Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Bine faci tu că te mânii …?”. Și el a zis: „Bine fac eu că mă mânii, până la moarte!”.

Iona 4.9


Ce limbaj din partea unui proroc către Dumnezeu; din partea unui slujitor către Domnul său suprem și suveran! Voința lui Iona fusese zdrobită. Dar la ce folos o voință zdrobită, fără o inimă frântă de simțământul harului care iartă și al dragostei răscumpărătoare? O voință zdrobită ne poate face capabili să slujim Domnului, însă numai o inimă zdrobită ne califică pentru o slujire așa cum se cuvine. Cât de curând a uitat Iona zbuciumul și rugăciunea sa din pântecele peștelui, ca și izbăvirea sa din acea temniță cumplită! Atunci nu putea mulțumi îndeajuns lui Dumnezeu fiindcă îl izbăvise din „adâncimile Locuinței morților”. Iar acum, când același har divin urma să fie extins asupra unei cetăți întregi pline de locuitori căiți, el murmură împotriva acestui lucru. Și de ce? Fiindcă gândea că, prin anularea judecății vestite de el, profeția și, în consecință, caracterul său de profet vor fi compromise. Mai degrabă să piară o cetate întreagă și milioane de suflete să fie azvârlite în iad, decât să fie discreditat un proroc.

O, ce lucru îngrozitor și fără nădejde de ticălos este o inimă nezdrobită, chiar atunci când voința a fost frântă! Cât de des se întâmplă ca, în cuptorul de foc al încercării, sub mâna disciplinatoare a lui Dumnezeu, voința să fie zdrobită, fără însă ca inima păcătoasă, cu înclinațiile ei egoiste și idolatre, să fie cu adevărat judecată în prezența lui Dumnezeu! Urmarea este că, atunci când încercarea se sfârșește, rădăcina rea din inimă, nefiind niciodată retezată de cuțitul judecății de sine, produce lăstari noi și în curând își aduce roadele amare. Așa s-a întâmplat cu Iona: mai bine să moară, decât să trăiască discreditat ca profet! Câtă îndelungă răbdare în răspunsul lui Dumnezeu: „Bine faci tu că te mânii?”. Domnul îl tratează cu blândețe, intenționând să-i atingă nu doar conștiința, ci și inima. Cât de calculat este modul Său de acțiune, pentru a-Și împlini scopul de har!

J. A. von Poseck

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El [Dumnezeu] a făcut fiecare neam de oameni dintr-un singur sânge, ca să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat timpuri rânduite și hotare locuirii lor.

Fapte 17.26


Ocrotirea lui Dumnezeu

Americanul James Martin Gray era un preot din cadrul Bisericii Reformate, un cercetător al Bibliei și scriitor. În anul 1912, acesta era stabilit în Anglia în scop misionar și dorea să se întoarcă în America. Se pusese de acord cu un bun prieten de-al său să plece la bordul Titanicului, însă o urgență l-a determinat să plece mai devreme, cu un alt vapor. Titanicul era considerat la vremea aceea cel mai luxos și de nescufundat vapor. Însă persoane importante ale acelor ani au murit în tragedie. Interesant este faptul că au existat persoane care și-au anulat în ultima clipă călătoria pe Titanic, din diverse motive. Iar acest lucru le-a salvat viața.

Necredința spune că au avut noroc sau că acesta le-a fost destinul. Adevărul este unul singur: Dumnezeu! „Cine nu vede în toate acestea dovada că … El ține în mână sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc? La El este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt. Iată, ce dărâmă El nu va fi zidit …” (Iov 12.9,10,13,14). Deasupra rotocolului pământului, deasupra tuturor bucuriilor, întâmplărilor sau problemelor Se află Dumnezeu. El are totul în mâinile Sale. Dumnezeu a stabilit hotare vieții noastre. Cu ce scop? Ca noi să-L căutăm pe Dumnezeu. Și unde Îl putem găsi pe Dumnezeu? În Cuvântul Său și în creația Sa, care dă zilnic mărturie despre măreția lucrărilor lui Dumnezeu. Să ne încredințăm viețile în mâna atotputernicului Dumnezeu și El ne va ocroti!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACCEPTĂ SCHIMBAREA! – Fundația SEER

„Lucrurile… ce nu se văd, sunt veșnice.” (2 Corinteni 4:18)


Ne bucurăm de cele mai multe ori de binecuvântările schimbării, dar aproape niciodată de procesul schimbării. Suntem ființe dominate de obiceiuri. Ne formăm obiceiuri, și obiceiurile ne formează pe noi. Apoi începem să vedem lucrurile exclusiv din propria noastră perspectivă. Și când se întâmplă așa, stagnăm. De fapt, fără schimbare nu există creștere.

Când ai atitudinea potrivită, fiecare experiență – pozitivă sau negativă – devine o o șansă de a progresa. Să ne gândim puțin: pomii mai au nevoie și de altceva în afară de căldura soarelui pentru a rodi. Și anotimpurile ploioase sunt productive și ele precedă întotdeauna culesul. Nu trebuie să-ți placă ploaia, trebuie doar să înțelegi scopul și beneficiile ei.

Biblia spune că în fiecare zi „suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). Dar pentru a deveni asemenea lui Isus, trebuie să-L urmezi oriunde te conduce. Asta înseamnă să-L urmezi – prin pustia ispitei, prin durerea respingerii, prin pierderea reputației, prin renunțarea la voia ta, și fiind gata să mergi la cruce și să mori față de orice formă de egocentrism! A-L urma pe Hristos poate însemna și a ajunge într-un alt loc decât cel în care ești astăzi. Odată ce înțelegi acest principiu, nu te vei mai teme și nu te vei mai împotrivi schimbărilor care au loc în viața ta și vei începe să-L vezi pe Dumnezeu în toate acestea.

Ap. Pavel a scris (2 Corinteni 4:16-18): „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinlăuntru se înnoiește din zi în zi… Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 21:1-24


Aşa cum odinioară simplul fapt de a aparţine familiei lui Aaron conferea titlul de preot, tot astfel toţi răscumpăraţii Domnului sunt astăzi adoratori. Însă când era vorba să-şi exercite funcţiunea, un preot putea fi scos din slujbă. Contactul cu moartea, o căsătorie contrar voii lui Dumnezeu, un defect fizic incurabil îl scoteau pe fiul lui Aaron din funcţia sa sfântă. Îi era permis să se hrănească din pâinea lui Dumnezeu ca şi ceilalţi fraţi (v. 22), dar nu cunoştea deloc bucuria de a-I servi. Din nefericire, mulţi credincioşi sunt în acest caz! Cei care sunt orbi în sensul din 2 Petru 1.9 sau şchiopi în sensul din Evrei 12.13, în timp ce îşi păstrează titlul şi privilegiul de copii ai lui Dumnezeu, nu-şi pot împlini cum se cuvine serviciul de adoratori. Aceasta este o mare pierdere, nu numai pentru ei, ci în primul rând pentru Domnul.

Dacă Marele nostru Preot Se poartă cu milă faţă de defectele şi infirmităţile alor Săi (cap. 21 – ceea ce ne este confirmat de Evrei 4.15), El nu Se poate asocia cu acela care, în cap. 22, este imaginea evidentă a păcatului în ei: o scurgere sau o lepră (v. 4). O asemenea întinare a unui credincios îl privează de a se bucura de „lucrurile sfinte”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: