Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Octombrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cuvântul Domnului a fost prin profetul Hagai, zicând: „Pentru voi este timpul să locuiți în casele voastre îmbrăcate cu lemn, când casa aceasta stă pustiită?”. Și acum așa zice Domnul oștirilor: „Luați aminte la căile voastre. Ați semănat mult și adunați puțin; mâncați, dar nu vă săturați … Luați aminte la căile voastre!”.

Hagai 1.3-7


Un îndemn stăruitor (2)

Facem cu adevărat tot ce putem pentru promovarea intereselor lui Hristos, pentru prosperitatea Adunării Sale și pentru înaintarea evangheliei Lui? Mărturisesc cu sinceritate că mă tem foarte mult că nu ne folosim așa cum trebuie de tot harul, de toată lumina și de toată cunoștința pe care Dumnezeu a binevoit să ni le împărtășească. Mă tem de asemenea că nu ne folosim cu credincioșie și cu sârguință talanții pe care i-am primit de la Stăpânul nostru, până la venirea Lui. Văd adesea cum credincioși cu mult mai puțină cunoștință și cu mult mai mici pretenții duc o viață mult mai practică, sunt mai roditori în fapte bune, mai activi în convertirea sufletelor și, în general, mai folosiți de către Dumnezeu. Suntem noi deci suficient de goliți de noi înșine, ne rugăm suficient de mult și avem ochiul suficient de curat?

Cineva poate spune că nu este bine să ne preocupăm cu noi înșine, cu căile și cu lucrările noastre. Este adevărat, însă, dacă lucrările și căile noastre nu sunt ceea ce ar trebui să fie, atunci trebuie să ne preocupăm cu ele. Trebuie să le judecăm. Domnul, prin profetul Hagai, i-a îndemnat pe iudei să ia aminte la căile lor. Domnul Isus spune fiecăreia dintre cele șapte adunări: „Știu faptele tale”. Există un mare pericol în a ne mulțumi cu cunoștința noastră, cu principiile noastre și cu poziția noastră, în timp ce umblăm într-un duh carnal, lumesc și nepăsător.

Sfârșitul unei astfel de stări nu poate fi decât cumplit. Să luăm bine seama la aceste lucruri! Fie ca îndemnul apostolic să cerceteze cu putere divină inimile noastre: „Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdem ce am lucrat, ci să primim răsplată deplină” (2 Ioan 8)!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: Vino după Mine. Omul acela s-a sculat și a mers după El.

Matei 9.9


Studentul

Un student a fost îndemnat să-L urmeze pe Isus. Acesta a răspuns: „Sunt încă tânăr și sănătos. Viața îmi stă înainte și aș vrea să o trăiesc”. Prietenul lui i-a răspuns: „Când vei ajunge în slăbiciune, gândește-te la Isus”.

La scurt timp, tânărul student s-a îmbolnăvit grav. Până în acel moment, viața îi oferise numai lucruri care l-au ținut departe de Dumnezeu și îl acuzau. În slăbiciunea lui, s-a îndreptat spre Dumnezeu, a strigat după ajutor și salvare, din starea lui păcătoasă, iar Dumnezeu l-a ascultat și l-a ajutat.

Dar de ce să așteptăm până când suntem bolnavi? De ce să așteptăm până când păcatul ne-a stricat viața și Îi aducem Mântuitorului numai o ruină? Desigur, și atunci El ne poate ajuta. Când a fost pe pământ, Domnul Isus i-a ajutat pe foarte mulți oameni să iasă din ruina sufletească și trupească.

De ce nu-I oferim Domnului viața noastră tânără și sănătoasă și de ce nu o punem în slujba Sa? Când trăim pentru Isus, ducem o viață demnă. El are nevoie de purtători ai mesajului Său, are nevoie de martori pentru Numele Său. Astăzi, ca și atunci, El privește la oamenii care au nevoie de El și le spune: „Vino după Mine!”.

Cine aude astăzi chemarea Lui să facă cum a făcut vameșul: „S-a sculat și a mers după El”. Mai târziu, acel vameș a devenit evanghelistul Matei care a scris o Evanghelie deosebită. Ce minunat este să mergi pe urmele Mântuitorului și apoi să-i îndemni și pe alții să-L urmeze pe Isus!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.1-15 · Ioan 19.17-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCAPĂ DE AMĂRĂCIUNE! – Fundația S.E.E.R. România

„Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)


Imperativul acesta „orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru” ne duce cu gândul la un chirurg care extirpă o tumoare malignă pentru a salva viața unui pacient. Un alt verset, „luaţi seama bine… pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune” (Evrei 12:15), ne poruncește să fim vigilenți ca nu cumva o sămânță minusculă de amărăciune să prindă rădăcină și să răsară, cauzând probleme. Amărăciunea poate avea nenumărate cauze: un părinte absent sau abuziv pe care nu-l putem ierta; un divorț urât pe care continuăm să-l retrăim; vorbele neglijente ale unui prieten care nici măcar nu este conștient de efectele lor; un șef care ne-a trecut cu vederea la promovare… Care este răspunsul? Iartă, înainte ca problema să prindă rădăcini în emoțiile tale și să se hrănească din amintirile tale!

Apostolul Pavel scrie: „fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:31-32). Cu cât mai repede faci lucrul acesta, cu atât mai bine! Faptul că nutrești sentimente de amărăciune nu va schimba cealaltă persoană, dar te va schimba pe tine… și nu în bine! Cea mai grea povară pe care o vei purta vreodată este invidia. Ea te va face o persoană neplăcută pentru ceilalți, deoarece dorința ta arzătoare este să vezi că persoana vinovată va fi pedepsită, mai ales când cineva drag este victima. Iată ce se întâmplă: Satan apare în peisaj și te convinge că nu e greșit să ai resentimente. La urma urmelor, nu faci decât să te protejezi ca să nu mai fi rănit din nou, nu-i așa?! Într-un astfel de moment, faci cercetări, îți justifici poziția și trăiești confortabil cu resentimentul. Și vei trăi așa, până te va distruge! Însă nu trebuie să ți se întâmple așa ceva, deoarece nu există o emoție atât de adânc înrădăcinată încât harul lui Dumnezeu să nu poată ajunge și s-o scoată afară. Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 28:1-17

Avem în faţă o nouă scenă, care de astă dată se derulează în templu, în prezenţa preoţilor şi a întregului popor. Ieremia apare acolo având pe grumaz unul dintre jugurile pe care le confecţionase şi pe care îl poartă, asemeni brâului din cap. 13, ca o mărturie în faţa întregului Ierusalim. Omul lui Dumnezeu este însă înfruntat în public de profetul Hanania, ale cărui cuvinte arogante şi mincinoase contrazic tot ceea ce Ieremia nu înceta să vestească. Răspunsul frumos al său poartă deopotrivă amprenta dragostei, a adevărului şi a înţelepciunii. Cu siguranţă că nu cu inimă veselă vestea Ieremia dezastrele ce urmau să se abată asupra poporului pe care-l iubea. Dorea cu toată fiinţa sa ca Hanania să poată avea dreptate (v. 6), însă nu putea schimba nici măcar o vorbă din Cuvântul Domnului. El le-a spus adevărul, aşa dureros cum era; de asemenea, din v. 9 putem admira înţelepciunea profetului. Ceea ce dovedeşte că o profeţie este adevărată e tocmai împlinirea ei. Dumnezeu Se îngrijeşte ca, la momentul potrivit, să arate cine a avut dreptate. În aşteptarea sa, Ieremia nu se mânie şi nici nu se îndârjeşte să-i convingă. Îi lasă şi pleacă (comp. cu Ioan 8.59 şi 12.36). Acesta este întotdeauna modul cel mai înţelept de a pune capăt unei discuţii zadarnice (Proverbe 17.14).

Judecata anunţată nu întârzie să cadă asupra lui Hanania (v. 15-17; citiţi Deuteronom 18.20-22).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: