Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Să nimiciți cu desăvârșire toate locurile unde națiunile pe care le veți alunga au slujit dumnezeilor lor … Voi să nu faceți așa Domnului Dumnezeului vostru! Ci să căutați locuința Sa la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru dintre toate semințiile voastre, ca să-Și pună Numele acolo; și să vii acolo.
Deuteronom 12.2,4,5


Israeliții urmau să intre în țara promisă, iar Dumnezeu le-a poruncit să distrugă în întregime toate locurile de închinare idolatră pe care popoarele din țară le ridicaseră pentru a se închina dumnezeilor lor. Nimic nu trebuia cruțat, iar curățirea trebuia făcută în așa fel încât până și numele acelor dumnezei trebuiau să piară (versetul 3).

Cu privire însă la slujba pentru Domnul, lucrurile trebuiau să stea cu totul altfel. Israeliții aveau să meargă la locul pe care Dumnezeu urma să-l aleagă pentru a-Și pune numele și acolo trebuiau să aducă ceea ce I se cuvenea.

Acest lucru este un îndemn practic pentru noi, cei care am crezut în Domnul Isus și care ne-am întors la Dumnezeu, de la idoli, pentru a sluji Dumnezeului viu și adevărat (1 Tesaloniceni 1.9). Noi, care am fost robi ai păcatului și iubitori de sine, slujind poftelor noastre, suntem acum chemați să lepădăm faptele întunericului și felul deșert de viețuire pe care l-am moștenit de la părinții noștri. Acum, noi trebuie, „după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent, așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2.12,13). Nimic din felul vechi și păcătos de trăire nu trebuie să mai rămână în viețile noastre. Aceste lucruri nu trebuie nici măcar pomenite între noi!

Noi trebuie să căutăm locul în care Domnul Și-a așezat numele. Domnul Isus a spus: „Acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18.20). Acolo să mergem și să-I aducem închinarea noastră!

A. Leclerc

 

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Niciun ostaș nu se încurcă în treburile vieții … Și cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.4,5


Povestea unui medaliat (2)

Obiectivul inițial al lui Eric Liddell la Jocurile Olimpice l-a reprezentat proba de 100 de metri, preferata lui, însă, în ianuarie 1924, a aflat că organizatorii au programat seriile de calificare duminica, zi în care scoțianul nu a alergat niciodată, din cauza convingerilor sale religioase. Știind din timp ceea ce urma să se întâmple, Liddell a avut timp să-și schimbe strategia, începând să se pregătească pentru 200 și 400 de metri, în ciuda reticențelor celor din jurul său. Decizia sa de a renunța la proba de 100 de metri, care urma totuși să fie câștigată de un alt britanic, dar și la ștafeta de 4×400 de metri a fost dur criticată de presa britanică și a ajuns chiar subiect de discuție în parlament. Nimic însă nu l-a făcut să se răzgândească și să-și trădeze convingerile.

De altfel, în timp ce britanicul cucerea medalia de aur, Eric Liddell predica într-o biserică scoțiană. Convingerile credinței sale au fost mai mari ca dorința de a câștiga o medalie de aur. El era convins că un adevărat ostaș al lui Hristos nu trebuie să se încurce cu treburile vieții. Prima lui apariție la Olimpiada pariziană a avut loc două zile mai târziu, într-o zi de Marți,, când au fost programate seriile pentru 200 de metri, probă în care, în cele din urmă, a cucerit medalia de bronz, clasându-se după americani. Nu a avut prea mult timp la dispoziție pentru a se lamenta, deoarece urma cursa de 400 de metri, ultima sa șansă la aur.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ELIBERAREA DIN ROBIE (2)

„I-a scos din întuneric şi din umbra morţii, şi le-a rupt legăturile.” (Psalmul 107:14)


Dumnezeu este implicat în eliberarea oamenilor, inclusiv (sau în primul rând) moral și spiritual. Când iudeii au fost legați, „au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.” (v. 13). Domnul Isus încă eliberează oameni și azi, ori „dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36). Așadar, urmează acești pași către libertate:

1) Strigă către Domnul. El a spus: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13). Strigătul iudeilor a fost un strigăt repetat al inimii, iar Dumnezeu răspunde încă strigătelor din inimă. Eliberarea începe prin recunoașterea totală a dependenței de El. În loc să încerci să te descurci de unul singur, Biblia spune: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).

2) Hrănește-ți sufletul din punct de vedere spiritual. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Pâinea vie… Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51).

Pe măsură ce te hrănești din Cuvântul lui Dumnezeu și-ți împărtășești stările și problemele în rugăciune, El îți va ușura povara și îți va sătura sufletul. El a venit ca să dea „robilor de război slobozirea… și să dea drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18). Pune-ți timp deoparte pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu. Meditează asupra lui, până înțelegi cum să-l aplici la viața ta. Cunoașterea fără punerea în practică este inutilă. Pentru a fi liber, trebuie să te hrănești zilnic din Scriptură și să pui în practică în fiecare împrejurare ce ai învățat. „Ferice de omul care… îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:1-2). Fă lucrul acesta în fiecare zi, și vei fi eliberat!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 43:1-15


Fraţii lui Iosif sunt plini de teamă. Ei trebuie să se întoarcă la Iosif şi să-i dea o explicaţie pentru banii pe care i-au găsit în sacii lor. Cum vor fi primiţi?  Să nu stăm departe de Domnul când avem o conştiinţă împovărată. Versetul 8 trasează tuturor păcătoşilor calea de urmat: „ne vom ridica şi vom merge, ca să trăim” (comparaţi cu Luca 15.18).

Fraţii şi-au convins tatăl să-l lase pe Beniamin să meargă cu ei şi în cele din urmă au pornit la drum, ducând cu ei un dar: „cele mai renumite roade ale ţării” (v. 11). Dar oare mai are nevoie de ceva puternicul Iosif, ale cărui hambare sunt pline? Dintotdeauna omul doreşte să aducă ceva lui Dumnezeu. Dar din partea Sa totul este gratuit. El nu poate primi nimic din partea noastră, fie chiar şi cel mai bun lucru. Mierea, mirodeniile, nucile, migdalele sunt produse de lux, inutile pentru cei care nu au grâu. Inimile noastre au nevoie de grâu ceresc, de hrană de sus, singura care poate satisface foamea sufletelor. Lumea ne va oferi delicatese, dar Domnul Isus, adevăratul Iosif, este Singurul care ne poate da grâu din ţara cerească, descoperindu-Se inimilor noastre.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: