Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Ianuarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Dar, din popor, pe cei săraci, care n-aveau nimic, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în țara lui Iuda și în ziua aceea le-a dat vii și ogoare … L-au luat pe Ieremia din curtea gărzii și l-au dat lui Ghedalia … Mergi și spune lui Ebed-Melec etiopianul … Te voi salva negreșit, … pentru că te-ai încrezut în Mine.

Ieremia 39.10,14-18

 

Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (2)

 

Deși Ierusalimul fusese capturat, poporul Domnului din zilele lui Ieremia încă îl avea pe Ghedalia în jurul căruia să se strângă. În zilele noastre, noi Îl avem pe Domnul Isus Hristos. El ne rămâne întotdeauna, chiar și atunci când totul falimentează în jurul nostru.

Să privim însă la ceea ce aveau cei care se strânseseră în jurul lui Ghedalia. Ni se spune că cei care mai rămăseseră erau cei săraci, care nu aveau nimic, dar cărora li se dăduseră vii și ogoare. Noi nu avem nimic și nu suntem nimic în noi înșine, însă am fost nespus de îmbogățiți cu binecuvântările divine (Efeseni 1.3). Viile simbolizează bucuria părtășiei cu Tatăl și cu Fiul (1 Ioan 1.1-3). Ogoarele ne amintesc de faptul că, dacă vom cultiva (dacă vom savura, din punct de vedere practic) ceea ce ni s-a dăruit, vom avea roade dintâi pe care să le aducem ca închinare și laudă lui Dumnezeu (Deuteronom 26.1-11).

Vedem că profetul Ieremia a fost adus la Ghedalia. Astăzi încă avem cuvântul profetic la dispoziția noastră (1 Corinteni 14.29-33). Nu este vorba de profeție în sensul de prezicere a viitorului, nici de oferirea unei noi revelații, ci de mesaj venit de la Domnul, pentru împlinirea unei nevoi prezente.

De asemenea ni se spune că Ebed-Melec a fost păzit în timpul căderii Ierusalimului. Numele lui înseamnă „Slujitor al împăratului”. Este minunat să vedem că, deși drepturile Domnului Isus sunt tăgăduite chiar și de către creștinii adevărați, încă avem privilegiul de a-L sluji, în timp ce-L așteptăm să Se întoarcă!

K. Quartell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări! Cine aduce mulțumiri, ca jertfă, acela Mă preamărește.

Psalmul 50.15,23

 

Cât cântărește o rugăciune? (2)

 

Sărmana femeie a pus cu grijă bucata de hârtie pe cântar, ținându-și în continuare capul plecat în rugăciune. Ochii proprietarului și ai clientului au fost uimiți când au văzut cum cântarul a coborât și a rămas pe loc. Patronul, cu ochii pironiți la cântar, s-a întors spre client și i-a spus cu răutate în glas: „Nu-mi vine să cred!”. Clientul a zâmbit, iar proprietarul a început să pună alimente în cealaltă parte a cântarului. Cântarul nu se balansa, așa că a continuat să pună tot mai multe alimente pe el, până când nu a mai fost loc. Proprietarul stătea acolo peste măsură de uimit. În final a luat foaia de hârtie de pe cântar și s-a uitat la ea cu vădită nedumerire. Nu era o listă de cumpărături, ci o rugăciune care suna astfel: „Dragă Doamne Isuse, Tu cunoști nevoile mele și las aceasta în mâna Ta”. Proprietarul i-a dat femeii alimentele și a stat într-o tăcere plină de uimire. Femeia i-a mulțumit și a părăsit magazinul. Clientul i-a dat proprietarului o bancnotă de 50 de dolari și i-a spus acestuia: „A meritat fiecare bănuț”.

Mai târziu, proprietarul a descoperit că avea cântarul stricat. Așadar, numai Dumnezeu știe cât de mult cântărește o rugăciune. Necredința va spune că a fost o întâmplare fericită pentru femeie. Dar credința admiră cu mulțumire modul în care Dumnezeu poartă de grijă de ai Săi și cum El ascultă rugăciunea făcută cu credință. Oare a înțeles proprietarul acelui magazin cât cântărește o rugăciune? Dar noi?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CUM SĂ-I AJUȚI PE OAMENI (1)

 

„Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii”  (Faptele Apostolilor 3:1)

 

 

Biblia spune: „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul  al nouălea. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta  Templului … ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. Omul acesta, când a văzut pe  Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis:  „Uită-te la noi!” Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei. Atunci  Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret,  scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit  tălpile şi gleznele” (v. 1-7).

Să remarcăm două lucruri:

1) Minunile au loc în momente  obișnuite. Acest om nu era un străin pentru Petru și Ioan; treceau pe lângă el în fiecare zi.  Însă această zi a fost diferită. Petru a spus: „Uită-te la noi! Avem răspunsul de care ai nevoie.”  Credința în puterea vindecătoare a lui Isus a crescut în inima lui Petru, dându-i oportunitatea  de-a-i da slavă lui Dumnezeu și el a profitat de ea.

2) Trebuie să fii pregătit când vine momentul tău. Nu poți da ceea ce nu ai. Nu poți spune ceea ce nu știi. Nu poți împărtăși ceea  ce nu simți. Nu poți dărui dacă ești gol. În realitate, nimic măreț nu este creat dintr-odată; e nevoie de timp. Trei ani și jumătate de umblare cu Hristos, ascultându-i mesajele și  văzându-i minunile i-au pregătit pe apostoli pentru acest moment. La fel și cele zece zile pe  care le-au petrecut în camera de sus când au fost umpluți de Duhul Sfânt.

Așadar, Cuvântul  pentru tine astăzi este acesta: Dacă vrei să-i ajuți pe oameni, trebuie să fii pregătit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 

2019 de Jean Koechlin

 

Geneza 5:21-32

 

 

Acest capitol cuprinde o stranie şi totodată o notabilă excepţie de la legea morţii. Enoh trăieşte 65 de ani, apoi umblă cu Dumnezeu timp de 300 de ani, după care Dumnezeu îl ia. Nu se dau nici un fel de detalii despre umblarea lui cu Dumnezeu, nici despre răpirea lui care este, pe scurt, ultimul pas al acestei umblări. Dar ce minunat rezumat al unei vieţi!

Ştim noi oare ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu măcar o singură zi dintr-un an? Prin umblarea credinţei, Enoh are un loc pe lista martorilor străluciţi din cap. 11 al cărţii Evrei (v. 5). Numele lui înseamnă „învăţat” şi, asemeni lor, învăţat de Dumnezeu, el Îl contemplă, prin credinţă, dincolo de lucrurile prezente, pe Domnul care vine să domnească „cu zecile de mii de sfinţi” (Iuda 14). Această viziune îl menţine separat de cei care vor fi judecaţi.

Curând, ca şi Enoh, toţi credincioşii găsiţi în viaţă vor fi luaţi de pe pământ fără să treacă prin moarte, când, potrivit promisiunii Sale, Domnul Isus va veni pentru ai Săi (1 Tesaloniceni 4.17). A învăţat oare fiecare dintre cititorii noştri acest adevăr, fericit pentru toţi cei pregătiţi, dar solemn pentru cei care nu sunt pregătiţi?

Să notăm că Dumnezeu nu trimite judecata Sa în lume înainte să fi dat promisiunea binecuvântării: Noe semnifică „mângâiere şi odihnă”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: