Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.
Filipeni 4.5


Doar în măsura în care umblăm cu Domnul putem manifesta această blândețe. Din nefericire însă, cele care se manifestă sunt opiniile noastre și voința noastră puternică. Dacă gândurile noastre sunt la lucrurile de sus, nu vom mai fi grabnici la a ne afirma drepturile cu privire la lucrurile de pe pământ, ci mai degrabă vom dori să manifestăm caracterul minunat al lui Hristos, care a fost plin de blândețe și de bunătate (2 Corinteni 10.1). Este mai important să manifestăm caracterul lui Hristos, decât să ne promovăm pe noi înșine sau să ne apărăm, chiar atunci când avem dreptate. „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți” (2 Timotei 2.24).

Pentru a ne încuraja la o astfel de atitudine de blândețe, apostolul ne reamintește că Domnul este aproape. Nu este nevoie să ne căutăm drepturile, nici să încercăm să îndreptăm această lume, fiindcă venirea Domnului este aproape și El va pune orice lucru în ordine aici, pe pământ. Putem spune, de asemenea, că Domnul este aproape de fiecare dintre noi și că El aude și vede tot ceea ce spunem și facem. Și cât de multe cuvinte aspre am rostit, cuvinte care n-ar fi fost rostite niciodată dacă am fi realizat prezența Domnului…!

Ucenicii le-au mustrat cu asprime pe mamele care își aduseseră micuții la Domnul Isus. Domnul însă a spus cu blândețe: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți” (Matei 19.14). Cu o altă ocazie, atunci când Domnul nu a fost primit într-un sat al samaritenilor, doi ucenici au dorit să facă să cadă foc din cer, pentru a-i mistui pe acei oameni. Domnul însă nu a rostit niciun cuvânt împotriva celor care-L nedreptățiseră, ci a plecat către un alt sat.

Fie ca și noi să vorbim și să acționăm în așa fel încât lumea să remarce blândețea noastră, iar privirile ei să fie îndreptate către minunatul nostru Mântuitor!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

De acum mă așteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da … Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Lui.
2 Timotei 4.8


Povestea unui medaliat (4)

Din acel moment al victoriei, Liddell a făcut o schimbare majoră în viața sa. Ajuns la Tianjin, orașul unde s-a născut și unde tatăl său fusese misionar, Liddell a participat la ajutorarea populației, a predat la un colegiu anglo-chinez, a lucrat cu copiii și s-a angajat într-un spital. În anul 1934 s-a căsătorit cu Florence Mackenzie, o misionară din Canada, cu care a avut trei copii. Pe ultimul însă nu l-a mai văzut niciodată pe acest pământ. În 1941, Liddell și-a trimis soția, însărcinată cu al treilea copil, și cele două fetițe în Canada, din cauza situației internaționale tot mai încordate. Winston Churchill a reușit să-i aranjeze un schimb prin care să fie eliberat, dar fostul campion olimpic a refuzat, insistând ca în locul lui să plece o femeie însărcinată. În februarie 1945 a plecat în Țara veșnică, unde îl așteaptă premiul ceresc.

Exemplul său are multe de spus. Liddell a avut curaj prin încrederea în Dumnezeu; el a știut să se oprească la timp și să-și dedice priceperea pentru învățarea altora și, în mod deosebit, pentru slujirea lui Dumnezeu într-un teritoriu cuprins de întuneric spiritual. Recordurile lui Liddell au fost depășite odată cu trecerea timpului. Dar exemplul său a rămas. În esența ei, credința presupune a-I acorda lui Dumnezeu locul, rolul și statutul pe care Acesta le merită în creația Sa. Recordurile omenești ale lui Eric Liddell rămân în analele pământești, pe când dedicarea lui pentru a sluji lui Dumnezeu și oamenilor vor rămâne veșnic în analele cerului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O RUGĂCIUNE PENTRU SUCCESUL ÎN MUNCĂ

„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi” (Proverbele 22:29)


Iată o rugăciune pentru a izbuti la locul de muncă: „Doamne, îți mulțumesc pentru felul în care m-ai creat, pentru numeroasele daruri și talente pe care le-ai pus în mine; cred că Tu ai decis că sunt persoana potrivită pentru această muncă. Sunt recunoscător pentru fiecare dintre colegii mei, chiar și pentru cei pe care nu-i agreez sau pe care nu-i înțeleg. Mă rog să mă pot concentra asupra îndeplinirii obiectivelor care mi-au fost trasate în perioada în care voi ocupa acest loc de muncă. Te rog, dă-mi înțelepciune și discernământ în activitatea mea, chiar dacă mediul îmi este ostil. Ajută-mă să învăț ceea ce dorești să mă înveți aici și dă-mi răbdare în această perioadă de pregătire pentru viitor. Ajută-mă să dau tot ce pot, și să am mereu o atitudine pozitivă și plină de speranță. Te rog să mă ajuți să reduc la tăcere văicărelile și dezamăgirile din inima mea, prin pacea Ta desăvârșită… și ajută-mă să mă încred în Tine în tot ce fac! Îmbracă-mă cu haina laudei și-a neprihănirii lui Hristos, ca să-ți pot aduce slavă la locul de muncă. Acolo unde sunt dispute, ajută-mă să aduc pace. Acolo unde există minciună, ajută-mă să spun adevărul. Acolo unde există disperare, ajută-mă să aduc speranță. Acolo unde este teamă, ajută-mă să aduc credință. Acolo unde este întuneric, ajută-mă să aduc lumină. Acolo unde există tristețe, ajută-mă să aduc bucurie. Toate aceste lucruri le cer în Numele Domnului Isus, și-Ți mulțumesc. Amin!”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 44:1-17


Plasa se strânge în jurul fraţilor lui Iosif. Împrejurări neprevăzute – însă dirijate de o mână credincioasă – îi constrâng  a face cale-ntoarsă şi a se înfăţişa înaintea celui care cunoaşte totul. Acum conştiinţa le este atinsă. „Ce să vorbim şi cum să ne îndreptăţim?” (v. 16). Ce progres moral au făcut până în acest moment, faţă de ziua când pretindeau că sunt „oameni cinstiţi” (42.11)! De aceea, izbăvirea este aproape.

Ca întreaga istorie a lui Iosif, aceste evenimente au semnificaţie profetică. Israel, temporar lăsat deoparte după respingerea lui Hristos, adevăratul Iosif, va fi făcut să-şi recunoască crima şi să vadă în Nazarineanul pe care L-au dispreţuit şi L-au răstignit, Cel pe care Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos (Fapte 2.36), pe Mesia al lor şi în acelaşi timp pe Fiul Omului care va domni peste întregul univers. Dar, ca să poată înfăptui această lucrare în conştiinţă, trebuia mai întâi ca Israel, şi în special seminţia lui Iuda, să treacă printr-o perioadă de mari încercări, numită „necazul cel mare” (Apocalipsa 7.14). Necazul fraţilor lui Iosif de până în momentul când îşi mărturisesc crima ilustrează neliniştea de care vor avea parte evreii înainte de a-L recunoaşte şi onora pe Mesia.

 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: