Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-a ridicat și a venit la tatăl său. Dar, pe când era el încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult.

Luca 15.20


Tatăl și-a exprimat dragostea și compasiunea față de fiul său înainte ca acesta să poate face vreo mărturisire. A căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult, în timp ce tânărul era în acele zdrențe care încă purtau mirosul dezgustător al porcilor. Ce imagine!

Oamenii au o impresie greșită despre Dumnezeu, fie din cauza unei învățături greșite, fie pur și simplu din cauza inimii lor înstrăinate de El. Când Satan a venit la primii noștri părinți, el a pus la îndoială dragostea lui Dumnezeu: dacă El v-ar iubi cu adevărat, nu v-ar opri de la această binecuvântare, căci știe că, dacă ați lua din acest pom, ați fi ca El (Geneza 3.3-6). Ei au ascultat de glasul șarpelui și, de atunci, omul s-a înstrăinat de Dumnezeu și caută să-L evite pe cât posibil.

Biblia spune însă că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi și că dragostea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru noi (Romani 5.8; 1 Ioan 4.9,10). Cât de greu este pentru inima omului, chiar și pentru a celor credincioși, să accepte acest lucru! S-a spus de multe ori că sursa tuturor problemelor noastre, fie păcătoși, fie mântuiți, este lipsa de încredere în dragostea lui Dumnezeu pentru noi. În această pildă, dragostea și harul lui Dumnezeu față de păcătoși sunt ilustrate prin tatăl care l-a acoperit cu sărutări pe fiul său. Cei care Îl ascultau pe Domnul în acea împrejurare au rămas cu siguranță muți de uimire, fiindcă nu-i mai auzim vorbind în capitolul 15.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Petru i-a zis: „Argint și aur n-am; dar ce am îți dau: în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă!”. Fapte 3.6


Vindecarea ologului

Petru și Ioan urcau la Templu la ceasul rugăciunii, al nouălea din zi. Ucenicii iudei recunoșteau încă Templul drept Casa lui Dumnezeu, o casă de rugăciuni, așa cum Domnul a reamintit-o, până ce ei au înțeles tot adevărul privitor la Biserică. Aceasta a înlocuit pe Israel ca mărturie a lui Dumnezeu pe pământ. Mai târziu, Domnul i-a învățat să părăsească Ierusalimul și Templul, înainte de dărâmarea lor de către romani.

Pe când soseau acolo Petru și Ioan, era adus la Templu un om, olog din naștere, care era pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă celor ce intrau în Templu. În momentul când apostolii au vrut să intre în Templu, acest olog le-a cerut milostenie. Petru și Ioan s-au uitat țintă la el și i-au zis: „Privește la noi!”. Și el s-a uitat la ei cu luare-aminte și a așteptat să capete ceva de la ei. Atunci Petru i-a zis: „… în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă! … și a început să umble …” (versetele 4-8). Această vindecare a dat o mărturie publică valorii și puterii Numelui lui Isus din Nazaret. Iar aici, ca și în capitolul 2, Petru a înălțat într-un mod deosebit Persoana Domnului Isus. Cu un curaj nemaiîntâlnit, Petru a spus: „Să știe bine deci toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi”. Curajul lui Petru nu a venit din firea lui veche, ci din faptul că Domnul a spus că ei vor „primi o putere, când va veni Duhul Sfânt”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (8) – Fundația SEER

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.” (Efeseni 4:25)


 

 Al nouălea și ultimul tip de personalitate studiat sunt împăciuitorii, sau mediatorii; ei se dezvoltă când viața este liniștită. Lor le place versetul: „ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!” (Psalmul 133:1). Ei sunt niște terapeuți și niște mediatori extraordinari și pot aduce împăcarea în familie, între vecini și la locul de muncă. Dar uneori sunt înclinați să caute pacea cu orice preț, să-și folosească abilitățile de relaționare ca să participe și ei și să evite luarea inițiativei și asumarea riscului din cauza atașamentului lor exagerat față de confort și siguranță. Ei suferă adesea de „cumsecădenie în fază terminală”, când de fapt curajul este cel cu adevărat necesar.

Când Avraam și nepotul său Lot au început să prospere, a izbucnit o revoltă între acești proprietari de vite, deoarece terenul era prea mic pentru toate turmele lor. Dându-și seama că lucrul acesta ar putea dezbina familia, Avraam a luat atitudine, a înfruntat problema și a salvat relația. Pe de altă parte, când împăratul Abimelec a văzut-o pe Sara, soția lui Avraam și a dorit s-o facă parte din haremul său, Avraam, temându-se pentru viața lui, s-a purtat ca un laș și a zis: „Este sora-mea!” (Geneza 20:2).

În concluzie, e vital să-ți recunoști păcatele tipice, ca să le poți înfrunta eficient. Domnul Isus i-a avertizat pe cei care caută paiul din ochiul celuilalt și nu reușesc să vadă „bârna” din propriul lor ochi (vezi Matei 7:3). Păcatul tău tipic este atât de ademenitor, încât e cel mai mare pericol pentru tine și e atât de aproape de tine, încât s-ar putea nici să nu-l vezi. David s-a rugat: „Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine!” (Psalmul 19:12-13).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 15:22-41


Cuvântul care pătrunde intenţiile inimii stabileşte cu grijă distincţia între păcatele „din greşeală” (v. 22), rezultate din ignoranţă sau din neglijenţă (sau nechibzuinţă), şi păcatele din „îngâmfare” (v. 30 vezi şi nota b), comise cu o voită sfidare a voinţei divine. Pentru această ultimă categorie de păcate nu era nici un remediu, cum ni se arată prin exemplul pedepsirii omului care n-a respectat Sabatul (v. 32-36). „Cine îşi înţelege greşelile? Curăţeşte-mă de cele ascunse ale mele” − se roagă psalmistul, dar, conştient de slăbiciunea lui, adaugă − „Păzeşte, de asemenea, pe slujitorul Tău de păcatele mândriei, ca să nu stăpânească ele peste mine …” (Psalmul 19.12, 13).

În ce priveşte răul, israelitul mai dispunea de un mijloc de prevenire: aceşti ciucuri legaţi cu un fir albastru la veşminte, vorbind de legăturile lor cu Domnul şi avertizând constant să nu-şi întineze hainele. Frumos simbol pentru noi, cei credincioşi, aceasta reprezentând caracterul nostru ceresc, pe care nu trebuie să-l uităm niciodată! Astfel vom fi păziţi cu privire la păcatul din umblarea noastră şi de asemeni de a căuta poftele inimii sau ale ochilor (v. 39). „Căutaţi cele de sus … gândiţi la cele de sus …” îndeamnă apostolul (Coloseni 3.1-2). Aceasta pentru că acolo este Hristos − satisfacţia inimilor noastre − aşezat la dreapta lui Dumnezeu.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: