Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Și preotul să ia lemn de cedru și isop și stacojiu și să le arunce în mijlocul focului unde arde vițeaua.
Numeri 19.6

Vițeaua roșie – Stacojiul

Stacojiul este simbolul splendorii omenești, a grandorii lumești, a gloriei acestei lumi și a omului. Prin urmare, vedem în arderea vițelei roșii sfârșitul oricărei măreții lumești și înlăturarea completă a cărnii, cu tot ceea ce ține de ea. Acest lucru conferă arderii vițelei roșii o semnificație foarte profundă. Ea ilustrează un adevăr prea puțin cunoscut și prea repede uitat, un adevăr cuprins în cuvintele memorabile ale apostolului: „Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6.14).

Suntem prea înclinați să acceptăm crucea ca temei al eliberării de consecințele păcatelor noastre și, în același timp, să o refuzăm ca temei al completei noastre separări de lume. Este adevărat, și Îi suntem profund recunoscători lui Dumnezeu pentru aceasta, că ea constituie temelia solidă a eliberării noastre de vină și de condamnare, însă este mai mult decât atât. Ea ne-a separat, pentru totdeauna, de tot ceea ce aparține acestei lumi pe care o străbatem.

Sunt păcatele mele înlăturate? Da, binecuvântat să fie Dumnezeul oricărui har! Ele sunt înlăturate potrivit perfecțiunii jertfei ispășitoare a lui Hristos, așa cum este ea estimată de Dumnezeu Însuși. Ei bine, exact aceasta este și măsura eliberării noastre de veacul rău în care trăim. Credinciosul nu are absolut nimic în comun cu lumea aceasta. Crucea l-a făcut să fie străin și călător în ea. Inima devotată cu adevărat vede umbra crucii peste toată strălucirea acestei lumi. Pavel a văzut-o bine, iar acest lucru l-a făcut să socotească lumea – în aspectele ei cele mai înalte, în formele ei cele mai atractive și în gloriile ei cele mai strălucitoare – ca fiind gunoi.

C H Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”
Ioan 15.5

Cactusul

Pentru  viața  ta  ca  creștin  poți  învăța  de  la  cactus următoarele:

Un cactus are nevoie de foarte mult soare și de foarte multă căldură: Stai în lumina și dragostea lui Dumnezeu! Vorbește cu El despre planurile, problemele tale, despre prietenii tăi și despre tot ce te preocupă! (Ioan 1.4, 5, 9 și 8.12; 1 Ioan 1.7 și 4.16).

Cactusul are nevoie de apă: Citește cât de mult și cât de des posibil Biblia! Citind-o, Domnul Isus va deveni pentru tine tot mai prețios. Ea îți va cerceta viața și va descoperi lucrurile, care împiedică legătura cu Domnul tău (Ioan 4.14 și Efeseni 5.26).

Cactusul poate acumula foarte bine apa. Folosește timpul când ești încă tânăr și ai mult timp liber pentru a acumula pentru vremuri de „secetă”! (Eclesiastul 12.1).

Cactusul are țepi. Păstrează distanță față de lucrurile care pot aduce pagube vieții tale cu Domnul Isus! Roagă-L pe Domnul Isus să te păzească, dar fii și tu gata să te lași păzit de El! (1 Tesaloniceni 5.22).

Cactusul înflorește foarte frumos și are fructe. Dacă trăiești în părtășie cu Domnul Isus, Dumnezeu îți va face viața roditoare. El Se va bucura foarte mult de tine, te va face fericit și o binecuvântare pentru ceilalți. El Se va îngriji ca prin viața ta alții să dorească să-L cunoască pe Dumnezeu (Ioan 15.5, 8 și Galateni 5.22).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTINUĂ ALERGAREA!

„Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14)

Dezvoltarea credinței seamănă cu niște cursuri de înot. Să remarcăm:

1) Teama e ca apa: dacă permiți lucrul acesta, te vei scufunda.

2) Când ai pășit pe apă, te-ai și scufundat.

3) Când ajungi la un punct anume, nu mai există cale de întoarcere.

4) Credința seamănă cu aerul din plămâni; te va susține și vei pluti dacă te relaxezi.

Ai văzut vreodată un înotător experimentat? Cu fiecare mișcare a brațelor, el ia ceea ce se află în fața lui și împinge în spatele lui, lăsându-se propulsat înainte spre țintă. El ia efectiv ceea ce stă între el și scopul său și folosește pentru a ajunge la țintă. Uneori ne cuprinde disperarea și spunem: „Îmi țin doar capul la suprafață”… și e bine – câtă vreme îți miști și brațele și mergi înainte. Când te simți tras înapoi și ajungi într-un colț fără să ai altă opțiune, înseamnă că trebuie să activezi credința pe care a pus-o Dumnezeu în tine, și să mergi înainte.

Domnul Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.” (Matei 11:12). Cuvântul „năvală” sugerează ferocitate, pasiune și intensitate. Trebuie să fii neobosit și să te zbați ca să-ți croiești un drum, încrezător că Dumnezeu este de partea ta – pentru că așa și este (vezi Psalmul 56:9). Apele în care te afli nu-ți determină destinul; ele fie te aduc la suprafață, fie te fac să te scufunzi. E nevoie de credință ca să te facă să mergi mai departe. Când renunți, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru tine!

Așadar, astăzi, fie că ai un atac de panică, un blocaj de spate sau un alt fel de atac de care nu a mai auzit nimeni – continuă-ți alergarea!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Ioan 4.11-21

Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este sau ar trebui să fie făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (Ioan 1.18).

Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). În această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem” (cap. 1.6,8,10), „cine zice” (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva” (v. 20).

Împreună cu apostolul putem spune: „Noi Îl iubim” (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!

În aceste versete am întâlnit:

1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită;

2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt;

3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu.

Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: