Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Pentru ce Mă chemați: „Doamne, Doamne!”, și nu faceți ce spun?
Luca 6.46


Responsabilitatea noastră ca slujitori ai Domnului este să ascultăm de El. Domnul Însuși le-a spus ucenicilor: „Voi Mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine ziceți, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora” (Ioan 13.13,14). Deci de îndată ce Hristos ni S-a descoperit ca Mântuitor al nostru și-L recunoaștem ca Domn, trebuie să avem atitudinea pe care Saul a avut-o, atunci când a spus: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9.6; 22.10). Din acel moment trebuie să acceptăm locul ascultării de voia Sa; și nu numai să-l acceptăm, ci să ne și găsim bucuria acolo, așa cum El Însuși a spus că mâncarea Sa era să facă voia Tatălui Său și să sfârșească lucrarea Lui (Ioan 4.34).

Niciun credincios nu poate afirma că nu poate cunoaște care este voia Lui. Este adevărat că mulți nu o cunosc; însă, de vreme ce El a găsit de cuviință să ne ofere în Scriptură descoperirea gândului Său cu privire la noi, să ne arate cu claritate drumul pe care dorește să mergem și să ne asigure că beneficiem de călăuzirea Lui în orice moment dificil sau întunecat și de vreme ce ne-a trimis Mângâietorul pentru a ne conduce în tot adevărul (Ioan 16.13), nu avem nicio scuză dacă rămânem în ignoranță.

Cât de simplă este deci calea noastră! Nu trebuie să fim plăcuți decât Unuia singur! Prin urmare, este nevoie ca ochii noștri să fie ațintiți întotdeauna asupra Lui. Așa cum ochii robilor privesc la mâna stăpânilor lor și cum ochii roabei sunt îndreptați către mâna stăpânei ei, tot așa, ochii noștri trebuie să fie întotdeauna ațintiți asupra Domnului, pentru a prinde chiar și cel mai mic semn al voii Sale, așa încât picioarele noastre să fie oricând gata de a păși pe calea dorită de El.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.
Filipeni 4.6


Rugăciunea mamei

O mamă s-a rugat mult pentru fiul ei, ca acesta să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor. Băiatul afirma că s-a întors la Dumnezeu, dar viața nu confirma deloc aceasta. El ducea o așa-numită viață creștină și cinstită, dar interesul său era numai pentru lucrurile pământești. Avea o afacere bună și totul îi mergea pe plac. Pe când își sărbătorea a 53-a aniversare, s-a îmbolnăvit grav și a fost internat la spital pentru a fi operat. Chirurgul, care era prieten cu el, i-a spus că operația va reuși doar parțial. „Imediat ce starea sănătății îți va permite, vei merge acasă. Dacă mai ai ceva de pus la punct, îți recomand să o faci imediat”, l-a sfătuit medicul.

A venit acasă pentru câteva zile și a pus totul la punct. Curând, durerile au revenit și a fost internat din nou. A urmat o altă operație. Starea lui s-a înrăutățit și mai mult. În timpul bolii, având moartea în față, a cugetat la viața sa. L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său și inima sa a găsit pace cu Dumnezeu. A cerut să-i fie aduși părinții săi înaintați în vârstă, pentru a-i mai vedea o dată. Când a intrat în salon mama sa, el a exclamat: „Mamă, Domnul Isus l-a găsit pe mielușelul Său! Rugăciunile tale au fost ascultate!”. Bucuria părinților a fost mare, chiar dacă durerea despărțirii a mișcat inimile lor. Bărbatul a adormit curând, fericit în credința în Domnul și Mântuitorul său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (5) – Fundația SEER

„Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)


Teama și credința vor crește în lăuntrul tău în fiecare zi, iar tu ești dator să decizi care dintre ele va triumfa. Cineva a scris: „Două firi îmi bat în piept; una e binecuvântată, iar cealaltă dezonorantă. Pe una o iubesc; pe cealaltă o urăsc; dar aceea pe care o hrănesc va domina.” Teama și credința vor fi mereu prezente în viața ta, și cea pe care o hrănești va ajunge deasupra. Nu te poți aștepta ca frica să dispară pur și simplu. Dacă te concentrezi asupra fricilor tale, dacă le întreții și dacă te lași pradă lor, ele se vor intensifica.

Modalitatea prin care le poți înfrânge este înfometarea. Nu le da timpul sau energia ta. Nu le alimenta cu presupuneri, cu știri negative sau cu filme care îți induc teamă. Concentrează-te asupra credinței și hrănește-o zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17). Cu cât aloci mai mult timp și energie credinței tale, cu atât va deveni mai puternică. De fiecare dată când simți că îți este frică de ceva, dar cu toate acestea nu renunți, acest lucru îți va schimba atitudinea. Cu alte cuvinte, când simți teamă, ești îndemnat să „pornești” și nu să te „oprești”; înseamnă „luptă mai înverșunat” și „nu renunța.”

Pasul cel mai important pe care-l poți face pentru a învinge teama este să te încrezi în Dumnezeu, care va face ceea ce crezi că tu nu poți face. Indiferent cât de strâns legat te ține frica, ea poate fi înfrântă, deoarece ea este în mintea ta, și mintea ta poate fi înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Iată cheia (Romani 12:2): „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:1-20


Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat” – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele” (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: