Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Iar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceeași gândire unii față de alții, potrivit lui Hristos Isus … Și Dumnezeul speranței să vă umple cu toată bucuria și pacea, în credință … Și Dumnezeul păcii fie cu voi toți! Amin.
Romani 15.5,13,33


În acest capitol Îl găsim pe Dumnezeul răbdării, pe Dumnezeul speranței și pe Dumnezeul păcii. De ce este prezentat El aici, înainte de toate, ca Dumnezeu al răbdării? Când a scris această epistolă, Pavel nu vizitase Roma, acea mare metropolă a lumii, unde locuiau împreună iudei și națiuni, având culturi și religii diferite. Acum însă evanghelia harului lui Dumnezeu ajunsese la Roma, adresându-se tuturor, fără nicio diferență, fiindcă toți sunt păcătoși și au nevoie de mântuire. Oricum existau încă mari diferențe între creștinii dintre iudei și cei dintre națiuni, de aceea era nevoie de multă răbdare, pentru a nu se ivi despărțiri între ei. Îndemnul pentru toți era să aibă aceleași gânduri unii față de alții, potrivit cu felul în care Hristos îi primise pe fiecare dintre ei. Domnul Isus nu era părtinitor și îi îndemna pe acești credincioși să trăiască împreună în armonie. Acest îndemn este și pentru noi. Pavel ne îndreaptă gândurile către Izvor: Dumnezeul răbdării și al mângâierii. Trebuie să privim cu toții la Isus, cu un singur gând și o singură inimă, fiind pe deplin eliberați pentru a ne închina și pentru a trăi prin puterea Duhului.

Apostolul continuă cu Dumnezeul speranței, care umple inimile celor credincioși cu bucurie și cu pace. Este dorința lui Dumnezeu ca cei credincioși să trăiască în lumea aceasta cu speranța gloriei care urmează să se arate în curând. În Romani 5.5 citim: „Speranța nu înșală”. Speranța nu consideră pericolele și greutățile prezente ca fiind finale, ci privește înainte, încrezându-se în Dumnezeul speranței.

Îl vedem apoi pe Dumnezeul păcii și promisiunea prezenței Lui cu noi. Nu ne lipsește nimic! Fie ca prezența și pacea Lui să constituie partea și puterea noastră constantă, în umblarea noastră zilnică împreună cu El!

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Ține minte aceste lucruri … Eu ți-am șters fărădelegile ca un nor gros și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.
Isaia 44.21,22


Ultima întrebare (2)

Cuvântul lui Dumnezeu spune că toți oamenii sunt păcătoși și că, fără un Mântuitor, ei nu pot fi fericiți și mântuiți pentru veșnicie. Pe fiecare pagină a istoriei neamului omenesc, în orice capitol, paragraf sau rând citim despre ruina totală a omului, despre înstrăinarea lui în întregime de Dumnezeu. Omul nu poate niciodată și nici nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu, dacă este lăsat în voia lui. De ce? Fiindcă omul este mort în păcate și în fărădelegi, fără Hristos, fără speranță și fără Dumnezeu în lume. Omul este mort în păcate și în fărădelegi – iată de ce are nevoie de un Mântuitor! Și Unicul care îl poate mântui pe om este Isus Hristos. În Fapte 4.12 citim despre Hristos: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”. Acest Nume salvator este traducerea cuvintelor ebraice: Cel Veșnic e Mântuitorul. Numai El singur! Nu instanțele religioase, nu eforturile noastre ne salvează sufletele de la pierzarea veșnică. Dincolo de toate părerile oamenilor rămâne valabil ce este scris: „Este un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus”.

Ultima întrebare pentru tine, cel care citești aceste rânduri, este: „Ești mântuit?”. Astăzi poate să fie ziua cea mare a salvării sufletului tău prin credința în Mântuitorul. Astăzi este timpul cel mai potrivit. Aceasta înseamnă salvarea la timp. Numărul anilor vieții noastre este în mâna lui Dumnezeu. Noi fie putem lăsa ca acest capital să treacă nefolosit, fie îl putem folosi pentru binele veșnic al nostru și al semenilor noștri.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DE LA FRUNTAȘUL CEL TÂNĂR ȘI BOGAT (1) – Fundația SEER

„Îți mai lipsește un lucru…” (Luca 18:22)


Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa (cap. 18) despre un om de frunte care „a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „…Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.” „Toate aceste lucruri”, i-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.” Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.” (v. 18-23).

Acest tânăr bogat avea două probleme, iar Domnul Isus a pus degetul pe amândouă.

Mai întâi, el a descoperit că respectarea unor reguli religioase nu poate umple golul din suflet; numai o relație cu Hristos o poate face.

În al doilea rând, a descoperit că nu el deține avuții, ci că avuțiile îl dețin pe el și îl împiedică să-L urmeze pe Hristos.

Deși avea un potențial așa de mare și și-ar fi putut folosi resursele, relațiile și energia pentru cauza Împărăției, el a preferat să păstreze totul pentru sine. Scriptura a rezumat întreaga lui viață în patru cuvinte: „s-a întristat de tot.”

Ce a urmat? Fruntașul cel tânăr și bogat a devenit probabil fruntașul cel bătrân și bogat. Oare își va fi amintit el vreodată, până în clipa morții, cuvintele Domnului Isus: „vino și urmează-mă”? Cred că da! Și cu siguranță a regretat. Domnul Isus îți face și ție aceeași ofertă. Dacă spui nu, la sfârșitul vieții vei regreta. Dacă spui da, vei avea ca răsplată bucuria și binecuvântarea la un nivel pe care nu îl credeai cu putință.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 40:20-38


Sanctuarul şi obiectele necesare pentru închinare au fost pregătite până în cele mai mici detalii şi au fost aşezate fiecare la locul potrivit. Moise a terminat lucrarea, ceea ce ne aminteşte de Cel care i-a putut spune Tatălui: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4). Dar credincioşia lui Moise peste toată casa lui Dumnezeu, menţionată în Evrei 3.2, … este numai o umbră a credincioşiei Fiului, „credincios Celui ce L-a rânduit”. El L-a descoperit pe Tatăl, Şi-a sfinţit „fraţii”, a ridicat adevăratul cort al cărui Mare Preot este, a stabilit o nouă ordine a lucrurilor (nu a celor văzute, materiale), prin care Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, ne putem apropia de El şi Îi putem sluji (vezi şi Evrei 8.1, 2).

Minunatul Cort, cu care ajungem la sfârşitul studiului asupra cărţii Exod, a ilustrat pentru noi multe aspecte ale lucrării lui Hristos şi consecinţele acesteia. Cea dintâi consecinţă este că Dumnezeu coboară în glorie ca să locuiască în mijlocul poporului Său (v.34, 35). Astfel că, pe temeiul lucrării terminate a lui Hristos, Dumnezeu Duhul Sfânt a coborât pentru a alcătui Biserica, pentru a fi, conform Ef. 2.22,    „o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh”. De atunci, în ciuda declinului, El este prezent acolo ca o călăuză divină, conducând poporul lui Dumnezeu, aşa cum o făcea pentru Israel norul de deasupra cortului.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: