Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Noiembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3.15

Domnul Isus, Sămânța femeii, avea să sfărâme capul șarpelui, însă călcâiul Lui urma să fie zdrobit mai întâi. Ce har și, în același timp, ce dreptate! Ce umilință și, în același timp, ce biruință! Dacă Adam s-a înălțat pe sine și a luat ca un lucru de apucat să fie ca Dumnezeu, Cel care era Dumnezeu S-a golit pe Sine Însuși și a luat chip de Om, făcându-Se ascultător până la moarte. Primul Adam a fost neascultător până la moarte. Pronunțând judecata asupra șarpelui, Dumnezeu revelează Sămânța viitoare a femeii și felul în care Ea va dobândi biruința. De atunci încolo, singura speranță a omului pierdut a fost în acest Mântuitor revelat; iar înainte ca Adam să fie alungat din grădină, el aude despre ce avea să sufere Isus când va distruge puterea diavolului. Totuși, nu vedem niciun semn de pocăință la Adam după comiterea păcatului său. Dumnezeu este însă preocupat doar cu planurile Sale de har cu privire la Sămânța femeii, ale cărei Persoană, lucrare și glorie sunt dezvoltate în toată Scriptura.

Acum însă biruința asupra lui Satan prin crucea lui Hristos nu mai este nicidecum o promisiune, ci o împlinire. Omul a primit în inima sa gândul că Dumnezeu nu-l iubește cu adevărat și că El a refuzat să-i dea ceea ce era cu adevărat bun pentru el. Aceasta a fost minciuna lui Satan. Omul al Doilea, Sămânța femeii, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și viața veșnică, a devenit Om, ca să moară pentru cei păcătoși și să nimicească lucrările diavolului. Totuși, inima necredincioasă este atât de stricată, încât refuză să se încreadă în Dumnezeul care L-a dat pe Fiul Său.

Isus, în loc să fugă de judecata lui Dumnezeu, așa cum a făcut Adam, a acceptat-o atunci când a venit ceasul și a luat asupra Lui povara păcatelor noastre. „Paharul pe care Mi-l dă Tată, nu-l voi bea?” Prin moartea Sa, El l-a nimicit pe cel care avea puterea morții și i-a dăruit credinciosului o încredere perfectă în Dumnezeu, orice frică de moarte fiind îndepărtată complet. Dragostea Lui ne așază în pace deplină și în relație cu Dumnezeu, având doar harul ca poziție prezentă și gloria divină ca perspectivă.

J N Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

„El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu…, S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob…”
Filipeni 2.6,7

Modelul desăvârșit

Apostolul Pavel, care la începutul vieții sale de credință a întrebat cu sinceritate: „Cine ești Tu, Doamne?”, a fost inspirat de Duhul Sfânt să ne lase scrise cuvinte care nu au mai fost scrise despre Persoana Mântuitorului. În acest pasaj, apostolul ni-L pune înainte pe Domnul Isus Hristos ca Modelul desăvârșit pentru smerenia Sa, în călătoria Sa uimitoare din gloria Divinității până la umilirea crucii. Forța acestui pasaj este aceea de a prezenta nu calea de coborâre pe care a străbătut-o, ci felul smerit de a gândi, care L-a caracterizat pe Domnul și Mântuitorul nostru pe acest drum.

Domnul Isus Hristos este prezentat ca având „chipul lui Dumnezeu”. Încă de când era în chip de Dumnezeu, gândul Său S-a îndreptat spre a le sluji altora, fără a Se gândi la  Sine  sau  la  reputația  Sa.  El  S-a  dezbrăcat  pe  Sine Însuși, fără a înceta să fie Dumnezeu, făcându-Se asemenea oamenilor. Felul Său smerit de a gândi a fost arătat atunci când a luat un chip de rob – nu de înger, ci de om. El nu Şi-a arătat puterea pentru a Se face cunoscut, ci în schimb S-a smerit pe Sine până la moarte și încă moarte de cruce. De aceea Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și i-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DIFERENȚE ÎNTRE SAMSON ȘI SAMUEL (2)

„Ia-mi-o, căci îmi place.” (Judecători 14:3)

     A doua diferență majoră dintre Samson și Samuel a fost în domeniul relațiilor. Citim în Judecători 14: „Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” Când era vorba de relații, Samson se lăsa dominat de porniri trupești, în loc să fie condus de Cuvântul lui Dumnezeu. Și a plătit scump pentru asta. De trei ori citim că: „Samson s-a pogorât” (v. 1): s-a pogorât la Timna și s-a căsătorit cu femeia nepotrivită; s-a pogorât la Gaza și a petrecut noaptea la o femeie de moravuri ușoare; s-a pogorât la Sorec și a ajuns în brațele Dalilei, pierzându-și puterea, libertatea, reputația, ungerea și viața. Samuel, pe de altă parte, a fost crescut cu scopul de a contribui la curățarea lucrării lui Dumnezeu. Marele preot Eli avea doi fii, pe nume Hofni și Fineas, care urmau să devină preoți, însă ei luau mită ca să acopere păcatul și se însoțeau cu neobrăzare cu prostituatele. Fiecare copil răscumpărat poate extrage o învățătură de aici: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.” (2 Corinteni 6:14). Este Dumnezeu părtinitor sau neiubitor? Nu, El este protector! Când te „înjugi” într-o relație cu cineva care nu-ți împărtășește credința, valorile, scopurile și prioritățile, sar scântei și trageți în direcții diferite! Când apar probleme (și asta se va întâmpla în mod sigur!), ai nevoie de cineva care să-ți fie alături și care apelează la aceeași sursă la care apelezi și tu pentru a găsi soluția – la Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iacov 5.7-20

Toamna este anotimpul aratului. Opt până la zece luni se vor scurge în care se succed frigul şi căldura, ploaia şi soarele până să se coacă un nou seceriş. Câtă răbdare îi trebuie agricultorului! Ca şi el, să avem şi noi răbdare, pentru că „venirea Domnului este aproape” (v. 8). Să ne folosim deopotrivă resursele: în momentele de bucurie, cântările; în încercare (ca în orice vreme) rugăciunea fierbinte a credinţei. Facem noi uneori experienţa că ea „poate mult” (Ioan 9.31b)?

Versetele 14-16, care în creştinătate sunt folosite pentru a justifica tot felul de practici, îşi păstrează valoarea deplină dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate. Oricum, un creştin dependent se va simţi rareori liber să ceară vindecarea; mai curând, împreună cu cei din apropierea lui, se va ruga să poată accepta liniştit voia lui Dumnezeu.

Sfârşitul epistolei pune accent pe ajutorul frăţesc în dragoste: mărturisirea reciprocă a greşelilor, rugăciunea unul pentru altul, grija faţă de cei lipsiţi. Învăţătura ocupă puţin loc în această epistolă. Din contră, punerea în practică a creştinismului nostru este prezentată pe larg. Să ne ajute Dumnezeu să fim, în adevăr, nu ascultători uituci, ci împlinitori (cap. 1.25).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: