcție de gusturile noastre. Există pentru fiecare dintre noi lucruri care ne plac în această lume și la care ne este greu să renunțăm. Este ușor să renunți la lucruri de care nu-ți pasă, iar apoi să pretinzi că nu ești lumesc; de asemenea, este ușor să vezi pasiunea pentru lume în viața altor creștini și să fii orb la propria ta iubire pentru ea. Putem spune că tot ceea ce nu poate fi adus cu bucurie în prezența lui Dumnezeu este din lume. Iar Scriptura zice: „Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2.15). Un copil, în timp ce este neascultător, nu are dragostea părintelui său în inima sa, fiindcă, dacă această dragoste ar fi în el, ar face voia părintelui.

    Copilul lui Dumnezeu este lăsat în lume cu scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu. El nu este din lume, așa cum Hristos n-a fost din lume (Ioan 17.16). Aceasta este poziția lui, prin har, și el poate spune: „Știm că suntem din Dumnezeu și că lumea întreagă zace în cel rău” (1 Ioan 5.19). Dragostea Tatălui în el îl face să se separe de lume în mod practic. Nimeni nu poate iubi binele și răul în același timp; dragostea pentru două lucruri opuse nu poate exista simultan într-o inimă. Dragostea sfântă și atotputernică a Tatălui îl atrage pe cel credincios la Sine și, în consecință, îl separă de lume. Adevărata separare pentru Dumnezeu decurge din faptul că afecțiunile sunt atrase de dragostea Tatălui.

    H. F. Witherby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna și stelele pe care le-ai așezat Tu, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândești la el?”.

    Psalmul 8.3,4


    Schimbarea unui tânăr

    Pe banca din parcul unui orășel stăteau doi oameni.

    — Doamne, ce minune! Ce minunății!

    — Nu vă supărați, a spus tânărul de alături, de ce vă minunați așa de tare? Eu nu văd nimic deosebit.

    — Tinere, pentru mine totul este deosebit. Eu m-am născut orb și, până în urmă cu ceva timp, nu am văzut aceste frumuseți, aceste culori deosebite din creația lui Dumnezeu. Am fost însă operat la amândoi ochii și, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a condus mâinile medicilor, totul a fost bine și eu mi-am recăpătat vederea. De atunci mă minunez în fiecare zi și mă întreb ce este omul, ca Dumnezeu să se gândească la el, oferindu-i atâtea frumuseți. Tu, care te-ai obișnuit în fiecare zi cu frumusețea naturii, nici nu realizezi cât este de frumoasă.

    Tânărul a rămas pe gânduri. Cum ar fi fost dacă nu ar fi văzut cu amândoi ochii? A recunoscut că, așa cum procedează cei mai mulți oameni, trecea nepăsător pe lângă frumusețile dăruite de Dumnezeu. Din clipa aceea, gândirea tânărului s-a schimbat.

    Dumnezeu să lucreze ca și gândirea fiecăruia dintre noi să se schimbe în sensul bun al cuvântului și fiecare să vadă minunile creației lui Dumnezeu și să fie mulțumitor pentru ele.

    Citirea Bibliei: Judecători 3.1-11 · 2 Corinteni 3.1-6


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI CUNOȘTI CHEMAREA | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

    Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise să elibereze poporul Israel din Egipt, Moise a încercat mai întâi prin forțe proprii. El a curmat viața unui egiptean pentru a o salva pe cea a unui iudeu, și știm bine ce-a pățit. A ajuns un fugar și un pribeag timp de patruzeci de ani. După ce a trăit în pustie și și-a învățat lecția, el s-a întors să facă voia lui Dumnezeu, în felul lui Dumnezeu. Toți creștinii, nu doar slujitorii Bisericii, sunt chemați să facă voia lui Dumnezeu, în felul lui Dumnezeu. Poate întrebi: „Dar cum pot ști ce sunt chemat să fac?” Poți începe prin a da un răspuns la următoarele întrebări:

    1) Care sunt darurile tale spirituale? Biblia spune: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10). Lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și să-ți descopere care sunt acele competențe esențiale prin care ești potrivit să Îi slujești.

    2) Ești subordonat cuiva care îți poate fi mentor și care te poate pregăti? Iar asta face parte din sarcina pastorului din biserica ta. Deoarece lucrarea de slujire a fiecăruia dintre noi este „pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:12) Tu ai nevoie de sfătuire și nu poți face o lucrare de unul singur.

    3) Ești un mădular sănătos în biserica din care faci parte? Iată ce spune Biblia despre asta: „Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.” (Romani 12:4-5).

    4) Ești gata să slujești acolo unde apare o nevoie? Apostolul Petru ne îndeamnă ca „fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10). Dacă vrei să știi care este chemarea ta, începe să slujești acolo unde vezi o nevoie – și Dumnezeu îți va descoperi chemarea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 1:24-29; 2:1-5


    Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slujitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). „Muncă”, „suferinţă” şi „luptă” sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul „slujbă” (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).

    Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epistole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. În timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avându-L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea” (cap. 2.9) locuieşte El Însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare” (v. 4) şi despre „închipuirile minţii omeneşti”, apostolul începe prin a prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast. Într-adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii” şi „toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (v. 2, 3). Ce am mai căuta în afara Lui?

  • 30 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vedeți să nu fie nimeni care să vă fure prin filosofie și amăgire deșartă, după tradiția oamenilor, după cunoștințele elementare ale lumii și nu după Hristos.

    Coloseni 2.8


    Falșii învățători cu privire la care îi pune Pavel în gardă pe coloseni erau, într-un anumit sens, chiar mai periculoși decât iudaizanții, deoarece aceștia atacau Însăși Persoana lui Hristos. Pe de o parte, ei erau și iudaizanți, vrând să-i aducă pe creștini sub robia circumciziei, a respectării legii, cu ceremoniile și cu preceptele ei, precum și a tradițiilor omenești, iar pe de altă parte, ei erau impregnați cu idei gnostice*, făcând tot felul de speculații cu privire la lumea invizibilă și cu privire la îngeri, cărora le atribuiau o mare putere, socotind chiar și creația ca fiind lucrarea lor, coborând Persoana lui Hristos la nivelul ființelor create. Astfel, ei „nu se țineau strâns de Capul” (Coloseni 2.19).

    Mai mult, acești eretici, care vedeau în trup sursa răului, se străduiau ca, prin ascetism și prin tot felul de privațiuni, să ajungă la o falsă spiritualitate, pe care o împodobeau cu numele de sfințenie. De aici înțelegem și faptul că adevăratul sens al răscumpărării era pierdut, aceasta nemaifiind întemeiată pe Hristos, ci pe eforturile omului și pe închinarea înaintea unor ființe create – erori care mai târziu au încolțit și au produs roade triste în Biserică.

    Apostolul se ridică împotriva acestor erori, punând înaintea ochilor sfinților Persoana lui Hristos, restabilind legătura de inimă dintre ei și Căpetenia lor cu care erau uniți în cer, pentru ca ei să se poată bucura de sentimentul prețios al acestei uniri, cunoscând toate comorile care se găsesc în scumpa Sa Persoană. În același timp, apostolul arată lucrarea perfectă împlinită de Hristos.

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te voi căuta în zori de zi.

    Psalmul 63.1


    Începutul zilei

    Cum ne începem ziua? Oare rămânem în pat până când nu ne mai rămâne timp de nimic, decât să alergăm la locul de muncă? Sau începem să ne gândim deja încă de dimineață numai la îndatoririle pe care le avem și la dificultățile care vor veni asupra noastră?

    David, autorul Psalmului 63, a procedat altfel. El și-a început ziua cu Dumnezeu. Încă de la primele ore ale dimineții căuta părtășia cu El. Nu este David un bun exemplu pentru noi în acest sens?

    Să citim dimineața un pasaj din Biblie! Aceasta ne îndreaptă ochii credinței spre Dumnezeu și ne preocupă cu ceea ce este important pentru El. Dumnezeu ne-a pregătit o promisiune sau poate un avertisment din Cuvântul Său care să ne însoțească în acea zi.

    Să ne luăm timp și pentru un moment de rugăciune! Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru mântuirea pe care ne-a dat-o prin credința în Isus Hristos. Să-I încredințăm lui Dumnezeu grijile și problemele zilei!

    Când începem ziua cu Dumnezeu, ne este mai ușor să trăim cu El și pentru El. Inimile noastre sunt îndreptate spre El și spre ceea ce Îi este Lui plăcut. De multe ori în timpul zilei nu ne este la îndemână să ne gândim intens la Dumnezeu, deoarece munca ne solicită toată atenția. Atunci este cu atât mai important să căutăm din nou comuniunea cu Dumnezeu seara. Privind înapoi la ziua respectivă, să Îi mulțumim din toată inima pentru ajutorul și protecția Lui.

    Citirea Bibliei: Judecători 2.6-23 · 2 Corinteni 2.1-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU RENUNȚA LA VIZIUNEA TA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu…” (Proverbele 29:18)

    EDumnezeu are un plan pentru viața ta, unul care te va ajuta să vezi ce este cu adevărat important, iar acest plan se numește „viziune”. În caz contrar, lucrurile devin încețoșate și ajungi să nu știi unde ar trebui să mergi.

    Sportivii se concentrează doar pe un singur lucru: victoria! Pentru a face acest lucru, ei sacrifică relațiile, distracția și plăcerile. Iată cum sună o parafrază a versetului 18 din Proverbele 29: „Dacă oamenii nu pot vedea lucrarea lui Dumnezeu, se împiedică și cad unii peste alții; dar când sunt atenți la ceea ce descoperă El, ei sunt foarte binecuvântați.” Când Dumnezeu îți dă o viziune, începi să vezi lucrurile așa cum le vede El. Moise „a văzut” țara făgăduită, în timp ce toți ceilalți din jurul lui au văzut doar deșertul și au vrut să renunțe și să se întoarcă în Egipt (vezi Evrei 11:24-27). Și Moise a înțeles că va ajunge acolo după orarul lui Dumnezeu, conform planului lui Dumnezeu – pas cu pas.

    Uneori, viziunea ta poate fi copleșitoare. Atunci va trebui s-o descompui în pași mici și să îți imaginezi cum îl faci pe următorul. Vei fi surprins de progresul tău. Dar până nu faci primul pas, viziunea este doar o visare cu ochii deschiși. Un cleric britanic, pe nume Frederick Langbridge a scris: „Doi bărbați priveau afară, printre gratiile închisorii. Unul vedea noroiul, celălalt – stelele.”

    Tu, ce vezi când privești lumea în care trăiești, și ce șanse de viitor crezi că ai? Crezi că Dumnezeu va face totul pentru tine și tu nu trebuie să faci nimic, pentru că succesul va cădea peste tine din senin? Nu! Dumnezeu te va ajuta, dar tu trebuie să-ți umpli viziunea cu energia pe care o dă credința și să-i dai un impuls printr-un efort susținut. După ce ucenicii au trudit toată noaptea și n-au prins pește, Domnul Isus le-a spus ce să facă (vezi Luca 5:4). Când au ascultat, au prins cea mai mare captură a lor! Concluzie: Nu lumea controlează lucrurile pe care le dobândești, ci Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 1:12-23


    Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm. Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne-a făcut parte de lumină, de un loc în Împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut-o prin propriul Său sânge (v. 20)

    Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit-o. Şi apostolul enumeră dintr-o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne–a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate: asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Întâi-născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Întâi-născut dintre cei morţi. Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20).

    În sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. În ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!

  • 29 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.

    Romani 12.1


    Dacă există vreun lucru important acum, acesta este devotamentul creștin! Nu am nicio intenție să separ devotamentul de doctrina creștină, ci mai degrabă să-l întemeiez pe ea. Și cu siguranță nu îl separ nici de prezența și de puterea Duhului (unul dintre cele mai importante aspecte ale doctrinei creștine), căci devotamentul este produs de către această putere.

    Sunt încredințat deci că devotamentul creștin bazat pe adevăr și produs de către puterea Duhului este de cea mai mare importanță pentru cei credincioși și pentru mărturia lui Dumnezeu.

    Cred cu toată inima că doctrina este foarte importantă în vremea de acum. Avem nevoie să fim tot mai limpezi cu privire la răscumpărare și la pacea care aparține credinciosului prin dreptatea divină; cu privire la prezența și la puterea vie a Mângâietorului trimis din cer; cu privire la nădejdea sigură și binecuvântată a revenirii lui Hristos pentru a ne lua la Sine, ca acolo unde este El să fim și noi, ca să fim ca El după ce-L vom vedea așa cum este; cu privire la faptul că, dacă murim, vom fi cu Domnul; cu privire la faptul că, fiind înviați împreună cu El, vom fi binecuvântați nu doar prin Hristos, ci cu Hristos; cu privire la identificarea practică și deplină cu El, prin faptul că suntem uniți cu El prin Duhul Sfânt.

    Toate aceste lucruri și multe altele legate de ele, susținute prin puterea Duhului Sfânt, ne separă de lume. De asemenea, ele ne adăpostesc sufletul de șicanele raționalismului prezent. Această punere la adăpost este realizată prin faptul că Domnul Isus Hristos glorificat este al nostru în întregime, în mod spiritual și conștient. În sfârșit, ele ne oferă un izvor viu al bucuriei și al nădejdii din întreaga noastră viață creștină.

    Însă expresia puterii lor practice în inima noastră se va manifesta prin devotament.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.

    Psalmul 119.162


    Efectul Cuvântului lui Dumnezeu

    De-a lungul timpului, nenumărați oameni L-au găsit pe Dumnezeu prin Biblie. Mulți credincioși au fost îmbărbătați și întăriți de această carte în diferitele lor situații în care s-au aflat. Cuvântul lui Dumnezeu lucrează și astăzi la fel ca atunci când a fost scris:

    Cuvântul lui Dumnezeu ne înviorează. Stresul și dificultățile din viața de zi cu zi ne obosesc nu numai trupul, ci și sufletele noastre sunt adesea, seara, de-a dreptul epuizate. Să ne așezăm în fața Bibliei și să citim. Un anumit cuvânt are putere deplină în el să ne ridice din starea noastră. „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăși viață” (Psalmul 119.50).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne corectează. S-ar putea să apreciem greșit ceva sau să acționăm greșit într-o anumită situație. Câteodată nici nu observăm acest lucru. Citind Biblia, suntem corectați. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate” (2 Timotei 3.16).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne conduce. Fie că trebuie să luăm o decizie, fie că nu știm ce să facem într-o anumită situație, Biblia dorește să ne arate calea corectă. De aceea să facem din Cuvântul lui Dumnezeu ghidul vieții noastre! Atunci vom experimenta ceea ce spune psalmistul:

    „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119.105).

    Citirea Bibliei: Judecători 1.27-2.5 · 2 Corinteni 1.12-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ARATĂ-ȚI DRAGOSTEA PENTRU SEMENI! | Fundația S.E.E.R. România

    „A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir… a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)

    Evanghelistul Marcu relatează: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde… şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace… Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi… dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-9).

    La fel a făcut și Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim. Ei au folosit o sută de litri de smirnă și aloe ca să-L îmbălsămeze pe Isus, după ce El a murit, și niciun cuvânt de laudă nu este rostit în Sfânta Scriptură despre asta. Această femeie a adus mirul și l-a turnat pe capul lui Hristos în timp ce El trăia, iar Domnul Isus a scos în evidență două lucruri: a) „Ea a făcut ce a putut.” Faptele de bunătate nu se referă, de obicei, la lucruri mari, ci la lucruri mici, făcute cu o dragoste mare! b) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Tu, pentru ce vei fi ținut minte: pentru o viață de slujire a semenilor, sau pentru una egocentrică? Dacă ai o părere bună despre cineva, spune-i-o astăzi, cât timp trăiește, și nu aștepta să i-o spui la mormânt!

    Abate-te de la calea ta pentru a-i umple viața de bucurie cât mai este timp. Acele expresii de apreciere, acele cuvinte de iertare, acel dar special pe care ai vrut să i-l faci, dă-i-le cât mai poți! Nu-ți ține dragostea ascunsă într-o cutie! Așadar, „sparge vasul de alabastru” plin cu dragoste, și toarn-o peste semeni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 1:1-11


    Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n-o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie.

    Să ne inspirăm şi noi din exemplul său. Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă. Trebuia ca umblarea lor ~ şi a noastră ~ să se supună unui dublu motiv.

    Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că-I aparţinem! Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă-L iubim: să căutăm să-I fim plăcuţi în toate privinţele! Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă („orice răbdare şi îndelungă‑răbdare”) cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!

  • 27 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.

    Psalmul 102.7


    Singurătatea este un simțământ foarte neplăcut. Mulți dintre noi, care am pierdut ființe dragi, simțim durerea și singurătatea chiar și după mulți ani. Astfel de simțăminte au fost bine cunoscute de Domnul, care a simțit și El adânc ce înseamnă singurătatea. În partea a doua a Evangheliei după Matei, Domnul vestește mai dinainte lepădarea și răstignirea Sa. El vorbește despre trădarea lui Iuda, le spune ucenicilor despre faptul că toți aveau să-L părăsească și amintește de faptul că Petru urma să se lepede de trei ori de El. În grădina Ghetsimani, Domnul Se desparte de ai Săi, pentru a Se ruga. Chiar dacă trei dintre ei fuseseră invitați să-L urmeze mai îndeaproape, ei n-au fost în stare să vegheze împreună cu El, fiind biruiți de somn. Domnul a rămas singur. Curând după aceea, mulțimea a venit să-L ia, iar ucenicii au fugit. În timpul când a fost judecat, nimeni n-a fost alături de El.

    Domnul a fost lepădat de poporul căruia îi slujise într-un mod atât de minunat. „Răstignește-L, răstignește-L!”, a fost strigătul lor; „nu vrem ca Omul acesta să domnească peste noi”. Cei care L-au iubit, care au rămas lângă cruce, au stat departe. Cât de mult a simțit El singurătatea! Psalmii descriu într-o manieră vie gândurile Sale: „Am așteptat compătimire, dar degeaba, și mângâietori, dar n-am găsit nici unul”; „Ai îndepărtat de la Mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții Mei sunt întuneric”; „Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș” (Psalmul 69.20; 88.18; 102.6,7).

    A urmat apogeul suferințelor Sale, în timpul celor trei ore de întuneric pe cruce, când a scos acel strigăt sfâșietor: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Da, există momente când suntem singuri și când suferim, însă acestea nu se compară cu singurătatea și cu suferința Sa. În singurătatea și în durerea noastră Îl avem pe El, la care putem merge și care ne oferă mângâiere și sprijin în cel mai adânc necaz, fiindcă ne înțelege.

    A. Blok


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; a fot îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.

    1 Corinteni 15.3,4


    Profeții împlinite în Isus Hristos (4)

    Haina Sa a fost trasă la sorți

    Profeție: „Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pentru cămașa mea” (Psalmul 22.18).

    Împlinire: „Să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie” (Ioan 19.24).

     

    Mâinile și picioarele Sale au fost străpunse

    Profeție: „Mi-au străpuns mâinile și picioarele” (Psalmul 22.16).

    Împlinire: „L-au răstignit” (Marcu 15.25).

     

    Mormântul Său

    Profeție: „Mormântul Lui a fost cu cel bogat” (Isaia 53.9).

    Împlinire: „În locul unde fusese răstignit era … un mormânt nou; … au pus acolo pe Isus” (Ioan 19.41,42).

     

    Învierea Sa

    Profeție: „Nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea” (Psalmul 16.10).

    Împlinire: „Pentru ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24.5,6).

    Citirea Bibliei: Judecători 1.1-15 · 2 Corinteni 1.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASCULTĂ DE DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Fraților… necazul… ne-a lovit… că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.” (2 Corinteni 1:8)

    Omul care poate și este calificat să descrie răsplata ascultării – este Iov, nu-i așa? Biblia spune (Iov 36:11): „Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire și anii în bucurie.” Și asta s-a întâmplat cu Iov în urma ascultării… Iar apostolul Ioan adaugă: „orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22).

    Am putea spune: „Ce minunat și încurajator pentru noi!” Dar acum să-l ascultăm pe apostolul Pavel, care descrie costul ascultării: „Fraților nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10)

    Așa că, răsplata are și un cost! Să ne uităm mai atent la următoarele cuvinte din acest text biblic: „El ne-a izbăvit… ne izbăvește… și ne va mai izbăvi încă.” Observăm că Dumnezeu nu l-a ferit pe Pavel de necazul lui, ci El i-a stat alături în necaz și l-a ajutat să treacă prin el. S-ar putea să spui: „Dar eu I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să înțeleg situația, și El n-a făcut-o!” Dumnezeu nu ne datorează explicații, dar ne promite o strategie de ieșire. „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ascultă de Dumnezeu necondiționat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 4:1-9


    Bucuraţi-vă în Domnul, insistă apostolul, deşi lui nu-i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă ~ sau mai degrabă le roagă stăruitor ~ pe fiecare personal, să înveţe ~ şi pe noi de asemenea ~ marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)!

    Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri? Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă! Şi câte griji, în aceeaşi măsură! Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să-Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7). Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându-le pe cele bune. Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? bun? curat? vrednic de iubit? ziditor? Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi” (Ioan 14.23)!

  • 26 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    [Iotam] a făcut ce era drept în ochii Domnului … Și poporul se strica tot mai mult … Iotam a ajuns tare, pentru că și-a rânduit căile înaintea Domnului Dumnezeului său.

    2 Cronici 27.2,6


    Lecții din viața lui Iotam (2) – Perseverența în a face ceea ce este bine

    Două lucruri ne stârnesc atenția în aceste două versete. Primul este că poporul umbla pe căi corupte. Isaia 1–6, care corespunde cu acea perioadă, ne oferă mai multe detalii. Acolo citim că Dumnezeu nu voia ca poporul Lui să mai vină și să aducă jertfe manifestând o asemenea evlavie de fațadă, după care să plece și să trăiască cu totul altfel, ba chiar aducând jertfe idolilor. Al doilea lucru pe care îl remarcăm este că Iotam și-a rânduit căile înaintea lui Dumnezeu. Care a fost rezultatul? Mai întâi, Dumnezeu i-a folosit pe Rețin, împăratul Siriei, și pe Pecah, fiul lui Remalia, ca unelte ale disciplinării împotriva lui Iuda (2 Împărați 15.37). Nu citim nimic însă despre aceasta în timpul domniei lui Iotam, fiindcă el a făcut ceea ce era drept și ar fi fost ca o pată pe caracterul său. Toate tulburările au fost descrise în timpul domniei fiului său, care era co-regent peste împărăție la acea vreme. Citim de asemenea că Iotam a devenit puternic, datorită credincioșiei sale. Vedem un lucru foarte frumos: în ciuda stării poporului, Iotam a stăruit în a face ceea ce era drept în ochii lui Dumnezeu.

    Găsim aceeași încurajare pentru noi în 2 Timotei 2.19: „Oricine rostește numele Domnului să se depărteze de fărădelege”. Chiar dacă totul în jurul nostru merge spre rău, nu numai în această lume, ci și printre cei care se numesc creștini, Pavel îl îndeamnă pe Timotei – iar Domnul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi – să ne depărtăm de fărădelege, adică de orice lucru care nu este drept în ochii lui Dumnezeu. Și nu numai să ne depărtăm de fărădelege, ci și să „urmărim dreptatea” (2 Timotei 2.22).

    Aceasta este și astăzi dorința Domnului pentru noi, ca, în ciuda stării de lucruri care ne înconjoară, fiecare dintre noi să dorim din inimă, datorită dragostei și devotamentului pentru Domnul nostru Isus, să procedăm ca Iotam: să perseverăm în a face ceea ce este drept înaintea lui Dumnezeu și să ne depărtăm de tot ceea ce este nedrept în ochii Lui.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are promisiunea vieții de acum și a celei viitoare.

    1 Timotei 4.8


    Exercițiul evlaviei

    În anii 1980, Barrington Williams a fost unul dintre cei mai renumiți și mai de succes sportivi de atletism din Marea Britanie, participând și la Jocurile Olimpice.

    Într-o zi, acest om a auzit despre dragostea lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său, Domnul Isus Hristos, în lume ca să moară pentru a-i mântui pe păcătoși. Sportivul a înțeles că Hristos dorește să vină în viața lui. De fapt, el tânjea după pace și dorea să meargă în cer.

    Mesajul lui Dumnezeu a ajuns la inima sa și a simțit că trebuie să se împace cu Dumnezeu, că are nevoie de un Mântuitor. Așadar, L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său. De atunci a citit regulat Biblia și I-a vorbit lui Dumnezeu în rugăciune. Drept urmare, a făcut progrese în credință.

    „Este important”, spunea Barrington, „să continui să faci exerciții fizice; dar mai important este să continui să faci exerciții pentru cer”. El știa despre ce vorbește. Biblia numește aceasta „exercițiul evlaviei”. Acest model de viață Îl are în vedere în primul rând pe Dumnezeu și interesele Sale. Cine se întoarce la Dumnezeu va trăi viața cu El nu numai pentru pământ, ci și pentru eternitate.

    „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6.11).

    Citirea Bibliei: Iosua 24.16-33 · 1 Corinteni 16.10-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASCULTĂ DE DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „(Isus)… a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:8)


    Răsplata ascultării este uimitoare, dar uneori procesul este chinuitor. Cu toate că Domnul Isus „era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.” (Evrei 5:8-9) Înainte ca Dumnezeu să te promoveze, și să-I fii de folos în slujire, El te califică. Admirăm credința lui Avraam care l-a dus pe fiul său Isaac pe muntele Moria și l-a așezat pe altar. Dar povestirea nu are sens până când nu citim primul verset din capitolul 22 din Geneza: „După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam”. Ce a testat Dumnezeu? Credința lui! Ascultarea lui! Și după ce Avraam a trecut testul, Dumnezeu i-a spus: „te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa” (Geneza 22:17).

    Trebuie să înțelegem următorul lucru: când ne rugăm și Îi cerem lui Dumnezeu biruință, noi Îl invităm să ne pună la încercare credința și ascultarea. Probabil că Dumnezeu nu te va încerca la același nivel sau în același fel cum L-a încercat pe Domnul Isus sau pe Avraam, dar încercările mai mici sunt cele care ne pregătesc să ne ocupăm de sarcinile mai mari din Împărăția lui Dumnezeu. În „Scrisorile lui Zgândărilă”, de C.S. Lewis, diavolul cel bătrân Zgândărilă, vorbește cu Pelinișor, nepotul său, despre dușmanul lor comun, Domnul. Și el îi spune nepotului: „Nu te lăsa înșelat, Pelinișor. Cauza noastră nu este niciodată mai în pericol decât atunci când un om, care nu mai dorește să facă voia Vrăjmașului nostru, dar încă intenționează s-o facă. El privește în jurul său la un univers din care orice urmă a Sa pare să fi dispărut și întreabă de ce a fost părăsit și cu toate acestea, ascultă și se supune.”

    Ascultarea pe care o dorește Dumnezeu de la tine, în fiecare zi, este ascultarea care se ridică deasupra sentimentelor și circumstanțelor, și spune: „Da, Doamne!” Spune asta lui Dumnezeu, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 3:12-21


    În general, oamenii care pe pământ realizează ceva important sunt cei care au o singură pasiune. Fie că este vorba de a cuceri Everestul, de a obţine un premiu Nobel sau de a lupta cu un invadator, întotdeauna unii ca aceştia sunt găsiţi ca oameni de acţiune, gata să sacrifice totul pentru un plan măreţ. Astfel era Pavel, după ce a „fost apucat de Hristos” (v. 12; comp. cu Ieremia 20.7): se ştia angajat în alergarea creştină şi, ca un atlet destoinic, continua efortul fără să se întoarcă şi fără măcar să privească înapoi, gândind numai la premiul final (citiţi 2 Timotei 4.7). Şi el se oferă să ne fie antrenor şi ne invită să-l urmăm pe aceleaşi urme (v. 17)! Să uităm, ca şi el, de lucrurile care sunt în urmă: de succesele noastre, care ne-ar târî spre îngâmfare; de eşecurile noastre, care ne-ar descuraja! Şi să ne îndreptăm spre ţintă cu efort (în forţă), pentru că această cursă pe „teren accidentat” nu este nicidecum o plimbare! Este o cursă serioasă şi miza ei este de importanţă capitală.

    Ce inconsecvenţă pentru cel care are cetăţenie cerească să aibă gândurile la lucrurile pământeşti (v. 20)! Despre ce discută doi compatrioţi care se întâlnesc în străinătate? Despre ţară! Vom avea şi noi întotdeauna acelaşi sentiment (v. 15), dacă ne vom întreţine cu ceilalţi creştini vorbind despre bucuriile cetăţii cereşti.

  • 25 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus Hristos este același ieri și azi și în veci.

    Evrei 13.8


    Este un lucru fericit și deopotrivă întăritor pentru suflet să înțeleagă printr-o credință vie și să-și amintească mereu că Isus care a fost aici pe pământ este același atât cu Cel care este acum în ceruri cât și cu Cel pe care-L vom cunoaște de-a lungul întregii veșnicii. Când păstrăm acest lucru în minte, fiecare pasaj din viața Lui aici, jos, capătă o nouă prospețime în ochii noștri și simțim și recunoaștem totodată că evangheliile sunt pagini cu mult mai minunate decât am fi crezut vreodată.

    În zilele călătoriei Lui printre noi, totul a fost autentic pentru El; totul a fost viu și personal. El nu S-a mulțumit doar cu lucrurile de suprafață. Atunci când a vindecat vreo rană sau a îndepărtat vreo suferință, a simțit-o și El într-un anume fel. „El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui.” Duhul Lui a sorbit din izvoare, ca și din albia râurilor; căci nu doar că bucuriile, suferințele, temerile și dezamăgirile I-au fost reale, însă El a pătruns fiecare împrejurare în toate aspectele ei. El a cunoscut limbajul nerostit al acelui suflet în nevoie care s-a atins de El în mulțime și a simțit tot ceea ce a însemnat acea atingere. A fost foarte satisfăcut la vederea credinței acelui om dintre neamuri care a străpuns norul gros al umilinței Lui și a zărit slava divină care strălucea în persoana Lui dincolo de el.

    Cu siguranță deci că este partea noastră să tânjim după El, urmărindu-I acțiunile și calea pe care a parcurs-o pe acest pământ. Orice faptă și cuvânt vor fi simțite cu trăiri noi; și, așa stând lucrurile, ce înaintare binecuvântată am avea! N-ar fi oare cu totul ziditor dacă ne-am familiariza mai real cu astfel de lucruri, cu un Isus viu, personal? În vremurile pe care le trăim, preaiubiților, poate exista tendința de a uita persoana Lui sau pe El Însuși în conjunctura în care se mărturisește atât de mult despre lucrarea Lui. Sfera doctrinei poate fi survolată ca și cu o riglă sau o nivelă, în loc de a fi privită cu o inimă plină de închinare și de admirație, ca reprezentând locul gloriilor Fiului lui Dumnezeu. Și totuși această admirare a Persoanei Lui este ceea ce prețuiește El în noi. El ne-a făcut în mod personal obiectele afecțiunii Lui; și caută în același timp ca și noi să facem din El obiectul afecțiunilor noastre.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cât despre voi, până și perii de pe cap, toți vă sunt numărați.

    Matei 10.30


    Tandră purtare de grijă

    Dumnezeu Se îngrijește de tot ceea ce ne privește pe noi, oamenii. El numără chiar și firele noastre de păr! Nimic nu se întâmplă accidental sau fără voia Sa. Frunza care cade la pământ în pădure, zborul unei muște care trăiește o zi, planetele care se rotesc în univers, pe toate acestea le conduce Dumnezeu. Noi numim anumite lucruri „mari” și pe altele „mici”, după aprecierea noastră omenească. Dar Dumnezeu nu cunoaște astfel de diferențe.

    Cât de mângâietor este să știm că El Se îngrijește cu o dragoste tandră de noi! El Însuși stabilește măsura unei experiențe frumoase și a uneia grele. Nu există nicio durere și nicio lacrimă pe care El să nu o cunoască. Ceea ce numim noi ore întunecoase sunt numai dovezi ale credincioșiei Sale neschimbate. Noi ne putem înșela. Căile noastre sunt adesea strâmbe. Căile lui Dumnezeu sunt însă întotdeauna drepte și desăvârșite. El ne conduce acum adesea pe cărări dureroase, pe care noi nu ni le-am fi ales. Dar El ne conduce cu înțelepciune și cu bunătate. Chiar dacă drumul pe care mergem este obositor și greu, un lucru este sigur: calea Sa este calea corectă pentru noi. Aceasta ne ajută să ne liniștim în mijlocul situațiilor schimbătoare din viață.

    Dacă ne gândim la viitorul nostru, suntem, probabil, tulburați de frică și de nesiguranță. Dar facem bine că ne îngrijorăm? Să ne punem toată încrederea în Dumnezeu! El ne poate scăpa din toate pericolele care ne amenință. Tot ce vine asupra noastră este permis de El. Fără voia Sa nu cade niciun fir de păr de pe capul nostru.

    Citirea Bibliei: Iosua 24.6-15 · 1 Corinteni 16.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTÂLNIREA CU ISUS LA CINA DOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

    „Ședea la masă cu ei…” (Luca 24:30)


    Chiar înainte să meargă la cruce, Isus a instituit ceea ce a devenit cunoscut drept „Cina Domnului” (sau Sfânta Împărtășanie). El a spus că paharul cu rodul viței reprezintă sângele Său vărsat, iar pâinea reprezintă trupul Său frânt. Apoi a încheiat spunând: „Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19). Și acum să mergem la casa lui Cleopa și a prietenului său, după Înviere, și să vedem ce s-a întâmplat acolo. Domnul Isus mersese cu ei și le vorbise pe drumul Emausului, explicându-le că tot ce s-a întâmplat a fost împlinirea profeției. Ei L-au rugat și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut…” (Luca 24:29-31). Într-un fel, și acesta a fost un serviciu de cină. Dar să observăm ce li s-a întâmplat celor care au participat la el:

    1) Domnul Isus s-a întâlnit cu ei acolo.

    2) Ochii li s-au deschis și L-au recunoscut într-un mod în care nu o mai făcuseră până atunci.

    3) Ei au fost profund mișcați și au rostit următoarele cuvinte: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea…” (Luca 24:32).

    4) Au plecat și le-au spus și altora. „S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc”, iar ei le-au spus: „A înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:33-34).

    Dacă poate nu o dată te-ai întrebat ce ar trebui să experimentezi, să simți sau să gândești când participi la Cina Domnului – acum știi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 3:1-11


    În afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15‑18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care-şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea El aliniază toate aceste avantaje, ca într-un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: „pierdere”.

    În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie! Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie ~ aşa cum Bartimeu şi-a aruncat mantaua ~ de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim! Numai cu acest preţ Îl vom putea „cunoaşte pe El”, intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).

  • 24 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Eu vă rânduiesc o împărăție, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie.

    Luca 22.29


    Cât de mult ne ferim de efortul și de sacrificiul pe care le cere mărturia pentru Hristos! Facem deseori efortul de a ne salva viața, fiindcă apreciem prea puțin dragostea lui Hristos, care L-a făcut să moară pentru noi. Doar în măsura în care această dragoste a Lui ne constrânge ne vom putea vinde haina și cumpăra o sabie, pentru a merge să dăm mărturie pentru Domnul nostru, în ciuda oricăror consecințe. Compensația pentru acest sacrificiu din partea noastră este aprobarea pentru timpul prezent, iar în viitor, gloria împreună cu El, fiindcă, dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El.

    „Vă rânduiesc o împărăție”, le-a spus Domnul ucenicilor, care, mai târziu, și-au pecetluit mărturia pentru El cu sângele lor. Să fim și noi ca ei, prin har! Să medităm la lucrurile minunate spuse de Domnul ucenicilor în camera de sus, iar semnificația lor să ne umple pe deplin inimile!

    Și să-L contemplăm, cu ajutorul Duhului Sfânt, în grădina Ghetsimani, apoi la cruce, apoi la mormânt, iar apoi în învierea Sa triumfătoare și în înălțarea la tronul Tatălui Său. Astfel, ca și ucenicii care L-au văzut înălțându-Se, ne vom închina Lui, vom fi umpluți de bucurie și Îl vom lăuda și binecuvânta pe Dumnezeu.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii și a zis: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?”.

    Iov 38.1,4,5


    Biblia răspunde

    Când a făcut Dumnezeu creația?

    „La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1.1).

     

    Cum a făcut El toate acestea?

    „Căci El a zis și s-a făcut; a poruncit și a luat ființă” (Psalmul 33.9). „Mâna Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat împreună” (Isaia 48.13).

     

    De ce a făcut lucrurile exact așa cum sunt?

    „El a făcut orice lucru frumos la timpul lui; a pus în inima lor și veșnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3.11).

     

    Prin cine a creat Dumnezeu acest pământ?

    Prin „Fiul … prin care a făcut și veacurile” (Evrei 1.2).

     

    Pentru ce a făcut El toate acestea?

    „Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El. El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El” (Coloseni 1.16,17).

    Citirea Bibliei: Iosua 23.14-24.5 · 1 Corinteni 15.51-58


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ISTORIA LUI LAZĂR ȘI ISTORIA NOASTRĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” (Ioan 11:22)


    Astăzi vom învăța încă trei lecții din povestirea învierii din morți a lui Lazăr de către Domnul Isus:

    1) Dumnezeu ne poate reda orice lucru pe care l-am pierdut. Una dintre cele mai mari promisiuni din Sfânta Scriptură este aceea că Dumnezeu „ne va răsplăti astfel anii” pe care ni i-a furat viața (vezi Ioel 2:25). Să invocăm această promisiune peste situația unde am pierdut foarte mult și să-L rugăm pe Dumnezeu să înlocuiască, să restaureze și să reînnoiască. El ne va asculta!

    2) Dumnezeu ne poate elibera, indiferent care sunt lucrurile care ne țin legați. „Isus… a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâșii de pânză… Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.” (Ioan 11:43-44). Astăzi, puterea lui Dumnezeu este mai mare decât orice obicei, decât orice complicație sau circumstanță care ne-ar ține „legați.” Chiar dacă mintea noastră nu înțelege complet lucrul acesta, să lăsăm credința să-i răspundă. Să ne rugăm împreună cu psalmistul: „Dă-ne pricepere, ca să păzim Legea Ta şi s-o ţinem din toată inima noastră! Povăţuieşte-ne pe cărarea poruncilor Tale, căci ne place de ea.” (vezi Psalmul 119:34-35). Când rostim această rugăciune, credința noastră va crește și împrejurările care acum par imposibile pentru noi, vor fi schimbate prin puterea lui Dumnezeu.

    3) Indiferent cât de rău ne simțim, Dumnezeu înțelege. La înmormântarea lui Lazăr, „Isus plângea. Atunci Iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” (Ioan 11:35-36). Această relatare este o dovadă a faptului că noi slujim un Dumnezeu care nu doar că ne poate da înapoi ce am pierdut, ci este și un Dumnezeu Căruia Îi pasă de situația prin care trecem (vezi Evrei 4:15). Așadar, dacă astăzi ești în suferință, întoarce-te cu fața spre Dumnezeu, cere-I ajutorul și lasă-L să te ajute!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 2:12-30


    Model de ascultare (v. 8), Domnul este îndreptăţit să o ceară pe a noastră, în toate lucrurile, „fără murmure şi fără îndoieli” (v. 14). Absenţa apostolului nu-i scutea de la nimic pe filipeni (v. 12). Dimpotrivă, el nemaifiind acolo pentru a se ocupa de ei, trebuia ca ei înşişi să vegheze ca nu cumva să nu le reuşească cariera creştină. Luminătorii sau stelele (v. 15) sunt corpuri cereşti, strălucitoare în timpul nopţii, permiţând oamenilor să se orienteze şi indicând ora. Aşa sunt creştinii în noaptea acestei lumi. Cuvântul tradus prin „a lucra” are sensul exact de „a cultiva”, implicând deci o serie de operaţii răbdătoare, cum ar fi smulgerea buruienilor (gânduri necurate, practici necinstite, minciuni etc.). Această lucrare însă nu poate fi făcută prin puterile noastre (v. 13). Chiar şi voinţa (sau dorinţa) este trezită în noi tot de Domnul. Dar, de asemenea, ce frumoasă mărturie are ca rezultat (v. 14-16)!

    Să privim în acest capitol exemplele de devotament, începând cu cel mai înalt, cel al lui Hristos, apoi cu cel al lui Pavel asociat filipenilor (v. 16, 17), cu cel al lui Timotei (v. 20) şi, în sfârşit, cu cel al lui Epafrodit (v. 25, 26, 30). Prin contrast, ce trist răsună versetul 21! Noi cu cine dorim să ne asemănăm?

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne