Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Mai 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17


Dați-mi voie să întreb: Ești în Hristos? Dacă nu ești în Hristos, ești pierdut; dacă ești în Hristos, ești în siguranță. Care este efectul? Hristos este dreptatea ta. Vei merge în slavă în această dreptate a Lui, și nu în a ta. Noi nu realizăm cât de răi suntem ca păcătoși în firea păcătoasă. Dacă știu ce înseamnă a fi pierdut fără Hristos, nu voi gândi că este o îngâmfare să mă glorific prin faptul că sunt în El. Nici n-am nevoie să mă mai gândesc la mine însumi, deoarece sunt desăvârșit de fericit în prezența lui Dumnezeu. El m-a făcut fericit prin harul care m-a adus acolo și prin comuniunea pe care o am în prezent cu El Însuși în locul în care El m-a așezat.

În Hristos găsim sfârșitul istoriei omului. Citim: „Acum, la sfârșitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată, înlăturând păcatul prin jertfa Sa” (Evrei 9.26). De ce spune acest lucru, când sfârșitul încă nu venise? Deoarece la cruce vedem despărțirea totală dintre Dumnezeu și lume. Aici, toată istoria punerii la probă a omului a ajuns la sfârșit. Pentru Dumnezeu, sfârșitul a avut loc atunci când omul L-a lepădat pe singurul Său Fiu. Fără lege, omul s-a dovedit a fi un păcătos fără frâu; sub lege, s-a dovedit a fi călcător al ei. După aceea, Dumnezeu a venit în lume, în har, iar lumea L-a lepădat. Istoria morală a omului s-a încheiat la cruce; el a fost dovedit ca fiind un păcătos pierdut. Dar, în Hristos, sunt cu totul scos din această stare: „Voi nu mai sunteți în firea păcătoasă, ci în Duhul”. Nu numai că păcatele mi-au fost înlăturate, dar am fost adus chiar în locul în care este Hristos, cel de-al doilea Om. Prin urmare, nu ni se spune că nu mai este condamnare pentru cei ale căror păcate le-a purtat Hristos, oricât de adevărat este acest lucru, ci că nu mai este condamnare pentru cei care sunt în Hristos. Cum ai putea condamna ce este în Hristos, în slavă? Este o creație nouă. Viața lui Dumnezeu este în noi, dreptatea lui Dumnezeu este a noastră, noi stăm înaintea lui Dumnezeu în acest loc cu totul nou.

J. N. Darby    

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satan o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?

Luca 13.16


Optsprezece ani…

Corina avea ziua de naștere. Împlinise optsprezece ani și primise multe cadouri. Dorea să savureze din plin seara – și aproape uitase de ora biblică săptămânală. A pornit la drum în ultima clipă, iar acolo nu a fost prea atentă la ceea ce se spunea. Dar deodată a auzit cuvintele: „Femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satan o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?”. Cuvintele „optsprezece ani” se refereau la ea! Și ea era „legată”! Dumnezeu îi dăruise sănătate și multe alte bucurii și o chemase adesea la Sine, însă ea nu ascultase chemarea Lui. Era legată de Satan!

Când s-a întors acasă, s-a pus pe genunchi și s-a rugat: „Doamne Isuse, am păcătuit împotriva Ta, dar acum doresc să fiu liberă”. Corina știa bine că Domnul Isus venise „să vestească celor captivi eliberarea, … să dea drumul celor apăsați” (Luca 4.18). Ea și-a mărturisit vina, a crezut și a avut parte de frumoasa experiență a eliberării: „Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.36). Poate că astăzi cineva are ziua de naștere. Și împlinește optsprezece ani… sau treizeci și cinci de ani… sau șaptezeci și doi de ani. Și încă este legat de Satan… Nu deznădăjduiți! Puteți fi eliberați de cătușele păcatului la fel ca această fiică a lui Avraam!

Citirea Bibliei: Geneza 21.22-34 · Psalmul 4.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITOR ASUPRA NECAZURILOR – Fundația S.E.E.R. România

„Suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu…” (2 Corinteni 6:4).


Viața de creștin vine cu binecuvântări – dar și cu lupte. Nu le poți avea pe unele fără celelalte. Apostolul Pavel descrie lucrul acesta în felul următor: „În toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări; în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10).

Dumnezeu va lupta alături de tine pe câmpul de luptă, te va purta prin furtuni și va transforma anotimpul necazului în anotimpul biruinței. Când credința ta este ca un foc, ea atrage puterea Sa și aduce harul Lui în situația în care te afli. Biblia spune: „cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (vezi Evrei 5:8). Deci, cu Dumnezeu vei fi biruitor. Așa că, bucură-te!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 4:31-44


Dat afară din Nazaret, Domnul Isus Îşi continuă slujba la Capernaum. El dă învăţături şi vindecă cu o autoritate care n-ar fi trebuit săi uimească atât de mult pe oameni (v. 32,36), dacă ar fi vrut să recunoască în El pe Fiul lui Dumnezeu. În schimb, demonii nu se înşală în această privinţă. Iacov 2.19 ne declară că ei „cred şi tremură”. Şi, în timp ce Domnul Se afla pe pământ, activitatea lor se intensifica pentru a I se împotrivi. El întâlnea aceste duhuri necurate până şi în sinagogă, dar nu le permitea să mărturisească despre El.

Versetele 38 şi 39 ne istorisesc despre vindecarea soacrei lui Simon. Isus Se apleacă cu tandreţe asupra bolnavei, pentru că nu de departe Se ocupă El de suferinţele noastre. Şi cum a folosit această femeie sănătatea pe care tocmai a recăpătato? Întrun mod foarte grăitor pentru toţi: „îndată ea le slujea”.

Deşi străin de această lume, Domnul Isus nu era străin de durerile şi de necazurile ei. Nici chiar seara nu Şia întrerupt lucrarea neobosită, iar dimineaţa a fost iarăşi gata săŞi reia activitatea, pentru că petrecuse câteva momente deoparte, singur cu Dumnezeu. Iar această dependenţă ~ lucrarea ~ nu se lasă oprită de mulţimile care caută săL reţină.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: