Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Oricine îi este rob aceluia de care este învins.

2 Petru 2.19


Domnia lui Satan, atunci când totul este adormit sub puterea lui și merge în direcția dorită de el, este oarecum suportabilă în comparație cu momentul în care Dumnezeu începe să lucreze. Atunci oamenii preferă starea precedentă de moarte și întuneric, decât să fie supuși presiunii vrăjmașului. Lanțurile, care înainte nu zornăiau și nu erau simțite, sunt acum grele, iar zornăitul lor se aude. Ce multe și felurite sunt lanțurile cu care Satan își leagă victimele! Iar cele mai rele dintre ele sunt acelea care nu fac zgomot, care nu sunt simțite și auzite.

Lanțul lui Cain a fost invidia. El n-a putut suporta ca Abel să fie acceptat de Dumnezeu fără să facă niciun efort, în vreme ce el, care se trudise așa de mult, să fie respins. Lanțul lui Balaam a fost „plata nedreptății”, care i-a legat fedeleș sufletul. Ar fi fost bucuros să aibă parte de „moartea celor îndreptățiți” (Numeri 23.10), dar n-a voit nicidecum să rupă legăturile care-l robeau, și pe care le iubea atât de mult, pentru ca astfel să aibă parte și de viața celor îndreptățiți; prin urmare, a fost pierdut.

În cazul lui Irod, pofta a fost cea care i-a înlănțuit sufletul. Pentru un timp a părut să fie un om schimbat, însă lanțul care-i lega sufletul, cu o putere care nu se făcea auzită, a fost prea puternic. Așa că, pentru a face pe placul unei fete, l-a decapitat pe Ioan. Ce lucru cutremurător!

Putem menționa și alte cazuri asemănătoare din Scriptură. Iuda a iubit banii; lăcomia a fost lanțul lui secret, care i-a mâncat inima ca un cancer. Nimeni n-a văzut acest lanț decât ochiul Domnului. „Fiul pierzării” a fost încătușat tot mai mult, până când „s-a dus la locul lui”. În cazul tânărului bogat, averile sale îl țineau rob fără ca el să fie conștient, până când Domnul a pus degetul pe lanțul său. După aceea tânărul „a plecat mâhnit de tot, căci avea multe avuții” (Marcu 10.22).

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale!

Apocalipsa 15.3


Dumnezeu face schimbarea (1)

Când englezul Robert Morrison (1782-1834) călătorea spre China, ca misionar, căpitanul navei s-a declarat foarte sceptic cu privire la viziunea lui și adesea îl lua peste picior. Când pentru Morrison sosise clipa să părăsească nava, căpitanul i-a strigat: „Bănuiesc că ai impresia că vei schimba ceva în China…”. Morrison i-a răspuns: „Nu, domnule, eu cred că Dumnezeu va face schimbarea!”.

Când ești împreună-lucrător cu Dumnezeu, potențialul pentru succes în lucrarea Sa este nelimitat. Pătruns de dorința de a traduce și a publica întreaga Biblie în limba chineză, misionarul Robert Morrison a trecut peste împotrivirea familiei și a prietenilor săi și astfel s-a îmbarcat în anul 1807 spre China. Nu i-a fost deloc ușor să-și atingă țelul. De fapt, „proiectul era aproape cu neputință de realizat”, spuneau unii mai neîncrezători în reușită. Ei nu experimentaseră adevărul că Dumnezeu face schimbarea. Dar, cu siguranță, misionarul era convins că Dumnezeu este Acela care dăruiește și voința, și înfăptuirea. La sosire, Morrison a aflat că în China oamenii care îi învățau pe străini limba lor erau pedepsiți cu moartea. Astfel, pentru a se proteja pe el și pe cei dispuși să-l învețe limba chineză, Morrison n-a ieșit un timp din casă. Într-o biografie se spune că, după doi ani de studiu, el putea vorbi, citi și scrie în chineza mandarin, precum și în alte dialecte.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-L ÎNȚELEGEM PE TATĂL CERESC (1) – Fundația SEER

„Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.” (Ioan 8:27)


Pe vremea Domnului Isus, era greu să înțelegi conceptul de Dumnezeu-Tatăl. Domn, rege, judecător, acestea erau ușor de înțeles – dar nu Tată! Vechiul Testament vorbește rareori despre Dumnezeu ca Tată, în timp ce Noul Testament menționează lucrul acesta de multe ori. Până nu a venit Domnul Isus și nu L-a descoperit pe Tatăl, El a fost ca o taină. „Nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27). Și printre noi sunt mulți care nu înțeleg bine că El este Tată și că avem binecuvântări din belșug în El. „Tată”, numele atotcuprinzător al lui Dumnezeu, încorporează tot ce am putea avea nevoie vreodată, prin faptul că El dezvăluie ceea ce simte pentru fiecare dintre noi. Numele acesta exemplifică toate trăsăturile celui mai bun tată pe care ni-l putem imagina.

Gândește-te ce ar face un tată iubitor și atotputernic pentru un copil aflat în nevoie. Tatăl tău ceresc dorește să le facă pe toate acestea pentru tine… și chiar mai mult de-atât! Când Îl recunoști pe Dumnezeu ca fiind Tatăl tău, fricile tale dispar și începi să înțelegi că nevoile tale vor fi împlinite în adevăratul sens al cuvântului. Domnul Isus a zis: „Nu te teme… pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32). Dumnezeu este bucuros să-ți ofere resursele Împărăției Sale! De ce? Pentru că te iubește la fel de mult cât Îl iubește pe Isus, Fiul Său… care S-a rugat ca tu să fii încredințat că Tatăl tău ceresc te iubește cum L-a iubit pe Domnul Isus (cf. Ioan 17:23). În calitate de copil al Său răscumpărat, cf. Efeseni 2:19, ai toate beneficiile pe care le au cei care sunt membri ai „casei lui Dumnezeu”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 6:13-27


Scriptura menţionează mai mulţi nazirei: Samson, Samuel, Amasia (2 Cronici 17.16), Ioan
Botezătorul. Dar Nazireu prin excelenţă a fost Isus. Pus deoparte pentru Dumnezeu înainte de naştere, ocupându-Se la vârsta de doisprezece ani de treburile Tatălui Său, consacrarea Sa pentru Dumnezeu a fost totală până la moarte de cruce. Deşi a venit în lume, El nu a fost din lume şi a rămas străin faţă de sărbătorile şi bucuriile ei (Ioan 7.8; 17.14). Niciodată n-a permis ca împrejurările Sale familiale să-I împiedice slujba (Luca 8.20-21). Dependenţa Sa a fost continuă (Ioan 5.19). Ce model este pentru noi acest scump Mântuitor, prin calea Lui de dăruire totală! O cale dificilă, dar la capătul căreia Îl aştepta acea bucurie al cărei simbol este rodul viţei, bucurie pe care o va împărtăşi cu cei care au luat parte la ruşinea Lui aici pe pământ (v. 20 sf.; Evrei 12.2; Matei 26.29; 25.21).

La împlinirea zilelor consacrării sale (v.13), nazireul oferea toate jertfele. Dacă ne-am luat locul aici, jos, alături de Nazireul desăvârşit, atunci în sfârşit putem fi introduşi în diversele aspecte ale lucrării Sale la cruce.

Versetele 22-27 încununează acest capitol pentru a ne arăta că punerea deoparte pentru Domnul este calea sigură a binecuvântării.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: