Mana Zilnica

8 Aprilie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Vița cea adevărată și Tatăl Meu este Vierul.

Ioan 15.1

Vierul veghează asupra viei, pentru ca ea să aducă rodul dorit. Fiind Vița, Domnul Isus a fost dependent de Viticultor. El a avut o încredere desăvârșită în Cel a Cărui voie venise s-o împlinească (Ioan 4.34)! Domnul i-a spus lui Filip: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu vi le spun nu le vorbesc de la Mine Însumi; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face lucrările acestea” (Ioan 14.10).

Fiind atașați de Viță, adică de Hristos, avem o relație de dependență față de Tatăl și, ca rezultat, putem avea încredere deplină că Tatăl nostru ne va păzi și ne va oferi orice resursă dacă rămânem în Viță și dacă vom căuta să aducem roadă pentru plăcerea Sa.

Isaia 27.2-6 descrie ziua când Dumnezeu va răscumpăra și va restabili via Sa pământească, Israel. Însă cântarea de acolo revelează de asemenea mult din caracterul Vierului. Vedem că El este un Vier care veghează cu credincioșie asupra viei Sale, zi și noapte, o păzește, o udă și îi oferă tot ceea ce are nevoie pentru a rodi din belșug.

Ceea ce Vierul va face pentru Israel în viitor, El face acum pentru noi, dacă rămânem în Viță. Așa că, înainte de a vorbi despre mlădițe și despre aducerea de rod, să ne aducem aminte că este nevoie ca inimile noastre să se încreadă pe deplin în Viticultor și să fie complet dependente de El! Până la urmă, rodul este pentru El și pentru gloria Sa!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.

1 Petru 4.11

Încredere și curaj (2)

Toți avem nevoie de mângâiere, de sprijin și de încurajare, în special atunci când trecem prin durere și prin descurajare.

Mângâierea nu înseamnă doar vorbe de încurajare prin care o persoană o sfătuiește pe o altă persoană să stea tare pe poziție, să rămână fermă în fața greutăților sau să fie indiferentă. Încurajarea nu este o încercare de a explica de ce se întâmplă nenorociri. Încurajarea nu înseamnă o mulțime de cuvinte pozitive despre faptul că Dumnezeu controlează toate lucrurile și că totul este în regulă. Toate aceste cuvinte pot fi bune și folositoare.

Cei de lângă noi primesc mângâierea din partea noastră doar atunci când noi simțim durerea și necazul alături de ei, astfel încât să știe că nu suferă singuri. Pavel ne-a sfătuit: „Bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng” (Romani 12.15). Când prietenul tău cel mai bun suferă dintr-un motiv sau altul, spune-i cuvinte ca acestea: „Știu că doare”, sau „Sufăr împreună cu tine”. Avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu, ca să știm când trebuie să vorbim și când trebuie să tăcem. Păstrează-ți sfaturile și povețele din Biblie pentru a le da doar după ce ai acordat tu însuți suficientă atenție sentimentelor pe care le trăiește celălalt! Aceasta este mângâierea biblică.

Dragostea adevărată este cea care satisface nevoia de sprijin și poți spune că sprijini pe cineva doar atunci când încerci să ușurezi povara acelei persoane într-un mod practic și folositor.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IZBÂNDA – Fundația SEER

„Atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8)

Când Iosua a devenit conducătorul Israelului, în locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

Există două tipuri de succes: succesul care împlinește voia lui Dumnezeu pentru viața ta; și succesul care este trecător, care îți lasă un sentiment de goliciune și care moare odată cu tine.

Se spune că Boris Becker, campionul german de tenis, a dorit să se sinucidă din cauza unui gol lăuntric pe care l-a experimentat în viață. Chiar dacă era un jucător de succes, el știa că viața sa nu este în totalitate așa cum trebuia să fie. „Am câștigat Wimbledonul de două ori până acum, odată ca cel mai tânăr jucător,” a spus el. „Eram bogat. Aveam toate posesiunile materiale de care aveam nevoie: bani, mașini, femei, totul… Știu că pare un clișeu. E vechiul cântec al starurilor de film și muzică… ce sfârșesc totuși prin a se sinucide. Ei au totul și totuși sunt atât de nefericiți… Nu aveam pace lăuntrică. Eram o marionetă!”

Cineva a zis: „În tot ceea ce face omul fără Dumnezeu, fie va eșua lamentabil, fie va reuși – într-un mod și mai lamentabil!” Știi de ce această afirmație este adevărată?

Pentru că fără Dumnezeu orice succes se termină în eșec (nu aduce satisfacție). Definiția pe care a dat-o Domnul Isus nebunului a fost aceasta: „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:21). Izbânda înseamnă să-L pui pe Dumnezeu pe primul loc și să-L lași să rezolve totul pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 1:17-27

Departe de a se bucura de nenorocirea care-l ajunsese pe rivalul şi prigonitorul său, David compune pe această temă un mişcător cântec de jale. Acest Cântec al Arcului laudă calităţile omeneşti ale lui Saul: puterea, generozitatea, popularitatea lui. Şi, acoperindu-i răutatea împăratului, din pricina căreia suferise atât de mult până atunci, David ar dori totodată, dacă este posibil, să ascundă înfrângerea care ar alimenta bucuria şi dispreţul din partea vrăjmaşilor Domnului: „Nu spuneţi în Gat …” (v. 20).

Ne este necesar să învăţăm, ca şi fiii lui Iuda (v.18), lecţiile pe care le oferă acest Cântec al Arcului: să plângem cu cei nenorociţi; să căutăm lucrurile bune la aceia care nu ne plac; să ne abţinem să vorbim ce ştim că este neplăcut despre cineva; mai presus de orice, să acoperim neajunsurile surorilor şi fraţilor noştri, pentru o bună mărturie a poporului lui Dumnezeu în faţa lumii (1 Petru 4.8).

Apoi inima lui David, copleşită de durere, se exprimă avându-l ca subiect pe Ionatan. Dragoste minunată, plină de farmec; cu toate acestea, palidă imagine a dragostei lui Hristos; dragoste nemărginită, de care nimic „nici chiar moartea” nu ne va putea despărţi niciodată (Romani 8.38, 39).