Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Octombrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ionatan s-a ridicat de la masă plin de mânie și n-a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, pentru că era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine.

1 Samuel 20.34



Dacă Ionatan avusese dubii cu privire la atitudinea tatălui său, acum știa sigur care era aceasta. Tatăl său aruncase sulița spre David, iar acesta fugise. Apoi Saul îndreptase o suliță chiar înspre el, spunând: «Dacă vrei să fii tovarășul lui David, atunci vei avea și tu parte de o suliță». Acum Ionatan trebuia să facă o alegere: îl va urma pe David, ori se va întoarce înapoi în cetate? Este mișcător să-l vezi cum merge acolo și vorbește cu David, știind că acesta nu mai era bine-venit la curtea lui Saul. S-au îmbrățișat, s-au sărutat și au plâns împreună. Însă David a fost depășit de plâns, fiindcă îl iubea pe Ionatan mult mai mult decât îl iubea Ionatan pe el. Totuși, nu vedem că David îi reproșează ceva; el n-a spus: «De ce nu vrei să mă însoțești în peștera Adulam – locul lepădării?». Dacă dragostea pentru David nu l-a determinat pe Ionatan să facă acest lucru, David nu i l-a cerut. Iată ceva care vorbește inimii mele. Dumnezeu nu spune: «Trebuie să faci asta, sau cealaltă». Tot ceea ce spune El este: «E dragostea Mea suficientă pentru a te atrage; este ea de ajuns să te facă să renunți la lume, ca să Mă urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Mea?».

Există câteva momente strălucitoare în viața lui Ionatan, însă acesta este unul foarte trist – el cunoștea acum întreaga atitudine a lui Saul și trebuia să ia o decizie. S-a întors în cetate, iar David pleacă spre peștera Adulam, pentru a umbla ca un proscris împreună cu câțiva oameni care au fost de acord să împărtășească lepădarea lui. Ce alegere! Întotdeauna trebuie să facem alegeri. Poți spune: «Vreau să-L urmez pe Domnul, însă nu doresc să mă despart de anumiți oameni». Sau poți să spui: «Vreau să-L urmez pe Domnul, iar dacă mă va costa separarea de cineva, Domnul trebuie să aibă primul loc. El mi-a câștigat inima». Dragostea lui Hristos ne constrânge – ca să nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi (2 Corinteni 5.14,15).

G. H. H.


SĂMÂNȚA BUNĂ

În adevăr, înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El.

Fapte 10.34,35



Primirea națiunilor

Sutașul Corneliu, un om pios, și cei care erau împreună cu el au fost primiți în Adunarea lui Dumnezeu. În prima lui cuvântare, Petru a lăsat să se subînțeleagă faptul că și ei erau chemați. Apoi Petru a fost chemat în mod special și a primit instrucțiuni deosebite cu privire la planul Domnului, ca să deschidă ușa celor ce erau dintre națiuni și care se temeau de Dumnezeu. În acel timp, Biserica era compusă în principal, dacă nu în exclusivitate, din iudei. Dar Dumnezeu S-a purtat blând cu poporul Său din vechime, ținând cont de prejudecățile lor.

Corneliu era un om evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui; el făcea milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Personal, iudeii nu puteau avea niciun fel de obiecții, ca să primească o asemenea persoană.

Și Petru a ajuns să nu mai aibă niciun dubiu cu privire la voința divină. Cu multă grijă, Dumnezeu a redus la tăcere raționamentele lui Petru și i-a înfrânt încăpățânarea cu o mustrare blândă: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești întinat”. Deși încet, Petru a trecut la lucru, având o lucrare nouă. Și nimic nu i s-a părut mai surprinzător lui Petru decât ca națiunile să fie aduse și ele la binecuvântare, fără să fie nevoie să se iudaizeze și fără să trebuiască să se supună rânduielilor iudaice. Acesta a fost un salt uriaș atât pentru Petru și pentru națiuni, cât și ca fapt în sine. Dumnezeu nu este părtinitor.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROMISIUNILE SE ÎMPLINESC PRIN CREDINȚA ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

„Așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit” (Habacuc 2:3)


 Ți-a făcut vreodată Cuvântul lui Dumnezeu o promisiune care omenește vorbind nu vezi cum s-ar putea împlini? Citește și acest verset: „dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit.” Dumnezeu duce lucrurile la îndeplinire conform unui plan și orar, iar tu faci parte din planificarea Lui. Fii sigur că nimic din ce ți se întâmplă nu poate împiedica planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când Dumnezeu îți face o promisiune, e ca o sămânță.

Mai întâi, ea trebuie să cadă în solul fertil al credinței, apoi trebuie să i se dea timp să încolțească și să crească. Pe urmă trebuie udată regulat prin rugăciune și prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu se va împlini pentru că tu insiști sau încerci să manipulezi; „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul” (Zaharia 4:6). Dacă Dumnezeu ți-a promis ceva, bazează-te pe Cuvântul Său și rostește aceste cuvinte: „Viața mea nu se poate sfârși până nu se va întâmpla lucrul acesta!” Istoria vieții lui Iosif s-ar putea rezuma prin acest verset: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el și până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19).

De ce punem ceva la încercare? Pentru a-i verifica tăria; ca să vedem dacă rezistă sau se sfărâmă sub presiune. Ce promisiune ți-a făcut Dumnezeu? Îl crezi? Cât de puternică îți este credința? Dacă este slabă, Dumnezeu te va readuce în școala credinței ca să-ți înveți lecțiile, să treci examenele și să promovezi. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu-ți pierde credința în Dumnezeu, și promisiunea se va împlini!

<if

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Deuteronom 4:1-13

Un singur act de neascultare l-a lipsit pe Moise de a intra în ţara cea bună, promisă de Domnul. De aceea el este cel mai în măsură să îndemne poporul să asculte rânduielile Domnului: „şi acum − spune el − să intraţi şi să stăpâniţi ţara …” (v. 1). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Aveţi grijă să nu vi se întâmple ce mi s-a întâmplat mie; ascultaţi şi împliniţi întocmai poruncile Domnului!» „Aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră” (v. 6). Ascultând de voia lui Dumnezeu, punem deoparte voinţa noastră, făcând loc înţelepciunii de sus care o înlocuieşte pe cea a noastră (Iacov 3.17). A veghea asupra Cuvântului înseamnă în acelaşi timp: „păzeşte-te şi fereşte-ţi bine sufletul” (v. 9).

Autoritatea acestui Cuvânt divin este confirmată; Moise îşi aminteşte în ce împrejurări şi cu câtă solemnitate i-a fost el transmis.

„Să nu adăugaţi la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu şi să nu scădeţi din el” (v. 2; vezi şi cap. 12.32). Mulţi oameni care îşi spun creştini adaugă la Scriptură tradiţii, superstiţii şi moduri de vedere omeneşti. Alţii scot pagini care îi deranjează sau pe care nu le înţeleg. Şi unii şi alţii sunt la fel de vinovaţi (citiţi Apocalipsa 22.18, 19).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: