Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 2 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, după ce s-a întărit, i s-a înălțat inima până la cădere și a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, pentru că a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei.

    2 Cronici 26.16


    Lecții din viața lui Ozia (3) – Drepturile mele sau drepturile lui Hristos?

    Este foarte trist să vedem cum Ozia, după ce a ajuns puternic, s-a considerat a fi deasupra rânduielilor instituite de Dumnezeu. El a intrat în templul Domnului pentru a arde tămâie, lucru pe care doar preoții aveau voie să-l facă. Chiar dacă această faptă ar fi fost rodul unui devotament sincer – lucru de care ne îndoim, fiindcă adevăratul devotament se supune rânduielilor lui Dumnezeu, așa cum împăratul David a procedat – era totuși cu totul contrar ordinii stabilite de Dumnezeu. Iar când preoții l-au mustrat pentru fapta lui, el s-a mâniat, și îndată a fost lovit cu lepră, care a izbucnit pe fruntea sa – o imagine a manifestării păcatului.

    Avem o lecție solemnă aici. Trebuie să fim atenți să nu ne așezăm deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să devenim judecători ai Cuvântului, în loc să ascultăm de el și să ne supunem lui. Ozia a crezut că avea dreptul să facă ceea ce făcuse, însă fapta lui a fost o neascultare fățișă față de Dumnezeu.

    Vedem aceeași atitudine nepotrivită în istoria Bisericii, mai ales dacă privim la perioada din urmă a ei, caracterizată de Laodiceea, care înseamnă «drepturile poporului». Avem acolo o descriere a stării prezente a creștinătății (Apocalipsa 3.17). Sunt mulți astăzi care, în loc să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu și să se supună lui, se înalță deasupra lui și susțin că ei sunt cei care hotărăsc dacă să se supună sau nu lui. Unde sunt însă drepturile Domnului Isus Hristos? O astfel de stare este cu adevărat rea – este lepra izbucnită pe frunte.

    Să recunoaștem întotdeauna drepturile Domnului asupra noastră și să facem „orice gând rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5). O astfel de atitudine Îi va aduce cinste Domnului și se va bucura de aprobarea Lui deplină.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu este dragoste.

    Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!

    1 Ioan 4.16; Ieremia 31.3


    Toți ne dorim să avem parte de soare

    Este vară și vreme frumoasă, iar mulți turiști se bucură de soarele strălucitor de vară pe plajă, la mare. În fiecare zi sosesc noi turiști și, în curând, locurile la soare sunt ocupate. În această situație ne-am putea întreba: Va fi suficient soare pentru toată lumea? Nu își vor diminua razele soarelui intensitatea lor, deoarece vin din ce în ce mai mulți oameni la plajă? Din fericire, nu! Soarele încântă și încălzește pe toată lumea. Și, în micul meu colț pe plajă, mi se pare că el strălucește numai pentru mine! Puterea soarelui și a razelor sale este mult prea mare, ca să poată fi epuizată.

    Aceasta mă face să mă gândesc la dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu este dragoste. El este infinit, iar dragostea Lui la fel; și miliarde de oameni beneficiază de ea. Din matematică știm că putem împărți „infinitul” la un număr finit, oricât ar fi de mare, și infinitul rămâne întotdeauna „infinit”. Tot astfel, și noi ne putem bucura de dragostea infinită a lui Dumnezeu; fiecare personal are parte de această dragoste, chiar dacă sunt foarte mulți care beneficiază de ea. Dumnezeu este infinit de mare și El ne iubește pe fiecare în parte și are grijă de noi de parcă am fi unici. Apostolul Pavel scrie: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Da, El m-a iubit și pe mine și S-a dat pentru mine – de parcă aș fi fost singurul om de pe pământ. Să ne deschidem inima și să primim această dragoste minunată!

    Citirea Bibliei: Iosua 8.14-23 · 1 Corinteni 7.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ZIDEȘTI RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)


    Apostolul Pavel scrie: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Ca să poți aplica acest verset în viața ta trebuie să faci și următoarele cinci lucruri:

    1) Să te preocupe viața altora în mod autentic! Biblia ne spune să „ne bucurăm cu cei ce se bucură; și să plângem cu cei ce plâng” (vezi Romani 12:15). Și lucrul acesta este posibil numai când îți faci timp să afli ce se petrece în universul celui de lângă tine.

    2) Fii o persoană jovială! „O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Nu arunca problemele tale asupra celorlalți, au ei destule. Când ești în prezența altora, încurajează-i și adu-i înaintea Domnului în rugăciune.

    3) Ai grijă ce spui, și spune mereu mai puțin decât gândești. Biblia ne spune că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11). Și dacă modul în care vorbești este la fel de important ca ceea ce spui, fii mereu binevoitor și politicos.

    4) Fii o persoană de încredere. Biblia ne avertizează să avem grijă că: „în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… neiubitori de bine…” (2 Timotei 3:1-3), însă tu nu trebuie să împlinești această profeție în viața ta. Când spui că vei face ceva, fă. Caracterul se măsoară prin fapte, nu prin vorbe. Așa că străduiește-te să fii o persoană ale cărei cuvinte au o semnificație.

    5) Fii o persoană motivatoare. Barnaba era cunoscut ca fiind o persoană motivatoare pentru că „îi îndemna pe toţi” (vezi Faptele Apostolilor 11:23). Ai observat vreodată ce se întâmplă când dai un copil în leagăn, pentru prima dată? Este fricos la început, dar dacă-l încurajezi puțin, copilul începe să se avânte și în final se dă singur; a avut nevoie de puțin ajutor ca să pornească… și-apoi, nu-l mai poți opri! O vorbă bună și-un zâmbet pot face minuni. Iov spunea: „Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” (Iov 29:24).

    Pare așa de simplu, nu?! Așadar, pune-le în practica vieții tale!


  • 1 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Având Voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.

    Apocalipsa 3.20


    Avem aici o imagine solemnă a stării din urmă a Bisericii mărturisitoare. Falimentul care a început cu părăsirea dragostei dintâi pentru Hristos se sfârșește aici cu o indiferență completă față de El, până într-acolo încât Biserica nu este deloc atinsă de faptul că El este afară. Ea este surdă la orice apel prin care Hristos caută să-i recâștige inima. Harul care ne-a readus la lumină adevărurile Scripturii cu privire la Hristos și la Adunare este acum atât de abuzat de către creștinii mărturisitori, încât aceștia îl folosesc pentru a se înălța pe ei înșiși și pentru a se făli că sunt bogați și că nu au nevoie de nimic. Ca întotdeauna, trufia celor care se laudă îi orbește cu privire la adevărata lor stare. Ei nu știu că, în ochii Domnului, sunt nenorociți, săraci, orbi și goi. O astfel de stare este cu totul respingătoare pentru Hristos și nu poate sfârși decât cu lepădarea de către El a întregii mărturii creștine.

    Totuși Domnul, în harul Său, îi îndeamnă pe cei care au urechi de auzit să se întoarcă și să găsească în El ceea ce poate rezolva starea lor disperată, ca astfel să poată obține adevărata bogăție, ca rușinea lor să fie acoperită și ochii să le fie deschiși pentru a-L vedea în Hristos pe Acela care nu numai că poate veni în întâmpinarea nevoilor lor, ci care, de asemenea, este plin de farmec.

    Apoi vedem că, în aceste zile întunecate din urmă, există suflete sincere pe care Domnul le iubește. El este la ușa inimii acestora, bătând cu răbdare și căutând un loc în afecțiunile lor. A-I deschide ușa înseamnă cu siguranță că Îi oferim un loc în inimile noastre și că, în felul acesta, ne întoarcem la dragostea dintâi. El va pătrunde în toate încercările și dificultățile noastre și, de cealaltă parte, ne va introduce în lucrurile Lui cerești.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cel care mă găsește, găsește viața.

    Proverbe 8.35


    Sensul vieții

    Unii oameni caută cu disperare sensul vieții. Ei aleargă grăbiți de la un eveniment la altul, se aruncă dintr-o relație în alta, sperând mereu că, la un moment dat, vor reuși să fie pentru totdeauna fericiți și mulțumiți.

    Ralph Barton (1891-1931) este un astfel de exemplu. El a fost unul dintre cei mai renumiți caricaturiști din Statele Unite ale Americii. La vârsta de 40 de ani s-a sinucis. Pe perna sa a lăsat un bilețel cu următoarele rânduri:

    „Am avut puține dificultăți, mulți prieteni, mare succes, multe femei, multe case și am călătorit mult. Acum m-am săturat să vin mereu cu ceva nou, pentru a umple cele 24 de ore din fiecare zi”.

    Viața înseamnă mai mult decât să experimentezi cât mai mult posibil sau să te vezi reușind în toate. Dumnezeu, Creatorul nostru, are un plan pentru fiecare om. Dumnezeu dorește să trăim o viață împlinită și fericită într-o relație personală cu El. Deși ne-am distanțat de Dumnezeu, El dorește să devenim copiii Săi. Dragostea Sa este mai mare decât respingerea sau indiferența noastră.

    Dumnezeu ne întinde mâna Sa împăciuitoare și plină de îndurare prin Fiul Său Isus Hristos:

    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

    Citirea Bibliei: Iosua 8.1-13 · 1 Corinteni 6.12-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUTOR PENTRU CĂSNICIA TA | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1)


    Nimeni nu cunoaște mai multe despre căsnicie decât Dumnezeu. El nu numai că a inventat căsnicia, dar a și pus împreună prima pereche, pe Adam și pe Eva. Și Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” Așadar, să ne întoarcem la Cuvântul Său și să vedem ce fel de ajutor are El de oferit pentru căsnicia ta:

    1) Fii dispus să primești sfaturi. Înțeleptul Solomon a spus: „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbele 13:10). Așa că, înainte ca cearta să ajungă într-un impas și impasul să devină o criză în toată regula, cere sfat de la un prieten sau de la un consilier de încredere. Lucrul acesta cere smerenie, dar beneficiile pe care le poate aduce sunt uriașe.

    2) Comunică și nu tăcea! Chiar dacă uneori lucrurile îți par evidente, nu presupune că soțul (sau soția ta) îți poate citi gândurile. Și nu recurge la „metoda tăcerii”! Spune-i soțului sau soției tale ce te deranjează, chiar dacă asta înseamnă să treci printr-o neînțelegere. Pentru că dacă nu faci asta, înseamnă că nu îți pasă suficient de mult că lucrurile se năruie.

    3) Menține dragostea vie. A zidi o căsnicie puternică înseamnă a te îndrăgosti din nou și din nou – de aceeași persoană! Apostolul Pavel scrie: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Crezi că acest verset este potrivit și-n cazul căsniciei? Eu zic că da! E imposibil să scapi de stresul care apare în căsnicie, dar îl poți controla programând escapade de la sarcinile zilnice. Faceți o plimbare împreună, uitați-vă la un film care vă place amândurora, ieșiți la o cafea, faceți orice lucru care poate reface și menține legătura dintre voi. Și anunțați-i pe copii că vreți să vă faceți timp pentru a fi împreună doar voi doi. Copiii vor învăța să aprecieze lucrul acesta, care îi va ajuta și pe ei să zidească la rândul lor o relație de căsnicie sănătoasă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 3:1-14


    Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

    Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i–a putut încânta până într–acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le–a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Însă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne–a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a–Şi încheia lucrarea”?

    Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra, El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care–l meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!

  • 31 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Robilor, ascultați în toate de stăpânii voștri pământești, slujind nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei care caută să placă oamenilor, ci în simplitate de inimă, temându-vă de Domnul.

    Robii să fie supuși stăpânilor lor, să fie plăcuți în toate, necontrazicând, nefurând, ci arătând toată buna credincioșie, ca în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor.

    Coloseni 3.22; Tit 2.9,10


    Slujitorul este îndemnat să-L privească pe Domnul ca fiind Cel pentru care este împlinită slujba sa, deoarece El va răsplăti fiecărui slujitor fidel. Astfel că o slujbă care părea dezonorantă și smerită este ridicată de la nivelul ei obișnuit la nivelul înalt și binecuvântat al slujirii față de Domnul Hristos.

    Ochiul slujitorului este îndreptat către Domnul, el trebuind să-și amintească, iar acesta este lucrul cel mai important, că Domnul Isus Hristos este Modelul său. El Însuși a devenit Slujitorul perfect, care S-a golit pe Sine Însuși și „a luat chip de rob” (Filipeni 2.7). El „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45). De aceea, slujitorul creștin trebuie să învețe zilnic de la El și să mediteze la caracterul Lui de Slujitor, caracter manifestat în zilele în care El a fost angajat în slujirea zilnică față de Dumnezeu. Într-un mod special, Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Hristos ca Slujitor, iar studierea acesteia va fi de mult interes și profit pentru orice slujitor creștin, pentru că, într-un sens mai larg, toți trebuie să facem această lucrare pentru Domnul și Stăpânul nostru.

    Ascultarea, supunerea și credincioșia sunt calități indispensabile pentru un slujitor bun. Acestea au fost găsite în mod perfect în Hristos, Slujitorul desăvârșit. Slujitorul creștin trebuie să împodobească, prin comportarea și slujirea sa, învățătura lui Dumnezeu, pe care el o mărturisește. Printr-o umblare în credincioșie și printr-o slujire sârguincioasă, el va da în mod practic expresie vizibilă învățăturii Stăpânului său. În acest fel, aceasta va fi mult mai ușor înțeleasă și va vorbi mai puternic decât cel mai elocvent predicator. Astfel că un slujitor credincios Îl poate mărturisi cu eficacitate pe Mântuitorul său, în sfera lui smerită, ca și cel mai elocvent predicator.

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să le deschizi ochii [neamurilor], să se întoarcă de la întuneric la lumină.

    Fapte 26.18


    Deschide-ți ochii!

    Cunoscutul astronom și astrofizician american Carl Sagan a spus odată: „Natura nu are nevoie de designer. Poate că există unul ascuns, care nu vrea să fie dezvăluit”. Cum ajung oamenii inteligenți la o astfel de concluzie eronată? Cum pot trece cu vederea semnătura lui Dumnezeu în creație?

    Ochii acestor oameni sunt închiși din cauza necredinței lor. Ei nu văd că întregul univers mărturisește despre înțelepciunea și puterea unui Dumnezeu Creator.

    „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1).

    „Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la creația lumii” (Romani 1.20).

    Dacă te încrezi în Dumnezeul cel viu și adevărat, ochii ți se deschid și poți vedea măreția Sa minunată în creație și te poți bucura de natura Sa deosebită.

    Dacă afirmi cu sinceritate existența Dumnezeului Creator, ți se deschid ochii și cu privire la starea ta și observi că Îi ești dator lui Dumnezeu să-I dai onoarea cuvenită și ascultarea cerută. Atunci înțelegi că ai nevoie de Isus Hristos ca Salvator, ca să-ți rezolvi problema cu Dumnezeu.

    „Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Citirea Bibliei: Iosua 7.16-26 · 1 Corinteni 6.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXPERIENȚE DE LA „MIEZUL NOPȚII” | Fundația S.E.E.R. România

    „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5)


    Pământul se învârte continuu, ceea ce înseamnă că atunci când este lumină într-o emisferă, în cealaltă este întuneric. În timp ce o persoană experimentează bezna nopții, alta se bucură de zorii dimineții… Și unul și altul trăiesc pe aceeași planetă, dar se află în locuri diferite. Ce putem noi învăța de aici? Că atunci când treci printr-o experiență „la miezul nopții”, dacă mai poți rezista puțin, lucrurile se vor schimba odată cu venirea dimineții, spiritual vorbind. Dumnezeu îți garantează lucrul acesta. La fel cum te-ai rotit în întuneric, te vei roti și când va apărea lumina. Dumnezeu lucrează chiar și în tură de noapte și îți va transforma întunericul în lumină, dacă ai credință în El. Să ne uităm la câteva evenimente semnificative din Biblie care s-au petrecut noaptea. De exemplu, în timp ce Adam dormea, Dumnezeu l-a „operat” și a creat-o pe Eva. La miezul nopții, în timp ce toți ceilalți întemnițați dormeau, apostolul Pavel și Sila cântau laude lui Dumnezeu – și El i-a eliberat.

    Când Petru a fost aruncat în temniță, la miezul nopții, Dumnezeu a trimis un înger ca să-l elibereze. Când Domnul Isus a fost crucificat, pământul a fost acoperit de întuneric, dar în dimineața Paștelui, a venit lumina – pentru totdeauna! Trebuie să te aștepți la anumite experiențe de tip „miezul nopții”, ele sunt normale. Experiențele de la „miezul nopții” pe care le îngăduie Dumnezeu în viața ta sunt căi prin care El te dezvoltă și te face după chipul lui Hristos. Răbdarea este cea care-ți dă dreptul să ieși în lumină, căci ți-ai câștigat acest drept. Acest tip de credință este tenace, puternică și neobosită. Când este pusă la încercare, își apără poziția și declară: „Mi-am pierdut locul de muncă, ipoteca este scadentă, simptomele nu sunt prea optimiste – dar eu cred în continuare în Dumnezeu!” Această credință obține rezultate de fiecare dată!

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 2:11-21


    Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi–a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să–l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11–14). Pentru că însuşi faptul de a–i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei „fac ce pot”, iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, ci prin credinţa în Isus Hristos”. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m–a iubit şi care S–a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos”, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

  • 30 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acum Fiul Omului a fost glorificat și Dumnezeu a fost glorificat în El.

    Ioan 13.31


    Pe când era răstignit, singur în tot universul, lovit de Dumnezeu și lepădat de creație, acolo El L-a slăvit pe Dumnezeu într-un fel cum nu mai fusese slăvit niciodată. El a confirmat acolo că șarpele a mințit atunci când a zis: «Dumnezeu nu spune adevărul; tu nu vei muri». El a dovedit cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu, căci El a murit, da, a trebuit să moară atunci când a purtat păcatele mele. El a arătat cât de drept este Dumnezeu, căci judecata care trebuia să mă atingă pe mine L-a atins pe El. El a confirmat cât de sfânt este Dumnezeu, căci a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. El a dovedit cât de iubitor este Dumnezeu, căci El este dragoste, un Dumnezeu care Îl dă pe singurul Lui Fiu, ca să mântuiască păcătoșii pierduți: „Dumnezeu însă Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

    Toate acestea le-a făcut Domnul Isus la cruce și le-a făcut în momentul în care a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Ne dăm seama că jertfa Lui este mai mult decât ar fi fost necesar pentru păcatele noastre. Ea este mai mult decât era necesar pentru a satisface dreptatea cu privire la păcatele noastre. El L-a slăvit pe Dumnezeu atât de mult, cum nu mai fusese slăvit Dumnezeu niciodată, și nici nu va mai fi. Da, El a luat păcatul – acest lucru îngrozitor pe care Dumnezeu îl urăște așa de mult și prin care Dumnezeu este atât de mult dezonorat – ca prilej să-L slăvească pe Dumnezeu. Dacă n-ar fi existat niciodată păcatul și dacă Domnul Isus nu ar fi înfăptuit lucrarea de la cruce, niciodată nu ar fi ieșit la lumină cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu, cât de drept și de sfânt este Dumnezeu și faptul că El este dragoste. Dacă n-ar fi fost niciodată păcatul, atunci Dumnezeu n-ar fi putut niciodată să-Și arate mărimea dragostei Sale, cum a făcut-o acum, când El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să-i mântuiască pe păcătoși, pe oamenii fără Dumnezeu. Și toate acestea le-a descoperit la cruce Omul Isus Hristos.

    H. L. Heijkoop

     

     


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut „pentru puțin timp mai prejos decât îngerii”, încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.

    Evrei 2.9


    Îl vedem pe Isus

    Textul biblic de astăzi ne îndreaptă privirea mai întâi spre cruce. Acolo, Isus Hristos a fost răstignit și profund umilit. Când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, S-a făcut nimic (Filipeni 2.7). Dar dragostea Lui L-a făcut să coboare și mai jos. După o viață altruistă și smerită, El a luat de bunăvoie ultimul loc, cel de pe cruce. Respins de oameni, El a murit acolo, pentru că a vrut să asculte de Dumnezeu până la sfârșit. Ca Cel curat și fără de păcat, El a simțit în mod deosebit cât de amară este moartea pentru om. Dar a îndurat-o prin harul lui Dumnezeu, pentru a realiza o răscumpărare veșnică. El a murit din dragoste pentru oamenii păcătoși, pentru ca aceștia să poată fi salvați. Cât de recunoscători trebuie să-I fim pentru aceasta!

    Privind spre cer, în Duhul Sfânt, Îl vedem pe Isus Hristos la dreapta lui Dumnezeu. El stă acolo ca Om în locul de onoare, pentru că Dumnezeu L-a înălțat și I-a dat o poziție peste întreaga creație. Ne bucurăm că I s-a acordat această onoare după moartea Sa umilitoare pe cruce.

    În curând, El va apărea în public pentru a domni peste cer și peste pământ. Atunci toți vor trebui să respecte autoritatea Sa. Toată lumea își va da atunci seama că El este așezat peste întregul univers ca Fiu al Omului.

    Noi, cei care credem în El, Îl admirăm deja acum în această demnitate și poziție.

    Citirea Bibliei: Iosua 7.1-15 · 1 Corinteni 5.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PRIMIT DE LA DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)


    S-ar putea ca unii oameni să nu creadă că ești important, însă Dumnezeu așa te consideră. Și părerea Sa este cea care contează cel mai mult. Îți aduci aminte de David? Înainte să devină împărat, a trebuit să doboare două obstacole: primul a fost incapacitatea familiei sale de a-i vedea potențialul. Când profetul Samuel a venit să caute un împărat printre fiii lui Isai, David nici nu a fost pus la socoteală. De ce? Poate pentru că era cel mai tânăr și frații săi păreau mai pregătiți, sau tatăl său a dorit să-l impresioneze pe profet cu fiii lui mai mari. Cel de-al doilea obstacol a fost incapacitatea profetului Samuel de a recunoaște chemarea lui Dumnezeu pentru viața lui David. Când profetul Samuel l-a văzut pe Eliab, fratele cel mai mare, probabil deja ofițer în armata lui Saul, a spus: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” (1 Samuel 16:6). Însă Dumnezeu l-a corectat pe Samuel – și pe noi toți – afirmând următorul principiu: „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7).

    Problema lui David era o problemă foarte comună și-n zilele noastre: mulți nu credem în noi înșine, pentru că nu ni s-au recunoscut meritele și nu am fost stimulați și încurajați de către părinții noștri. Poate ai potențialul de a deveni un mare muzician, dar pentru că nimănui nu i-a păsat suficient ca să te dea când ai fost mic la ore de muzică, ai renunțat. Sau poate ești un muncitor în construcții și ai fost criticat pentru „ideile tale nebunești” de a avea propria afacere, și ai renunțat la visele din tinerețea ta. Dacă este așa, e timpul să te ridici și să-ți revendici potențialul; să începi să te rogi ca Dumnezeu să-ți deschidă ochii și să aducă în viața ta pe cineva care să te valideze și „să înflăcăreze darul lui Dumnezeu, care este în tine”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 2:1-10


    Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. În timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul. Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a–şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17). Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne–o supraapreciem, ci s-o împlinim fără greşeală şi fără să „avem în vedere faţa omului” (v. 6).

    Cartea Fapte confirmă cât de greu le–a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s–a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel le arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

  • 29 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, și având un Mare-Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă sinceră.

    Evrei 10.19-22


    Chestiunea păcatului fiind rezolvată, cel credincios este încurajat să pătrundă în privilegiile care îi aparțin de drept. Legea interzicea în mod strict intrarea în Locul Preasfânt. În sistemul legii, Dumnezeu locuia în întuneric adânc și nimeni nu îndrăznea să se apropie de El. Însă cel credincios din dispensația prezentă este chemat să se apropie cu îndrăzneală și cu încredere deplină în sângele lui Isus, care îi oferă dreptul de a sta în imediata prezență a lui Dumnezeu.

    Calea către Locul Preasfânt este deopotrivă „nouă”, ca fiind deschisă prin moartea lui Hristos, și „vie”, ca fiind vitală și eternă. Mai mult, El Însuși a consacrat-o. Nicio slujbă de consacrare nu este lăsată vreodată în seama omului. Perdeaua, care separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt, este aici arătată a fi „trupul Său”. Umanitatea Lui perfectă a fost o barieră absolută pentru intrarea omului în prezența lui Dumnezeu, fiindcă, prin umanitatea binecuvântată a lui Hristos, Dumnezeu a demonstrat că doar perfecțiunea Îl poate satisface. Moartea lui Hristos – ruperea perdelei de sus până jos – este lucrarea minunată care deschide calea către prezența lui Dumnezeu pentru noi.

    El este de asemenea Mare-Preot peste casa lui Dumnezeu, Unul a cărui mijlocire este perfectă; și, datorită Lui, credinciosul este binevenit în prezența lui Dumnezeu. Este adevărat că suntem chemați să ne apropiem, însă trebuie s-o facem cu o inimă sinceră. Cum am putea să fim nesinceri în legătura noastră cu acele lucruri în care adevărul și dragostea perfectă a lui Dumnezeu au fost manifestate într-un mod atât de clar? Ne apropiem de asemenea cu o deplină siguranță a credinței. Aceasta trebuie să fie atitudinea noastră atunci când ne apropiem – nu cu o familiaritate lipsită de respect, însă nici cu spaimă sau cu groază, ci cu o credință sfântă, plină de îndrăzneală, de liniște și de respect.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi.

    2 Corinteni 4.16


    Greutățile și bucuriile bătrâneții

    Domnul Seiler are optzeci de ani. El a experimentat realitatea versetului de astăzi. Întrebându-l cum îi merge, el mi-a spus: „Puterile scad din ce în ce mai mult, singurătatea crește, dar Domnul Isus nu mă părăsește”. Aceste cuvinte descriu greutățile bătrâneții, dar și mângâierea pe care o dă Isus Hristos.

    Este dificil când nu mai auzi la fel de bine ca înainte și când mișcările devin mai greoaie. De asemenea, nu mai poți participa la toate activitățile, te simți adesea exclus și depinzi de ajutorul altora. Într-o astfel de situație simți cu adevărat caracterul trecător al vieții. Prietenii mor și te simți singur. Mulți oameni, când ajung în această situație, se mâhnesc și vor să se răzvrătească. A îmbătrâni este o artă care trebuie învățată.

    Pentru un om credincios nu trebuie să fie așa; chiar și la bătrânețe, Domnul este în fiecare zi aproape de noi. Zilele triste se pot însenina de perspectiva gloriei veșnice. Atunci, bătrânețea devine un moment de binecuvântare și inimile noastre se detașează tot mai mult de cele pământești.

    La fel este și cu domnul Seiler. Odinioară era o persoană influentă și se bucura de o reputație excelentă. Acum nu mai are nevoie de toate acestea. Este recunoscător pentru fiecare mână de ajutor. Omul său exterior este firav, dar omul său interior se reînnoiește zilnic prin relația intimă cu Domnul său ceresc și deci nu este o povară pentru alții nici la bătrânețe – dimpotrivă!

    Citirea Bibliei: Iosua 6.15-27 · 1 Corinteni 4.11-21


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA GEORGE MULLER | Fundația S.E.E.R. România

    „Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.” (Psalmul 119:47)


    George Müller a fost un creștin evanghelic cu o credință extraordinară, și director al orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia. El a salvat mii de copii orfani din Anglia. Uneori, când se strângeau la masă să mănânce, nu era nimic de mâncare – așa că doar se rugau și Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru o purtare de grijă supranaturală… Și nu o dată, doar ce spuneau „Amin”, și apărea la ușă un brutar aducându-le pâine, un negustor cu legume sau un fermier cu lapte. Iată o consemnare din jurnalul său, din data de 9 mai 1841: „Am văzut mai limpede ca niciodată că prima mare activitate pe care trebuie s-o fac zilnic, nu este cât de mult să-L slujesc pe Domnul, ci cum să-mi hrănesc omul lăuntric. Pot să caut să prezint adevărul celor neconvertiți, pot căuta mult și bine să-i ajut pe credincioși – dar dacă nu sunt fericit în Domnul, nu sunt hrănit și întărit în omul meu lăuntric zi de zi, toate lucrările acestea probabil că nu sunt făcute cu un duh potrivit! Înainte, obiceiul meu era să mă dăruiesc rugăciunii dimineața, după ce mă îmbrăcam… Acum, am văzut că cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac este să mă consacru citirii Cuvântului lui Dumnezeu și meditației, ca astfel inima mea să fie mângâiată, încurajată, avertizată, condamnată, instruită; și ca, prin Cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce meditez la el, inima mea să fie adusă într-o părtășie reală cu Domnul!”

    Timp de peste 40 de ani, George Müller a umblat în puterea lui Dumnezeu și a văzut minuni. Care a fost secretul său? Și-a făcut timp în fiecare zi să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie și „secretul” tău ca să vezi minuni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 1:11-24


    Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu l-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într‑un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

    Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură” (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere” în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

  • 28 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Ozia avea o oștire de luptători … ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oștirea, scuturi mici și sulițe și coifuri și platoșe și arcuri și praștii de pietre.

    2 Cronici 26.11,13,14


    Lecții din viața lui Ozia (2) – Soldați bine echipați

    Ozia era pregătit pentru a-și înfrunta vrăjmașii – armata sa era bine echipată și gata de a-l ajuta pe împărat în orice clipă. Din momentul în care credem în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare împlinită pentru noi, suntem introduși în bătălia împotriva cărnii care este în noi, împotriva sistemului de lucruri care ne înconjoară și care-L respinge pe Dumnezeu și împotriva diavolului care, mai înainte, a fost tatăl nostru spiritual (Ioan 8.44). Suntem însă chemați de asemenea să dăm mărturie pentru Domnul Isus: „Fiți întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranța care este în voi” (1 Petru 3.15). Totodată, trebuie să cunoaștem fiecare adevărul și să contribuim la propagarea lui: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine” (2 Timotei 1.13). În vederea tuturor acestor lucruri trebuie să fim preocupați de Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim complet echipați, după cum citim în Efeseni 6.11: „Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului”!

    În această privință este interesant să remarcăm paralela dintre pasajul din Efeseni 6 și cel privitor la echipamentul pregătit de Ozia pentru întreaga sa armată. În Efeseni 6.14-18 citim despre scutul credinței, despre sabia Duhului, despre coiful mântuirii și despre platoșa dreptății. La oștirea lui Ozia găsim: sulițe, arcuri, praștii, scuturi, coifuri și platoșe.

    Suntem noi pe deplin echipați, după modelul ostașilor din armata lui Ozia? Întreaga armură este la dispoziția oricărui credincios, însă trebuie să o îmbrăcăm: credința și încrederea totală în Dumnezeu; savurarea unei mântuiri depline și complete; dreptatea practică în toate relațiile noastre; preocuparea și familiarizarea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă simțim că ne lipsește vreo piesă a armurii, să nu pregetăm să stăm înaintea Domnului pentru a ne-o însuși, ca să fim gata în orice moment de a ajuta „pe împărat împotriva vrăjmașului” (2 Cronici 26.13).

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am vorbit … și n-ați ascultat.

    Ieremia 7.13


    A te preface că nu auzi

    Ploua, iar bicicleta fiului de 15 ani se afla în grădină. Tatăl îi ceruse să ducă bicicleta în garaj. Dar, când a venit acasă seara, a trebuit să constate că bicicleta era tot în grădină.

    Un director de departament a discutat cu un angajat, spunându-i că era foarte urgent ce îi încredințase să facă. Angajatul a încuviințat, dar a doua zi lucrarea nici nu era începută.

    Au acționat greșit fiul și angajatul? Da, desigur, pentru că atât tatăl, cât și directorul de departament au o poziție de responsabilitate, care implică o anumită autoritate. Faptul că aceștia dau ordine nu înseamnă că reduc valoarea persoanelor cărora li se adresează, ci că acționează conform responsabilității pe care o au. – Dar nu este restricționată libertatea fiului sau a angajatului dacă trebuie să îndeplinească ordinele? Într-un anumit sens, da. Însă niciun copil nu poate crește sănătos fără îndrumări binevoitoare și corecte; nicio firmă nu poate funcționa fără o conducere adecvată.

    Dumnezeu Creatorul dorește să ne învețe pe toți oamenii, creaturile Sale, spre binele nostru. Suntem responsabili să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu. El ne vorbește cu autoritate, dar și cu dragoste. Astăzi ne spune să ne pocăim și să ne întoarcem la El: „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

    Care este răspunsul nostru? Ne prefacem că nu auzim? Sau, prin harul Lui, facem parte dintre aceia care au încredere în El, în înțelepciunea și în dragostea Lui?

    Citirea Bibliei: Iosua 6.1-14 · 1 Corinteni 4.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI OBICEIURILE RELE | Fundația S.E.E.R. România

    „Când Domnul… ți le va da în mâini… să le nimiceşti cu desăvârşire…” (Deuteronomul 7:2)


    Autorul american Henry Van Dyke a spus: „Câtă vreme obiceiurile și rutina îți dictează tiparul de viață, nu vor ieși la iveală noi dimensiuni ale sufletului!” Obiceiurile sunt ca aparatele; ele creează constant același produs. Ele nu pot face altceva, ele sunt menite să producă un același rezultat specific. Schimbarea necesită comportamente noi, idei și relații noi, și disponibilitatea de a te lupta cu modurile vechi de gândire. Și asta necesită o relație puternică cu Dumnezeu!

    Când poporul Israel a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus „să-i nimicească cu desăvârșire” pe dușmani, altfel aceștia vor trăi și în cele din urmă îi vor distruge. Așadar, când Dumnezeu îți spune că a sosit timpul să declari război vechilor obiceiuri, nu spune: „Toți fac așa” sau „Nu e mare lucru”! Orice lucru care te ține rob și te împiedică să te bucuri de libertatea pe care a cumpărat-o Isus pentru tine la Calvar, e un lucru foarte grav! În loc să fii îndărătnic și să cauți scuze, mai bine roagă-te: „Doamne, arată-mi rădăcina acestei probleme și cum s-o rezolv. Sunt gata pentru schimbări pozitive în viața mea astăzi.”

    Ai observat că de fiecare dată când ai avut o experiență cu Dumnezeu pe „munte”, Satan te-a așteptat la poale, ca să-ți testeze credința? După experiența lor pe muntele „schimbării la față”, ucenicii Domnului Isus au fost abordați de un om al cărui fiu era prins într-un cerc al autodistrugerii și care „de multe ori cădea în foc, şi de multe ori cădea în apă” (vezi Matei 17:15), iar ucenicii n-au trecut testul credinței. De fiecare dată când cazi iar în aceeași capcană, când faci aceleași greșeli, când te arunci în aceleași relații și te lași prins de aceleași obiceiuri – este timpul să aduci problema ta înaintea lui Hristos și să-L rogi să te ajute. El o va face!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 1:1-10


    Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină ~ în fond pentru a-şi justifica necredinţa ~ că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos” S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).

    Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).

  • 27 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, preaiubiților, așteptând acestea, străduiți-vă să fiți găsiți de El în pace, fără pată și fără vină.

    2 Petru 3.14


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (3) – „Străduiți-vă”

    Primele două îndemnuri ale lui Petru către cei „preaiubiți” sunt în legătură cu venirea Domnului; cei preaiubiți sunt îndemnați să cunoască bine și să nu uite adevărul despre această venire, fiindcă aveau să apară mulți batjocoritori în zilele din urmă. Cei preaiubiți nu trebuiau să fie în necunoștință de acest lucru: Dumnezeu nu socotește timpul așa cum o facem noi, iar orice aparentă întârziere a venirii lui Hristos este de fapt o dovadă a harului lui Dumnezeu.

    În versetul de astăzi, îndemnul către cei „preaiubiți” este tot în relație cu venirea lui Hristos: este nevoie de străduință în evlavie, în lumina evenimentelor legate de „ziua Domnului”. Ei sunt îndemnați să se străduiască, fiindcă tot ceea ce vedem în jurul nostru, în creația prezentă, se va „descompune” și vor lua ființă „un cer nou și un pământ nou” (conform cu Apocalipsa 21.1). Aceasta este o puternică motivație pentru noi de a fi „găsiți de El în pace, fără pată și fără vină”. Văzând că totul aici se va descompune și că se va topi „arzând cu căldură”, ar fi cu totul inconsecvent ca cei „preaiubiți” să se încurce cu planurile, cu obiectivele și cu plăcerile acestei lumi; mai degrabă ar trebui să se păstreze pe ei înșiși „fără pată” (Iacov 1.27; Iuda 23).

    Biblia este foarte clară cu privire la acest lucru: „lumea trece” (1 Corinteni 7.31; 1 Ioan 2.16). Preaiubiților, „ce fel de oameni trebuie să fiți voi, în purtare sfântă și evlavie”!

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ți inima ca apa înaintea Domnului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi.

    Plângerile lui Ieremia 2.19


    Mă rog pentru tine până te întorci

    Cu toate că mama l-a rugat insistent, băiatul a plecat seara pentru a se întâlni cu prietenii săi. El se gândea: „Trebuie să mă distrez puțin. Părinții nu înțeleg acest lucru. Până la urmă, numai o dată ai douăzeci de ani”. Ieșind, a auzit-o pe mama spunând: „Mă rog pentru tine până te întorci”.

    În acea seară, toată distracția i s-a părut plictisitoare. Pur și simplu nu mai avea chef, așa că, în cele din urmă, a decis să plece acasă. În dormitorul mamei sale era încă lumină. L-a mirat aceasta și a pășit în cameră. Mama lui se afla în fața patului pe genunchi, cu capul căzut pe pătură. S-a apropiat mai mult. Dar ce era cu mama? – Ea era moartă!

    Aceasta a fost o lovitură îngrozitoare pentru băiat. Acum avea pe conștiință moartea mamei.

    Acea noapte a lăsat urme în viața lui. Simțea că Dumnezeu îi vorbea prin acel incident. El văzuse exemplul mamei sale și îi auzise de multe ori sfatul. Acum dorea să-l urmeze. În necazul lui s-a îndreptat spre Dumnezeu. Și-a recunoscut păcatele și a găsit iertarea prin credința în lucrarea de ispășire a Domnului Isus.

    Dumnezeu i-a dat o viață lungă și el a fost o mărturie vie despre felul cum îl salvează Dumnezeu pe cel ce se întoarce la El și își mărturisește păcatele în fața Lui – el făcuse aceasta în împrejurări tragice.

    Citirea Bibliei: Iosua 5.1-15 · 1 Corinteni 3.11-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRĂNEȘTE-ȚI CREDINȚA ZILNIC! | Fundația S.E.E.R. România

    „Potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)


    Este ușor să cazi pradă gândurilor negative și fricilor legate de felul în care se vor rezolva lucrurile, bazându-te pe experiențele din trecut. Domnul Isus a evidențiat faptul că noi trăim într-o generație a „lipsei de credință” (Matei 17:17). Iar asta înseamnă că ar trebui să ne luptăm constant cu atitudinea scepticului; portretizată de cultură, de mass-media, de sistemul educațional, de locul de muncă – și uneori de propriii noștri prieteni. Dacă nu conștientizăm lucrul acesta, putem ajunge la epuizare, prin faptul că ni se diluează credința.

    De aceea, trebuie să ne hrănim zilnic credința prin Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta” (Matei 17:20). Să reținem că Domnul Isus nu se referă la un „munte” cu care ne-am confruntat cu ani în urmă. Nu, ci El a spus: „ați zice muntelui acestuia…” El dorește să punem în practică credința astăzi! El a spus: „dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar… nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17:20). Sămânța de muștar este atât de mică, încât ți se poate bloca între dinți. Însă Domnul Isus a spus că deși „grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele”, ea devine un copac mare în care își fac cuib păsările (vezi Matei 13:32).

    S-ar putea să spui: „Eu nu am credință deloc!” Ba da, ai. Apostolul Pavel spune: „Potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Când aceasta este activată, se întâmplă minuni! Chiar dacă ți-a mai rămas doar o fărâmă de credință, ai ceea ce îți trebuie ca să ieși la liman. Însă credința funcționează numai când devine limba pe care o vorbești și atitudinea pe care o întreții. Dușmanul nu dorește să știi lucrul acesta, pentru că atunci nu doar că te vei gândi la ce se întâmplă, ci vei începe să te gândești la ceea ce se poate întâmpla, la ce este posibil! Așa că, hrănește-ți zilnic credința!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 3:13-18; 4:1-6


    Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită” (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana. Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?

    Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui fără remediu, afundându‑se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta? Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de‑al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.

  • 26 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și David a dorit și a zis: „O, de mi-ar da cineva de băut apă din fântâna care este la poarta din Betleem!”.

    2 Samuel 23.15


    Cât de puțin își imaginau acești trei viteji că fapta lor de dragoste și de devotament avea să fie înscrisă pe paginile eterne, inspirate, pentru a fi citită de milioane de oameni! Ei nu s-au gândit la așa ceva. Inimile lor erau concentrate asupra lui David și ei nu și-au iubit viața, ci și-au riscat-o, pentru a-l mulțumi pe el și pentru a-i înviora duhul. Dacă ar fi acționat cu scopul de a-și face un nume sau de a obține o poziție, fapta lor ar fi fost lipsită de întregul ei farmec și ar fi meritat, de bună seamă, să fie disprețuită și dată uitării. Însă lucrurile n-au stat așa; ei îl iubeau pe David. Aceasta a fost motivația acțiunii lor. Ei au dovedit astfel că el era mai prețios pentru inimile lor decât viața lor însăși. Au dat uitării totul și s-au lăsat purtați de dorința de a-i sluji lui David, iar mireasma jertfei lor s-a ridicat către tronul lui Dumnezeu, în timp ce relatarea faptei lor va străluci la fel de veșnic precum paginile inspirate pe care a fost înscrisă.

    Cât de mult tânjim și noi după o asemenea atitudine față de Adevăratul David, în zilele lepădării Sale! Avem nevoie de un devotament mai înfocat și de un sacrificiu de sine mai intens, ca roade ale dragostei constrângătoare a lui Hristos. Nu este vorba aici despre răsplătiri, nici despre cununi, nici despre poziții în Împărăție, deși credem cu toată tăria în învățătura despre răsplătire. Însă, dacă facem din răsplătire scopul nostru, greșim. Totuși credem că orice slujire adevărată, oricât de nesemnificativă ar fi, va fi răsplătită în ziua gloriei lui Hristos și că fiecare slujitor își va avea locul în Împărăție potrivit cu măsura devotamentului pe care l-a manifestat aici, pe pământ. Mărturisim că dorim cu înflăcărare să vedem tot mai sus standardul devotamentului în mijlocul nostru, iar acest lucru poate fi realizat doar printr-o tot mai mare consacrare a inimilor noastre față de Hristos. Fie ca El să devină tot mai drag sufletelor noastre!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani … Veniți și cumpărați … fără bani și fără plată!

    Isaia 55.1


    Fără bani!

    Cardinalul Stritch a murit la Roma pe 27 mai 1958. El donase bisericii 33.000 de dolari. Din această sumă, 1.000 de dolari erau destinați pentru citirea unor liturghii pentru sufletul său. Restul urma să ajungă la episcopul de Chicago. Deși Stritch a fost un bărbat cu funcție de conducere în biserica sa, a crezut că trebuie să dea 1.000 de dolari pentru pacea sufletului său. Nu stă oare, în spatele acestei păreri, lipsă de speranță? Ce trebuie și ce poate face unul care este sărac și care nu poate dona bisericii bani pentru asigurarea păcii sufletului său?

    Pacea veșnică nu poate fi cumpărată cu bani, nici nu poate fi moștenită.

    Dumnezeu dăruiește această pace fiecărui om care, cu părere de rău, cu sinceritate și cu căință cu privire la păcatele sale, vine la Salvatorul Isus Hristos, recunoaște în fața Lui vina sa și acceptă harul Său. Fără plată! Mântuitorul ne spune: „Cine aude Cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Nu prin fapte, ci doar prin credința simplă în Salvatorul!

    Astăzi poți primi gratuit această pace și siguranța mântuirii veșnice. Ți se pare prea ieftin? Ce I-ai putea oferi lui Dumnezeu ca preț de răscumpărare pentru sufletul tău? În Psalmul 49.7 citim: „Dar niciunul nu poate … să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși”.

    Citirea Bibliei: Iosua 4.9-24 · 1 Corinteni 3.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ SĂ DAI ZECIUIALĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Aduceți… toate zeciuielile… puneţi-Mă astfel la încercare… și voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10)


    Ai grijă să nu creezi un sentiment al îndreptățirii, crezând că banii sunt ceva ce ai câștigat tu singur. De fiecare dată când te lupți să Îi dai lui Dumnezeu ceea ce Îi aparține de drept (potrivit Sfintei Scripturi), o faci pentru că ești mai legat de dar, decât de Cel care ți l-a dăruit. Dacă nu ai încercat niciodată să dai zeciuială, citește din nou cu atenție, acest verset din Biblie: „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10).

    Un pastor a primit această scrisoare de la o familie din biserica sa: „Eram în urmă cu chiria și cu ratele la mașină. Aveam datorii de aproximativ 40.000 de dolari, nu aveam mâncare în frigider și tocmai înființasem o firmă de construcții. Așadar, când ne-ați provocat să dăm zeciuială ca parte a angajamentului nostru de creștini, ne-am gândit: „Cum putem să dăruim, când nu avem?” Cu toate acestea, ne-am hotărât să-L onorăm pe Dumnezeu dându-I 10% din salariile noastre. Chiar în prima săptămână am cunoscut un contractor care ne-a cerut să construim o casă, și apoi altele, și altele… Așa că nu ne-am mai pus întrebarea cum o să ne împlinim angajamentul față de Dumnezeu; de fapt, am mărit dărnicia noastră! Și dacă povestea s-ar termina aici, tot ar fi una fericită. Dar noi nu-L putem depăși pe Dumnezeu în dărnicie! Printr-o serie de evenimente orchestrate de Dumnezeu, noi am trecut de la statutul de chiriași la cel de proprietari imobiliari. Astăzi ne bucurăm de binecuvântare financiară.

    Și chiar dacă această mărturie vorbește despre încrederea noastră în Dumnezeu, când reflectăm la ea, nu reușim să găsim un răspuns la întrebarea: „Care a fost până la urmă sacrificiul nostru?!” Așadar, încearcă și tu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 3:1-12


    Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui Ioan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10). Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei.

    Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi Îl vedem în versetul 2 pe Domnul cum Îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr‑o lucrare de topire şi de purificare (v. 2, 3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor. Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi! El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi Îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18).

    Care pot fi sentimentele Domnului, frustrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui? „Puneţi-Mă la încercare (v. 10), spune El poporului Său. Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Îi dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

  • 25 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință, ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu, ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atât timp cât se spune „Astăzi!”, ca niciunul dintre voi să nu fie împietrit prin înșelăciunea păcatului.

    Evrei 3.12,13


    Atâta timp cât chemarea harului continua și spunea „Astăzi”, ei trebuia să se îndemne unii pe alții, ca nu cumva necredința să se strecoare în inimile lor, prin înșelăciunea păcatului. În felul acesta, Dumnezeul cel viu ar fi fost uitat. Vorbim acum despre responsabilitatea lor, fără să ne referim la credincioșia lui Dumnezeu care, desigur, nu va îngădui ca vreunul dintre ai Săi să piară, ci avem în vedere pericolele practice care ne-ar putea depărta de Dumnezeu; iar această îndepărtare ar fi pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar interveni, lucrând în viața pe care El ne-a dat-o și care nu va pieri.

    Păcatul ne desparte de Dumnezeu în gândurile noastre; nu mai avem aceeași gândire nici cu privire la dragostea Lui, nici cu privire la puterea Lui sau la interesul pe care El ni-l arată. Încrederea este pierdută, nădejdea slăbește și valoarea lucrurilor care nu se văd scade, în timp ce valoarea lucrurilor care se văd crește în aceeași proporție. Conștiința devine rea, iar părtășia cu Dumnezeu se întrerupe. Calea devine grea și anevoioasă, iar voința se arată a fi împotriva Lui. Nu mai trăim prin credință, lucrurile vizibile intervin între noi și Dumnezeu și astfel ele pun stăpânire pe inimă. Acolo însă unde este viață, Dumnezeu atenționează prin Duhul Sfânt (așa cum face în această epistolă), pedepsește și corectează. Unde însă este doar o influență exterioară, o credință lipsită de viață și o conștiință care nu a fost atinsă, urmările pot fi fatale.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru ce este dată lumină celui care suferă și viață celor amărâți la suflet?

    Căci Tu ai fost … o fortăreață pentru cel nenorocit, … un adăpost împotriva furtunii.

    Iov 3.20; Isaia 25.4


    Pentru ce este dată lumină celui care suferă?

    Poate v-ați întrebat: Pentru ce există atâta suferință? Și de ce sunt afectați și copiii? – Aș vrea să vă împărtășesc o experiență pe care nu o voi uita niciodată:

    Într-un weekend a trebuit să am grijă de Leon, un băiat cu un handicap grav. Mai exact, Leon avea probleme cu respirația. A fost o zi grea pentru mine. Seara a venit o tânără asistentă medicală. Tratamentul ei a fost foarte stresant pentru Leon – și pentru asistentă de asemenea. În timp ce ieșea, m-a întrebat: „Merită să trăiești și să suferi atât de mult?”. Pe moment n-am știut ce să răspund, dar apoi m-am gândit la zâmbetul prietenos al lui Leon și i-am spus liniștit: „Ar trebui să-l întrebați pe el”. Asistenta medicală a plecat și m-a lăsat pe gânduri.

    Toți cei care au grijă de Leon îl îndrăgesc imediat. Când suntem cu el, trebuie să lăsăm deoparte orice egoism și toate întrebările intelectuale. Leon este un băiat luptător și adesea pare neliniștit, dar este întotdeauna prietenos și iubitor. Cântăm uneori împreună! Atunci se uită la cer și ne arată astfel unde sunt îndreptate așteptările sale. Când ne gândim la toate acestea, ne supunem în liniște voii lui Dumnezeu.

    Merită deci să trăiești și să suferi atât de mult? Cred că da! Pentru că în toate suferințele și greutățile suntem purtați de Dumnezeul dragostei și al speranței.

    Citirea Bibliei: Iosua 3.14-4.8 · 1 Corinteni 2.6-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ TRĂIEȘTI ÎNȚELEPT ȘI FRUMOS | Fundația S.E.E.R. România

    „La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.” (Iov 12:12)


    O femeie în vârstă a spus: „Unul dintre beneficiile pe care îl ai când ai trăit atât de mult este că poți împărtăși ceea ce ai învățat. Așa că, vă rog să-mi faceți bucuria de a-mi permite să vă împărtășesc trei secrete care vă pot îmbunătăți viața.” Și ne-a oferit aceste sfaturi extraordinare:

    1) „Timpul este prețios; nu-l irosi. După ce soțul meu a murit, am stat la niște prieteni. Într-o seară, au început să se certe și în cele din urmă nu și-au mai vorbit unul altuia. Eu știu că certurile se întâmplă… și eu cu soțul meu am avut câteva certuri de pomină. În acel moment, am înțeles mai bine ca niciodată că timpul pe care îl avem împreună este prețios. Nu-l irosi cu ciondăneli din cauza unor lucruri care nu vor mai conta, când cel drag al tău va fi murit. Fă tot ce poți să trăiești în armonie cu soțul sau soția ta, și manifestă-ți dragostea.

    De ce? Pentru că indiferent cât timp aveți împreună, niciodată nu e destul!

    2) Voi creați amintiri; faceți-le să fie frumoase. Privind în urmă, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru atâtea clipe de neuitat. În ziua în care soțul meu a murit, ne-am sărutat (așa cum făceam mereu la plecare) la amiază. La 17.30 după-amiaza, a murit. Am fost mereu bucuroasă pentru acel ultim sărut. Așadar, creează amintiri – nu regrete!

    3) Nu contează ce se întâmplă, contează felul în care reacționezi. Fiecare zi aduce noi provocări care îți vor testa dragostea și hotărârea. Tu ai puterea prin Hristos de a face ca fiecare încercare să devină o ocazie de a crește. Viața este plină de evenimente aparent neplăcute. Încearcă să le gestionezi în așa fel încât atunci când îmbătrânești, să poți privi în urmă și să spui: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru acea experiență; m-a ajutat să cresc!” Așa poți trăi înțelept și frumos!”

    Așadar, ia și tu aminte la aceste sfaturi și aplică-le în viața ta – vei constata că merită!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 2:1-17


    Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său ~ iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.

    Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui” (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei: El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s-au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire” (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească” (v. 8, 9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui” (v. 6); ei Îl oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).

    „Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie”, repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s-a înregistrat acolo. Să veghem să nu-l ocupăm decât cu lucrurile adevărate, „curate, vrednice de iubit, vorbite de bine” (Filipeni 4.8).

  • 24 Iulie 2023

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Avram era de nouăzeci și nouă de ani; și Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feței Mele și fii integru. Și voi încheia legământul Meu între Mine și tine și te voi înmulți foarte mult”.

    Geneza 17.1,2


    Dumnezeu îi promisese lui Avram că propriul său copil avea să-i fie moștenitor, iar el Îl crezuse (Geneza 15.4,6). Însă el și Sarai, soția sa, erau înaintați în vârstă, iar timpul trecea, așa că au hotărât să ia această chestiune în mâinile lor. Sarai i-a propus să aibă un copil cu roaba ei, iar Avram a consimțit (Geneza 16.2-4). Copilul conceput de Agar era cu adevărat fiul lui Avram, însă acesta îl obținuse într-un fel nepotrivit. Totul s-a dovedit un dezastru – Ismael a fost o sursă de probleme, chiar înainte de a se naște (Geneza 16.5,6).

    Fără îndoială că Avram a simțit adânc efectele greșelii sale, însă în capitolul următor vedem că el avea un Dumnezeu credincios. Păcatul își are consecințele sale nefaste, însă Dumnezeu lucrează pentru împlinirea planurilor Sale și pentru binecuvântarea slujitorului Său care a falimentat. Mulți dintre noi am fost nevoiți să învățăm o astfel de lecție amară și să creștem spiritual prin ea. A trebuit să mai treacă paisprezece ani până ca Sara să-l nască pe Isaac, iar Scriptura spune despre Avraam că, „nefiind slab în credință, nu s-a uitat la propriul său trup, aproape mort, având cam o sută de ani, și nici la pântecele mort al Sarei, și nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dându-I glorie lui Dumnezeu și fiind deplin convins că ceea ce a promis El poate să și facă” (Romani 4.19-21; vedeți și Geneza 17.16). Apostolul Pavel folosește credința lui Avraam ca model pentru credința noastră în Domnul Isus (Romani 4.22-25).

    Dumnezeu nu-Și abandonează niciodată planurile, și nici pe cei ai Săi. Dacă ne încredem în Domnul Isus, ne putem sprijini pe El chiar și atunci când am comis o greșeală. El dorește să ne binecuvânteze din plin, încă din această viață, și ne spune: „Umblă înaintea feței Mele și fii integru”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne mărturisim slăbiciunea și eșecul și trebuie să fim dependenți și ascultători de El. Pe măsură ce facem acest lucru, realizăm că toate promisiunile Lui în Hristos sunt „da” și „amin”, pentru „gloria lui Dumnezeu prin noi” (2 Corinteni 1.20).

    S. Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură.

    Ieremia 17.7,8


    Izvorul vieții

    A fost o perioadă de caniculă, iar pomii din grădină au devenit o priveliște deplorabilă. Dar câțiva metri mai departe, într-o zonă puțin mai joasă, este o salcie puternică și verde, care se pare că nu a avut de suferit de pe urma secetei. Care este secretul ei? Se află în apropierea unui filon de apă subterană, din care rădăcinile sale extrag apă din abundență. Ca urmare, acest copac este plin de viață.

    Știm cu toții că fără apă nu există viață, dar poate nu ne gândim că există și o sete a sufletului. În noi există o dorință profundă după pace și fericire adevărată în lumea noastră aridă.

    Tuturor celor care simt în inima lor această dorință profundă, pe care nimic de pe pământ nu o poate satisface cu adevărat, Isus Hristos le adresează o invitație prietenoasă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (Ioan 7.37).

    Fără această apă a vieții nu există fericire veșnică și de durată. Biblia ne arată cum putem obține această „apă”: Isus Hristos Și-a dat viața pe crucea de la Golgota, ca noi să putem lua de la El apa vieții veșnice: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete” (Ioan 4.14).

    Toți oamenii sunt invitați să-și potolească setea la acest izvor spiritual. El este foarte aproape de fiecare dintre noi. Gratuit și inepuizabil!

    Citirea Bibliei: Iosua 3.1-13 · 1 Corinteni 2.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UMBLAREA PRIN CREDINȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi… suntem plini de încredere… pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:6-7)


    Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Viața ne va livra mereu probleme care ne vor pune la încercare credința. De unde știi ce greutate poate susține un pod? Testându-l. Propășirea lui Daniel l-a făcut să fie o țintă. Știind că se roagă regulat, dușmanii săi l-au convins pe împăratul Darius ca toate rugăciunile și închinarea oamenilor să fie adresate împăratului. Cu toate acestea, Daniel a continuat să se roage lui Dumnezeu ca până atunci – zilnic, fără frică și încă în fața unei ferestre deschise. Când împăratul a auzit una ca asta, l-a aruncat pe Daniel într-o groapă cu lei. Dar Dumnezeu a făcut să se întoarcă roata. În dimineața următoare, Daniel a ieșit din groapă, dușmanii săi au fost aruncați în groapă, iar împăratul a poruncit să se dea de știre în toată împărăția că: „Dumnezeul lui Daniel… este Dumnezeul cel viu.” (Daniel 6:26).

    Șadrac, Meșac și Abed-Nego au refuzat să se închine înaintea statuii din valea Dura. Chiar și atunci când au fost avertizați că dacă nu se vor închina, vor fi aruncați într-un cuptor aprins, ei au spus: „Dumnezeul nostru… poate să ne scoată din cuptorul aprins… Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate… că nu vom sluji dumnezeilor tăi…” (Daniel 3:17-18). Și pentru că au umblat prin credință, Dumnezeu nu doar că i-a scăpat, ci i-a și promovat! Când a trebuit să-l înfrunte pe Goliat, David a refuzat să poarte armura împăratului. El a spus: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” (1 Samuel 17:39). Cu ce s-a dus la luptă? Cu „Numele Domnului” (1 Samuel 17:45)! Iar restul este istorie… Acum, probabil că tu nu vei fi niciodată într-o groapă cu lei, într-un cuptor aprins sau într-o confruntare cu un uriaș (deși uneori ai impresia că așa este!); dar când ești atacat, roagă-te și cheamă puterea lui Dumnezeu, și du-te „în Numele Domnului.”

    Azi, și de azi – umblă prin credință!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Maleahi 4:1-14


    Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări:

    „Te‑am iubit”. Iar din partea lui Israel? Nerecunoştinţă, inconştienţă, într–un cuvânt, obrăznicia cu care-şi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină! Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)? Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.17–25), sentimentele Sale cele mai tandre. În mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de „învăţare de minte”!

    Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui! Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindu–le cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El L–a dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne