Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
Dar adevărat vă spun: multe văduve erau în Israel, în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul pentru trei ani și șase luni, astfel încât a fost foamete mare peste toată țara; și la niciuna dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului.
1 Împărați 17.8,9 ; Luca 4.25,26


Dumnezeu avusese grijă de Ilie folosind niște corbi – păsări necurate – pentru a-i aduce mâncare. Ilie băuse apă din pârâul Cherit, dar, fiindcă ploaia n-a căzut vreme îndelungată, acesta a secat.

Apoi Dumnezeu i-a dat noi instrucțiuni slujitorului Său, fără îndoială la fel de smeritoare ca cele dinainte. El trebuia acum să meargă la Sarepta, o cetate păgână aproape de Sidon, de unde provenea împărăteasa Izabela. Acolo avea să-i poarte de grijă o văduvă! Dumnezeu este suveran; El Se putea folosi de păsări necurate și de o văduvă dintre națiuni, iar slujitorul Său nu avea decât să asculte.

Văduva nu mai avea decât puțină făină și puțin untdelemn, pentru o ultimă bucată de pâine, pentru ea și pentru fiul ei. Ilie i-a cerut să-i facă lui mai întâi puțină pâine, cu făgăduința că făina și untdelemnul nu vor scădea în tot timpul în care avea să mai fie secetă. Văduva a crezut cuvântul Domnului și a făcut așa cum profetul i-a cerut. Prin credință, ea a ascultat și a experimentat adevărul a ceea ce profetul îi spusese.

Când fiul acestei femei s-a îmbolnăvit și a murit, Ilie i-a luat trupul în camera sa de pe acoperiș și s-a rugat. Dumnezeu l-a adus înapoi la viață pe băiat, spre bucuria sărmanei lui mame. Această întâmplare ne arată suveranitatea lui Dumnezeu, care l-a trimis pe profet într-o cetate a națiunilor și care S-a folosit de o văduvă de acolo pentru a-Și manifesta harul, chiar dacă în acel timp, așa cum spune Domnul Isus, erau multe văduve în Israel.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?
Matei 16.26


Am amândouă mâinile pline!

O femeie venea încărcată de la centrul de cumpărături. În fiecare mână ducea o sacoșă. M-am îndreptat spre ea și i-am oferit un pliant de evanghelizare, sperând să-mi zică: „Puneți-l în sacoșă!”. În loc de aceasta, a refuzat spunând: „Am amândouă mâinile pline!”.

Acesta mi s-a părut a fi un tablou al timpului nostru: în viață contează numai ce poți ține și poseda. Ne întindem cu amândouă mâinile, uitând că în veșnicie nu ne va folosi nimic din averea pământească. Din tot ce am adunat, din toată bogăția materială, nu putem lua cu noi nimic în viața de apoi.

Să punem jos sacoșele noastre pline, ca să avem mâinile libere pentru a le preocupa cu ceea ce rămâne veșnic! Odată cu moartea nu se termină totul. Sufletul nostru trăiește mai departe, căci este nemuritor. În viața de dincolo, Dumnezeu ne va cere socoteală. Biblia spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Cine nu s-a îngrijit în viața lui pentru salvarea sufletului său stă cu mâinile goale înaintea lui Dumnezeu.

Drept urmare, invitația Domnului Isus se adresează tuturor oamenilor: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE „BUN VENIT” ÎNCERCĂRILOR (1)

„Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam” (Geneza 22:1)


Biblia spune: „Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam… Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.” Avraam… a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 1-3). Tu spui: „De ce-ar vrea Dumnezeu să mă pună la încercare?” Mai întâi, pentru a-Și dovedi credincioșia față de tine. În al doilea rând, pentru a-ți da ocazia să-ți dovedești credincioșia față de El. Încercările din viața ta reprezintă temeiul prin care Dumnezeu îți cere explicații. Ele sunt modalitatea prin care poți ajunge la nivelul următor în Împărăția Sa. În acea zi, Avraam a dovedit că nu iubește nimic mai mult decât pe Dumnezeu!

Aceasta a fost ziua în care Dumnezeu i S-a prezentat lui Avraam drept Jehova Jireh, „Domnul care poartă de grijă”. Numai când îți pui credința în practică vei descoperi credincioșia lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu îți va pune credința la încercare. Încercările vor deveni din ce în ce mai grele pe măsură ce miza crește. Încercările au în centru lucrurile care sunt de maximă importanță pentru tine.

Cum îți definești identitatea? Care sunt lucrurile care îți dau siguranță? Acelea sunt „Isaacul” tău. Dumnezeu te va testa pentru a Se asigura că identitatea și siguranța ta se găsesc numai în El. Firește, El Se va ocupa de lucrul în care te încrezi mai mult decât în El, până când îl vei pune pe altar. Nu-ți face griji: nu va trebui să trăiești cu teama că Dumnezeu vrea să-ți ia tot ce e mai important pentru tine. Dar dacă darul ajunge vreodată să fie mai important decât Dătătorul, atunci exact lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu pentru a sluji scopului Său îi subminează planul pe care îl are pentru viața ta. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Se va ocupa de el. Deci, dovedește-ți credincioșia în încercare!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 41:1-13


Ieri ne-a fost înfăţişată rugăciunea tâlharului: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …” (Luca 23.42). În cap. 40.14, Iosif îi cere paharnicului, care tocmai urma să fie eliberat: „Adu-ţi aminte de mine …” Cât de trist este să citim în v. 23: „Dar mai-marele paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif şi l-a uitat”!
Răscumpăraţi de Domnul, beneficiari ai marii Sale mântuiri, nu suntem şi noi adesea nerecunoscători, uitându-L pe Cel care ne-a mântuit? Deşi Îi datorăm totul, din neglijenţă nu vorbim despre El celor care nu au avut privilegiul de a-L cunoaşte. Domnul ştia cât de uituce sunt inimile alor Săi. Instituind Cina, dându-le pâinea şi paharul, le-a spus: „faceţi aceasta în amintirea Mea!” (Luca 22.19).

După visul lui faraon, amintirile se trezesc în mintea paharnicului. Cu siguranţă l-a costat mult să spună: „Astăzi îmi aduc aminte de greşelile mele” (v. 9). Dar el n-a putut vorbi despre Iosif fără a spune unde şi de ce l-a întâlnit. Tot astfel, când noi Îl mărturisim pe Isus, Mântuitorul nostru, să nu ne temem să facem cunoscut starea de mizerie şi de păcat în care ne aflam atunci când El  ne-a făcut cunoscut eliberarea.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: