Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar în evreiește: „Gabata”.

Ioan 19.13


Trei cuvinte aramaice (2) – Gabata: Locul înălțat

Gabata era locul unde Pilat judeca, în calitatea sa de guvernator. Cuvântul „Gabata” înseamnă „loc înălțat” sau „înălțime”. Ce scenă ne este prezentată aici! Unul dintre marii conducători ai pământului șade în locul său înălțat, pentru a-L judeca pe smeritul Fiu al Omului…! Ca reprezentant al Cezarului, Pilat era cel mai puternic om din Iudeea. Istoria seculară și Scriptura ne arată că el și-a exercitat autoritatea în cel mai brutal mod (Luca 13.1).

Cazul pe care îl judeca acum era diferit de tot ceea ce întâlnise înainte. Pilat era în mod vădit tulburat de Persoana și de atitudinea lui Hristos și căuta o cale să-L scape (Ioan 19.8). Totuși – atunci, ca și acum – au primat considerentele de ordin politic, și nu dreptatea. Cuvintele lui Pilat încă răsună de-a lungul veacurilor: „Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?” (Ioan 19.10). Totuși Domnul îi spune lui Pilat că n-ar fi avut nicio autoritate asupra Lui, dacă nu i-ar fi fost dată de sus. Pilat nu știa că Cel care stătea atunci înaintea Lui avea – într-o zi viitoare – să judece morții, „mari și mici” (Apocalipsa 20.11,12). Pilat a fost un om important după socoteala lumii, însă autoritatea pe care o avea îi era dată de Dumnezeu (Romani 13.1).

Iar conducătorii lumii acesteia, din numărul cărora este și Pilat, vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care și-au folosit autoritatea. Atunci vor cunoaște că Cel care S-a smerit pe Sine ca nimeni altul a fost înălțat cel mai sus; și vor trebui să mărturisească faptul că El este Domn, „spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2.6-11). Cei bogați și puternici pot încălca deseori dreptatea, însă, în ziua aceea, niciunul nu se va putea sustrage judecății prin poziția sau prin averea lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult, pentru ca, după cum păcatul a stăpânit prin moarte, tot așa și harul să stăpânească prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 5.20



Păcatul omului și dragostea lui Dumnezeu

Crucea de pe Golgota răspunde o dată pentru totdeauna la orice întrebare cu privire la bine și la rău.

• Acolo a avut loc lupta decisivă între Satan și Domnul Isus. Dușmanul a folosit toate mijloacele împotriva lui Isus Hristos, dar a avut parte de o înfrângere rușinoasă. Prin moartea Sa, Mântuitorul i-a luat morții întreaga putere de a stăpâni.

• La cruce s-a arătat păcatul în toată răutatea sa. Dumnezeu a condamnat păcatul în Fiul Său.

• Odată cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu, oamenii s-au revoltat împotriva Creatorului lor. Totuși Dumnezeu, în dragostea Sa nemărginită, L-a dat la moarte pentru acești păcătoși pe singurul Său Fiu.

În grădina Ghetsimani, Isus Hristos le-a spus celor care doreau să-L prindă: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53). Dumnezeu a permis oamenilor să pună mâna pe Fiul Său și să-L răstignească. În grădina Ghetsimani bătea atunci ceasul oamenilor. Sub conducerea lui Satan, ei și-au arătat acolo toată răutatea și stricăciunea lor.

Pe Golgota bătea ceasul lui Dumnezeu. Acolo Domnul Isus a pus în lumină toate atributele divine. În moartea Sa, El a arătat cât de sfânt și de drept, dar și cât de îndurător și de milos este Dumnezeu. Lucrarea Sa de salvare arată deslușit că dragostea lui Dumnezeu întrece cu mult păcatul oamenilor.

Citirea Bibliei: Deuteronom 19.15-20.9 · Matei 27.55-66

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui” (Judecători 13:7)


Când refuzi să-L iei pe Dumnezeu în serios, nu faci decât să-ți creezi necazuri cu mâna ta. Îngerul care a anunțat nașterea lui Samson a spus că el va fi nazireu… adică Samson trebuia să fie consacrat voii și slujirii lui Dumnezeu. Samson însă a fost neglijent cu viața sa spirituală. S-a rugat numai când era la strâmtoare. Era o persoană impulsivă; făcea doar ce avea chef să facă. Cu alte cuvinte: „și-a luat nasul la purtare.” Adevărul este că ne-am scuti de multe probleme și de multă suferință, dacă ne-am opri și L-am ruga pe Dumnezeu să ne dea călăuzire. Samson s-a întors la Dumnezeu numai când s-a aflat în necaz. Iar acest lucru se numește „creștinism oportunist”.

Noi ne rugăm: „Doamne, dacă mă scapi din această încercare, promit să-mi trăiesc viața în conformitate cu voia Ta de acum încolo.” Dar iată o întrebare: Este Dumnezeu pentru tine doar o oportunitate? Când situația se agravează și te afli la ananghie, te întorci la El cu disperare… dar când totul merge bine, Îl ignori?

Numai când a fost prins de filisteni, când i s-au scos ochii și a fost pus să macine grâu la moară, ca o vită de povară, citim despre Samson că s-a întors la Dumnezeu și s-a rugat. Ce fel de viață ar fi avut Samson dacă ar fi fost ascultător, și s-ar fi rugat constant? De ce a așteptat până când totul s-a năruit, ca să se întoarcă la Dumnezeu? În viața ta nu trebuie să fie așa!

Psalmistul a spus (Psalmul 128:1-2): „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.”

Lecția de azi: condiția împlinirii, a fericirii, este temerea de Domnul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 3:1-20


Pentru tine, tânăr credincios, răsună aceste cuvinte pline de dragoste ale Tatălui ceresc: Fiul meu, nu uita…” (v. 1). Expresia „fiul meu se repetă de paisprezece ori în cap. 1-7. Citându-le evreilor Proverbe 3.11,12, apostolul va fi obligat să le spună: „Aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii… (Evrei 12.5,25). În ce ne priveşte, să luăm bine seama la avertismentele pe care le găsim în aceste capitole, gândindu-ne la Cel care ni le adresează.

Bunătatea şi adevărul sunt de nedespărţit: ele corespund perfect naturii Dumnezeului dragostei şi al luminii. Şi, pentru că noi suntem copiii acestui Dumnezeu, se cuvine să gravăm bunătatea şi adevărul pe inimile noastre (v. 3)!

Există o pricepere care se caută prin rugăciune (am învăţat aceasta din cap. 2): este priceperea prin care Duhul Sfânt ne ajută să pătrundem gândurile lui Dumnezeu: ferice de toţi cei care o găsesc (v. 13)! Însă există şi una în care nu am voie să-mi pun încrederea: este propria mea pricepere (v. 5). Nu pot în acelaşi timp să mă sprijin şi pe priceperea mea şi să mă încred şi în Dumnezeu din toată inima; să urmez şi raţionamentele mele… şi instrucţiunile de sus. Nu fiţi înţelepţi în ochii voştri, recomandă Romani 12.16, reluând v. 7 din capitolul nostru.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: