Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Iulie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Adevărat, adevărat îți spun: Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3.3


Nicodim a venit la Domnul Isus noaptea, fiindcă probabil nu a vrut ca ceilalți farisei să-l vadă conversând cu Omul din Galileea. Totuși el L-a numit „Rabi”, onorându-L ca pe un învățător venit de la Dumnezeu și spunând că Dumnezeu era cu El. O astfel de atitudine era bună, însă Nicodim avea nevoie să meargă mai departe și să creadă în El ca fiind singurul Fiu al lui Dumnezeu (versetul 16).

Nicodim trebuia să înțeleagă că împărăția lui Dumnezeu venise și că el era afară din ea. Oricare ar fi calitățile și avantajele noastre de ordin natural, fiecare dintre noi trebuie să se nască din nou pentru a putea vedea împărăția. Nicodim vedea lucrurile într-un fel pământesc și material, de aceea nu putea înțelege aceste cuvinte ale Domnului, care i-a spus că nașterea din nou și intrarea în împărăție necesitau o curățire de ordin moral, prin puterea Duhului (versetul 5). Știm din Efeseni 5.26 că apa este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu.

Acest adevăr n-ar fi trebuit să-i fie necunoscut lui Nicodim, fiindcă îl vedem prezentat în Vechiul Testament, în Ezechiel 36.24-26, de exemplu. Totuși Domnul, în harul Său, îl instruiește pe Nicodim și îi arată că și iudeii trebuiau să fie născuți din nou. Prin îndurarea lui Dumnezeu, Nicodim a fost născut din nou și a crezut în Domnul Isus, fiindcă citim mai târziu că I-a luat apărarea în mijlocul fariseilor (Ioan 7.50-52) și a îngrijit de trupul Său, după moartea Sa (Ioan 19.39).

Petru scrie că toți cei care cred în Domnul Isus sunt „născuți din nou nu dintr-o sămânță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu” (1 Petru 1.23; vedeți și 1 Ioan 3.9). Avem o natură nouă pe care Dumnezeu a sădit-o în noi și care trebuie să-i caracterizeze pe cei care formează împărăția Sa spirituală. Însă El nu a abandonat poporul Său pământesc. Va veni o zi când ei cu toții vor experimenta de asemenea nașterea din nou (Zaharia 13.1; Daniel 2.35).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

Ioan 6.37


Oare mă va primi Dumnezeu?

Cu această întrebare se preocupă adesea tocmai oamenii care sunt conștienți de vina păcatelor lor. Și aceasta, pentru că în conștiința lor zace un păcat deosebit de greu, la care cei mai mulți oameni se gândesc doar cu dezgust. Dar sunt și oameni care duc o viață liniștită sau chiar religioasă; poate citesc Cuvântul lui Dumnezeu și se roagă și totuși ei văd numai vina lor cea mare. Ei știu că Dumnezeu oferă în Hristos harul Său tuturor oamenilor, dar nu îndrăznesc să primească personal acest har.

Acestor nehotărâți dorim să le spunem: fie vina păcatelor voastre cât de mare, aceasta nu este nicio piedică să fii primit de Domnul. „Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20).

Hristos a murit pentru păcatele noastre. Acum toți pot fi grațiați fără excepție. Cine se îndepărtează de păcat și vine la El prin credință primește iertare deplină. Hristos Însuși a spus că nu va alunga pe nimeni.

Nimeni să nu creadă că întâi trebuie să se facă mai bun, pentru ca astfel să devină „vrednic”. Aceasta nu poate nimeni! Fiecare trebuie să vină la Hristos așa cum este.

Iar dacă cineva „crede în Cel ce îndreptățește pe păcătos” și nu încearcă mult timp prin propriile forțări să reziste înaintea lui Dumnezeu, atunci „credința îi este socotită ca dreptate”. Aceasta înseamnă: Nu vom scăpa de păcatele noastre prin propriile fapte bune, ci numai prin credința în Dumnezeu și în Salvatorul Isus Hristos (Romani 4.5).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTARE ȘI FRÂNGERE – Fundația SEER

„A luat un chip de rob…” (Filipeni 2:7)


Ierusalimul era înconjurat de ziduri; una dintre căile de acces în interiorul cetății era prin Poarta Văii. Când Neemia a reconstruit zidurile, citim: „au dres poarta văii” (Neemia 3:13). În viața creștină, au loc atât „experiențe pe vârf de munte”, cât și „experiențe prin vale.” Să ne uităm la un alt verset bine-cunoscut: „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Și când nu ai puterea să faci nimic din toate acestea, Pavel spune: „De aceea… să rămâneți în picioare” (Efeseni 6:13).

Există perioade în viața ta când vei trece prin astfel de experiențe, și tu trebuie să le accepți. Biblia spune că Domnul Isus „a luat chip de rob… De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult…” (Filip. 2:7-9). Luca scrie că Domnul Isus „a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, și le-a dat-o…” (Luca 24:30). Binecuvântare și frângere – acesta rămâne în continuare tiparul lui Dumnezeu.

De ce? Ca să faci față binecuvântării Lui și să rămâi smerit. Ești pe un drum greșit atunci când ești mai preocupat de propria ta imagine, decât de nevoia ta de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu te lasă să treci prin situații care te aduc într-o totală dependență de El. Trebuie să fii pus deoparte, binecuvântat și frânt înainte de a fi dăruit în slujirea altora. Pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu, ai parte de amândouă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 14:33-57


Lepra într-o casă este un simbol al păcatului într-o adunare sau chiar în cea care poartă numele de Biserică, creştinătatea în ansamblu. Privind cu atenţie Adunarea din Efes în Apocalipsa 2, vedem, sau mai degrabă Domnul, Marele Preot ai Cărui ochi sunt „ca para focului”, vede deja o mică pată care dă de bănuit: părăsirea dragostei dintâi. În rest totul părea bun: fapte, muncă, răbdare; dar să vedem ce devine acest mic început: o adevărată lepră la Pergam, unde pietrele casei sunt atinse unele de „învăţătura lui Balaam”, altele de cea a nicolaiţilor. Apoi răul dospeşte ca aluatul la Tiatira, la Sardes, până când, la Laodiceea, care marchează ultimul stadiu al Bisericii responsabile, Domnul este constrâns să anunţe: „Te voi vărsa din gura Mea” (Apocalipsa 3.16). „Casa cea mare” a creştinătăţii de nume va fi respinsă, demolată.

Capitolul 15 dezvăluie sursa întinării. Sub imaginea „scurgerii” ne este arătat tot ceea ce este capabilă detestabila noastră fire naturală să scoată la iveală în viaţa de zi cu zi, pentru a otrăvi în acelaşi timp şi anturajul nostru şi pe noi înşine. Există remediu pentru curăţirea noastră: preoţia exercitată în favoarea noastră de Domnul Isus (v. 15, 30).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: