Mana Zilnica

Mana Zilnica

29 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune și cerere, și veghind la aceasta cu toată stăruința și cu cerere pentru toți sfinții.
Efeseni 6.18

Fiecare dintre noi ne-am rugat pentru anumite situații și pentru anumite persoane fără să vedem însă rezultate. Când se întâmplă așa, este ușor să ne descurajăm. În loc să renunțăm, ar trebui mai degrabă să ne examinăm viața și să vedem dacă este necesar să schimbăm ceva. Rugăciunile noastre trebuie să izvorască dintr-o inimă care este la unison cu Dumnezeu. Dacă dorim ca rugăciunile noastre să fie eficace, trebuie să fim deschiși pentru călăuzirea Duhului, plini de compasiune, iertători și sinceri în mijlocirile noastre (Efeseni 4.32).

Rugăciunea este veriga dintre nevoile noastre și resursele inepuizabile ale lui Dumnezeu. Pentru a fi cu adevărat plini de compasiune în mijlocirile noastre, trebuie să-i privim pe ceilalți cu ochii lui Isus Însuși. Când realizăm că ei suferă înăuntrul lor, se deschid zăgazurile îndurării noastre și putem mijloci pentru ei cu o mai mare râvnă, înțelegere și sensibilitate. Trebuie să ne rugăm să rămânem în cursul voii lui Dumnezeu, atât noi, cât și cei pentru care mijlocim. Tatăl ceresc știe care sunt lucrurile cele mai bune pentru noi și de ce avem nevoie pentru a fi aduși mai aproape de El. Suntem noi gata să fim folosiți de El pentru nevoile altor persoane? Îl lăsăm să Se glorifice prin noi? Domnul Isus nu i-a ocolit pe cei care sufereau și nici noi nu trebuie să facem aceasta. Suntem chemați să urmăm exemplul Lui și să ne aducem întotdeauna aminte că Dumnezeu ne binecuvântează pentru ca noi, la rândul nostru, să putem fi o binecuvântare pentru alții.

Trebuie de asemenea să perseverăm în rugăciune, chiar dacă nu vedem rezultate imediat, deoarece cu cât ne rugăm mai mult pentru ceva sau pentru cineva, cu atât inimile noastre vor fi mai legate de Dumnezeu. Rugăciunea ne pune în comuniune intimă cu Tatăl și cu cei credincioși și se va dovedi cu siguranță a fi o binecuvântare pentru noi și pentru cei cu privire la care ne rugăm.

T Hadley, Sr

 
 


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

” …Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.”
Ioan 8.31,32

Libertate în cutii

28 octombrie 1886. Orașul milionar New York celebra o sărbătoare deosebită. Președintele Cleveland dezvelea o statuie, care demonstrează până astăzi vizibil libertatea SUA.

Ideea acestui monument impunător a avut-o un jurnalist francez. După acesta, figura trebuia să simbolizeze prietenia francezo-americană. Sculptorul însărcinat cu planificarea a conceput pentru originalul de 46 de metri înălțime un model miniatură. Monumentul – fabricat din plăci de cupru prelucrate cu ciocanul – cântărește 225 tone. S-a compus mai întâi în Franța prin probe, pentru ca apoi în iunie 1885 să fie transportat în 224 cutii la bordul unui vapor de război spre New York.

Pe mica insulă „Liberty Island”, femeia din cupru ține în sus o făclie în mâna dreaptă. Ea stă pe lanțuri rupte și ține în mâna stângă o carte de legi cu titlul „4 iulie 1776” – ziua când a intrat în vigoare declarația drepturilor omului.

Dar un monument făcut de mâna omului nu reprezintă o garanție pentru libertate. El vorbește despre dorința adâncă după libertate din inima omenească. Libertatea adevărată, permanentă nu se poate obține prin revoluții politice, ci doar prin credința personală în lucrarea de mântuire a Domnului Isus Hristos.

„Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11.6).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PUNE OAMENILOR ETICHETE – IUBEȘTE-I!

„Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10)

     Daca ai tendința să petreci timpul numai cu persoane de credința ta, gândește-te la următoarele: Domnul Isus S-a abătut zeci de kilometri de la drumul Său pentru a se întâlni cu femeia samariteană la fântână. Din punct de vedere cultural și religios, a fost o mișcare greșită. Mai întâi, femeia avea cinci divorțuri la activ, așa că reputația ei era pătată. În al doilea rând, făcea parte dintre neamuri. În acele vremuri, iudeii nu aveau voie să bea apa scoasă din fântână de o persoană dintre neamuri, nici să mănânce din mâncarea lor.

Doctorii iudei nu puteau consulta pacienți ne-iudei. Iudeii considerau neamurile ca fiind „necurate”, și aveau convingerea că interacționând cu ei, ar deveni și ei necurați. Dar Domnul Isus dorea să-i includă pe oameni, nu să-i excludă! „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1:14). Domnul Isus a atins leproși, i-a iubit pe străini și a petrecut atât de mult timp cu petrecăreții, încât marii preoți l-au numit „om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19).

Domnul Isus nu le-a pus etichete oamenilor; El i-a iubit. Când Îl urmezi pe Isus, El pune degetul pe prejudecățile tale și te face să te confrunți cu ele. Isus dorește să schimbe felul în care îi privești pe oameni și să nu-i mai consideri iudei sau neamuri, oameni dinăuntru sau oameni din afară, liberali sau conservatori, deoarece: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Astăzi, poți avea de-a face cu persoane pierdute, la fel ca femeia de la fântână. Poate au fost dați afară din biserică sau poate biserica le-a întors spatele… Tu vei avea posibilitatea fie să le pui o etichetă, fie să-i iubești. Onorează-L pe Dumnezeu – și iubește-i!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Iacov 1.13-27

În versetele 2 şi 12, cuvântul ispită are semnificaţia unei încercări din afară, pe care Dumnezeu o trimite spre binele nostru şi, în final, pentru bucuria noastră. În versetul 13, a fi ispitit are un alt sens: implică răul; acesta este declanşat din interior prin pofte. Cum ar putea fi Dumnezeu cauza unor asemenea lucruri? Nimic întunecos nu poate veni de la „Tatăl luminilor” (v. 17; comp. cu 1 Ioan 1.5). Cel care ni L-a dat pe propriul Lui Fiu, împreună cu El ne dă „orice dar desăvârşit” (v. 17; vezi şi Romani 8.32). Sursa răului este în noi: gânduri rele, din care decurg cuvinte rele şi fapte rele. Dar nu este de ajuns să fim conştienţi. Riscăm să fim ca o persoană care, privind în oglindă, constată că este murdar, dar care nu se duce apoi să se spele. Cuvântul lui Dumnezeu este această oglindă. Îi arată omului ceea ce este; îl învaţă ce înseamnă să facă bine (cap. 4.17), dar nu poate face binele în locul lui.

Care este singura „slujbă religioasă” recunoscută de Dumnezeu Tatăl? Nu ceremoniile deşarte pe care oamenii le numesc religie. Ea decurge din dubla poziţie în care Domnul i-a pus pe ai Săi. În lume, şi aceasta este devoţiunea dragostei. Nu din lume, este deci pentru a ne păstra curaţi (v. 27; Ioan 17.11,14,16).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: