29 Februarie 2016
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Ce vrei să facă Domnul pentru tine?
„Doamne, să-mi capăt vederea.” Luca 18:41
Există ceva în viaţa ta care nu numai că te tulbură pe tine, dar te face o sursă de tulburare şi pentru alţii? Dacă există, atunci este un lucru pe care nu-l poţi rezolva tu însuţi. „Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare.” Insistă până când ajungi faţă în faţă cu Domnul însuşi; nu zeifica bunul simţ. Când Isus ne întreabă ce vrem sa facă pentru noi în privinţa lucrului incredibil cu care ne confruntăm, aminteşte-ţi că El nu lucrează pe căi obişnuite, ci în mod supranatural.Ia aminte cum Îl limităm pe Domnul prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut. „Întotdeauna am eşuat aici şi întotdeauna voi eşua”. De aceea nu cerem ceea ce dorim. „Este ridicol să-I cer lui Dumnezeu să facă aceasta.” Dacă este ceva imposibil, atunci e tocmai lucrul pe care trebuie să I-L cerem. Dacă nu e un lucru imposibil, nu este o tulburare reală. Dumnezeu va face ceea ce este absolut imposibil. Acest om şi-a primit vederea. Cel mai imposibil lucru pentru tine este să te identifici atât de mult cu Domnul, încât să nu rămână nimic din viaţa ta cea veche. El va face asta dacă-L vei ruga. Dar trebuie să ajungi până acolo încât să crezi că El este Atotputernic. Credinţa nu se întemeiază pe ceea ce spune Isus, ci pe El Însuşi; dacă ne uităm numai la ce spune El, nu vom crede niciodată. O dată ce-L vedem pe Isus, El face lucrul imposibil într-un mod la fel de natural ca şi respiraţia. Agonia noastră provine din stupiditatea îndărătnică a inimii noastre. Noi nu vrem să credem, nu vrem să tăiem frânghia care ne ţine legaţi de ţărm, ci preferăm să ne îngrijorăm mai departe.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” EFESENI 3:16
Aceasta este a doua rugăciune a apostolului Pavel pentru Efeseni. Ea conţine un mare contrast. În prima sa rugăciune (cap. 1:17) este vorba de un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Domnului Hristos în aceasta, a doua, este vorba de puterea necesară unei adevărate vieţi predate. În Noul Testament, cuvântul de „tărie” cuprinde gândul de putere autoritate, dinamism, energie; „a întări” însemnează deci comunicarea transmiterea acestei puteri pentru a fi pusă în practică. Duhul Sfânt conţine toate acestea şi El le comunică celui credincios tocmai cu scopul de a-l întări în omul lăuntric, de unde ies izvoarele vieţii. Lucrarea Sa se întinde în toate direcţiile. Nici un domeniu din viaţa celui credincios nu-i scapă. Oricât de mare şi importantă ar fi nevoia noastră, sau oricât de mica şi intimă ni s-ar părea vreo rană pe care am vrea ca El s-o vindece, puterea Sa ne va fi transmisă şi va lucra. El locuieşte prin credinţa! În cel mai mic şi mai slab dintre noi. Dacă suntem mintuiţi prin har, copii ai lui Dumnezeu prin înfiere. Duhul Sfânt va veni la noi ca să ne întărească în putere în omul dinăuntru ca să fim „destoinici pentru orice lucrare bună” dar în primul rând ca să ne crească într-o tot mai vie pârtăşie cu Domnul Isus. În ce constă însă contrastul de care am vorbit mai sus? În aceea că această infinit de mare putere dumnezeiască a Duhului Sfânt lucrează, în nişte fiinţe aşa de slabe cum suntem noi, în omul dinăuntru, in adâncul fiinţei noastre, în locul cel mai ascuns, mai intim, unde este sanctuarul însuşi al personalităţii noastre, unde nimeni nu trebuie să pătrundă decât El însuşi, în acel loc pe care Scriptura îl numeşte în altă parte „omul ascuns al inimii”. Este străfundul fiinţei noastre, atât de sensibil, de gingaş şi de personal.Dumnezeu a destinat această mare putere pentru că numai ea poate să lucreze acolo unde este sediul tutror capacităţilor noastre spirituale, acolo unde sunt toate sursele unei vieţi „ascunse cu Hristos în Dumnezeu.” Duhul Sfânt care locuieşte în noi, să ia în primire toate aceste izvoare de viaţă pentru a le sfinţi şi folosi spre slava Aceluia care a murit şi a înviat pentru noi, căci datorită acestui fapt am primit această putere nemaipomenilă! şi această putere se va reflecta în viala noasitră de fiecare zi, pentru lucrurile mari, ca şi pentru cele mici, pentru viaţa noastră intima şi personală sau pentru lucrarea lui Dumnezeu la care sintem chemaţi să participăm. În felul acesta încetează luptele, agitaţiile, eforturile fireşti, dezamăgirile continui şi alergarea după o slavă personală.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă.”Matei 3:8
Dacă ne cercetăm în lumina Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci dispare tot ce considerăm a fi frumos şi bun în viaţa noastră. Ferice de cel ce ajunge în această stare! Astfel, el poate experimenta ceea ce este scris în Isaia 40:4: „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile în vâlcele!”. Mulţi spun astăzi: „Drumul este prea abrupt şi spinos.” Nu, nu este aşa. Este un drum fericit, un drum ce duce la mântuire, un drum de slavă. Fâşiile de pânză au fost puse la o parte în mormânt. Străduiţi-vă să aveţi linişte! Ferice de cel ce constată: „trebuie să fiu eliberat de păcat, altfel sunt pierdut pe veci! Astăzi oamenii ar dori să fie mântuiţi, însă fără a recunoaşte aceasta. Dar Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune: „Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadă păcatele. Dar cine lucrează după adevăr, vine lumină pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”(Ioan 3:20-21). Oamenii au venit la Ioan Botezătorul, şi-au mărturisit păcatele şi au întrebat: „Ce să facem, ca să fim mântuiţi?” Fariseii au venit şi ei ca să fie botezaţi, şi le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar, roade vrednice de pocăinţa voastră, şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam.”(Matei 3:7-9). Astăzi sunt mulţi care spun: Avem un preot bun, suntem confirmaţi, sau botezaţi”. Da, sunt aceia care s-au lăsat botezaţi şi de şapte ori, dar omul vechi tot nu este dat la moarte, pentru că nu au rupt legătura cu păcatul, şi nu s-au lepădat de viaţa lor.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
CE NE ÎNSOŢEŞTE
Da, fericirea, şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele. Psalmul 23.6
Un poet credincios spunea: Doamne, Tu ai adus în viaţa mea o zi ca cea de acum, necunoscută în alţi ani…” Această zi vine însă o dată la patru ani. Oh, dacă am putea obţine în această zi binecuvântare împătrită! Până azi bunătatea şi îndurarea ne-au însoţit, zi după zi, ca doi sprijinitori, unul deschizându-ne mersul, celălalt îndrumându-ne. Şi dacă această zi extraordinară se numără printre cele din viaţa noastră, aceşti doi îngeri păzitori vor fi cu noi şi azi: bunătatea pentru a împlini nevoile noastre, şi îndurarea pentru a ne şterge păcatele. Ele ne vor însoţi paşii azi şi în fiecare zi, până la cea din urmă. De aceea, să slujim Domnului în această zi, cu o predare mai deosebită a inimii, cântând laudele în cinstea Lui cu mai multă căldură, însufleţire ca niciodată. Nu am putea noi oare să facem azi un dar mai deosebit pentru lucrarea lui Dumnezeu sau pentru săraci? Şi pentru că dragostea este născocitoare, să ne străduim să facem din această zi de 29 Februarie, o zi a cărei amintire să ţină până-n veşnicie.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Nu zice: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea? Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. Eclesiastul 7,10
Dumnezeu a vrut în vremea din vechime ca poporul Său să cunoască puterea şi îmbărbătarea Lui. De exemplu mica rămăşiţă din Iuda care s-a întors din Babilon şi a început să pună piatra de temelie pentru noul Templu, era întristată că templul refăcut este foarte mic în comparaţie cu cel al lui Solomon. Atunci au auzit glasul Domnului care spunea: „Şi voi umplea de slavă Casa aceasta zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2.7-9). Da, în faţa credincioşilor sunt înfăţişate binecuvântările slăvite ale prezenţei stăpânirii lui Mesia în zilele viitoare, pentru a-i întări. Aşa sunt şi promisiunile de la Apocalipsa 2 şi 3 făcute celor care vor birui în adunări; ele sunt legate de viitor. În Evrei 10.32 credincioşilor le sunt arătate zilele trecute pentru a fi îmbărbătaţi şi ridicaţi la aceiaşi bucurie a credinţei. Duhul Sfânt se preocupă între altele de noi în deosebi în direcţia de a ne arăta viitorul binecuvântat. încercările vor avea un sfârşit iar partea noastră este o veşnică bucurie. Noi vom purta chipul Celui ceresc. „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” De aceea să facem cum făcea apostolul Pavel: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Isus.”Domnul nu ne pune în faţă zarea unui drum lipsit de încercări şi strâmtorări; dimpotrivă, ne spune că le vom întâlni şi pe unele şi pe celelalte; dar ne dă făgăduinţa că rămâne cu noi în mijlocul acestor încercări, ceea ce este nespus de bine. Este mai bine să ai pe Dumnezeu cu tine în greutăţi, decât să scapi de ele. Să fim siguri că inima lui Dumnezeu bate cu inima noastră şi este de preţ să simţim aceasta. Să privim deci mereu la El de unde ne vine ajutorul şi scăparea.
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
O, cum tânjesc să fiu în întregime absorbit de Tine, tot trupul, sufletul şi duhul meu înflăcărate de Tine; atât de multe lucruri ascunse ale întunericului încă rămân. Ce umilire plină de har sunt aceste lucruri!
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.»
2 Corinteni 10,4
Dacă gândurile tale sunt curate, pline de dragoste, atunci emani în jurul tău o atmosferă plăcută, binecuvântată. Dacă eşti rău şi stricat, dacă răspândeşti şi întreţii o atmosferă apăsătoare, tensionată mai bine stai singur deoarece, în cazul acesta poţi să distrugi mediul şi chiar şi pe colegii alături de care trăieşti şi munceşti. Se spune că un asemenea lucru se întâmplă din cauza agresiunii reprimate şi exprimate doar la nivel de gânduri rele, gânduri pe care le nutreşti faţă de fraţii si surorile tale. Când diavolul deţine controlul asupra gândurilor tale, aleargă sub protecţia lui Isus Cristos; acolo vei fi eliberat şi liniştit, căci promisiunea Domnului este încă valabilă: «Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Păcatul prin vorbe sau prin gând este la fel de grav. Fugi la Domnul când ispita de a acţiona conform impulsurilor firii este prea puternică! Isus este biruitor! El a câştigat pentru noi toţi viaţa veşnică cu preţul vieţii Sale. Cristos nu a răspuns provocărilor, nu a dat curs ispitei de a face apel la autoritatea Sa. In umilinţă a rămas Mielul lui Dumnezeu pe cruce şi a înfrânt duşmanul.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineaţa
De aceea îţi păstrez bunătatea Mea. Ieremia 31:3
Tunetele legii şi teroarea judecăţii sunt folosite adesea ca să ne aducă la Christos, dar victoria finală aparţine bunătăţii Sale. Fiul risipitor s-a întors la casa tatălui său fiindcă avea nevoie de el, dar tatăl său l-a văzut de departe şi a alergat în în întâmpinarea lui. Ultimul pas a fost însoţit de sărutul tatălui şi de Căldurosul său bun-venit.
Legea şi groaza ei îşi fac lucrarea
Dar rezultatul lor se vede gfeu
Insă credinţa că prin har obţii iertarea
Înmoaie chiar şi inima unui ateu.
Întro seară, învăţătorul a venit la uşă şi a bătut cu ciocanul legii. Uşa s-a cutremurat din balamale, iar omul a adunat toate mobilele şi le-a aşezat în faţa ei. El a spus „nu deschid nimănui”. Învăţătorul a plecat, dar s-a întors peste un timp şi a bătut încetişor cu mâinile Sale străpunse de cuie, încet și uşor. De data aceasta uşa nu s-a cutremurat, dar s-a deschis şi gazda s-a aruncat în genunchi pe prag. „Intră, intră, Te rog. Ai bătut într-un fel care mi-a mişcat inima. Nu am putut să nu mă gândesc la sângele care curgea din mâinile Tale străpunse pe uşa mea, şi nu am putut să te las în drum. Şi am plâns, fiindcă dragostea Ta a învins în inima mea”. Aşadar, în orice situaţia, bunătatea învinge. Ce nu a putut face Moise cu tablele lui de piatră, a făcut Christos cu mâinile Sale străpunse. Aceasta este doctrina adevăratei chemări. Este oare aceasta şi experienţa mea? Pot eu să spun: „El m-a chemat şi eu L-am urmat, bucuros să ascult glasul divin?” Dacă este aşa, fie ca El să mă cheme în continuare, până când mă voi aşeza la Masa Nunţii Mielului.
Seara
Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 1 Corinteni 2:12
Iubite cititor, ai primit Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, în sufletul tău? Necesitatea lucrării Duhului Sfânt în inimă reiese clar din următorul fapt: tot ce a fost făcut de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Fiul pentru noi nu ar avea nici o valoare dacă Duhul nu ne-ar sensibiliza inimile. Ce efect are doctrina alegerii asupra unui om care nu are Duhul lui Dumnezeu? Alegerea este o literă moartă în conştiinţă, dacă Duhul lui Dumnezeu nu mă cheamă „din întuneric la lucrarea Sa minunată” (1 Petru 2:9). Doar prin chemarea Sa pot să văd alegerea mea şi să ştiu că am fost chemat de Dumnezeu, ales pentru un scop etern. A fost încheiat un legământ cu Domnul Isus Christos prin Tatăl Său; dar cu ce mă ajută acest legământ dacă Duhul Sfânt nu îmi deschide inima să primesc binecuvântările cerului? Binecuvântările atârnă de un piron — Isus Christos – dar eu sunt mic de statură şi nu le ajung. Duhul lui Dumnezeu le ia şi binecuvântările intră în posesia mea. Binecuvântările legământului seamănă cu mana din cer, departe de atingerea muritorilor, dar Duhul lui Dumnezeu deschide ferestrele cerului şi toarnă belşug de binecuvântare peste tabăra Israelului spiritual. Lucrarea minunată a lui Christos este asemeni vinului din burduf; necredinţei noastre îi este imposibil să ajungă la el. Duhul lui Dumnezeu ne toarnă vin în inimă, şi astfel nevoile noastre sunt adăpate. Fără Duhul Sfânt, suntem morţi în păcate, fără să beneficiem de chemarea Tatălui şi de răscumpărarea Fiului. Duhul Sfânt este absolut necesar bunăstării noastre. Să-L chemăm deci cu umilinţă în viaţa noastră, tremurând la gândul că Îl putem îndurera.
IZVOARE IN DEŞERT
Depărteaz-o la adânc. (Luca 5:4)
Domnul nu a spus la ce adâncime. Adâncimea apei în care noi navigăm depinde de cât de complet ne-am tăiat legăturile cu ţărmul, de dimensiunile nevoilor noastre şi de temerile noastre cu privire la viitor. Totuşi, peştii îi vom găsi la apă adâncă, nu la apă mică.La fel este şi cu noi – nevoile noastre îşi vor găsi împlinirea în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Trebuie să navigăm în adâncimile Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt ni-l va deschide cu înţelesuri profunde, şi totuşi limpezi ca şi cristalul. Şi cuvintele pe care le-am cunoscut în trecut vor avea un ocean de noi înţelesuri, care vor aduce mesajul lor original la suprafaţă. „Depărteaz-o la adâncul” ispăşirii. Trebuie s-o aprofundăm, până când Duhul ne va da o asemenea înţelegere a sângelui scump al lui Hristos, încât el să devină un balsam atotputernic, şi hrană şi doctorie, pentru sufletul şi trupul nostru.”Depărteaz-o la adâncul” voii Tatălui. Trebuie să răbdăm până când vom înţelege deplin detaliile ei infinite şi bunătatea ei şi resursele ei nesfârşite şi grija ei faţă de noi.”Depărteaz-o la adâncul” Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne oprim până când El nu va deveni pentru noi o mare caldă, strălucitoare, radiantă şi fără fund, în care să ne afundăm, desfătându-ne şi însufleţindu-ne şi în cele din urmă pierzându-ne pe noi înşine şi necazurile noastre în liniştea şi pacea prezenţei Lui nepieritoare. Trebuie să mergem înainte până când Duhul va deveni un răspuns clar şi glorios la rugăciunile noastre; cea mai grijulie şi cea mai tandră călăuză a noastră; cel mai atent anticipator al nevoilor noastre; şi cel mai iscusit şi supranatural sculptor al împrejurărilor noastre.”Depărteaz-o la adâncul„ planurilor lui Dumnezeu şi al Împărăţiei Lui viitoare. Trebuie să ne continuăm drumul până va veni Domnul şi Împărăţia Lui milenară va fi înaintea noastră şi vom vedea eternitatea desfăşurându-se dincolo de porţile gloriei; până când imaginaţia noastră va fi orbită de lumina strălucitoare, şi inima noastră va tresălta de o inexprimabilă anticipare a bucuriei de a-L vedea pe Domnul Isus şi „slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi” (Rom. 8:18).Domnul Isus ne învaţă să începem să navigăm prin toate acestea. El ne-a creat, şi El a creat adâncimile mării fără fund. Şi a făcut ca aceste adâncimi să se potrivească toate împreună într-o armonie perfectă cu toate talentele şi dorinţele noastre. din Hrană pentru suflet
Izvoarele lui ajung în întreaga creaţie,
Atât de mare este belşugul;
Ajunge pentru toţi, ajunge pentru fiecare;
Ajunge pentru totdeauna.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Psalmii 14 şi 15
Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: „Nu este Dumnezeu” (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nu-L caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi I-o recunosc), până nu lucrează El la inimă.Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele”, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău…?” Romani 3, care citează v. 1-3 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni – dovediţi păcătoşi – Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.10-12, 22-26).Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă într-un creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şi-n cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Efeseni 1:15-23
… întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui… Coloseni 1:11
PUTEREA FIULUI
Primul motor cu energie solară produs de o fabrică de automobile, avea putere numai să rotească un disc de plută. De atunci, s-au făcut progrese pentru transformarea energiei razelor solare în energie electrică. Dar pare totuşi un timp destul de lung pînă vom putea conduce un automobil alimentat cu energie solară. în timp ce ştiinţa care studiază energia solară este în dezvoltare, noi care sîntem creştini, am putea să ne bazăm pe un alt gen de energie – Puterea Fiului, energia spirituală şi puterea pe care o primim de la Fiul lui Dumnzeu. Biblia ne spune că El este în cer chiar acum şi este „mai presus” de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume” (Efeseni 1:21). La aceeaşi putere pe care o foloseşte El să supravegheze lumea, se referă Pavel, ca fiind „nemărginita mărire a puterii Sale” (Efeseni 1:19).Nu-i aşa că uneori ţi se pare că nu ai puterea spirituală pe care ai vrea s-o ai? Nu te lupţi oare cu ideea de a-L mărturisi pe Cristos altora sau de a începe un studiu biblic? Este dificil să trăieşti pentru Dumnezeu acasă, la serviciu sau la şcoală? Atunci dăruieste-I viaţa ta întreagă lui Isus. Aşa cum ai avut încredere în puterea Lui mîntuitoare care ţi-a iertat păcatele, I te încredinţezi pentru a te păstra, a te încuraja şi a te proteja. încearcă să depinzi de Acela care te va întări prin „Duhul Lui în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Este posibil ca puterea din razele soarelui să nu fie răspunsul la nevoile de energie ale lumii, dar puterea Fiului din cer este tot ce ne trebuie nouă din punct de vedere spiritual. P.R.V.
Dacă ai ceva să faci,
Incepe-acum cu zel.
Să vrei, e partea ta
Puterea ţi-o dă El. Anonim
„Lumina hanii” nu se stinge niciodată.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
ÎMPUTERNICIT PENTRU A CONDUCE
„Pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul” (Exod 34:29)
Biblia spune: „Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. Aaron şi toţi copiii lui Israel … se temeau să se apropie de el. Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit… şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul” (v. 28-32). Când iudeii s-au aflat în faţa lui Moise, expresia de pe chipul său le-a arătat că fusese în prezenţa Domnului. Puteau să vadă şi să simtă lucrul acesta. Biblia numeşte lucrul acesta „ungere” (1 Ioan 2:27). Mai simplu spus, ungerea înseamnă echiparea şi împuternicirea făcută de Dumnezeu pentru a avea izbândă în ceea ce te-a chemat să faci. Liderul împuternicit de Dumnezeu se caracterizează întotdeauna prin aceste patru trăsături:
1) Chemarea. Când oamenii stau în preajma unui lider care are împuternicirea lui Dumnezeu, ei simt că El l-a înzestrat şi l-a trimis într-adevăr pe acel om pentru a împlini un anumit scop.
2) Caracterul. Oamenii văd natura lui Dumnezeu în liderul ales şi prin urmare, au încredere în el.
3) Competenţă. Un lider împuternicit de Dumnezeu are abilitatea de a face lucrurile în aşa fel încât să-L onoreze pe Dumnezeu. Rezultatele îi validează chemarea.
4) Convingerea. Liderii împuterniciţi de Dumnezeu nu sunt nehotărâţi; ei au coloană vertebrală, morală şi spirituală şi susţin ceea ce este bine. Aceste patru calităţi sunt semne ale chemării lui Dumnezeu şi când oamenii le văd în viaţa ta, ei te vor urma.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
Nu vă înmulțiți cuvintele trufaşe. Să nu iasă mândrie din gura voastră, pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoştinței şi de El sunt cântărite faptele. 1 Samuel 2.3
Rugăciunea Anei (5)
Este surprinzător cât de vorbăreți suntem atunci când nu ne aflăm în prezența lui Dumnezeu; însă, când ajungem în prezența Lui, se aşterne tăcerea. Vorbim adesea despre ceea ce am făcut sau despre ceea ce dorim să facem. Câteodată vorbim despre ceea ce alții nu fac. Însă, atunci când intrăm în prezența lui Dumnezeu, nu ne mai gândim deloc la noi înşine.De ce nu trebuie să vorbim cu mândrie, nici cu aroganță? „Pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoştinței.” El ştie motivele pentru care vorbim; cunoaşte totul despre inima noastră. Este un lucru foarte solemn să ştim că El ne cunoaşte în totul. „Doamne, Tu mai cercetat şi mă cunoşti, Tu ştii când mă aşez şi când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul. Tu ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele. Încă numi ajunge cuvântul pe limbă şi, iată, Doamne, Tu îl cunoşti în totul” (Psalmul 139.14). El este un Dumnezeu al cunoştinței şi toate faptele sunt cântărite de El. Dumnezeu face două lucruri cu omul: îl măsoară şi îl cântăreşte.Când îl măsoară pe om, ce spune El? „Toți au păcătuit şi nu au ajuns la gloria lui Dumnezeu.” Câteodată, oamenii gândesc în felul următor: «Dacă ajung înaintea lui Dumnezeu, mă descurc eu!». Când eşti departe de acel moment, poți vorbi aşa, dar lucrurile se vor schimba radical atunci când vei ajunge acolo. Cum stau lucrurile cu cântărirea? Să privim laPsalmul 62.9 (cuvinte foarte prețioase pentru cei care cunosc harul şi cu totul cumplite pentru cei care nul cunosc): „Fiii oamenilor de rând sunt numai o suflare, fiii celor mari sunt minciună; puşi în cumpănă împreună, sunt mai puțin decât o suflare”. Să ne aducem întotdeauna aminte că „Domnul este un Dumnezeu al cunoştinței şi de El sunt cântărite faptele”! F. C. Blount
SĂMÂNȚA BUNĂ
Deci cine știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat! Iacov 4.17
În călătoria pe mare spre India, un tânăr marinar ședea într-o seară întunecoasă în cabina lui; îi era foarte rău. Marea era tot mai agitată, furtuna vuia și vâjâia. Deodată, tânărul a fost speriat de strigătul: „Un om a căzut peste bord!”. În aceeași clipă auzi zgomot deasupra lui, provocat de marinarii grăbiți să acorde ajutor. N-ar fi trebuit oare să îi ajute și el? Dar era într-o stare așa de jalnică, încât nu avea niciun sens să meargă pe punte. Nu ar fi putut ajuta la salvarea acelui om, poate ar fi stat doar în calea celorlalți. Dar totuși se întrebă: „Aș putea oare să fac și eu ceva?”. Desprinse repede lampa sa și o ținu aproape de fereastra cabinei, astfel încât razele lămpii să cadă pe mare. Și ce s-a întâmplat? Câteva minute mai târziu răsună strigătul de bucurie: „Este în siguranță; este salvat!”.Dimineața, tânărul marinar a aflat că lampa sa a contribuit la salvarea acelui nenorocit. Lumina lămpii a căzut în clipa potrivită pe cel ce se zbătea în valuri, astfel că frânghia a putut fi aruncată, ca el să o poată prinde. Exemplul acestui tânăr să ne însuflețească pe toți pentru a fi de ajutor pentru semenii noștri. „Adevărat este cuvântul acesta și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!” (Tit 3.8).
Mana Zilnica 