Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Aprilie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Eu le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
Ioan 17.14-16


Adunarea este, nu la figurat, ci literal, o entitate separată de lume și afară din ea. Indicațiile date creștinilor ca indivizi corespund sub orice aspect cu concluziile pe care le putem trage din caracterul Adunării prezentat în Cuvânt și oferă o lumină mai clară asupra caracterului ceresc al chemării noastre actuale.

Ceea ce Dumnezeu cere de la noi este să manifestăm acest caracter ceresc în lume și față de lume. Acest lucru implică o umblare vrednică de chemarea pe care am primit-o. Iar dacă această mărturie este dată potrivit cu exemplul lui Hristos, care va fi rezultatul? Fiindcă aceste virtuți „nu sunt din lume”, lumea ne va urî.

Este cea mai mare diferență cu putință între, pe de o parte, a arăta răbdarea, bunătatea, dragostea, îndurarea și sacrificiul de Sine al lui Hristos și, pe de altă parte, a încerca, oricât de laborios, să îmbunătățești lumea! Una stârnește ura lumii, cealaltă îi câștigă aplauzele. Una aduce adevărata binecuvântare omului, așezându-L pe Hristos înaintea lui, cealaltă îi hrănește orgoliul cu ideea îmbunătățirii de sine și îl face nesimțitor cu privire la adevărata lui stare în ochii lui Dumnezeu. Una Îl slăvește pe Dumnezeu, făcându-L singurul obiect al inimii, cealaltă stă în opoziție cu gândurile Sale, făcând ca obiectul să fie îmbunătățirea și binecuvântarea lumii ca sistem, într-un timp când Hristos, singurul Izvor al binecuvântării, S-a separat de lume și Își cheamă poporul să fie părtaș la această separare. Una privește judecata așa cum trebuie și îl îndreaptă pe om către singurul refugiu unde poate fi la adăpost de furtună, cealaltă îl face orb la semnele timpului, surd la tunetele îndepărtate ale furtunii care se apropie, invitându-l astfel să meargă înainte după propriile lui planuri, ca și cum mânia viitoare n-ar fi decât un basm.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
Psalmul 55.22


Dumnezeu este tot Dumnezeu

Gladys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani, a fost obligată să plece când japonezii au invadat țara. Însoțită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munți în China liberă. În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineață fără speranța de a mai ajunge teafără cu grupul de orfani. O fetiță de 13 ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise și Marea Roșie. „Dar eu nu sunt Moise”, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu ești”, a spus fetița, „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!”. Când Gladys și orfanii au isprăvit drumul acesta, ei au fost încă o dovadă că, indiferent de cât de neputincioși ne simțim, Dumnezeu este tot Dumnezeu și ne putem încrede în El.

Uneori, Dumnezeu potolește furtuna, alteori, El lasă ca furtuna să vuiască și ne liniștește pe noi. Oricum ar fi, El ne susține și ne ajută să o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie Îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm să o purtăm singuri. Cum Se îngrijește Dumnezeu de noi? Zi de zi, clipă de clipă! Îți aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi, Dumnezeu îi hrănea trimițându-le mană din cer. Drept urmare, încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi și lasă ziua de mâine în mâinile Lui! Când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ DESCURAJĂRII (2) – Fundația SEER

„El dă tărie celui obosit…” (Isaia 40:29)


Noi facem cu ușurință afirmații de genul: „Câtă vreme există viață, există speranță” sau „Speranța este pârghia care ne dă putere”, crezând că lucrurile se vor îmbunătăți. Însă când speranța pare că întârzie sau este negată, boala mentală sau emoțională îi poate face pe unii să caute o cale de scăpare o dată pentru totdeauna. Sinuciderea Îl exclude pe Dumnezeu. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Sinuciderea lasă în urmă moștenirea unei dureri nerezolvate care va dăinui în inimile celor dragi ai tăi. Timp de generații, liderii creștini au purtat dezbateri și au avut păreri contradictorii despre problema sinuciderii. „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbele 12:25).

Depresia, netratată și nerezolvată, poate duce la autodistrugere. Persoana în cauză poate recurge la metode letale, poate decide să nu mai mănânce ori să mănânce în exces, și nu mai caută ajutor deoarece ajutorul pe care l-a primit nu a dat roade. Rezultatul final este același. Fundația pentru Sănătate Mintală declară că în Marea Britanie, probabilitatea ca femeile să fie diagnosticate cu boli generate de anxietate este de două ori mai mare decât la bărbați. Oamenii care provin din familii cu venituri mici sunt de două-trei ori mai dispuși să dezvolte probleme legate de sănătatea mintală, decât cei din familiile cu venituri mai mari. Poate Biblia să ofere soluții și confort? Da! „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.” (Isaia 40:29-31).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 5:1-14


Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea  şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.

Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului” (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri” (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: