Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 23 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.

    Totuși Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.

    2 Corinteni 5.21; Psalmul 22.3


    Domnul Isus a trebuit să meargă la cruce, unde a fost făcut păcat și unde a fost judecat. Putem înțelege cât de groaznic a fost aceasta pentru Domnul, ca adevărat Om? Acolo, El, Cel care n-a cunoscut niciun păcat, a trebuit să fie făcut păcat, ca și cum El ar fi fost izvorul tuturor păcatelor pe care noi le-am făcut. Acolo, Dumnezeu a așezat păcatele noastre asupra Lui, ca și cum El le-ar fi făcut. El, Cel care era fără păcat, care ura păcatul și care, așa cum ne spune Evrei 9.26, a venit ca să desființeze păcatul, a trebuit să meargă pe acest drum! Cât de îngrozitor a fost aceasta pentru El! Însă El a fost așa de ascultător, încât a acceptat totul, oricât de mare a trebuit să fie prețul. El a mers la cruce și a lăsat ca Dumnezeu să arunce asupra Lui păcatele noastre și să-L facă păcat – și El a acceptat aceasta, pentru că a fost ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.

    Putem noi înțelege că, realmente, Dumnezeu nu a putut avea nicio părtășie cu Domnul Isus ca jertfă pentru păcat? El vedea acolo, asupra Lui, toate milioanele de păcate pe care noi le-am făcut și El a trebuit să le judece; Domnul a fost făcut păcat, așa că Dumnezeu a trebuit să-L dea la moarte, așa cum Domnul spune în Psalmul 22.15: „M-ai adus în țărâna morții”. Însă, în același timp, Dumnezeu a privit spre El cu o desăvârșită plăcere, spre un Om care a fost ascultător până la sfârșit. Nu putea să fie un alt test mai mare. El a mers înainte, chiar dacă, în Psalmul 22, S-a plâns: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă”; și continuă: „Totuși, Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Chiar și în această situație, prin cuvintele și prin faptele Sale, nu-L acuză pe Dumnezeu cu nimic. El L-a slăvit în toate lucrurile, prin ascultarea Sa.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, când Isus a luat oțetul, a zis: „S-a sfârșit!” și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.

    Ioan 19.30


    „S-a sfârșit!”

    Niciunul dintre cei care au stat în preajma crucii nu s-a așteptat la acest strigăt: „S-a sfârșit!”. Poate că unii s-au gândit că mai potrivit ar fi fost ca Isus să strige: „Totul în zadar; am pierdut!”.

    Conducătorii poporului tocmai spuseseră despre El: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El!” (Matei 27.43). Spunând aceste cuvinte, au citat aproape cuvânt cu cuvânt Psalmul 22.8. Când soldații au tras la sorți pentru hainele Lui, au împlinit exact ceea ce fusese prevestit. Când marele preot i-a dat lui Iuda plata pentru trădarea lui, nimeni nu s-a gândit că Zaharia a prorocit despre cei treizeci de arginți. Când unul dintre cei care stăteau acolo, la cruce, I-a dat Domnului oțet, nimeni nu și-a amintit că David spusese exact aceasta despre Hristos (Mesia) în Psalmul 69.21. Cât de orbi au fost acei oameni!

    Domnul Isus a spus că a venit să împlinească legea și profeții (Matei 5.17). Așa s-a și întâmplat – nu doar la cruce, ci și în toată viața Lui pe pământ. Oricine poate să verifice împlinirea nenumăratelor profeții din Vechiul Testament în viața Sa. Iar la sfârșitul drumului Său pe pământ, El a putut spune pe bună dreptate: „S-a sfârșit!”. Lucrarea mare pentru glorificarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea păcătoșilor, această lucrare pe care I-a dat-o Tatăl, a fost împlinită.

    El e viu și înălțat azi, stă la dreapta Tatălui,

    Căci lucrarea mântuirii este gata: „S-a sfârșit!”.

    Citirea Bibliei: Iosua 2.14-24 · 1 Corinteni 1.17-31


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.” (Psalmul 18:29)


    Pastorul, conferențiarul și autorul John Maxwell scria: „Când te întâlnești cu o problemă față-n față, cum reacționezi? O ignori și speri că va dispărea? Te simți neputincios în privința rezolvării ei? Ai avut parte de astfel de experiențe neplăcute când ai încercat să rezolvi problemele în trecut, așa că te-ai dat bătut? Sau le abordezi bucuros? Capacitatea de a rezolva eficient problemele vine în urma experienței pe care ai avut-o în confruntarea cu obstacolele, și-n depășirea lor.

    De fiecare dată când rezolvi o altă problemă, devii ceva mai bun prin procesul respectiv. Dar dacă nu încerci niciodată, dacă nu ai parte de eșec ca să încerci din nou și din nou, nu vei reuși niciodată!” Iar autorul George Matthew Adams a spus: „Ceea ce gândești semnifică mai mult decât orice în viața ta. Mai mult decât câștigul tău, decât locuința ta, decât poziția ta socială și mai mult decât tot ce ar putea crede ceilalți despre tine!” Majoritatea problemelor lui David au venit de la dușmanii care doreau să-l învingă. Însă el a avut încredere în Dumnezeu și a afirmat convins: „Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit” (Psalmul 18:29).

    Pentru a-ți îmbunătăți capacitatea ta de a soluționa problemele, fă următoarele lucruri:

    1) Găsește strategia potrivită. Uneori ne este greu să rezolvăm problema pentru că nu știm cum s-o abordăm. Eu îți sugerez următorii pași: alocă timp suficient ca să descoperi care este adevărata problemă, află cum au rezolvat alții problemele similare, nu încerca să rezolvi problema de unul singur, lasă-i pe ceilalți să te ajute, și concentrează-te ca să găsești cât mai multe soluții. Așadar, pune în aplicare cea mai bună soluție.

    2) Înconjură-te cu persoane înțelepte! Pentru că Biblia afirmă (Proverbele 13:20): „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” Fii înțelept azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 14:6-21


    Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului ~ şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16).

    Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor ~ a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia ~ vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului”. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu!

    Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului”! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea”, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei care vor fi crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).

  • 22 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și toți cei în nevoie și toți cei care aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s-au adunat la el și el le-a fost căpetenie; și erau cu el cam patru sute de inși.

    1 Samuel 22.2


    Nu pare să existe nimic atractiv la acești patru sute de oameni. Nu i-am putea considera oameni respectabili și membri ai societății pe care să ne putem baza, nici oameni în care să ne punem încrederea, ca fiind responsabili. Și nu ne putem imagina cum au putut să se strângă acești patru sute de oameni într-o peșteră. Totuși, așa s-a întâmplat. Care a fost secretul? A fost vreun lucru pe care ei să-l fi văzut unii la alții? Nu, ci ei s-au strâns în jurul lui David, care a devenit căpetenia lor.

    Acești patru sute de oameni au găsit în David ceva care i-a atras. El avea răspunsul la nevoile lor. David era unul care-i putea înțelege în toate necazurile lor, fiindcă el însuși trecea prin necazuri. Deși David fusese uns împărat peste Israel de profetul Samuel, totuși cei mai mulți din Israel încă îl urmau pe Saul, iar David a trebuit să fugă pentru a-și scăpa viața, fiindcă Saul căuta să-l omoare. Dumnezeu însă era cu David și-l alesese fiindcă era un om după inima Sa. De acest om au fost atrași cei patru sute de oameni.

    Avem o lecție și pentru noi aici. Domnul Isus Hristos este lepădat de lume, iar drepturile Sale sunt tăgăduite. Dacă cineva dorește să fie în compania Fiului lui Dumnezeu, se va afla, ca și cei patru sute, într-o poziție de dispreț. 1 Ioan 3.1 ne amintește: „Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Dar ce privilegiu avem să-I aparținem Lui și să răspândim mireasma lui Hristos în umblarea noastră prin această lume tristă! Să ne luăm locul alături de El – „Să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui” (Evrei 13.13).

    J. Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

    Iov 33.29,30


    Bătaia pe umăr

    Prin auzirea evangheliei, o femeie a venit la credință, dar soțul ei a continuat să trăiască în necredință. Soțul îi permitea soției să meargă la strângerile credincioșilor, însă avea numai cuvinte de batjocură față de aceștia. Cu mândrie zicea: „Dumnezeu ar trebui să mă bată odată pe umăr, ca să mă interesez de El”.

    Dumnezeu nu a rămas fără răspuns față de acest om. Într-o iarnă ușoară, bărbatul a mers cu autoturismul și a derapat. Mașina a ajuns un morman de fiare, dar bărbatul a scăpat cu viață. S-a ales însă cu o mare durere la umăr. Dumnezeu l-a bătut pe umăr! Curând și-a deschis inima și a primit mesajul evangheliei lui Dumnezeu. Bucuria femeii și a întregii familii a fost mare. În inima acelui bărbat a pătruns pacea lui Dumnezeu, chiar dacă mai simțea bătaia pe umăr a lui Dumnezeu.

    Cu siguranță că și la urechile voastre au ajuns multe mesaje de pocăință. Probabil ați amânat din diverse motive. Nu așteptați până când Dumnezeu vă va bate pe umăr! Orice amânare poate fi un „prea târziu”.

    De aceea primiți chiar acum vestea bună că Domnul Isus Hristos a murit la cruce și pentru păcatele voastre! Acceptați-L pe acest Mântuitor în viața voastră și veți avea parte de fericire atât aici, pe pământ, cât și în veșnicie!

    Citirea Bibliei: Iosua 2.1-13 · 1 Corinteni 1.10-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Suntem încolțiți în toate chipurile… trântiți jos, dar nu omorâţi…” (2 Corinteni 4:4-9)


    Fiecare problemă cu care te confrunți în viață te prezintă pe tine, ție însuți. Îți arată cum gândești și din ce ești făcut. În principiu, oamenii reacționează la probleme în trei moduri:

    1) refuză să le accepte;

    2) le acceptă și le suportă; sau

    3) le acceptă și încearcă să îmbunătățească lucrurile.

    În care dintre cele trei categorii te încadrezi?

    Apostolul Pavel era un om căruia îi plăcea să rezolve problemele. El știa că avându-L pe Dumnezeu de partea sa, va izbândi. El spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:7-9).

    Așadar, când apar problemele, ce trebuie să faci?

    1) Să le anticipezi. De vreme ce problemele nu pot fi evitate, pregătește-te pentru ele spiritual, mental și emoțional. Dacă te rogi pentru ajutorul lui Dumnezeu și ești pregătit pentru ce este mai rău din partea lui Satan, vei reuși să rezolvi problemele care îți ies în cale.

    2) Să vezi imaginea de ansamblu. Tu nu poți ieși învingător prin emoții. Nici nu-ți poți permite să te lași copleșit de detalii neimportante și să pierzi din vedere ce este important. Avându-L pe Dumnezeu de partea ta, vei birui!

    3) Să te ocupi de ele pe rând. Richard Sloma, om de știință și cercetător american, a spus: „Nu încerca niciodată să rezolvi problemele deodată – pune-le să stea la rând, și abordează-le una câte una!” Și dacă te confrunți cu multe probleme, asigură-te că ai rezolvat-o pe cea la care lucrezi, înainte de a trece la următoarea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 13:1-9; 14:1-5


    Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). În acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul Îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2‑6). A fost rănit la propriii prieteni (comp. cu Ioan 20.27). A fost lovit de Însuşi Dumnezeu.

    „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus”, continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? În locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).

    El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El”, adaugă sfârşitul versetului 5. Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi” (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).

  • 21 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

    Galateni 2.20


    Există mulți creștini care, deși sunt siguri că doar credința în Hristos este mijlocul prin care un păcătos poate obține iertare și pace, totuși nu reușesc să înțeleagă faptul că tot credința în Hristos este și singurul mijloc prin care pot trăi viața creștină. Astfel de credincioși au credință în Hristos ca Mântuitor al lor, însă nu și credință în El ca tărie a lor împotriva puterii păcatului. Ei au credința că Hristos a împlinit toate cerințele dreptății divine cu privire la păcatele lor, însă nu și credința că Domnul lucrează dreptatea și sfințenia în ei. Dovada credinței unui om stă în roadele acestei credințe. Un păcătos vine la Isus, la Cel jertfit pentru cei păcătoși pe cruce, și obține iertare; un credincios vine la Hristos, la Domnul înviat în glorie, și obține putere pentru a trăi viața creștină.

    Viața de credință nu înseamnă doar a privi la Hristos pentru mântuire, ci a umbla alături de El ceas de ceas. Fiind îndreptățiți prin credință, trăim zi de zi pe principiul credinței. Primim viața de la Domnul care a fost crucificat, iar apoi umblăm prin puterea Lui, nu prin a noastră: „Deci, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să umblați în El, înrădăcinați și fiind zidiți în El și întăriți în credință” (Coloseni 2.6,7). Cel credincios are nevoie în fiecare zi de Hristos ca putere a sa; trăind prin credință, el trăiește nu prin resursele proprii, ci prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care l-a iubit și S-a dat pe Sine pentru el.

    H. F. Witherby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

    1 Timotei 2.5,6


    Mărețul Dumnezeu Mântuitor

    Noi, oamenii, nu-L putem înțelege pe Dumnezeul atotputernic. Moise, omul lui Dumnezeu, spunea în rugăciunea sa: „Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmul 90.2).

    Cineva a făcut câteva comparații încercând să-L descrie puțin pe Dumnezeu:

    Dumnezeu nu a fost creat – El este chiar Cel care a creat.

    Dumnezeu nu a făcut nicio prognoză meteo – El este chiar Cel care a făcut vremea.

    Dumnezeu nu trebuie să învingă forța gravitației – El Însuși a stabilit legea gravitației.

    Dumnezeu nu ține mâna cuiva care este pe patul de moarte (cum o face vreun prieten) – El ține însăși viața în mâna Sa.

    Dumnezeul atât de măreț este în același timp atât de blând și de iubitor. Ne iubește cu o iubire veșnică și de aceea dorește atât de mult să venim la El, pentru a restabili relația cu El. Deoarece noi am trăit fără Dumnezeu și am păcătuit, altcineva trebuia să intervină pentru noi. Pe acest Mijlocitor ni L-a dat chiar Dumnezeu. Este Fiul Său Isus Hristos, care a murit la cruce pentru noi, oamenii păcătoși. Crezând în El și în lucrarea Sa de răscumpărare, devenim copii ai lui Dumnezeu și ne vom bucura de toată bunăvoința Sa.

    Citirea Bibliei: Iosua 1.1-18 · 1 Corinteni 1.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREBUIE SĂ-ȚI PESE DE OAMENI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dragostea… nu caută folosul său…” (1 Corinteni 13:4-5)


    Când te concentrezi pe ceea ce ai tu de oferit și nu pe nevoile oamenilor, ei își dau seama numaidecât și își pierd rapid interesul. Chiar și într-un demers atât de nobil cum este împărtășirea credinței, tu poți să fii atât de absorbit de prezentarea ta și de obținerea rezultatelor, încât celălalt să rămână rece. În cartea sa „Presenting to Win”, (Cum să prezinți ca să câștigi: Arta de a-ți spune povestea) Jerry Weissman spunea că atunci când oamenii comunică, ei se concentrează prea mult pe trăsăturile produsului sau serviciului lor, în loc să răspundă la întrebarea: „Mă poți ajuta?”

    Cheia, spune Weissman, este să te concentrezi asupra beneficiilor, nu asupra trăsăturilor. El scria: „O trăsătură este un fapt sau o calitate a ta sau a companiei tale, a produselor pe care le vinzi sau a ideii pe care o susții. În contrast, beneficiul este modul în care acel fapt sau calitate îi va ajuta pe cei ce te ascultă. Când încerci să convingi, nu este niciodată suficient să prezinți trăsăturile a ceea ce vinzi; fiecare trăsătură trebuie translatată într-un beneficiu. Dacă o trăsătură poate fi nerelevantă pentru nevoile sau interesele audienței tale, beneficiul, prin definiție, este întotdeauna relevant!”

    Grija față de alții trebuie să fie întotdeauna motivul și punctul tău de pornire. Apostolul Pavel scrie: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor… Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” (1 Corinteni 13:1,3).

    Concluzie: înaintea a orice altceva, este dragostea față de oameni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 12:1-14


    Cine vorbeşte aici? Cel care a întins cerurile, care a întemeiat pământul, care i–a dat omului această inteligenţă în care el se încrede atât de mult (şi pe care adesea o foloseşte atât de rău; comp. cu Isaia 42.5)! Un asemenea Dumnezeu să nu aibă mâna întinsă peste evenimentele pământului? Comploturile urzite de duhul celui pe care El Însuşi l-a creat să-L poată lua prin surprindere? Imposibil! Atunci când toate naţiunile pământului, orbite de ură, se vor strânge pentru a asedia Ierusalimul, acesta va fi pentru ei ca un potir otrăvitor, ca o piatră de cădere. Pentru că, „în ziua aceea”, Domnul va întări victorios pe căpeteniile lui Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului! El va lucra prin ei, dar de asemenea va lucra în ei. Dumnezeu va răspândi peste poporul Său umilit şi pocăit „duhul îndurării şi al cererilor” (v. 10). În Acela pe care L-au străpuns, iudeii Îl vor recunoaşte, în sfârşit, pe Păstorul lor credincios, pe Moştenitorul tronului lui David, pe Fiul unic al lui Dumnezeu.

    Prieteni creştini, dacă este adevărat că Domnului Îi place să lucreze prin noi, să nu pierdem din vedere lucrarea pe care El doreşte să o împlinească în noi. Aceasta constă în a ne aşeza în fiecare zi din nou înaintea crucii şi a consecinţelor ei. Iar versetele 11-14 subliniază faptul că fiecare trebuie să fi avut personal de-a face cu Dumnezeu în chestiunea păcatului său.

  • 19 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea”. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

    Ioan 11.4,5


    Din întristarea care a venit asupra casei din Betania putem desprinde în mod clar, pentru încurajarea noastră, trei adevăruri importante.

    Primul adevăr este că încercările care vin asupra poporului lui Dumnezeu devin o ocazie pentru manifestarea gloriei Sale. Moartea lui Lazăr a devenit, într-un sens special, o ocazie pentru ca splendoarea lui Dumnezeu să strălucească în puterea vieții de înviere. De-a lungul veacurilor, puterea omului a fost adesea manifestată în inventarea a tot felul de instrumente uimitoare pentru a duce oamenii în moarte; dar niciodată nu a existat vreun om care să fie adus înapoi din moarte. Gloria lui Dumnezeu este manifestată în învierea dintre cei morți. Deja Domnul o înviase pe fiica lui Iair, imediat după moartea acesteia. De asemenea, El manifestase și mai multă putere, înviindu-l pe fiul văduvei din Nain, care se afla deja în sicriu și era pe punctul de a fi îngropat. Însă cea mai mare manifestare a puterii divine este văzută în învierea lui Lazăr din mormânt, când trupul acestuia începuse chiar să putrezească.

    Al doilea adevăr este că întristările nu reprezintă doar o ocazie de a aduce glorie lui Dumnezeu, ci, de asemenea, de a aduce binecuvântare sfinților. Cele două surori au avut parte de o cunoștință mai profundă a Domnului. Ele ar fi putut spune după această experiență: «Noi știam că Domnul ne iubește, dar până să vină această întristare nu am cunoscut niciodată că El ne iubește cu o dragoste atât de profundă, încât să vină la noi, să vorbească cu noi și să plângă cu noi în ziua necazului nostru!».

    Al treilea adevăr este că – odată ce gloria lui Dumnezeu este manifestată și binecuvântarea sfinților este asigurată – acum se manifestă puterea și îndurarea care vin în întâmpinarea nevoilor și care înlătură întristarea. Și chiar dacă în zilele noastre întristarea adusă de moarte nu este înlăturată prin înviere, totuși ne este oferit har, pentru ca încrederea să ne fie susținută până în ziua gloriei.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu te iei după mulțime, ca să faci rău; și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați [să strâmbi] dreptatea.

    Exod 23.2


    Instinctul de turmă

    Dacă berbecul care conduce o turmă își schimbă brusc direcția, oile îl urmează orbește. Acest instinct de turmă poate avea consecințe tragice. De pildă, în vara anului 2006, în Turcia, aproximativ 320 de astfel de animale au căzut într-o prăpastie, urmându-și fără discernământ oaia conducător. În Tirol, un alt incident s-a încheiat, ce-i drept, mai puțin dramatic, când 80 de oi au luat cu asalt magazinul de sport din localitatea St. Anton am Arlberg, probabil pentru că berbecul din frunte s-a rătăcit în magazin, după ce și-a văzut imaginea în sticla ușii. Oile l-au urmat și astfel o grămadă mare de lână se înghesuia prin magazin.

    Când oamenii fac același lucru, ignorând orice avertizare, se aseamănă cu o turmă de oi. Odinioară, o mulțime îndemnată de liderii religioși cerea răstignirea lui Isus.

    Atâția oameni dau astăzi tonul. Mulțimea îi urmează, crezând că vor fi în siguranță. Conduși de liderii de opinie, mulți consideră că Domnul Isus ține de domeniul trecutului. Creștinul autentic nu îi urmează pe cei mulți, nu îmbrățișează concepția lor, ci mărturisește, într-un mod curajos, că Isus Hristos trăiește astăzi în cer și este alături de oricine își încredințează viața în mâinile Lui.

    Întrebarea cu privire la destinul nostru veșnic este de cea mai mare solemnitate. Dumnezeu ne cheamă să venim la El prin credința în jertfa Fiului Său de pe cruce. Fiecare dintre noi trebuie să ia personal o decizie, împotriva părerii majorității oamenilor necredincioși: „Să nu te iei după mulțime, ca să faci rău”.

    Citirea Bibliei: Levitic 27.1-15 · Psalmul 72.8-14


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GÂNDURI DESPRE LIDERI | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1 Corinteni 14:8)


    Indiferent cât de mare este viziunea ta, dacă nu ești genul de persoană pe care oamenii sunt dispuși s-o urmeze, viziunea ta nu se va împlini niciodată. Contează cine ești tu, cu adevărat! Cel mai important mesaj pe care îl poți transmite ești tu însuți. Așa că, hai să ne uităm împreună la câteva lucruri care-l caracterizează pe un lider bun:

    1) Încrederea îi conectează pe oameni la viziunea unui lider; fără ea, vor fi deconectați. Cu ea, se vor urca la bord și vor contribui la înaintarea viziunii.

    2) A fi lider nu se referă numai la ce faci; ci înseamnă să-i inspiri și să-i încurajezi pe alții. Liderii buni scot la iveală ce este mai bun din oameni, revelând totodată tot ceea ce este mai bun în ei înșiși.

    3) Dacă ești un lider, să nu calci pe oameni! Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot suporta situațiile grele, dar dacă vrei să testezi caracterul cuiva, dă-i putere!” Odată cu puterea vine responsabilitatea de a-i sluji pe alții, de a-i dezvolta și de a-i împuternici. Prin faptul că-i ajuți să crească, crești și tu.

    4) Regulile fără o relație duc la împotrivire. Poți avea toate regulile pe care ți le dorești, dar dacă nu investești în oameni și dacă nu dezvolți cu ei relații, ei se vor revolta.

    5) Apostolul Pavel ne atenționa: „Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” Așadar, când ești lider, folosește-te de optimism, entuziasm și energie pozitivă, și dă la o parte pesimismul și negativismul. Concentrează-te asupra soluțiilor, nu asupra nemulțumirilor. Filosoful Nicholas Murray Butler a spus: „Optimismul este esențial realizărilor și este totodată temelia curajului și a progresului.”

    6) Liderii buni nu au toate răspunsurile, dar clădesc o echipă care le are (sau care le poate obține). Succesul este un proces, nu o destinație. Victoria este un produs al muncii în echipă, al concentrării și al dedicării. Pentru a avea succes, concentrează-te asupra oamenilor și asupra procesului, nu asupra rezultatului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 10:1-12


    Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda” din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi” (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!

    Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!

    Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată”, venindu-şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi şi se vor întoarce” (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna”, „pentru că Eu i-am răscumpărat”, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a-Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le-a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).

  • 18 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și L-a căutat pe Dumnezeu în zilele lui Zaharia, care avea pricepere în viziunile lui Dumnezeu; și, în zilele cât L-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să prospere.

    2 Cronici 26.5


    Lecții din viața lui Ozia (1) – „Dumnezeu l-a făcut să prospere”

    În contrast cu tatăl său, Ozia a prosperat. Este interesant să citim aceasta, fiindcă Ozia a început să domnească la vârsta de șaisprezece ani, după ce tatăl său fusese luat captiv de către împăratul lui Israel. Aceasta înseamnă că Ozia a fost co-regent cu tatăl său, Amația, timp de douăzeci și patru de ani. În timp ce Amația s-a abătut de la Domnul și și-a urmat cu încăpățânare calea rea, fiul său, Ozia, cu aceeași tenacitate L-a căutat pe Domnul. Prin urmare, el a prosperat în orice privință – oriunde se întorcea și în orice întreprindea. Citim că „numele lui s-a răspândit departe, pentru că a fost ajutat în chip minunat” (2 Cronici 26.15).

    Această prosperitate nu este rezervată doar sfinților și împăraților credincioși din vechime, ci Dumnezeu este interesat și astăzi de prosperitatea spirituală a tuturor celor ai Săi. De aceea ne-a binecuvântat El cu „orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Hristos” (Efeseni 1.3). Nu putem dobândi această prosperitate prin propria noastră putere. Toate acestea sunt binecuvântări spirituale, care se capătă nu prin puterea omenească, ci prin Duhul Lui (Zaharia 4.6), prin acel Duh care este de la Dumnezeu, prin care cunoaștem lucrurile care ne-au fost dăruite de către Dumnezeu (1 Corinteni 2.12).

    Ozia a fost binecuvântat împotriva vrăjmașilor săi, pe care i-a biruit și dominat; a fost binecuvântat în proiectele de construcții și în lucrarea câmpului și a primit putere, bogăție și faimă. Dorim să avem și noi biruințe în lucrarea Domnului împotriva puterilor spirituale rele, care îi orbesc pe oameni cu privire la mântuire sau le împiedică progresul spiritual? Dorim să aducem roade în lucrarea Domnului? Dorim ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze cu putere prin noi în ceea facem, fiind conștienți de slăbiciunea noastră? Dorim să creștem în har și în cunoașterea Domnului nostru Isus, pentru ca progresul nostru să fie vizibil pentru toți, spre gloria Lui? Atunci să începem încă de pe acum să căutăm fața Domnului în orice lucru pe care-l facem! El ne va da prosperitate și creștere spirituală, în măsura în care umblăm alături de El.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 6.23


    Ce onorariu voi primi dacă devin creștin?

    Un misionar mergea pe o potecă îngustă. La o bifurcație de drum a întâlnit un localnic. „Unde mergeți?”, l-a întrebat acela în indoneziană. Misionarul i-a răspuns prietenos: „Astăzi este duminică. Pentru noi, creștinii, aceasta este o sărbătoare. Mă duc să mă închin cu alți creștini”.

    „Desigur, am văzut clădirea aceea”, a spus localnicul. „Trec pe acolo de fiecare dată când merg la plantația mea”. — „Și de ce nu ați intrat niciodată?” — „Cu toată sinceritatea vă mărturisesc despre mine că sunt atras de creștinism, dar, spuneți-mi, ce onorariu voi primi dacă devin creștin?”

    Misionarul și-a ascuns uimirea, apoi i-a spus: „Oh, mai mult decât suficient pentru oricine Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al său”. — „Bine, dar vă rog, să-mi spuneți exact, cât anume!” Fața indonezianului ardea de nerăbdare.

    „În primul rând, iertarea păcatelor. În al doilea rând, siguranța mântuirii. În al treilea rând, un loc sigur în cer, deoarece numele dumneavoastră va fi scris în cartea vieții. În al patrulea rând, pace cu Dumnezeu. Și, în al cincilea rând, prin rugăciune, intrare liberă la Isus Hristos, cu tot ce vă apasă.”

    Ajungând în fața clădirii, misionarul l-a invitat să intre. — „Mă scuzați, sunt foarte ocupat. Poate altă dată”, a spus localnicul, vizibil dezamăgit. Își imaginase altfel onorariul.

    Citirea Bibliei: Levitic 26.34-46 · Psalmul 72.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UMPLE-ȚI MINTEA CU SFÂNTA SCRIPTURĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)


    Gândirea este similară cu funcțiile unui termostat; ea determină climatul în care trăiești. Deci, gândește-te la Cuvântul lui Dumnezeu! În loc să încerci să împiedici gândurile nepotrivite – fapt care îți aduce în minte exact lucrurile la care trebuia să încetezi să te mai gândești – umple-ți mintea cu Scriptură! Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că Duhul Sfânt le va reaminti ceea ce El i-a învățat (vezi Ioan 14:26). Așadar, când depui versete din Cuvântul lui Dumnezeu în banca memoriei tale, Duhul lui Dumnezeu le va scoate la lumină atunci când vei avea nevoie de ele. Imaginează-ți un pilot amator navigând pentru prima oară prin furtună. El nu poate vedea reperele în jurul cărora să zboare, pentru că sunt învăluite de nori negri. Dar apoi aude o voce de la turnul de control care îi spune: „Ascultă-mă și te voi ghida.” Domnul Isus a zis: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)

    Apostolul Pavel scrie: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:6-7). Ce trebuie să faci și cum poți aplica aceste versete când economia nu merge bine? Să fii convins că nu Bursa londoneză și nici companiile de pe High Street sau Wall Street nu-ți decid sau asigură siguranța, ci Dumnezeu. Ce trebuie să faci, când cineva te critică? Să iei ce este bun și să nu lași pe nimeni în afara lui Dumnezeu să-ți stabilească valoarea!

    Când te gândești la Cuvântul lui Dumnezeu, ai pace în orice situație. Așa că, umple-ți mintea cu Sfânta Sriptură!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 9:1-17


    Profeţia din acest capitol are în atenţie popoarele vecine lui Israel. Purtarea acestora fusese observată fără ştirea lor, „pentru că Domnul are ochii asupra oamenilor” (v. 1, 8b). Şi cât de mulţi uită, în adevăr, de această sfântă privire şi se poartă ca şi cum Domnul nu i-ar vedea!

    Dumnezeu Se pregăteşte aici să distrugă înţelepciunea omenească (v. 2), puterea Tirului (v. 3, 4), încrederea înşelătoare a Ecronului (v. 5), mândria şi urâciunile filistenilor (v. 6)

    Astfel calea va fi deschisă lui Mesia venind să vestească pacea şi să stăpânească până la marginile pământului. A venit, într-adevăr, acest Împărat „călare pe un măgar”! (v. 9; Ioan 12.15). Însă poporul Său nu L-a primit, şi, de aproape două mii de ani, profeţia s-a oprit, într-un fel, între versetele 9 şi 10. Ea îşi va relua curând cursul. După judecăţi cumplite, Împăratul va reapărea în toată maiestatea Sa. Bunătatea şi frumuseţea Îi vor fi admirate împreună (v. 17). „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale”, proclamă cântarea „compusă despre Împăratul” (Psalmul 45.1,2). Lucru infinit mai mişcător, răscumpăraţii Săi vor fi atunci precum pietrele preţioase ale cununii Lui (v. 16b): vor contribui la această frumuseţe minunată a Împăratului (Isaia 62.3). În acelaşi timp, însuşi faptul prezenţei lor cu El va da mărturie despre bunătatea Lui de nespus (Psalmul 31.19,21).

  • 17 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar să nu vă fie ascuns acest lucru, preaiubiților, că, înaintea Domnului, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani, ca o zi. Domnul nu întârzie în ce privește promisiunea, cum socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător față de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci ca toți să vină la pocăință.

    2 Petru 3.8,9


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (2) – „Să nu vă fie ascuns”

    «Dumnezeu nu dorește ca preaiubiții Săi copii să fie în necunoștință» aceasta este ceea ce înțelegem din expresia „să nu vă fie ascuns”. El Își iubește copiii prea mult pentru a-i lăsa în ignoranță. De aceea îi și numește „preaiubiți”, pentru ca ei să știe că sunt iubiți de El.

    Există un lucru cu privire la care în mod special Dumnezeu nu dorește ca noi să fim ignoranți, anume aparenta întârziere a venirii lui Hristos – aceasta nu este propriu-zis o întârziere, ci este felul în care oamenii o privesc. Lucrul minunat și deosebit de limpede este că „Domnul nu întârzie în ce privește promisiunea” (versetul 9). El nu vrea ca noi să fim ca slujitorul cel rău, care spune: „Stăpânul meu întârzie să vină” (Matei 24.48).

    Mai întâi ni se spune că, „înaintea Domnului, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani, ca o zi”. Dumnezeu nu socotește timpul așa cum o facem noi, ci perspectiva Lui este cu totul diferită de a noastră. Petru citează aici din Psalmul 90.4, psalm care ne vorbește despre cât de scurtă este viața omului în comparație cu Iahve, care este „din eternitate în eternitate” (Psalmul 90.2). Omul este ca iarba, care crește dimineața și este tăiată seara (versetele 5 și 6).

    În al doilea rând, Dumnezeu Își duce la îndeplinire scopul de har, chemându-i pe păcătoși la Sine. Îndelunga-răbdare a Domnului nu trebuie niciodată înțeleasă ca o tolerare a răului de către El, ci ca o dovadă a harului Său pentru mântuirea celor păcătoși.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

    Psalmul 5.3


    O rugăciune la început de zi

    „O, Dumnezeul meu, astăzi am așa de mult de lucru…

     

    Ajută-mă să nu fiu atât de ocupat, încât să trec în grabă pe lângă lucrurile cele mai importante. Ajută-mă să nu fiu atât de obosit, încât să pierd din vedere frumusețea creației Tale. Ajută-mă să nu fiu atât de preocupat să dau ascultare glasurilor din jurul meu, încât să nu percep glasul Tău care-mi vorbește, Cuvântul Tău care mă atenționează, Duhul Tău care mă călăuzește.

    Ajută-mă să nu fiu atât de solicitat, încât să nu pot ajuta pe cineva care se află în greutăți. Ajută-mă să nu mă las atât de mult acaparat de muncă, încât să nu-mi rezerv momente de cugetare în liniște.

    Ajută-mă ca, în ciuda atâtor lucrări pe care le am de făcut, să nu uit că familia mea are cea mai mare nevoie de mine.

    Ajută-mă ca, atunci când mâinile și gândurile mele sunt preocupate cu munca, inima mea să fie îndreptată spre Tine și să fie fericită în Tine.

    Ajută-mă să fiu harnic cât mai mult cu putință în lucrul încredințat mie, dar să pot rămâne liniștit. Îți mulțumesc că Tu întotdeauna mă ajuți. Amin.”

     

    Fie ca și noi să medităm în fiecare dimineață la aceste lucruri!

    Citirea Bibliei: Levitic 26.14-33 · Psalmul 71.17-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBIREA ȘI ASCULTAREA | Fundația S.E.E.R. România

    „Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19)


    Pentru a avea o relație bună cu cineva, trebuie să ai o bună comunicare cu acea persoană. O bună comunicare are la bază două lucruri: vorbirea și ascultarea. Oprește-te și gândește-te la conflictele recente și încearcă să identifici comportamentele și atitudinile care ar fi putut contribui la ele: Temeri. Nesiguranță. Gelozie. Încăpățânare. Aroganță. Lăcomie. Păcat. Răzvrătire. Așteptări neexprimate și neîmplinite. Așteptări nerealiste. Roluri și responsabilități nedefinite. Standarde, credințe, filozofii sau viziuni diferite. Dorințe ascunse. Lupte pentru putere. Scopuri și obiective contradictorii. Încălcarea limitelor (spuse sau nespuse). Resurse nepotrivite sau puține (de timp, bani, spațiu etc.). Bariere de limbă. Lipsa de informație. Lipsa de înțelegere a nevoilor. Abilități de relaționare dificile.

    Apostolul Iacov ne avertizează în acest sens: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” Acest verset biblic este crucial pentru o bună comunicare. Prin ascultare, noi creăm o atmosferă în care oamenii simt că au fost înțeleși și că viziunile și sentimentele lor au fost validate. Este jumătate din lupta pentru rezolvarea conflictului. Și ascultarea nu este pasivă! Este nevoie de un efort considerabil ca să discerni ce este exprimat sau chiar neexprimat. Dar există o veste bună: dacă ești preocupat de lucrul acesta, Dumnezeu te va ajuta să devii un ascultător mai bun!

    În Isaia 50:4 citim: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” Reține cuvintele „limbă” și „ureche” – și roagă-L pe Dumnezeu să te ajute cu ambele, începând de astăzi.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 8:1-23


    „Aşa zice Domnul”, precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.

    Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nu-i va uita (Zaharia, de altfel, semnifică: „de care Îşi aminteşte Iah”)! Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi Însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.

    Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul”! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: „Iubiţi deci adevărul”.

    Acum Domnul poate să-i răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor? (comp. cu Matei 19.14,15).

  • 16 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, în ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a terminat lucrarea pe care o făcuse; și, în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o.

    Geneza 2.2,3


    Ziua a șaptea a avut un loc special dat de Dumnezeu. El S-a odihnit în ziua a șaptea. Din nefericire, odihna a fost întreruptă curând prin păcatul omului, de aceea spune Domnul în Ioan 5.17: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez”. În Geneza 2, odihna despre care citim este o imagine a stării veșnice, a acelei odihne despre care în Evrei 4.9 se spune: „Rămâne deci o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu”. Se face aici referire la veșnicia în care nu va mai exista trudă, nici osteneală.

