Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ridică-te dar, coboară și mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis.

Fapte 10.20



Ridică-te și mergi (3)

În Fapte 10 avem o altă împrejurare în care Domnul folosește aceste cuvinte. Acum ele sunt adresate lui Petru, în vederea misiunii speciale de a duce evanghelia în casa unuia dintre națiuni. A fost nevoie ca Petru să fie pregătit de Domnul mai dinainte, fiindcă, așa cum el însuși spune mai târziu: „Voi știți că nu este permis unui iudeu să se unească sau să vină la unul de neam străin” (versetul 28). Domnul i-a dat deci lui Petru o viziune. „Și i s-a făcut foame și voia să mănânce. Dar, pe când pregăteau ei, l-a cuprins un extaz. Și a văzut cerul deschis și un vas coborând ca o pânză mare, legată în patru colțuri și care se lăsa pe pământ, în care erau toate patrupedele și reptilele pământului și păsările cerului. Și a venit un glas către el: «Ridică-te, Petru, înjunghie și mănâncă!»” (versetele 10-13).

Petru a refuzat să facă acest lucru, pentru că niciodată nu mâncase nimic necurat. Domnul însă i-a spus să nu numească necurat ceea ce El a curățit. Acest lucru s-a întâmplat de trei ori, iar pe când Petru se gândea ce să fi însemnat viziunea aceasta, niște oameni au stat la poartă întrebând de el. Atunci Domnul i-a încredințat misiunea Sa, spunându-i: „Ridică-te dar, coboară și mergi împreună cu ei, neîndoindu-te de nimic, pentru că Eu i-am trimis”. Petru a învățat lecția și citim că, „a doua zi, ridicându-se, el a plecat împreună cu ei și unii dintre frații din Iope au venit cu el” (versetul 23). Că Petru însuși a considerat toate aceste lucruri ca fiind o lecție pe care Domnul voia ca el să o învețe devine clar din cuvintele lui către Corneliu: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om întinat sau necurat” (versetul 28). Putem întâlni și noi situații în care Domnul ne pregătește pentru anumite lucrări pe care vrea să le facem pentru El. La început suntem probabil nedumeriți cu privire la ceea ce vrea El să ne spună, dar ce minunat să putem spune după aceea: „Dumnezeu mi-a arătat”, după care să „ne ridicăm și să mergem”!

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă numai în viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

1 Corinteni 15.19



Viața de dincolo

Exploratorii spanioli, care au ajuns primii pe continentul sud-american, au rămas uimiți. Ei nu-și puteau imagina că mai există ceva dincolo de țara lor. Fericiți, ei au transmis știrea în Spania: „Am ajuns la capătul lumii!”. Guvernul spaniol a fost atât de entuziasmat, încât a emis monede noi, pe care erau gravate cuvintele: „Plus ultra”. Înainte, monedele conțineau inscripția: „Non plus ultra”, ceea ce înseamnă: „Dincolo nu mai este nimic”. La 25 septembrie 1513, exploratorul spaniol Vasco Nunez de Balboa stătea pe vârful unui munte și privea peste vasta întindere a Oceanului Pacific. Dincolo mai era încă mult pământ!

Mulți oameni sunt ca acei exploratori spanioli. Ei cred că viața aceasta este tot ceea ce le aparține și în care pot să agonisească, să construiască, să studieze, să exploreze, să experimenteze, să călătorească și să facă tot ce voiesc. După părerea lor, cerul este un loc necunoscut, unde spiritele plutesc în jurul norilor. Nu este de mirare că ei nu sunt nerăbdători să meargă acolo. Există multe lucruri bune de care poți să te bucuri în această lume, dar sunt incomparabil mai multe dincolo, în ceruri, unde Mântuitorul a spus alor Săi că merge să le pregătească un loc. Mântuitorul Isus Hristos a murit nu numai pentru ca tu să te poți bucura de viață acum, dar și ca să te poți bucura pentru veșnicie.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND CINEVA TE NECĂJEȘTE – Fundația SEER

„Orice iuțime, orice mânie… să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31)


Unii dintre noi excelează în carieră, dar în materie de relații se comportă ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. Apoi caută justificări și spun: „Nu am vrut să rănesc” sau „Așa sunt eu”! Îmi pare rău, dar Dumnezeu nu ne lasă să scăpăm așa ușor.

Când cineva te necăjește, Dumnezeu îți cere să faci două lucruri:

1) Să fii primul care întinde mâna! Poate ai dreptate, dar dacă ești plin de resentimente, la ce folos? În loc să porți pică sau să aștepți ca cealaltă persoană să-și ceară iertare, fii primul care întinde mâna. Răspunsul celuilalt nici nu validează, nici nu invalidează decizia ta de a ierta.

Gândește-te puțin: dacă ai mai avea doar un an de trăit, ai mai acorda acestor lucruri vreo secundă din timpul tău? Nu! Biblia spune: „iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi” (Efeseni 4:32). Dumnezeu a făcut primul pas înspre iertare, ca să știm și noi cum să procedăm la rândul nostru cu ceilalți!

2) Să fii înțelegător! Când cineva contrazice punctul nostru de vedere, îl intimidăm așa cum știm noi mai bine. Cei ce sunt conduși de scop, conștienți de importanța timpului și orientați spre țintă se pot face vinovați de lucrul acesta. Biblia ne spune: „fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Este posibil ca oamenii care încearcă să ți se vâre pe sub piele să nu încerce să-ți complice viața; ei se străduiesc să facă față propriilor lor vieți. Odată ce înțelegi că nu există nicio rea intenție în această privință, începi să ai compasiune pentru ei.

Așa este și Dumnezeu! „Trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Astăzi, roagă-L să te ajute să arăți dragostea Sa față de cei care te necăjesc.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 19:15-21, 20:1-9

Preoţii şi judecătorii trebuia să demaşte şi să pedepsească martorii mincinoşi (v. 18; Proverbe 19.5-9). Plini de nedreptate, pe când Isus era adus înaintea Sinedriului lor, ei au căutat martori mincinoşi împotriva Lui, pentru ca să-L condamne la moarte (Matei 26.59)! Ştefan, de asemenea în faţa sinedriului, a fost acuzat de către martori falşi (Fapte 6.13).

Capitolul 20 tratează războiul. Cine era răspunzător de pregătirea lui şi de înrolarea ostaşilor? Ne-am fi aşteptat să fie ofiţerii. Nicidecum; de data aceasta erau preoţii şi judecătorii. Aceştia aveau sarcina să pregătească războiul. De fapt, nu trebuia evaluată forţa armelor sau a soldaţilor, ci credincioşia şi dăruirea lor pentru Domnul.

Versetul 5 şi următoarele prezintă motivele pentru care cineva trebuia amânat sau lăsat la vatră. Acestea ne-ar putea face să ne gândim la cei din pilda nunţii, care aduceau scuze nepotrivite: „am cumpărat un ogor … m-am căsătorit …” (Luca 14.18-20). Dar să ascultăm ce spune cineva cu experienţă, care a „luptat lupta cea bună”: „Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat”. Aceasta este condiţia pentru ca oricare dintre noi să fie „un bun ostaş al lui Hristos” (2 Timotei 2.3-4; 4.7).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: