Domnul Este Aproape – Pagina 50

6 Martie 2025

martie 6, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când se ridica norul de pe cort, atunci porneau fiii lui Israel; și, în locul unde stătea norul, acolo așezau fiii lui Israel tabăra. După porunca Domnului porneau fiii lui Israel și după porunca Domnului rămâneau în tabără; în toate zilele cât stătea norul deasupra cortului, ei erau în tabără.

Numeri 9.17,18

O caracteristică pregnantă a timpului de acum este nesupunerea față de autoritatea divină – împotrivirea față de adevăr – în loc de o ascultare necondiționată și de o renunțare completă la sine.

Totul decurge bine atâta vreme cât se prezintă adevărul cu o claritate divină și într-un mod deplin, câtă vreme se prezintă iertarea noastră, acceptarea noastră, viața noastră, dreptatea noastră și siguranța noastră eternă în Hristos. Toate acestea vor fi ascultate și savurate, însă, în momentul când este vorba de cerințele și de autoritatea Celui binecuvântat, care Și-a dat viața pentru a ne scăpa de flăcările iadului și pentru a ne introduce în bucuria cerului, încep să apară tot felul de dificultăți; se ridică întrebări și se fac tot felul de raționamente; norii prejudecății se strâng deasupra sufletului și întunecă priceperea, iar adevărul este contrazis într-o mie de feluri. Nu se așteaptă sunetul trâmbiței, iar când ea se face auzită – cu un sunet așa de clar cum numai Dumnezeu îl poate da – nu există răspuns. Ne mișcăm când ar trebui să stăm și ne oprim când ar trebui să ne mișcăm.

Scump cititor, care este rezultatul unui astfel de lucru? Fie lipsa totală a progresului, fie progres într-o direcție greșită, care este mai rău decât lipsa progresului adevărat! Este cu totul imposibil să avansăm în viața divină, dacă nu ne predăm pe noi înșine, fără nicio rezervă, Cuvântului Domnului. Poate că suntem mântuiți, datorită bogăției îndurării divine și prin puterea ispășitoare a sângelui Mântuitorului, însă ne vom mulțumi oare să fim mântuiți prin Hristos și să nu căutăm, într-o cât de mică măsură, să umblăm cu El și să trăim pentru El? Vom accepta noi mântuirea prin lucrarea pe care El a făcut-o și nu vom tânji după o comuniune mai profundă cu El Însuși și după o supunere mai completă față de autoritatea Sa, în toate lucrurile?

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit.

Matei 13.7

Pământul bun și pământul sterp (4)

Al treilea tip de sol este plin de spini. Sămânța este semănată, dar, pe măsură ce crește, pălămida o înăbușă. Buruienile cresc mai repede și mai mult, luând din pământ substanțele nutritive de care are nevoie sămânța. Aceasta se usucă și nu poate aduce rod.

Când explică parabola, Domnul numește trei tipuri de „spini“: „Iar ceea ce a căzut între spini, aceștia sunt cei care, auzind, merg mai departe și sunt înăbușiți sub griji și bogăție și plăceri ale vieții, și nu aduc rod care să ajungă la coacere“ (Luca 8.14; vedeți și Matei 13.22). Grijile, bogăția și plăcerile vieții au legătură cu lucrurile materiale de pe pământ. Dacă ele umplu inima omului și pun stăpânire pe gândirea și pe scopurile lui, atunci vor împiedica sămânța Cuvântului lui Dumnezeu să aducă rod.

Marta din Betania credea cu adevărat în Fiul lui Dumnezeu, dar se îngrijora și se neliniștea exagerat cu privire la îndatoririle vieții, în timp ce sora ei, Maria, își făcea timp să asculte Cuvântul Domnului. Bogatul nebun din Luca 12 este o atenționare pentru noi toți: era atât de preocupat să aibă tot mai multe bogății de care să se bucure, încât a uitat lucrul cel mai important. Oare nu este astăzi mai evident ca niciodată că, în căutarea plăcerilor vieții, nu ne mai rămâne timp pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Lui? (vedeți Luca 10.38-42; 12.16-21).

Nu ne mai ajunge timpul să ne ducem la bun sfârșit toate planurile, așa că Îl neglijăm pe Dumnezeu și Cuvântul Lui. Orice lucru inutil, de prisos și dăunător înăbușă ceea ce Dumnezeu vrea să ne transmită.

Citirea Bibliei: Estera 9.11-22 · Proverbe 21.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 15.1-16

Capitolul 15 este important din cel puţin două puncte de vedere: conţine judecata divină împotriva lui Amalec şi testarea finală a împăratului Saul. Adversar laş şi crud, Amalec îl atacase prin surprindere pe Israel îndată după ieşirea din Egipt. Răutatea aceasta nu le putea fi iertată.

„Voi şterge de tot amintirea lui Amalec”, declarase Domnul (Exod 17.8, 14). Trecuseră patru sute de ani, dar Dumnezeu nu uitase. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece”, declară Domnul (Matei 24. 35). Şi Israel n-ar fi trebuit să uite cu atât mai mult: „Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt” recomandase Moise… „să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi” (Deut. 25.17-19).

Să nu-i uităm pe duşmanii care ne-au luat prin surprindere în trecut! Cum se numesc ei? Mânie, minciună, necurăţie morală … sau oricare alt păcat. Dacă vigilenţa noastră se relaxează faţă de aceste păcate (ale cărnii), s-ar putea să fie necesar să învăţăm din nou o lecţie pentru care poate că am plătit deja scump mai înainte. Să nu ne menajăm deloc pe noi înşine, ci să ne judecăm fără milă toate manifestările firii vechi.

ÎNTĂRIT, PUTERNIC ȘI NECLINTIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeul oricărui har… vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)

Dacă dorești ca Dumnezeu să te desăvârșească și să te facă „tare, puternic și neclintit”, meditează pe-ndelete și cu rugăciune la aceste patru versete din 1 Petru 5, și caută modalități de a le pune în practică în fiecare zi:

1) Vers. 6: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” ;

2) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (vers. 7);

3) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită…” (vers. 8);

4) Și vers. 9: „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”

Iată binecuvântarea pe care o promite Dumnezeu, în concluzie, celor care umblă în adevărul acestor patru versete: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (vers. 10).

Să reținem două expresii importante: prima – „Dumnezeul oricărui har…” Orice ți-ar provoca teamă și orice-ai avea de înfruntat, Dumnezeu îți va da harul de a face față. A doua: „vă va desăvârşi, vă va întări…”

Dacă treci printr-o perioadă grea, Dumnezeu a promis că aceasta va aduce o perioadă de întărire. Așadar, atunci când te rogi: „Doamne, scoate-mă din asta”, e posibil ca El să-ți răspundă: „Nu, ci te voi trece prin ea, ca se te fac puternic și de neclintit!”

5 Martie 2025

martie 5, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

A ieșit deci cuvântul acesta între frați: „Ucenicul acela nu va muri“. Dar Isus nu i-a spus: „Nu va muri“, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin, ce-ți pasă ție?“. Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată. Și sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, gândesc că nici chiar lumea însăși n-ar cuprinde cărțile scrise. Amin.

Ioan 21.23-25

Domnul i-a spus lui Petru: „Vino după Mine!“. Petru l-a văzut pe Ioan mergând în urma lor și a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?“, iar Domnul i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până vin, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!“. Din nefericire, răspunsul Domnului la întrebarea lui Petru a fost greșit interpretat nu numai de către ucenici, ci și de către ceilalți „frați“, care au auzit de la ei aceste speculații.

Așa ceva se întâmplă și astăzi. Auzim un lucru, nu-l înțelegem, totuși îl transmitem mai departe ca pe un adevăr, provocând astfel multă pagubă și durere. Cât este de important să ne păzim limba, să evităm bârfa și să verificăm atent orice lucru pe care-l spunem, astfel încât să vorbim adevărul către aproapele nostru (Efeseni 4.25).

La sfârșitul Evangheliei sale, Ioan amintește despre multe lucruri pe care Domnul Isus le-a făcut. Ioan a mărturisit despre ceea ce auzise și văzuse. A scris fiind inspirat de Duhul Sfânt. El spune că „lumea întreagă n-ar putea cuprinde cărțile care ar putea fi scrise“ cu privire la lucrurile pe care Domnul le-a făcut. Să remarcăm însă că el precedă această afirmație cu expresia: „socotesc că“. Duhul Sfânt l-a condus să nu scrie presupunerea sa ca pe un fapt real. Măreția Domnului nostru Isus Hristos depășește cele mai îndrăznețe gânduri și cea mai bogată imaginație a noastră.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și altele au căzut pe locurile stâncoase, unde nu aveau mult pământ; și îndată au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc; dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.

Matei 13.5,6

Pământul bun și pământul sterp (3)

Al doilea tip de sol era stâncos. Un mic strat de pământ acoperea locul pietros, iar sămânța, căzând aici, răsare de îndată, însă nu poate prinde rădăcini adânci, iar când soarele începe să strălucească, ea este arsă și se usucă. Încă o dată vedem cum a fost semănată sămânță bună. Aceasta a adus însă bucurie de scurtă durată, după care totul a redevenit gol și sterp.

În cazul acesta, persoana este atinsă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ea poate fi de acord cu faptul că este păcătoasă și se poate bucura de faptul că Dumnezeu vrea să ierte și să binecuvânteze. De asemenea, comuniunea cu ceilalți credincioși îi poate aduce bucurie. Ea „îndată primește cu bucurie“ (versetul 20). Totuși, sămânța nu prinde rădăcini. Nu a avut loc o schimbare adevărată. Persoana nu s-a întors la Dumnezeu, nu este născută din nou și nu are o relație cu Hristos. Iar în exterior se poate ca aceste lucruri nici să nu fie evidente. Însă vor ieși de îndată la lumină atunci când vin necazurile.

Adevărații credincioși se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire și ajutor. Dar, acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu nu a prins rădăcini, totul e aruncat de îndată „peste bord“ (versetele 20 și 21). Chiar și în ziua de azi, oamenii pot reacționa cu entuziasm atunci când aud Cuvântul. Însă nu oare tristețea și durerea ar trebui să fie prima reacție stârnită de Cuvântul lui Dumnezeu care ne descoperă vina? Numai atunci când acea persoană vine la Hristos recunoscându-și sincer vina și primind iertare, ea va avea parte de bucurie îndelungată.

Citirea Bibliei: Estera 8.15-9.10 · Proverbe 21.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.35-52

Trebuie să veghem asupra cuvintelor noastre şi, în mod special, asupra promisiunilor pe care le putem face. Am văzut ieri consecinţele nefaste ale jurământului necugetat pe care îl pronunţase Saul. În mod inutil el şi-a slăbit armata, a împiedicat-o să finalizeze urmărirea (pentru nimicirea) duşmanului, a determinat poporul să încalce legea cu privire la sânge.

O ultimă consecinţă, care însă nu deschide ochii sărmanului împărat mai mult decât celelalte, este condamnarea singurului om al credinţei ~ viteazul Ionatan. Acesta se află acum în primejdie de moarte, nu din cauza sabiei filistene, ci din cauza poruncii tatălui său! În spatele acestei situaţii putem vedea lucrarea lui Satan însuşi. El încearcă să scape în felul acesta de omul lui Dumnezeu, dar Domnul nu-i permite şi, pentru a-l scăpa pe Ionatan, Se foloseşte de popor.

Scena aceasta seamănă cu cea care a urmat înfrângerii suferite înaintea cetăţii Ai (Iosua 7). Dar aici toată vina se află de partea lui Saul, ale cărui nechibzuinţă şi mândrie oarbă sunt la vederea tuturor.

Departe de a conta de acum înainte pe Domnul, care-i dăduse victoria, împăratul continuă să se sprijine pe carne, recrutând oameni puternici şi viteji pentru garda personală, o recrutare mult diferită de cea pe care o va face David mai târziu (22.2).

CUM POȚI SĂ AI PACE (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Încrede-te în Domnul…” (Proverbele 3:5)

Sfânta Scriptură spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta; recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Dumnezeu vrea ca tu să te încrezi în El. Atâta timp cât te lupți să rezolvi lucrurile de unul singur, înseamnă că nu te încrezi în Dumnezeu, și deci nu vei avea pace. Tu trebuie să ai încredere în El cu privire la sănătatea ta, la banii tăi, la relațiile tale și la viitorul tău – adică, în toate lucrurile! Dumnezeu nu greșește niciodată!

Tot ceea ce se întâmplă în viața ta se încadrează în planul Său pentru tine – chiar și problemele, nefericirea și necazurile pe care ți le produci singur. El potrivește totul perfect în planul Său pentru tine (vezi Romani 8:28). Și tot ce așteaptă Dumnezeu de la tine este să ai încredere în El, în loc să încerci să rezolvi tu totul, și să recunoști că El deține controlul! Când faci acest lucru, El promite că „îți va netezi cărările” (Proverbele 3:6).

Atunci când ne propunem să ne conducem propriile vieți, noi urmăm căi arbitrare pline de indecizie: „Ar trebui să fac asta sau cealaltă? Ar trebui să merg aici sau acolo?” Și asta produce stres! Dar de îndată ce te încrezi în Domnul, El îți va netezi cărările și le va face accesibile, nu stresante. Biblia spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7)

Să observăm împreună și să reținem care este ordinea corectă a lucrurilor: mai întâi rugăciunea, apoi pacea. Deci, dacă nu te rogi, probabil că îți faci tot felul de griji. Iar îngrijorarea este o emoție fără valoare – o risipă! Așa că atunci când presiunea începe să se acumuleze, în loc să intri în panică, roagă-te! Rugăciunea este poate cel mai remarcabil factor de dispersare a stresului! Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

4 Martie 2025

martie 4, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, pentru că Hristos a suferit în carne pentru noi, înarmați-vă și voi cu aceeași gândire. Pentru că cine a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul, ca să nu mai trăiască restul timpului în carne pentru poftele oamenilor, ci pentru voia lui Dumnezeu.

1 Petru 4.1,2

Hristos a suferit în carne pentru noi, până la moarte, dar noi trebuie să ne înarmăm cu acest gând, că Acela care a suferit în carne a sfârșit-o cu păcatul. Acest principiu este adevărat și pentru Hristos și pentru noi.

Ceea ce este adevărat numai pentru Hristos este faptul că El a suferit pentru păcatele noastre și că a sfârșit-o cu ele după ce S-a încărcat cu ele în carnea Sa care nu avea nicio urmă de păcat. Ceea ce este adevărat pentru noi este faptul că suferința în carne – căreia păcatul îi este atașat – fiind terminată, noi am sfârșit-o cu păcatul. Pentru noi, suferințele sunt un mijloc de eliberare de păcat; acesta va rămâne în carnea noastră până la sfârșit, dar nu va mai avea putere asupra unui om care este prea absorbit de suferință pentru a-și mai găsi plăcerea în păcat. În acest sens ne-am odihnit noi de păcat, în timp ce Hristos S-a odihnit de păcat desființându-l pentru alții. Versetul 2 ne dovedește că acesta este sensul din acest pasaj.

Pentru noi, eliberarea nu poate fi decât parțială, dar ea va fi cu atât mai completă, cu cât suferința ne va aduce în situația de a nu mai trăi restul vieții noastre în carne pentru poftele cu care Satan îi leagă pe oameni. Ca urmare a suferinței, noi înțelegem că acest vrăjmaș nu ne mai poate înșela ca în trecut și că trebuie să nu mai ascultăm de voința proprie, ci de o altă voință, aceea a lui Dumnezeu. Ce condiție fericită poate fi suferința pentru creștin!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă drum; și au venit păsările și le-au mâncat.

Matei 13.4

Pământul bun și pământul sterp (2)

Primul tip de sol era pământ tare, probabil o cărare bătătorită de la marginea câmpului. Semănătorul a aruncat sămânța, care a căzut pe cărare, dar nu a putut pătrunde dincolo de solul tare. Nu a prins rădăcină și a fost luată și dusă de ploaie sau, cum vedem în versetul de azi, mâncată de păsări. Semănătorul a folosit sămânță bună, dar n-a ieșit nimic din ea: un eșec total!

De ce, ca să folosim înțelesul figurat din parabolă, nu poate avea efect Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului? Mesajul nu era nicidecum prea complicat sau prea dificil de înțeles. Cei care l-au auzit au refuzat să-l asculte și să-l primească. Nu au vrut să-l înțeleagă. Poate că unul și-a zis: „Nu din nou!“. Un altul s-a împotrivit vorbitorului sau Bibliei, așa că mesajul a trecut peste el. Iar un altul se gândea la alte lucruri, care păreau mai importante pentru el, așa că a refuzat să asculte și a rămas insensibil la cele auzite.

Domnul Isus a explicat că „cel rău“, însuși diavolul, este cel care „vine și răpește“ (versetul 19). Mesajul nu lasă o impresie puternică sau permanentă și astfel este pierdut definitiv.

Liderii religioși din acea vreme se încadrau în această categorie de sol. Mai ales ei se împotriveau Domnului Isus și mesajului Său. Aceștia „au respins pentru ei înșiși hotărârea lui Dumnezeu“ (Luca 7.30), așa că nu au adus rod. În ziua de astăzi încă se vestește Cuvântul lui Dumnezeu. Însă cei care-l aud au inimile împietrite și nu îl primesc, așa că nu aduc rod pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Estera 8.1-14 · Proverbe 21.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.23-34

Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind” mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4).

Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere.

Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

CUM POȚI SĂ AI PACE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10)

Pentru a avea pace, tu trebuie să te concentrezi pe prezența lui Dumnezeu. Lucrul asupra căruia alegi să te concentrezi îți alimentează fie temerile, fie credința.

Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3). Acest verset ar putea fi sintetizat astfel: „Schimbă-ți focalizarea – uită-te la Dumnezeu!” Psalmistul spune: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1).

Și tot în acest psalm, El ni Se adresează (în vers. 10): „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Cred că aceste versete au fost scrise în timpul lui Ezechia; forțele inamice încercuiseră Ierusalimul și israeliții erau tensionați, așa că vor fi rostit această rugăciune! Cu cinci minute înainte de amiază, Dumnezeu i-a lovit pe asirieni cu o molimă și 185.000 dintre ei au pierit. Ierusalimul a fost salvat și toată lumea a fost fericită.

Acest psalm ne ajută să ne amintim că Dumnezeu este refugiul nostru. Indiferent cât de copleșitoare pare a fi situația, El este întotdeauna de partea ta pentru a te ajuta. Acest psalm ne informează cu privire la două lucruri legate de primirea ajutorului lui Dumnezeu în vremuri grele: primul este „să ne oprim”. Multe dintre necazurile noastre provin din incapacitatea noastră de a ne opri. Iar al doilea: „să știm că El este Dumnezeu”.

Știai că în centrul unui uragan sau al unei tornade există un miez liniștit numit ochi? La fel este și în viața noastră. Deși pare că totul explodează în jurul nostru, ne putem găsi un loc liniștit în prezența lui Dumnezeu. Când trăim în acest fel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile și gândurile…” (Filipeni 4:7). Iar acesta este singurul mod sănătos de a trăi!

2 Martie 2025

martie 2, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să-l aducă la fiii lui Aaron, preoții. Și el să ia din el un pumn al său plin din floarea făinii lui, și din untdelemnul lui, cu toată tămâia lui.

Levitic 2.2

Toată tămâia (1)

Despre tămâie se spune că toată trebuia arsă pe altar. De ce? Fiindcă tămâia simbolizează mireasma umanității lui Hristos, care a fost savurată în exclusivitate de către Dumnezeu Însuși. În Hristos, ca Om pe acest pământ, a existat ceva ce doar Dumnezeu a putut aprecia așa cum se cuvine. Orice gând, orice privire, orice cuvânt, orice pas, orice faptă a „Omului Hristos Isus“, toate acestea au înălțat o mireasmă care s-a înălțat direct către Dumnezeu și care a încântat pe deplin inima Lui. Absolut nimic din perfecțiunea și din valoarea lui Hristos nu s-a pierdut vreodată. Da, pentru inima rece a lumii și chiar pentru cea a ucenicilor Săi lipsiți de spiritualitate, mult a fost pierdut, însă nu și pentru Dumnezeu. Întreaga perfecțiune a Domnului s-a înălțat către Dumnezeu, potrivit cu adevărata ei valoare.

Acest lucru constituie un motiv de bucurie și de mângâiere pentru inima spirituală. Când ne gândim la cât de puțin a fost apreciat Domnul Isus în această lume, la cât de puțin L-au înțeles și prețuit ucenicii Lui, la cât de puțin au fost percepute trăsăturile umanității Lui perfecte, ce mângâiere este să ne gândim că El a fost în mod perfect înțeles și apreciat de Dumnezeul și Tatăl Său! Norul de tămâie s-a ridicat încontinuu către cer din Persoana singurului om perfect care a umblat vreodată pe fața acestui pământ.

Nicio fărâmă de tămâie nu se pierdea, fiindcă nicio fărâmă din ea nu era încredințată în mâinile preoților. Toată se înălța către Dumnezeu. Lumea a disprețuit și a urât, iar ucenicii n-au înțeles și n-au apreciat așa cum se cuvine. Înseamnă aceasta că vreo rază din gloria morală a lui Hristos a fost pierdută? Nicidecum, ci toată perfecțiunea Lui a fost pe deplin apreciată de Acela care singur o putea prețui la adevărata ei valoare!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Pentru că a spus: „Sunt Fiu al lui Dumnezeu“.

Matei 27.43

Insulta cea mai grea

Ultima insultă adusă Mântuitorului pe cruce trebuie să-L fi rănit cu siguranță „cel mai crunt“. Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și cu bătrânii, puneau la îndoială faptul că El a venit de la Dumnezeu, Tatăl Său, pentru a împlini lucrarea care I-a adus suferințele prin care trecea atunci și care fuseseră anticipate în profețiile din Vechiul Testament. Conducătorii poporului ar fi trebuit să știe mai mult. Lucrarea de la cruce avea legătură cu nevoia noastră, cu rezolvarea problemei păcatelor noastre, nu cu vreo greșeală a lui Hristos, de care trebuia să Se ocupe Dumnezeu. Nu se punea problema ca Dumnezeu să-L scape pe Fiul Său (ceea ce ar fi putut face), ci să elibereze omenirea de sub puterea și robia lui Satan.

Nu a fost vorba nici de afecțiunea sau de relația divină dintre Tatăl și Fiul. Acestea au fost adeverite atunci când Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea“ (2 Petru 1.17). Hristos a „îndurat crucea“ pentru a ispăși greșelile noastre. Această ispășire necesita moartea unei victime nevinovate. Dacă El ar fi fost scăpat de cruce, nu ar fi existat mântuire pentru omenire. Evreii care L-au respins pe Mesia au refuzat mântuirea pe care Dumnezeu le-a oferit-o în dragostea și în harul Său.

Drag cititor, nu te număra printre cei care au renunțat la această șansă unică!

Citirea Bibliei: Estera 6.1-14 · Proverbe 20.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.1-10

În capitolul 13 am văzut ce poate carnea să facă sau, mai degrabă, ceea ce nu poate să facă: să aştepte momentul dorit de Dumnezeu. Prin contrast, capitolul de astăzi ne arată ceea ce este în stare credinţa să realizeze. Resursele umane sunt toate de partea lui Saul. Oficial, puterea în Israel se află acolo, sub rodiul din Ghibea. Dar credinţa, o credinţă personală, se găseşte la Ionatan şi la însoţitorul lui. Pentru ei, ajutorul este în Dumnezeu, pe care-L cunosc ca Salvator (v. 6).

Această situaţie constituie o dublă imagine care ne duce cu gândul la creştinătatea de astăzi. Marile ierarhii, care se numesc pe ele însele creştine, pretind că singure deţin autoritatea spirituală şi se consideră mediatori esenţiali între Dumnezeu şi sufletele oamenilor.

Însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui şi le dă totodată ajutorul Lui, cunoaşterea voii Lui şi bucuria prezenţei Lui: toate acestea fără a fi necesare acele organizaţii controlate de oameni. Din punct de vedere omenesc, expediţia lui Ionatan era o îndrăzneală prostească. Filistenii ocupau în forţă locurile strategice. Ionatan contează pe Dumnezeu, aşteptând ca El să-i ofere un semn pentru a porni.

Ce contrast apare între el şi tatăl său! Ce exemplu frumos este pentru noi Ionatan!

CUM POȚI SĂ AI PACE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea…” (Ioan 14:27)

Domnul Isus a spus că pacea Sa este un dar. Asta înseamnă că nu trebuie să muncești pentru ea și că nu o poți câștiga. Nu te poți pregăti pentru ea și nu te poți „strădui foarte mult” s-o obții. Nu, este un dar pe care trebuie să-l accepți prin credință.

Domnul Isus a mai spus că pacea Sa este unică față de orice oferă lumea. În ultimii 3 500 de ani, lumea a fost lipsită de război doar 286 de ani – adică cca 8 %. Deci, pacea acestei lumi nu durează. Dar Domnul Isus le-a promis ucenicilor săi: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (vers. 27). El a rostit aceste cuvinte chiar înainte de a merge la cruce.

Așadar, pacea lui Dumnezeu nu este condiționată de circumstanțe, ci este „interioară”. Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Trebuie să evadez din cotidian”? Acest lucru este cunoscut uneori sub numele de „cură geografică”: crezi că dacă pleci din locul în care te afli și te duci în altă parte, te vei liniști, vei găsi pace… Dar nu funcționează, pentru că oriunde te duci, ești și tu cu tine!

Ai fost vreodată atât de obosit încât corpul tău s-a prăbușit în pat, dar mintea ta nu s-a oprit? Dar să știți că e posibil să găsiți pacea! Cum? Domnul Isus ne dă soluția: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33 )

Deci, unde poți găsi pacea? Ați auzit: Domnul Isus a spus: „În mine!” Așa că, vino la El, stai în prezența Lui – El îți promite pacea!

1 Martie 2025

martie 1, 2025

28 Februarie 2025

februarie 28, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?“.

Ioan 21.15

La cruce, toți ucenicii Îl părăsiseră pe Domnul și fugiseră. În această zi a învierii, mulți s-au întors la vechile lor preocupări. Dar, ca de fiecare dată, Petru a mers mai departe decât alții. La cruce, el L-a tăgăduit de trei ori pe Domnul; în această zi a învierii, el este acela care îi conduce înapoi la corăbiile și plasele lor. Acesta este motivul pentru care Domnul i Se adresează într-un fel special lui Petru; însă, chiar dacă El i Se adresează lui, face acest lucru spre folosul nostru, al tuturor. Pentru că aici, trebuie specificat, Domnul nu lucrează cu păcatul manifestat în actul tăgăduirii, ci cu răul nejudecat al vechii naturi, care ne expune pe toți la căderi similare, ba chiar la unele și mai grave.

Să ne amintim că nu este necesar să falimentăm în mod public pentru a ne abate de la calea dreaptă. Putem să ne abatem fără a-L tăgădui pe Domnul cu jurământ și blestem, pentru că Scriptura vorbește și despre cei care s-au abătut în inima lor (Proverbe 14.14).

Totuși, pentru încurajarea noastră, să ne amintim că, fie ne-am abătut în mod deschis, fie în inimă, orice credincios care s-a abătut poate fi restabilit, deși este posibil ca acest lucru să nu aibă loc decât pe patul de moarte. Este foarte important de subliniat faptul că toate restabilirile sunt inițiate de Domnul. Oaia rătăcită nu s-ar întoarce niciodată dacă Domnul, în harul Său, nu ar merge după ea. David spune: „El îmi restabilește sufletul“ (Psalmul 23.3). Naomi spune: „Domnul m-a adus din nou acasă“ (Rut 1.21). Binecuvântat să fie Numele Său că, în cele din urmă, El ne aduce pe toți acasă!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru ce, când am venit, nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni care să răspundă? S-a scurtat, într-adevăr, mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra, sau n-am Eu putere să salvez?

Isaia 50.2

De ce tace Dumnezeu?

Punem ușor această întrebare când auzim de catastrofe naturale, când vedem imagini ale unui atac, când suntem loviți în mod direct… De ce tace Dumnezeu față de o asemenea nenorocire? De ce a trebuit eu să sufăr aceasta? Am dori atât de mult un răspuns sau am vrea să Îl luăm la întrebări pe Dumnezeu pentru aceste probleme, iar El nu vorbește. Dar, oare chiar tace Dumnezeu? El le-a vorbit celor din Israel prin intermediul multor profeți, dar ei i-au respins, pe unii dintre ei chiar i-au omorât. Cu toate acestea, Dumnezeu L-a trimis pe pământ pe Însuși Fiul Său. Isus Hristos a predicat mesajul harului, a vindecat bolnavi și Și-a dat viața ca jertfă pe cruce pentru a ne răscumpăra. A făcut mult mai mult decât să spună niște cuvinte. A fost cea mai mare dovadă a iubirii lui Dumnezeu față de noi.

În prezent, Dumnezeu vorbește prin evanghelia harului. El pune întrebarea: „S-a scurtat mâna Mea, încât să nu poată răscumpăra?“. Majoritatea oamenilor sunt încă datori să Îi răspundă la această întrebare. Chiar dacă Dumnezeu pare să rămână tăcut față de problemele tale, El a vorbit, iar mesajul Lui este accesibil și îți stă la dispoziție în Biblie. Cuvintele Lui ar trebui să te facă să te mai gândești încă o dată și să-ți revizuiești starea, privind-o nu numai din punctul tău de vedere, ci și din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Cu toate că ai păcătuit, există speranță! Dacă te încrezi în Fiul Lui, în Isus Hristos, Dumnezeu îți va deschide calea către El și îți va da viață eternă.

Citirea Bibliei: Estera 4.1-17 · Proverbe 19.15-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 12.16-25; 13:1-5

Ploaia pe care Samuel a cerut-o în plină perioadă a secerişului (când nu plouă deloc în aceste ţinuturi Proverbe 26.1) a fost o minune destinată a dovedi poporului că profetul vorbea cu adevărat din partea Domnului.

Şi ce le spune el? În cuvinte mişcătoare, după ce se umiliseră, îi îndeamnă să se întoarcă de la lucrurile lor de nimic, care nu aduceau folos, ca să-I servească lui Dumnezeu cu toată inima (v. 20,21; compară cu Tit 2.12-14).

Serviciul lui Samuel ca judecător s-a încheiat. Dar îşi păstrează încă lucrarea de mijlocitor, precum şi statutul de profet, pentru a le arăta din partea Domnului calea cea bună şi dreaptă (v.23). Harul divin menţine pentru ei, în persoana lui Samuel, această resursă dublă: Rugăciunea şi Cuvântul.

Noi avem, scumpi copii ai lui Dumnezeu, o Persoană care este mult mai mult decât această resursă: este minunată. Până la sfârşit, Isus nu va înceta să Se roage pentru fiecare dintre noi. Ca să putem urma calea cea bună şi dreaptă pe pământ, El ne dă Duhul Său şi Cuvântul Său. Cu asemenea resurse este chiar mai puţin scuzabil pentru noi decât pentru Israel atunci când nu trăim pentru gloria Lui.

Domnia lui Saul abia începe. El strânge poporul la Ghilgal, ca să facă faţă vrăjmaşilor săi, filistenii.

DUMNEZEU TE VA IERTA ȘI TE VA RESTAURA! | Fundația S.E.E.R. România

„…Curăţă-mă de păcatul meu!” (Psalmul 51:2)

Există vești rele și vești bune în ceea ce privește păcatul. Vestea rea este că, atunci când David a încercat să-și ascundă păcatul, Dumnezeu l-a expus înaintea întregii națiuni. Vestea bună este că, atunci când s-a pocăit de păcatul său, Dumnezeu l-a iertat pe David și i-a șters cazierul.

Ceea ce a făcut pentru David, poate face și pentru tine!

Tot ce trebuie să faci este să îngenunchezi și să te rogi… ca el: „Curăță-mă de păcatul meu… Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule…” (vezi Psalmul 51:2, 10). Dacă vrei să știi cum răspunde Dumnezeu la o astfel de rugăciune, iată ce i-a spus El, lui Solomon, fiul lui David: „Dacă vei umbla înaintea Mea… cu inimă curată şi cu neprihănire, făcând tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele, voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău, David, când am zis: „Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.” (1 Împărați 9:4-5).

S-ar putea să simți că – din cauza păcatului tău, pe care-l știi doar tu și Dumnezeu – ești dincolo de orice speranță de răscumpărare, că ai pierdut ocazia de a fi folositor lui Dumnezeu și de a-ți împlini destinul… Nu crede asta! Te poți recupera. Poți fi restaurat. Poți fi iertat. Îți poți recâștiga integritatea. Poți fi vindecat și poți deveni întreg din nou. Iar atunci vei putea cânta: „Există o fântână plină cu har / ce curge din Emanuel la Calvar / Iar păcătoșii scufundați în această apă / Își pierd pe dată murdăria toată!”

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este azi acesta: Dumnezeu te va ierta și te va restaura! Tot ce trebuie să faci este să-I ceri asta!

27 Februarie 2025

februarie 27, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar chem pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu, că pentru a vă cruța n-am venit încă la Corint. Nu că stăpânim peste credința voastră, ci suntem împreună-lucrători la bucuria voastră: pentru că voi stați prin credință.

2 Corinteni 1.23,24

Pavel nu dorise deloc să meargă la Corint și să fie pus în situația de a acționa cu severitate din cauza păcatului și a dezordinii existente în adunarea de acolo. Prin urmare, el așteptase să primească vești cu privire la efectul primei epistole trimise corintenilor, nădăjduind lucruri mai bune. El nu dorea să aibă stăpânire asupra credinței lor, ci voia să fie doar un împreună-lucrător la eliberarea și la bucuria lor.

Capitolul se încheie cu expresia: „Voi stați în picioare prin credință“. Iată un lucru pe care trebuie să-l punem temeinic la inimă. Dacă Pavel și-ar fi asumat poziția de stăpân asupra credinței lor, atunci aceasta ar fi încetat să mai fie exercitată. El doar le-ar fi poruncit anumite lucruri (corecte, fără îndoială), iar ei le-ar fi împlinit, însă nu printr-un exercițiu de credință, ci doar mecanic. În felul acesta, faptele lor n-ar fi fost marcate de credință, ci ar fi fost doar executarea mecanică a unor porunci. Urmarea ar fi fost că, mai devreme sau mai târziu, ar fi căzut, într-un fel sau altul.

Există o mulțime de creștini astăzi care doresc să-și trăiască viața pe baza credinței altora. Le place să li se spună ce să facă, în timp ce alții să trebuiască să fie exersați și să rezolve problemele. Ei vor să fie supuși și ascultători, și să facă așa cum li se spune. Așa ceva însă nu funcționează, iar sfârșitul va fi unul dezastruos. Prin credința proprie stăm fiecare în picioare, nu prin credința altora! Prin credința altora nu putem decât să cădem. Iar dacă ne mulțumim să trăim prin credința altora, acest lucru nu ne face bine nici nouă și nici lor, fiindcă ei vor avea stăpânire asupra credinței noastre, făcându-i să se creadă ceea ce de fapt nu sunt, iar consecințele unei astfel de atitudini sunt la fel de dezastruoase.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te mira că ți-am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou“.

Ioan 3.7

Dar dacă…

Dar dacă noi nu suntem rezultatul întâmplării, ci creați de un Dumnezeu a Cărui dorință este să existăm într-un anumit timp? Dar dacă, după moarte, va trebui să-I dăm socoteală pentru viața noastră? Dar dacă El este un Dumnezeu perfect sfânt, care nu poate suferi răul, și un Dumnezeu în totul drept, care nu-l poate trece drept nevinovat pe cel vinovat, ca și cum nu ar fi nicio problemă? Vă luptați cu un amestec de îndoieli? Vreți să vă încredeți în Dumnezeu, dar nu puteți? Tot ce aveți de făcut este să-I dați Domnului necredința voastră, și El va întări credința voastră. Dumnezeu vrea ca omenirea să aibă pace și fericire, dar răzvrătirea împotriva Lui îl lipsește pe om de fericire. Înaintea lui Dumnezeu, cei care în lume sunt considerați a fi drepți sunt la fel ca cei imorali; cei religioși, la fel ca cei neevlavioși; cei cinstiți, la fel ca hoții; cei tineri, la fel ca cei bătrâni; cel înțelept, la fel ca cel neștiutor; cel mare în lume, la fel ca cel neînsemnat, pentru că toți sunt păcătoși și, de aceea, sunt condamnați. Fiecare trebuie să fie „născut din nou“ pentru a primi viața nouă. Dumnezeu ne oferă mijloacele pentru a fi împăcați cu El. Nu-L refuzați! Apucați mâna pe care El v-a întins-o!

Când Socrate era pe patul morții, prietenii l-au întrebat: „Vom mai trăi noi iarăși?“. El n-a putut să spună decât: „Sperăm“. În contrast cu el, în noaptea dinaintea zilei când avea să-i fie tăiat capul, sir Ralegh a notat pe un bilețel pe care l-a pus în Biblia lui: „Din pământul acesta, din mormântul acesta, din țărâna aceasta, Dumnezeul meu mă va învia“.

Citirea Bibliei: Estera 3.1-15 · Proverbe 19.8-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 12.1-15

Samuel strânge poporul pentru a treia oară. Îl adună la Ghilgal ca să reînnoiască acolo împărăţia. Şi în acelaşi timp se retrage din slujba de judecător pe care o îndeplinise cu credincioşie, aşa cum îi stă martor poporul. Putem compara cuvintele lui cu cele ale apostolului Pavel către bătrânii adunării din Efes (Fapte 20.26, 27, 33-35). Ele nu sunt destinate să-l glorifice pe acela care le pronunţă, ci să-i pună pe cei care le ascultă înaintea responsabilităţilor lor. Şi tot pentru a treia oară, Samuel îl face pe Israel să simtă pierderea pe care a suferit-o cerând un împărat. El pune în lumină lipsa lor de recunoştinţă şi de încredere în Domnul.

Versetele 14 şi 15 ne arată că pentru popor urmează o nouă punere la încercare. Fără lege şi sub lege, în deşert şi în ţară, cu şi fără judecători (sau preoţi), mereu şi peste tot poporul a eşuat, s-a manifestat sub aşteptările Domnului, abandonându-L pentru a se reîntoarce la poftele şi la idolii lor. Este ca şi cum Dumnezeu le-a spus acum: „Doriţi un împărat? Bine! să vedem dacă vă veţi purta mai bine cu un împărat!” Şi, în condescendenţa Sa, le permite această nouă experienţă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ASCULTĂ MAI ATENT! | Fundația S.E.E.R. România

„Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor.” (Proverbele 15:31)

Un expert sublinia faptul că liderii înțelepți îți ating inima, înainte de a-ți cere să-i urmezi! Aceasta este legea conexiunii. Înainte ca un lider să poată atinge inima unei persoane, trebuie să știe ce se află în ea. Și asta se învață ascultând. Reticența de a asculta este mult prea des întâlnită în rândul liderilor slabi. Mai mult de jumătate din toate problemele de management sunt consecința unei comunicări defectuoase. Iar marea majoritate a problemelor de comunicare derivă dintr-o ascultare deficitară. Sunt multe voci care ne solicită atenția.

Dacă te gândești cum să asculți, nu uita că există două motive pentru a asculta: 1) să te conectezi cu oamenii; și 2) să înveți despre ei.

Asta îi include și pe adversarii tăi. Sam Markewich, psihoterapeut american, a spus mai în glumă mai în serios: „Dacă nu ești de acord cu mine, înseamnă că nu m-ai ascultat!” Tristul adevăr este că, atunci când un lider vede o altă organizație doar ca pe o competiție, el își concentrează atenția asupra construirii propriului caz sau asupra promovării propriului obiectiv și uită să învețe din eforturile celuilalt grup.

Acum, poate că nu dorești neapărat să-ți bazezi acțiunile pe ce fac alte persoane, dar ar trebui totuși să asculți și să înveți cum să te perfecționezi. Este o greșeală gravă și prea costisitoare să fii atât de ocupat cu propriile tale acțiuni sau cu încercarea de a face lucrurile să se întâmple, încât să nu fii atent la ce se întâmplă în jurul tău.

Fiecare zi pe care o trăiești, fiecare experiență pe care o ai (atât negativă, cât și pozitivă) te poate învăța lecții valoroase. Dar trebuie să asculți mai atent, atât în viața fizică cât și în cea spirituală! Acesta este „imperativul zilei”!

26 Februarie 2025

februarie 26, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Trecând prin valea plângerii, ei o fac un izvor; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Psalmul 84.6

Valea plângerii este un loc al durerii și al umilinței, însă și al binecuvântării. Pentru Pavel, acest loc a fost reprezentat de un țepuș în carne, de un lucru de natură să-l facă de disprețuit în slujirea lui față de galateni. Acest țepuș era cu adevărat smeritor, iar el L-a rugat de trei ori pe Domnul să-l îndepărteze. Însă, după ce L-a auzit pe Domnul spunând: „Harul Meu îți este de ajuns“, nu a mai cerut îndepărtarea țepușului, ci mai degrabă a început să găsească plăcere în slăbiciunile sale, pentru ca puterea lui Hristos să rămână asupra lui. Acesta era locul binecuvântării pentru Pavel. Valea plângerii s-a schimbat pentru el într-un loc de nespusă binecuvântare și apropiere de Dumnezeu. Pentru unii dintre noi, această vale poate să însemne pierderea a ceva sau a cuiva drag inimilor noastre, ori zdrobirea voinței noastre, ori ceva de natură să ne umilească; totuși, ea este și un loc al binecuvântării. Dobândim mult mai multă înviorare din lucrurile dureroase, decât din lucrurile plăcute. Valea plângerii este astfel transformată într-un izvor. Despre care lucruri plăcute din viața noastră am putea spune că au devenit un izvor de binecuvântare? Prospețimea și binecuvântarea au venit întotdeauna din lucrurile care ne-au produs durere, care ne-au smerit și care ne-au golit de eul nostru. Acesta este felul în care Dumnezeu ne arată cine este El. Astfel, trecând prin valea plângerii, El o transformă într-un izvor.

În 1 Tesaloniceni 5.18 citim: „Mulțumiți pentru toate“. Cum putem face acest lucru? A putut Pavel să mulțumească pentru țepuș, pentru acel lucru despre care el presupunea că-i va împiedica rodnicia? Câtă vreme privea la acel țepuș în sine, nu putea mulțumi pentru el, însă, când și-a fixat privirea asupra inimii și asupra mâinii care îl rânduise, a putut face acest lucru. Sunt multe lucruri pentru care, în ele însele, nu putem mulțumi: tăierea unei legături dragi inimii sau zdrobirea acelor afecțiuni asupra cărora se concentrează inima noastră. Trebuie să vedem însă dragostea care a rânduit aceste necazuri, precum și mâna care le-a administrat; apoi putem mulțumi pentru ele.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos.

Luca 5.8

Simon Petru – un om păcătos

Cu o ocazie anterioară, Petru și ceilalți apostoli au făcut cunoștință cu Isus din Nazaret. Acum ei urmau să renunțe la meseriile lor și să-L însoțească pe Domnul în călătoriile Sale. Înainte de toate, trebuia ca ei să-și cunoască inimile, mai ales Petru, purtătorul lor de cuvânt. Isus stătea în barca lui Petru. După ce a predicat, El i-a spus: „Depărteaz-o la adânc și coborâți-vă plasele pentru pescuit“. Petru s-a împotrivit; lucrul acesta era de neînțeles, câtă vreme ei petrecuseră toată noaptea la pescuit și nu prinseseră nimic în mijlocul lacului, unde apele ar fi fost cât de cât bune pentru pescuit. Chiar trebuia să se ducă din nou acolo și să arunce plasele? Nu părea foarte promițător.

Cu toate acestea, Petru a făcut ceea ce i-a spus Isus și dintr-odată plasele s-au umplut cu pești. Petru a fost uimit, chiar îngrozit. A trebuit să recunoască puterea lui Isus peste întreaga creație, chiar și asupra peștilor (Psalmul 8.6-9). Această Persoană a Divinității îl cunoștea deplin. Petru a devenit conștient, ca niciodată înainte, că era un om păcătos, lucru care a căpătat contur de atunci în gândurile, cuvintele și faptele sale. El a îngenuncheat, exclamând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos“.

Cu cât cunoști mai mult măreția lui Isus Hristos, cu atât ești mai conștient de propria slăbiciune și păcătoșenie. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu este Răscumpărătorul tuturor celor care cred în El, nu doar pentru a le ierta păcatele, ci și pentru a-i elibera de puterea păcatului. Simon Petru a experimentat aceasta. Acum el a ajuns să-L cunoască mai bine și totodată să se cunoască pe sine. Și L-a urmat pe Isus.

Citirea Bibliei: Estera 2.11-23 · Proverbe 19.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 11.1-15

Autoritatea împăratului Saul se va afirma cu ocazia unei victorii asupra vrăjmaşilor poporului. Aceşti vrăjmaşi sunt bine cunoscuţi: fiii lui Amon. Sub ameninţările lor arogante şi crude, locuitorii Iabesului din Galaad se află într-o situaţie groaznică şi aproape fără ieşire.

Nu-i vedem întorcându-se spre Domnul; din contră, ar voi să facă o alianţă cu vrăjmaşul! Dar, exercitându-Şi îndurarea, Dumnezeu îi va scăpa prin mâna lui Saul. Aceşti locuitori din Iabes ilustrează într-o manieră frapantă teroarea, ocara şi în final robia mizerabilă care-i aşteaptă pe aceia care fac alianţă cu lumea şi cu prinţul ei (vezi Evrei 2.15). Saul, ca învingător, manifestă unele trăsături de caracter frumoase.

Pe lângă zel şi curaj, vedem la el nobleţe, generozitate, clemenţă (v. 13) şi o anumită modestie. Cum era şi corect, el atribuie victoria Domnului. Toate acestea reprezintă un start promiţător! Şi câţi tineri, asemenea lui, n-au avut un început foarte bun! Apoi s‑au poticnit la primul obstacol aşezat în cale ca să le încerce credinţa.

De ce se întâmplă aşa? Simplu, deoarece această credinţă n-a existat niciodată!

ÎNVAȚĂ SĂ ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Dumnezeu a creat ajutorul potrivit pentru tine ca să-ți împlinească nevoile fizice, emoționale… și, da, chiar și unele dintre nevoile spirituale. Adam s-a bucurat de o sănătate perfectă, a avut o slujbă perfectă și a trăit într-un mediu perfect. El avea chiar privilegiul de a se plimba cu Dumnezeu în fiecare zi. Cu toate acestea, el se simțea singur și incomplet.

Așa că Dumnezeu a hotărât: „Nu e bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el!” Să reținem cuvântul „ajutor”: Dmnezeu a vrut ca soția ta să te ajute să crești și să-ți împlinești destinul. Între voi există o legătură fizică, emoțională și spirituală, intimă. Nimeni de pe pământ nu te va cunoașt mai bine decât soția pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Soția ta ar trebui să fie cel mai apropiat prieten, consilier și confident al tău. Iar asta necesită comunicare!

Dar o bună comunicare se bazează pe adresarea întrebărilor corecte și pe ascultarea cu atenție a răspunsurilor. Este nevoie să închizi televizorul, laptopul, iPad-ul și telefonul mobil. Înseamnă să întrebi: „Cu ce te confrunți astăzi?”, apoi să asculți suficient de mult timp pentru ca emoțiile ascunse să iasă la suprafață.

Ascultă până când înțelegi preocupările, sentimentele, temerile, speranțele și visele soțului sau soției tale. Ascultă cu atenție, astfel încât să poți evalua nevoile sale reale – pe care tu ești cel mai în măsură și cel mai bine echipat să le împlinești. Întrebările tale dezvăluie nivelul tău de preocupare, iar răspunsurile pe care le primești pot deveni fundamentul unei căsnicii lungi și fericite.

Este exact ceea ce a avut în vedere Dumnezeu când a spus: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24). Așadar, învață să asculți!

F. B. Hole

25 Februarie 2025

februarie 25, 2025

24 Februarie 2025

februarie 24, 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.24

Noul Testament pe scurt (6) – Romani

Epistola către Romani ne oferă adevărurile care formează temelia creștinismului. În ea, Dumnezeu este prezentat ca Judecător suveran, de o dreptate absolută, descoperind și expunând păcatul întregii omeniri. El nu îngăduie nicio scuză și nu cruță niciun rău, în nicio măsură. Toți oamenii sunt dovediți a fi vinovați înaintea lui Dumnezeu (capitolul 3.19). Totuși, rămânând complet drept, Dumnezeu poate oferi îndreptățire completă de orice vinovăție, fiindcă această îndreptățire este bazată pe „răscumpărarea care este în Hristos Isus“ (versetul 24), Domnul Isus fiind văzut ca mărețul Înlocuitor, care a purtat pedeapsa păcatului prin jertfirea Sa. Prin urmare, oricine crede în El este scăpat de orice acuzație și făcut drept înaintea lui Dumnezeu. Crucea este prezentată, de asemenea, ca fiind cea prin care a fost lucrată eliberarea de puterea păcatului. Adevărul este prezentat în așa fel, încât el să vină în ajutorul celui păcătos exact acolo unde acesta se află, conducându-l apoi, prin intermediul exercițiilor de inimă, afară din robia întunericului, în sfera libertății și a luminii. Picioarele celor credincioși sunt astfel bine întemeiate pe căile dreptății.

În capitolele 9, 10 și 11, planurile și căile lui Dumnezeu cu privire la Israel sunt arătate a fi în acord cu adevărurile revelate în creștinism. Dumnezeu este marele Biruitor, de aceea toți cei care se încred în El sunt binecuvântați.

De la capitolul 12 încolo sunt oferite instrucțiuni cu privire la purtarea practică, purtare bazată pe temelia solidă și eternă a harului care îndreptățește. Epistola către Romani este o carte măreață, de natură să consolideze sufletul și să-l încurajeze în manifestarea oricărei virtuți creștine.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aruncă-ți pâinea pe ape, pentru că după multe zile o vei găsi.

Eclesiastul 11.1

Jim

În anii ‘90, o misiune creștină americană care se ocupa de sudul Asiei a editat în format mare o fotografie frumoasă a unor copii chinezi, însoțită de îndemnul la rugăciune pentru creștinii din China. Acest poster a fost plasat la intrare, în cadrul întâlnirilor de informare misionară din Franța, privind Biserica persecutată. Fotografia surprindea undeva, pe o stradă, într-un oraș din această țară atât de întinsă, aproximativ zece copii dintr-o populație de mai mult de un miliard de locuitori.

Peste ani, Jim, unul dintre membrii misiunii, întors de acum în Statele Unite, făcea deplasări dese dintr-un oraș în altul. Granițele Chinei începuseră să se deschidă, deși creștinii continuau să fie persecutați. Într-o zi, în timp ce conducea mașina, a văzut o tânără chinezoaică făcând autostopul pe marginea drumului. Împins de marea lui iubire pentru China, nu a putut rezista îndemnului de a opri mașina. În timp ce călătoreau, Jim a aflat cu bucurie că tânăra era o creștină care reușise să imigreze în Statele Unite. Încurajat, i-a povestit despre misiunea lui de altădată, al cărei scop fusese ajutorarea creștinilor din China. Pentru a-și întări spusele, Jim a scos din portofel fotografia cu acei copii, făcută la întâmplare cu mulți ani în urmă, fotografia afișului de la campania de rugăciune. Privind fotografia, tânăra a exclamat brusc, întinzând emoționată degetul spre unul dintre copii: „Aceasta sunt eu“. Ce încurajare pentru Jim și pentru toți care i-au purtat în rugăciune! Să ne rugăm pentru credincioșii din țările închise la evanghelie! Dumnezeul nostru „ascultă rugăciunea“ (Psalmul 65.3).

Citirea Bibliei: Estera 1.10-22 · Proverbe 18.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 10.1-12

Samuel îndeplineşte cu credincioşie actul care încheie slujba sa de judecător. El toarnă untdelemnul pe capul lui Saul, pentru a-l unge împărat. Apoi îi arată drumul, întocmai cum sperase tânărul (9.6). Nu mai este nici o problemă cu măgăriţele, pentru că au fost găsite. Dar Saul trebuie să parcurgă acum numeroase etape care-l vor pregăti pentru ocuparea tronului.

Va merge întâi la mormântul Rahelei: Moartea, sfârşitul omului firesc şi al tuturor avantajelor lui, constituie prima lecţie importantă pentru fiecare tânăr credincios. Dar locul mormântului Rahelei era şi cel al naşterii lui Beniamin, seminţie căreia Saul îi aparţinea. Beniamin, „fiul dreptei” tatălui, este o imagine a lui Hristos, în care cel răscumpărat se poate bucura atunci când îl socoteşte mort pe omul cel vechi.

A doua întâlnire, la Betel (casa lui Dumnezeu), ne vorbeşte despre închinare, cea la care tânărul credincios este invitat să ia parte împreună cu cei doi sau trei martori.

În final, în compania profeţilor şi în prezenţa vrăjmaşilor, Saul devine o mărturie oferită prin puterea Duhului Sfânt.

Saul pare că a trecut prin lecţiile acestea fără a învăţa ceva din ele, cum ne va arăta istoria lui în continuare. Aceasta constituie o dovadă că există posibilitatea ca cineva să se afle „între profeţi”, să ia parte la toate binecuvântările lui Dumnezeu, fără să fie cu adevărat unul dintre ei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REZISTENȚA ÎN FAȚA FURTUNII | Fundația S.E.E.R. România

„De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Poate că vă mai amintiți cuvintele cântecelului de la Școala duminicală: „Înțeleptul casa pe stâncă și-a pus… Nebunul casa pe nisip și-a pus…”?!

Cum știm, furtuna a lovit ambele case, dar a rămas în picioare doar casa omului înțelept. Domnul Isus nu a prezentat în această pildă virtuțile înțelepciunii versus ravagiile nebuniei. Adevărul este că toți suntem înțelepți uneori și nebuni alteori. Și El nu a spus că a supraviețuit furtunii casa unui credincios, în timp ce a necredinciosului s-a dărâmat! El nu a vrut să spună nici că a rezistat la furtună casa celui care mergea la biserică, în timp ce casa celui care nu mergea s-a prăbușit.

Ideea Sa a fost mai simplă, și mai profundă, mai convingătoare: când lucrurile au ajuns în cel mai rău punct și suntem puși la zid, când ne îndoim de șansele noastre de supraviețuire, când ne-am consumat ultima picătură de energie și de rezistență, nu înțelepciunea, mântuirea sau frecventarea unei biserici ne ajută să trecem peste furtună. Deși acestea sunt aspecte de o importanță crucială ale vieții creștine, pentru care Îl lăudăm pe Dumnezeu, totuși mulți creștini înțelepți și credincioși se scufundă în furtunile vieții (cum ar fi: o relație abuzivă, un colaps financiar, un soț infidel, pierderea sau boala unui copil, un handicap mental sau fizic etc.).

Domnul Isus nu S-a gândit nici măcar la o pledoarie pentru cunoașterea sporită a Cuvântului Său. Ambii proprietari de case înțelegeau Cuvântul Său, dar simplul fapt de a spune: „Doamne, sunt întru totul de acord cu Tine!” nu te va ajuta să treci peste furtună. Ideea pe care Isus a vrut s-o scoată în evidență aici, este să faci ceea ce Îl auzi pe El spunând! Împlinirea Cuvântului, iată ce te va ajuta să treci prin furtună! Dumnezeu S-a angajat să-Și onoreze Cuvântul, iar ascultarea te aliniază cu acest Cuvânt, și activează puterea Sa în favoarea ta!

Categorie: Domnul Este Aproape

Abonează-te pentru a continua lectura

Abonează-te pentru a continua lectura

Calendar

Ultimele postări

Urmărește-ne