    Israel a fost așezat însă sub lege, vreme de mulți ani, lege care includea responsabilitatea de a păzi sabatul. Israel nu s-a supus acestei porunci, ci s-a făcut vinovat în mod continuu de călcarea sabatului. Acum, după ce Domnul Isus a venit, a suferit și a murit pe cruce pentru cei păcătoși, nu mai există nicio poruncă de a ține sabatul. Noi nu suntem sub lege, ci, prin credința în Domnul Isus, am trecut din moarte la viață. Romani 6.14 ne arată clar acest lucru: „Pentru că păcatul nu va mai domni asupra voastră, fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har”. Harul lui Dumnezeu este minunata putere de control asupra acelora care l-au primit.

    „În prima zi a săptămânii, pe când ucenicii erau strânși laolaltă pentru a frânge pâinea” – acesta este mesajul din Fapte 20.7. Nu în sabat, ci în prima zi a săptămânii, în ziua învierii, care introduce dispensația harului lui Dumnezeu. Nu exista o lege cu privire la acest lucru, ci Duhul lui Dumnezeu era Cel care călăuzea, iar când El călăuzește, savurăm anticipat bucuria eternă pe care o vom împărtăși cu Domnul Isus în acea zi după care inimile noastre tânjesc.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

    2 Corinteni 5.21


    Singurul fără păcat

    Toți oamenii au moștenit de la Adam o natură păcătoasă – Isus Hristos însă nu. Când îngerul Gabriel a vestit nașterea Sa, i-a spus Mariei: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Apostolul Ioan ne confirmă: „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Omul Isus Hristos a fost sfânt și fără păcat.

    Toți oamenii au păcătuit – Isus însă nu. El Însuși a mărturisit că face întotdeauna ceea ce Îi este plăcut Dumnezeului și Tatălui Său (Ioan 8.29). Niciun gând, niciun cuvânt și nicio faptă a Domnului nostru nu au stat în opoziție cu Dumnezeu. Apostolul Petru confirmă acest adevăr prin cuvintele: „El n-a făcut păcat” (1 Petru 2.22).

    Toți oamenii au în ei sămânța morții – Isus Hristos însă nu. Deoarece El a fost fără păcat și nu a păcătuit niciodată, avea dreptul asupra vieții. În Ioan 1.4 citim: „În El era viața”. Adam a primit viața de la Creatorul său, dar Fiul lui Dumnezeu avea viața în Sine Însuși.

    Astfel, Domnul Isus a fost Singurul care a putut aduce jertfa de pe cruce, împlinind toate cerințele lui Dumnezeu. Acolo, El, Cel care nu a cunoscut păcat, a fost făcut păcat pentru noi. Acolo, El, Cel sfânt și curat, Și-a dat viața pentru răscumpărarea noastră.

    Citirea Bibliei: Levitic 26.1-13 · Psalmul 71.9-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU, PRIMEȘTI MUSTRAREA? | Fundația S.E.E.R. România

    „David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!…” (2 Samuel 12:13)


    Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-l confrunte pe împăratul David în legătură cu aventura lui cu Batșeba. Ca împărat, David avea puterea să-l trimită pe Natan la moarte. Dar nu a făcut-o! Ci s-a smerit, a primit mustrarea, s-a pocăit… a fost restaurat și a căpătat din nou trecere înaintea lui Dumnezeu! Dar vreau să te întreb și pe tine: tu primești mustrarea? Dacă răspunsul este afirmativ, viitorul tău este unul luminos și potențialul tău este mare. Dar trebuie să fii atent și să discerni lucrurile. Nu orice mustrare este constructivă, iar dacă nu este, nu trebuie să fie acceptată. Poate cineva dorește să te doboare, să-ți diminueze stima de sine, sau să te manipuleze să accepți modul său de a gândi. Așa că trebuie să-ți faci obiceiul de a analiza motivațiile persoanei care te mustră.

    Pune-ți aceste întrebări:

    1) A manifestat această persoană până acum o preocupare autentică pentru binele meu personal și pentru dezvoltarea mea?

    2) Ce câștig ar avea ea dacă ascult îndemnurile și sfaturile ei? Dar eu, ce câștig? Ce pierd?

    3) Atitudinea ei este una plină de bunătate sau deja mă simt atacat și înjosit? (Dar ai grijă: nu confunda iritarea cuiva din cauza comportamentului tău ca fiind un atac personal!)

    4) După ce m-a criticat, mă simt deznădăjduit sau îmi transmite încredere în capacitatea mea de a mă schimba?

    5) Își ia angajamentul de a mă asista în procesul schimbării? Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:6)

    Trebuie să știi că Dumnezeu te iubește suficient de mult ca să trimită în viața ta oameni care să te mustre și să te îndrepte. Așa că, primește-i – dacă au cele mai bune intenții în inima lor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 7:1-14


    După cartea viziunilor (capitolele 1-6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,22‑25). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16).

    Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine”? Formele de evlavie nu-L pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nu-I scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine”, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

    Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9). Ceea ce însă a găsit El ~ spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure „ca diamantul” ~ explică şi justifică severa Lui pedeapsă.

  • 15 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine și să-ți fie îndurător! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pace.” Și ei să pună Numele Meu peste fiii lui Israel și-i voi binecuvânta.

    Numeri 6.24-27


    Aceste binecuvântări abundente au venit prin intermediul preoției. Aaron și fiii săi au primit misiunea să rostească această binecuvântare minunată. Poporul lui Dumnezeu trebuia să fie binecuvântat și păzit de El în mod continuu; el trebuia să se încălzească întotdeauna la lumina feței Sale pline de har; pacea lui trebuia să curgă ca un râu; Numele lui Iahve trebuia să fie chemat peste el; El este întotdeauna acolo pentru a binecuvânta.

    Ce resurse binecuvântate! O, dacă Israel ar fi intrat în aceste binecuvântări și dacă ar fi trăit în puterea lor! Dar n-au făcut acest lucru. Foarte curând s-au abătut. Ei au schimbat lumina feței lui Dumnezeu cu întunericul Muntelui Sinai. Au abandonat terenul harului și s-au așezat sub lege. În loc de a fi satisfăcuți cu partea pe care o aveau în Dumnezeu, Tatăl lor, ei au poftit după alte lucruri (vedeți Psalmii 105 și 106). În locul ordinii, purității și separării pentru Dumnezeu, s-au instalat dezordinea, întinarea și idolatria.

    Dar – binecuvântat să fie Dumnezeu! – există un moment apropiat în care măreața binecuvântare din Numeri 6 se va împlini în mod deplin; când cele douăsprezece seminții ale lui Israel se vor strânge sub acel steag nepieritor: „Iahve Șama” („Domnul este acolo”) (Ezechiel 48.35); când vor fi curățiți de toate întinările lor și se vor consacra lui Dumnezeu în puterea unui adevărat nazireat. Aceste lucruri ne sunt prezentate, în modul cel mai deplin și mai clar, pe tot parcursul cărților profetice. Toate aceste scrieri inspirate poartă mărturie, cu un singur glas, despre acel viitor glorios care îi este rezervat lui Israel; toate acestea ne îndreaptă privirile la acel timp în care norii groși, care s-au strâns și care încă atârnă asupra orizontului acestei națiuni, vor fi spulberați dinaintea razelor strălucitoare ale „Soarelui neprihănirii”; când Israel va savura acea dimineață fără nori a binecuvântării și a gloriei sub vița și smochinul acelei țări pe care Dumnezeu a dat-o ca moștenire veșnică lui Avraam, Isaac și Iacov.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră.

    Romani 15.4


    Este Vechiul Testament învechit?

    La standul de Biblii din cadrul unei expoziții, un tânăr a cerut „Noul Testament”. Nu dorea să cumpere o Biblie, „pentru că”, spunea el, „Vechiul Testament este depășit”. — Depășit? Oare așa să fie? Bineînțeles că unele pagini ale Vechiului Testament au fost scrise acum 3.000 de ani, dar Însuși Isus Hristos ne-a învățat cum să le citim.

    Odată doi ucenici s-au întors descurajați în satul lor natal, Emaus. Domnul Isus i-a încurajat pe drum și le-a spus că întreg Vechiul Testament vorbește despre El.

    Chiar dacă Biblia este formată dintr-un număr mare de cărți și este împărțită în două „Testamente”, ea formează un întreg. „Firul roșu” este Persoana Isus Hristos. În Vechiul Testament găsim multe persoane care arată spre Domnul Isus, de exemplu Isaac, Iosif, David. Și rânduielile pentru slujba lui Dumnezeu, de exemplu „Locul Sfânt”, „Locul Preasfânt”, obiectele lor și variatele jertfe, toate au o puternică forță simbolică.

    Din Noul Testament înțelegem ce profunde semnificații au atât de multe împrejurări sau obiecte din Vechiul Testament, ele indicând spre viața lui Isus, spre lucrarea Lui de răscumpărare de la cruce și spre înălțarea Sa la cer. Astfel, dacă vom privi Vechiul Testament ca fiind o ilustrare a Noului Testament, vom savura din belșugul său spiritual având o imagine de ansamblu. De aceea, și Vechiul Testament este pentru noi de mare însemnătate.

    Citirea Bibliei: Levitic 25.39-55 · Psalmul 71.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU AI NEVOIE DE ODIHNĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Când vei dormi, somnul îţi va fi dulce…” (Proverbele 3:24)


    Ce poți să spui despre obiceiurile tale legate de somn? Te duci la culcare la o anumită oră și te trezești la o anumită oră? Sau programul tău de dormit este dictat de evenimente, oameni, termene-limită sau alte circumstanțe? Dacă ești înțelept, îți vei lăsa timp suficient pentru a dormi când te așezi în pat. Noi ne gândim la somn ca la un proces pasiv, în care cădem în uitare și ne trezim după câteva ore mai mult sau mai puțin odihniți. Somnul însă este o stare activă. În timpul diferitelor etape ale somnului, apar procese metabolice și de refacere. Dacă nu dormim suficient timp ca sistemul nostru să se regenereze, ne trezim că suntem iritați de cele mai mărunte lucruri și avem tendința de a mânca în exces. Foamea în exces nu este altceva decât strigătul corpului nostru după energia pe care ar fi trebuit s-o primim în timpului somnului, dacă am fi dormit suficient.

    Împăratul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8). E greu să dormi când ai chestiuni presante pe cap. Așa că, dacă vrei să „te culci și să adormi în pace”, lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu, și fii sigur că El Se va ocupa de ele. Dacă nu poți, încearcă următoarele: ia o cutiuță cu capac, scrie pe o hârtie ce te deranjează și pune-o în cutie, pune capacul și așează cutia pe un raft în dulap. Prin acest simplu act de credință, tu spui: „Doamne, îți dăruiesc ție lucrul acesta. Când mă trezesc mâine, Te rog să îmi dai tăria și înțelepciunea de a-l rezolva!” Așadar, să-ți fie „somnul dulce”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 6:1-15


    Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).

    Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: „răbdător” (numit apoi Helem: „forţă”), împreună cu Tobia: „Domnul este bun”, şi cu Iedaia: „Domnul ştie”, sunt recunoscuţi de Iosia: „Domnul suportă”, numit în versetul 14 Hen (adică „har”). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, „Dumnezeu Mântuitor”, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a–I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

  • 14 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am privit în viziunile de noapte și, iată, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii cerurilor; și s-a apropiat de Cel Bătrân de zile și L-au adus înaintea Lui. Și I s-a dat stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele, națiunile și limbile să-I slujească. Stăpânirea Lui este o stăpânire eternă, care nu va trece, și împărăția Lui nu va fi nimicită.

    Daniel 7.13,14


    Când Domnul Isus Hristos S-a aflat aici, El Și-a revendicat împărăția. S-a prezentat pe Sine ca Împărat fiicei Sionului, ca Fiul lui David. El a luat chipul Aceluia care din vechime fusese făgăduit prin profeți și a intrat în cetate „smerit, călare pe un măgar”.

    Într-o zi precedentă, steaua Lui, steaua Împăratului betleemit, apăruse în țările de la răsărit, chemându-le pe neamuri către Fiul lui David, născut în cetatea lui David. Însă ceea ce a căutat atunci, El n-a găsit: „Ai Săi nu L-au primit”. Dar a dus cu El în cer acest gând, această dorință după împărăția Lui! „Un om de neam ales a plecat într-o țară îndepărtată.”

    El Se gândește și azi la împărăția Lui – deși acum este așezat pe scaunul de domnie al Tatălui – tot așa cum Se gândise la ea și o revendicase atunci când S-a aflat aici. Spun din nou: cât de strict, în această caracteristică minunată, suntem ținuți în comuniune cu același Isus! El a fost odată pe pământ, iar acum este în ceruri; însă noi Îl cunoaștem, după aceste trăsături, ca fiind același Domn – unul în persoană, în scopuri și în dorințe, măcar că locurile și condițiile se schimbă. El a fost Împăratul lui Israel când era aici și Și-a revendicat cu dorință împărăția; și, fiindcă cetățenii țării I-au refuzat-o, El a primit-o în ceruri, iar la timpul potrivit Se va întoarce, în ziua bucuriei inimii Lui, ca s-o administreze aici, unde a căutat-o prima dată.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Du-te la furnică, leneșule; uită-te la căile ei și fii înțelept.

    Furnicile, care nu sunt un popor tare, își pregătesc hrana vara.

    Proverbe 6.6; Proverbe 30.25


    Ce învățăm de la furnici?

    În Biblie, furnicile sunt amintite doar de două ori, însă ceea ce ni se spune în atât de puține cuvinte despre aceste insecte atât de mici ne oferă lecții foarte importante:

    Furnicile sunt harnice! Cine le privește observă imediat că ele sunt mereu preocupate. Acest aspect poate fi transpus la munca noastră de zi cu zi: ca oameni credincioși, să fim harnici în lucrul încredințat nouă, să ne împlinim responsabilitățile care ne revin, iar în ce privește viața de credință, să ne străduim ca viața nouă să se dezvolte tot mai mult și, prin comportamentul nostru, să aducem rod pentru Dumnezeu (2 Petru 1.5).

    Furnicile nu sunt un popor tare! Aceste insecte nu trăiesc singuratice, ci laolaltă, fiind foarte bine organizate. Ele muncesc împreună și depun efort unele pentru altele. Ce bun exemplu sunt pentru noi în această privință! Ca și oameni mântuiți, formăm împreună un organism viu, în care fiecare își are locul său și fiecare este util celuilalt. De aceea suntem îndemnați: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă” (Evrei 10.24,25).

    Furnicile adună vara provizii de mâncare! Pentru ca iarna sau în sezonul ploios să nu flămânzească! Această prudență înțeleaptă, cu care Creatorul le-a înzestrat pe furnici, este o chemare pentru toți tinerii credincioși de a citi și studia intensiv Biblia, pentru a-și însuși această comoară a Cuvântului lui Dumnezeu pentru vremurile care vor veni.

    Citirea Bibliei: Levitic 25.20-38 · Psalmul 70.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROSTEȘTE CUVÂNTUL DOMNULUI PESTE FRICILE TALE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)


    Teama și credința sunt forțe pline de putere. Și aceea în fața căreia capitulezi, te va controla. Așadar, iată câteva versete din Scriptură cu care să poți lupta împotriva fricii:

    „Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi…” (1 Cronici 28:20).

    „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!” (Psalmul 18:2).

    „Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:11).

    „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmul 112:7).

    „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmul 23:4).

    „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).

    „Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu…” (Romani 8:38-39).

    Așadar, azi – acum! – rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste fricile tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 5:1-11


    Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4) La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!

    Versetele 5-11 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şi–a atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii”, care astăzi „lucrează deja”, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă” din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!

  • 13 Iulie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Maria deci, când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, spunându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”.

    Ioan 11.32


    Maria, auzind că Domnul o chema, s-a grăbit să-L întâmpine. Ea învățase cum să stea liniștită și să-L aștepte pe Domnul și învățase cum să acționeze la cuvântul Său. Iudeii, interpretând greșit acțiunea ei, spun: „S-a dus la mormânt, ca să plângă acolo”. Ea a făcut ceea ce este cel mai bine, lucrul pe care doar credința îl poate face; a mers la picioarele lui Isus pentru a plânge acolo.

    A plânge la mormântul unuia care a fost iubit este un lucru pe care îl poate face și lumea, dar aceasta nu aduce mângâiere; lacrimile nu îl vor aduce înapoi pe cel mort al nostru. Însă, atunci când plângem la picioarele Domnului Isus, avem parte de mângâierea dragostei, pentru că plângem la picioarele Aceluia care, atunci când va veni timpul, îl poate învia pe cel mort al nostru și, între timp, ne poate mângâia nouă inimile. Aceasta s-a petrecut cu Maria care, „când a venit unde era Isus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui”. Altădată, ea stătuse la picioarele Domnului Isus și învățase, de aceea, în zilele întristării ei, ea poate să stea la picioarele Lui plângând și, ca urmare, peste puțin timp, ea se va găsi la picioarele Lui închinându-se (Ioan 12.3). Când stătuse la picioarele Sale ascultându-I cuvintele, ea învățase să cunoască dragostea și harul Său, iar acum, când plânge la picioarele Sale, ea simte dragostea și harul Său. Încurajată de ceea ce cunoștea despre El, ea își așterne durerea la picioarele Lui.

    Ca și Marta, ea cunoaște puțin din puterea vieții de înviere, dar cunoaște inima lui Isus. Ea cunoaște întristarea propriei sale inimi și așterne acea întristare înaintea Domnului. Marta poate vorbi cu Domnul, însă Maria plânge cu Domnul.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Sunt alipit de mărturiile Tale, Doamne.

    Psalmul 119.31


    Învățături creștine

    Atunci când nu obținem ceea ce ne dorim, să ne gândim la ceea ce am primit fără să fi avut măcar timpul de a ne exprima dorința și să încercăm să numărăm binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat peste noi într-un fel atât de bogat.

    Viața fiecărui om este ca o semănătură, după care urmează secerișul, întâi pentru el însuși și apoi pentru alții. Orice vorbă rea care ți-a ieșit din gură îți face mai întâi ție rău și apoi și altora. Orice faptă rea săvârșită te face mai întâi pe tine nefericit și apoi pe alții.

    Nu este o stare mai binecuvântată ca aceea a unui suflet care trăiește, asemenea unui copil, într-o deplină așteptare a răspunsului dat de Dumnezeu.

    Să nu abandonăm niciodată câmpul de lucru în care ne-a așezat Dumnezeu, nici să nu acționăm într-un chip nevrednic.

    Poartă-te în așa fel în timpul zilei, încât să poți dormi liniștit toată noaptea.

    Socotește bogăția ultimul dintre lucruri, pentru că este cea mai nesigură din tot ce posedăm.

    Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.

    Să fim evlavioși și consecvenți în viața de zi cu zi – acest lucru va predica o lecție mult mai elocventă și mai practică, decât poate gura să rostească.

    Citirea Bibliei: Levitic 25.1-19 · Psalmul 69.29-36


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL DESPRE DĂRNICIE | Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană, vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat…” (2 Corinteni 9:10)


    Iată ce ne învață Biblia despre dărnicie:

    1) Întotdeauna primești mai mult decât dăruiești. De unde știm? Din Cuvântul lui Dumnezeu, care ne asigură (2 Corinteni 9:10): „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre”. Când apostolul Pavel a vorbit despre „sămânță”, el s-a referit și la resurse financiare. Este bine să știi că dacă o bună parte din banii pe care ți-i oferă Dumnezeu trebuie folosiți pentru propriile tale nevoi, la fel o altă parte trebuie să contribuie la „roadele neprihănirii.” Ce înseamnă asta? Apostolul Pavel ne explică: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” (2 Corinteni 9:9). Cu alte cuvinte, trebuie să dai dovadă de compasiune față de cei ce suferă și să dăruiești cu generozitate celor care nu își pot purta singuri de grijă. Biblia spune că atunci când dăruiești săracilor, de fapt Îl împrumuți pe Domnezeu, și El te va răsplăti (vezi Proverbele 19:17). Îți poți imagina dobânda pe care ți-o va plăti Dumnezeu? Domnul Isus a zis: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura…” (Luca 6:38)

    2) Trebuie să dăruiești știind că vei fi binecuvântat. S-ar putea să spui: „Dacă primesc mai mult, dăruiesc mai mult!” Nu, așa – pui carul înaintea boilor. Nivelul dărniciei tale este cel care determină nivelul de binecuvântare din viața ta, și nu invers. Așa că, dă la o parte bariera fricii și pune-L pe Dumnezeu la încercare: El nu te va dezamăgi! Odată ce ai experimentat binecuvântarea Sa, nu-ți vei mai dori să trăiești altfel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Zaharia 4:1-14


    Prin întrebările sale, Zaharia se aşază în rândul profeţilor care, potrivit cu 1 Petru 1.10,11, îşi cercetau stăruitor propriile scrieri. Ei Îl căutau în ele pe Acela care nouă ne‑a fost acum descoperit în suferinţele şi în gloriile Sale (de exemplu: cap. 13.5‑7 şi 6.13). Câte imagini ale lui Hristos găsim în acest capitol! El este adevăratul Sfeşnic de aur, Lumina Lumii (Ioan 8.12). Este deopotrivă divinul Zorobabel, garantul binecuvântării poporului Său. În cap. 3.9, El era Piatra de temelie. Aici Îl vedem ca „Piatra cea mai de sus a colţului” (v. 7), cheia de boltă a construcţiei. Cu alte cuvinte, El este Acela care începe şi sfârşeşte în har lucrarea Casei lui Dumnezeu (Ezra 3.10; 5.15,16).

    În cele şapte candele ale sfeşnicului sfânt ne place să–i vedem pe cei credincioşi (Apocalipsa 1.20b); ei de asemenea sunt numiţi „lumina lumii” (citiţi Matei 5.14‑16). Iar această lumină este alimentată de Duhul Sfânt (uleiul), singura sursă divină pentru lucrarea celui răscumpărat. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” zice Domnul oştirilor (v. 6; Psalmul 44.3‑8). Când noi ne recunoaştem incapacitatea, Dumnezeu are plăcerea să acţioneze şi să înlăture orice „munte” din calea noastră (v. 7; Matei 17.20). Prin urmare, să nu dispreţuim „ziua lucrurilor mici” (v. 10), cea de astăzi; ea poate fi ziua unei mari credinţe şi a unei mari dăruiri!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne