Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Mai 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i-a zis: „Unde ești?”. Și el a spus: „Am auzit glasul Tău în grădină și m-am temut, pentru că sunt gol; și m-am ascuns”. Și El a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?”.

Geneza 3.9-11



Odată cu păcatul a intrat în lume și teama. O singură faptă de neascultare a adus rușinea asupra lui Adam și a Evei și, de asemenea, a ridicat un zid între ei și Dumnezeu. Glasul lui Dumnezeu, care înainte le vestise minunate binecuvântări, acum producea spaimă în inimile lor.

De atunci, teama este o prezență constantă în această lume. În relațiile umane, păcatul produce teamă, fiindcă nu dorim să fim descoperiți. În relația cu Dumnezeu, tot păcatul este cel care ne face să ne ascundem, fiindcă nu dorim să fim dați pe față de către lumina Lui. Ultimele pagini din Biblie ne arată că omenirea nu va descoperi niciodată un antidot împotriva fricii: fricoșii și necredincioșii își vor avea partea în iazul de foc (Apocalipsa 21.8).

Cu toate acestea, mesajul constant al lui Dumnezeu este: „Nu te teme!”. El declară aceasta nu fiindcă nu există motive de teamă – căci El este într-adevăr un foc mistuitor, atunci când este vorba de păcat – ci fiindcă dragostea Sa desăvârșită alungă frica. Când am venit la El, am venit tremurând și căutând îndurare. Însă mântuirea lui Dumnezeu este mai mult decât îndurare. Prin moartea și învierea lui Isus, toți cei care vin la Dumnezeu prin El nu vor fi scoși afară. Iertarea înlătură pedeapsa pentru păcatele noastre; împăcarea ne aduce la Dumnezeu; îndreptățirea declară că suntem văzuți având propria Sa dreptate; sfințirea ne pune deoparte ca popor al Său. Simon Petru s-a aruncat la picioarele Domnului Isus și a spus: „Pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!”. Însă, în urma acestei mărturisiri, Domnul a răspuns: „Nu te teme!”, și o nouă relație a dragostei a luat ființă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar a Celui care, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava.

Efeseni 3.20,21



Să primim cu mulțumire

Când Alexandru Macedon a devenit un împărat foarte influent, un bătrân învățător de-al lui a venit la el cu o rugăminte. Acesta se găsea într-o mare strâmtorare financiară. Sărmanul om i-a cerut o sumă modestă, pentru a-și putea plăti măcar cele mai urgente datorii. Alexandru a stat pe gânduri și nu i-a dat niciun ban, ci i-a încredințat administrarea unei cetăți. Întregul câștig pe care îl putea scoate de acolo îi aparținea lui. Speriat, învățătorul s-a opus, considerând că ar fi prea mult. Nu era vrednic să primească un astfel de dar. Alexandru i-a răspuns: „Nu este vorba de ceea ce considerați dumneavoastră potrivit, ci vreau să se știe ce dar vă ofer eu ca împărat, corespunzător poziției și inimii mele”.

Mulți oameni se aseamănă acestui învățător. Ei ar fi mulțumiți dacă Dumnezeu le-ar da sănătate, hrană, îmbrăcăminte și un cămin liniștit. Dar Dumnezeu vrea să le dăruiască mai mult: mântuirea veșnică, viața veșnică, binecuvântări peste binecuvântări și un loc în gloria Sa. Unii oameni ar putea spune: Noi nu suntem vrednici. Acesta este un mare adevăr, dar Dumnezeu dăruiește într-un fel vrednic de El. Dumnezeu dăruiește totul pe deplin. Primiți cu mulțumire toate darurile lui Dumnezeu! Dacă omul refuză aceste daruri, el dă la iveală mândrie și necredință față de ofertele divine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SFINȚEȘTE-TE PENTRU DUMNEZEU! – Fundația SEER

„Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.” (Iosua 3:5)


În apropierea Țării Promise, Dumnezeu a spus poporului Său: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.” Când te sfințești pentru Dumnezeu, El va face lucruri extraordinare – în tine, cu tine, pentru tine, și prin tine… lucruri care te vor uimi! Noi vrem să facem lucruri uimitoare pentru Dumnezeu și pare o dorință nobilă. Însă am înțeles greșit. Dumnezeu dorește să facă lucruri uimitoare pentru noi. Este datoria Sa, nu a noastră.

Datoria noastră este să ne sfințim. Și sfințirea înseamnă mai mult decât să mergi la biserică, să respecți cele 10 porunci, să dai zeciuială, să vorbești despre credința ta, să rostești rugăciunea păcătosului, să te oferi voluntar într-o lucrare, să-ți ridici mâinile în închinare ori să mergi într-o călătorie misionară.

Toate acestea sunt bune, dar nu înseamnă sfințire. Uneltele folosite în închinarea de la Templu erau considerate „sfințite”. Cu alte cuvinte, erau puse deoparte pentru folosul exclusiv al lui Dumnezeu. Erau consacrate slujirii Lui! Sfințirea înseamnă detronarea persoanei tale și întronarea lui Hristos ca Domn al vieții tale. Înseamnă renunțarea completă la interesul propriu. Înseamnă să Îi dai lui Dumnezeu dreptul de veto. Înseamnă să predai tot ce este al tău în mâna Sa. E o recunoaștere simplă a faptului că fiecare secundă a timpului tău, fiecare fărâmă a energiei tale și fiecare bănuț al tău este un dar de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Sfințirea înseamnă o adâncire constantă a dragostei tale pentru Domnul Isus, o încredere (ca de copil) în Tatăl ceresc, și o ascultare oarbă de Duhul Sfânt. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: sfințește-te pentru Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 6:1-18


Nu din scânduri, cum era cortul, ci din pietre va fi construită noua casă. Ce frumoasă imagine a credincioşilor, a acelor „pietre vii” care sunt zidiţi „o casă spirituală” (1 Petru 2.5)! Însă v.7 ne învaţă că pietrele erau cioplite complet înainte de a fi transportate. Lumea (sau pământul acesta) este „cariera“
în care cei răscumpăraţi sunt înainte de toate ciopliţi şi în care fac obiectul unei lucrări răbdătoare din partea lui Dumnezeu, înainte de a ajunge potriviţi pentru a fi introduşi în Casa gloriei. La această şlefuire suntem supuşi noi chiar acum (astfel este condiţia noastră prezentă).

Pe lângă Locul Sfânt şi Locul Preasfânt, templul mai avea construite şi camere laterale, care la cortul din deşert nu existau. Erau rezervate preoţilor. Ce imagine a „multelor locuinţe” pregătite de Domnul în Casa Tatălui, pentru a-i avea cu Sine pe ai Săi! Pietre prelucrate; camere pregătite! Domnul i-a pregătit şi încă îi mai pregăteşte astăzi pe ai Săi pentru a ocupa un loc în Casa Tatălui. Este învăţătura capitolului 13 din Ioan. Dar El a pregătit şi locul pentru ai Săi, după cum învăţăm din capitolul 14 al aceleiaşi Evanghelii. Ce desăvârşită lucrare a dragostei Domnului nostru Isus!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: