Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Martie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Nu doresc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți înțelepți în voi înșivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbire în parte, până va intra plinătatea națiunilor.
Romani 11.25


Mesajul ciudat al lui Isaia (2)

Profeția din Isaia 6.9,10 este deopotrivă o prezicere și o judecată. Fiindcă Israel fusese în mod repetat neascultător, Dumnezeu l-a lăsat pradă împietririi sau orbirii juridice. În Evanghelii vedem cum această profeție a fost împlinită în slujirea lui Hristos după mai mult de șapte sute de ani de la pronunțarea ei. Acest lucru nu înseamnă însă că profeția sau efectele ei s-au încheiat.

La sfârșitul cărții Fapte vedem un al treilea context în care această profeție este citată. Apostolul Pavel era în arest la Roma și dădea mărturie iudeilor cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Unii au fost convinși, însă alții n-au crezut (Fapte 28.23,24). Apoi el a citat cuvintele lui Isaia, așa cum Domnul Isus făcuse cu mulți ani înainte (versetele 25 și 26), după care a arătat că Dumnezeu pusese poporul Israel deoparte, iar evanghelia avea să fie trimisă națiunilor.

Dumnezeu însă nu a lepădat pentru totdeauna pe poporul Său Israel. Orbirea lor va avea un sfârșit. Acest adevăr ne conduce la cel de-al patrulea context în care profeția lui Isaia este citată. Pavel scrie că Dumnezeu nu a lepădat pentru totdeauna pe poporul Său (Romani 11.2). În ciuda faptului că ei au fost loviți cu orbire și că, având ochi, nu văd (versetele 7 și 8), această stare va dura doar până va intra plinătatea națiunilor (versetele 25 și 26). Când ultimul mădular al Adunării va fi adăugat, Israel se va întoarce la Domnul și vălul orbirii va fi îndepărtat (2 Corinteni 3.14,15). Au trecut aproape două mii șapte sute de ani de când Isaia a rostit această profeție și efectele ei continuă încă.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 9.10


Minuni nenumărate în natură

Cine le dezvăluie brândușelor când este primăvară? Cine face ca pomii să-și prezinte toamna culorile lor minunate? Cine umple noaptea cerul de stele fără număr de o splendoare minunată?

Astfel de întrebări ne determină să privim mai profund după culise. Iov a constatat că Dumnezeu-Creatorul stă în spatele acestor minuni ale naturii (Iov 9.5-10).

Dumnezeu permite ca pământul să se învârtă continuu și la o distanță corespunzătoare în jurul soarelui, astfel ca pe planeta noastră să fie posibilă viața pentru noi, oamenii.

Dumnezeu conduce păsările călătoare toamna spre sud și le arată primăvara drumul înapoi.

Dumnezeu hrănește vrăbiile și îmbracă în splendoare crinii câmpului.

Poate gândiți că toate acestea ar fi o consecință logică a naturii. Dar așa cum dreptul civil este o expresie a voinței omenești, vedem în legile naturii înțelepciunea lui Dumnezeu. Totul funcționează în concordanță cu voia Sa.

Dumnezeul cel atotputernic a făcut și mai mult! În dragostea Sa față de noi, oamenii, L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca noi să putem veni la Dumnezeu. Nu este aceasta cea mai mare minune a lui Dumnezeu? Oamenii care au trăit fără El și care au păcătuit împotriva Lui devin, prin credința în Domnul Isus, copiii Săi iubiți!

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BARABA – ȘI TU

„La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” (Luca 23:18)


Biblia spune: „Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.” (v. 18-19). La fel ca Baraba, și noi merităm să murim pentru păcatele noastre. Suntem înconjurați de zidurile propriei noastre închisori, îmbâcsite de teamă, ură și durere. Suntem încarcerați în trecutul nostru, în alegerile noastre vinovate, în mândria și egoismul nostru. Am fost găsiți vinovați.

Stăm pe podeaua unei celule prăfuite așteptând momentul final. Se aude ecoul pașilor temnicerului nostru între zidurile de piatră. Cu capul între genunchi, nu ridicăm privirea când deschide ușa; nu ridicăm privirea când începe să vorbească. Știm ce va spune: „E timpul să plătești pentru păcatele tale.” Dar… auzi altceva: „Ești liber să pleci. L-au luat pe Isus în locul tău!” Se deschide ușa și gardianul răcnește: „Ieși afară!” Și ne trezim în lumina soarelui de dimineață, fără cătușe, cu greșelile iertate, întrebându-ne: „Ce s-a întâmplat?”

A fost… Harul! Hristos ți-a luat păcatele. Pe toate! Și unde le-a dus? În vârful unui deal numit Golgota! „Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire” (Romani 3:24-25). Dumnezeu te iubește, te iartă și are un plan minunat pentru viața ta. Așa că, vino la El – astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 40:9-23


Aceşti doi slujitori ai faraonului Egiptului, paharnicul şi brutarul, constituie un eşantion al întregii omeniri. „Nu este nici o deosebire, pentru că toţi au păcătuit …” declară Scriptura (Romani 3.22, 23). Toţi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, toţi au meritat mânia Lui, pedeapsa Lui. Dar abia după aceasta apare o diferenţă. Unii primesc, prin har, prin credinţă, vestea bună a mântuirii, în timp ce alţii au perspectiva înspăimântătoare a celei de-a doua morţi. În lume nu există decât aceste două stări: salvat sau pierdut. Din care categorie faceţi parte?

Spre deosebire de brutar, care nu a putut scăpa de judecata faraonului, astăzi este încă posibil ca, primind Evanghelia harului, să treci din poziţia de păcătos pierdut în aceea de răscumpărat al lui Hristos.

Cei doi tâlhari de la cruce ilustrează şi mai bine cele două categorii în care se împarte omenirea. Unul rămâne insensibil şi moare în păcatele lui; celălalt, ca răspuns la rugăciunea sa: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …”, primeşte acest răspuns minunat: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis” (Luca 23.43). Aşa cum aici Iosif este mesagerul harului suveran, Isus, pacea noastră, este primul care, „venind, a vestit Evanghelia: pace vouă” (Efeseni 2.17).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: