Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 Octombrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au rănit, și au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Și, din întâmplare, un preot cobora pe drumul acela; și, văzându-l, a trecut înainte pe partea cealaltă. Și tot astfel și un levit, ajungând la locul acela, a venit și a văzut și a trecut înainte pe partea cealaltă. Dar un samaritean care călătorea a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă.

Luca 10.30-33


Leviții (29) – Ocolindu-l pe cel în nevoie

Domnul Isus a folosit această parabolă pentru a răspunde la două întrebări pe care un cărturar, care dorea să se îndreptățească pe sine, I le adresase: „Ce trebuie să fac pentru a moșteni viața eternă?” și „Cine este aproapele meu?”.

Un om cobora din Ierusalim, de unde era templul, la Ierihon, cetatea blestemată în vechime de Iosua. Pe acest drum descendent, el a fost atacat de tâlhari, rănit, dezbrăcat de hainele sale și lăsat aproape mort. Aceasta ne amintește de omenirea care, pe drumul ei de depărtare de Dumnezeu, a căzut pradă rezultatelor dezastruoase ale păcatului. De unde putea veni ajutorul? Preotul, simbol al închinării religioase, se găsea și el pe același drum, însă a trecut repede pe cealaltă parte, fără să ajute cu nimic. La fel și levitul, simbol al slujirii religioase, aflat și el pe același drum descendent, a venit, a privit și a trecut mai departe fără să-i acorde vreun ajutor sărmanului om. Nici închinarea și nici slujirea religioasă nu sunt de vreun ajutor păcătosului.

Însă – lăudat fie Dumnezeu! – este Unul care poate ajuta. Samaritenii erau în acel timp disprețuiți și ocoliți de către iudei. În Ioan 8.48, iudeii L-au numit pe Domnul „samaritean”. În această parabolă, samariteanul nu mergea pe un drum descendent, ci se afla într-o călătorie cu un scop precis. A venit acolo unde omul căzut se afla. Avea untdelemn și vin, cu care i-a curățat rănile, apoi l-a dus la un han, a îngrijit de el și a pregătit resursele pentru toate nevoile lui, până avea să se întoarcă. Ce contrast frumos între Domnul nostru și cei doi reprezentanți ai religiei: preotul și levitul! Doar El are milă și poate să mântuiască în chip desăvârșit!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încă puțin, foarte puțin timp, și Cel care vine va veni și nu va întârzia.
Cel care dă mărturie despre aceste lucruri zice: Da, Eu vin curând. Amin! Vino, Doamne Isuse!

Evrei 10.37; Apocalipsa 22.20


Revenirea lui Isus

Biblia ne oferă informații despre un eveniment de o însemnătate crucială, care poate să aibă loc în orice moment. Isus Hristos va reveni! Prima dată, El a venit în urmă cu 2.000 de ani pentru a pregăti o cale de salvare pentru oamenii pierduți. A doua oară va veni pentru a-i răpi pe toți credincioșii adevărați de pe acest pământ și a-i duce în cer, indiferent dacă au murit sau mai trăiesc. Această promisiune pe care a făcut-o Domnul Isus se va împlini. „Căci Însuși Domnul, cu un strigăt de strângere laolaltă, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi noi, cei vii care rămânem, vom fi răpiți împreună cu ei, în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4.16,17).

Isus vine curând! Cu această făgăduință se încheie Biblia. Pentru toți cei care nu au iertarea păcatelor și rămân pe pământ, începe timpul judecății. Poate zâmbiți când citiți aceste rânduri. Faceți probabil parte din grupul celor pe care Biblia îi numește batjocoritori și care spun: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul creației”. Dar luați seama la aceste cuvinte: „Domnul nu Își amână făgăduința, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare față de voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.4,9).

Isus nu va întârzia! Îl așteptați fiind gata de plecare?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI UN BUN ASCULTĂTOR? – Fundația S.E.E.R. România

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19)


Cineva a spus, doar pe jumătate în glumă, că: „Dumnezeu ne-a dăruit două urechi și doar o gură, pentru ca să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim!” Când ești un bun ascultător, consolidezi relații. Dar nu te naști un bun ascultător, te formezi! Așadar, iată câteva sugestii ca să devii un ascultător tot mai bun:

1) Ascultă fără să întrerupi. Rezistă tentației de a sări și de a termina fraza interlocutorului, sau de a monopoliza discuția. Stăpânește-te, și limitează-te la ascultare!

2) Ascultă pentru a înțelege. Încearcă să înțelegi punctul de vedere, sentimentele, gândirea și nevoile. A fi un bun ascultător înseamnă a asculta ce gândește celălalt de fapt, ce vrea să spună sau ce simte, nu ceea ce-ți imaginezi tu. În loc să dai cu presupusul, mai bine întreabă: „Am înțeles corect? Vrei să spui că…? Simți că…?” Cu alte cuvinte, nu presupune – verifică!

3) Ascultă fără să judeci. Nu trage concluzii pripite. Dacă ceea ce spune celălalt nu prea are logică, continuă să asculți. „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13). Dacă asculți mai mult, poate începe să aibă sens.

4) Ascultă fără să corectezi, fără să contrazici și fără să disprețuiești. Tot spunând: „Nu așa a fost” sau „La ce te-ai fi așteptat?”, „Dacă nu ai fi fost acolo…” sau „Ești prea sensibil etc.” – îi vei face pe oameni să stea „cu garda sus” și adevărata comunicare se încheie.

5) Aprobă vorbitorul. Acceptă-i percepțiile și sentimentele ca fiind expresii valide ale unei persoane valoroase. „Dacă am înțeles bine, crezi că… simți că … Așa este?!” Roagă-l să te ajute să-l poți urmări în ceea ce spune. „Ascultând cele spuse de tine, înțeleg acum de ce simți ceea ce simți”; o asemenea exprimare este foarte încurajatoare și îi va crește încrederea și dorința de a lua în considerare soluțiile pe care i le poți oferi. Așadar, iată cum poți să fii un bun ascultător!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 29:15-32

Lucrarea fatală a profeţilor mincinoşi nu se limita nicidecum numai la Ierusalim şi la Iuda. Chiar şi la Babilon, din rândul poporului deportat, unii dintre ei propagau cuvinte de minciună” (v. 23). În scrisoarea lui, Ieremia îi pune în gardă pe cei captivi cu privire la ei şi anunţă sfârşitul groaznic a doi dintre aceşti oameni răi, Zedechia şi Ahab. Un al treilea, Şemaia, scrisese din Babilon către poporul rămas la Ierusalim, pentru a-l stârni la răzvrătire împotriva Domnului (sf. v. 32), iar într-una din scrisorile lui, acest om nu s-a sfiit nici chiar să propună un nou preot, cu ajutorul căruia avea de gând să pună mâna pe Ieremia. Însă, aşa cum Ieremia va scrie (şi pentru sine) mai târziu, în plângerile sale: „Cine este acela care zice ceva şi se împlineşte fără să fi poruncit Domnul? (Plângeri 3.37), şi Şemaia trebuie să audă sentinţa Domnului împotriva lui.

De câte ori nu vom vedea cum şi alţi slujitori ai lui Dumnezeu vor fi nevoiţi să-i denunţe pe învăţătorii falşi şi pe lucrătorii răi, în epistolele lor inspirate… (expl. Galateni 1.7; Filipeni 3.2; 2 Petru 2.1; 1 Ioan 2.18; Iuda 3.4). Copii ai lui Dumnezeu, siguranţa noastră constă în a cunoaşte bine glasul Păstorului celui bun (Ioan 10.4,5)! Atunci nu-l vom putea confunda cu vreun alt glas.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: