Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că nu sunt conștient de nimic rău despre mine însumi; însă nu prin aceasta sunt îndreptățit: ci Cel care mă judecă este Domnul. Așa că nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu.
1 Corinteni 4.4,5

Mulți creștini se tem de scaunul de judecată al lui Hristos. Ceea ce îi înspăimântă este cuvântul „judecată”. Domnul însă ne spune clar în Ioan 5.24 că cel credincios are viața eternă și nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la viață. Domnul Isus a purtat pe cruce toată judecata pe care noi o meritam. Dumnezeu este drept. Hristos a purtat judecata cuvenită nouă, iar Dumnezeu nu ne va mai judeca pe noi pentru ceea ce Hristos a purtat deja. Doar necredincioșii vor fi judecați pentru păcatele lor. Această judecată va avea loc la cel puțin o mie de ani după scaunul de judecată al lui Hristos și este numită judecata de la tronul mare și alb (Apocalipsa 20.11).

La scaunul de judecată al lui Hristos, noi, cei credincioși, vom da socoteală Domnului pentru viețile noastre. Doar Lui Îi vom da această socoteală, nu și celorlalți credincioși. „Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Imediat după răpire, noi, cei credincioși, ne vom înfățișa înaintea Domnului, pentru a-I da socoteală cu privire la viața noastră. Ne vom vedea viața exact așa cum a văzut-o El – faptele, cuvintele și motivațiile noastre vor fi toate date pe față. Tot ceea ce am ascuns aici va fi atunci dat la lumină. Vom fi fără îndoială copleșiți să vedem pentru cât de multe lucruri a trebuit Domnul să moară și cât de mare este deci mântuirea noastră. Vom vedea cum absolut totul a fost ispășit și, mai mult, vom primi laudă pentru tot ceea ce a fost după voia Lui. Ce mare har!

E P Vedder, Jr


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.”
Luca 22.26

Dorinţe

O tânără dorea să se angajeze la o firmă. Când a citit o întrebare pe formularul de cerere, i s-au înmuiat picioarele. Întrebarea era: „Posedați aptitudini de conducător?” Fiind o tânără sinceră, ea a scris „nu” și a predat formularul cu o inimă neîncrezătoare. Spre surprinderea ei, a primit o scrisoare de la conducerea firmei cu următorul conținut:

„Citind cererile de angajare am constatat că 1452 de solicitanți sunt buni conducători. Am acceptat cererea dumneavoastră, pentru că este a unei singure persoane care vrea să se subordoneze.”

Trăim zile în care cu ușurință găsești oameni dispuși să fie „bucătarul șef”, dar sunt puțini gata să spele farfuriile. Întotdeauna se găsesc persoane care doresc să ocupe o funcție de șef, dar sunt așa de puțini care doresc să facă ceva util cu mâinile lor în folosul celorlalți. De unde vine această dorință? Din natura pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri Adam și Eva. Toți avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu prin pocăință și credință. Această natură nouă poate frâna acțiunile greșite ale firii vechi. Natura noastră veche se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Câți dintre noi nu gândim că prin educație putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou. Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă care ne face plăcuți lui Dumnezeu și oamenilor.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (4)

„Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Julie Ann Barnhill, din care cităm azi a patra zi consecutiv, scria: „Dacă ai obosit să te mai prefaci că ții totul sub control, e timpul să treci la fapte. Prea multă vreme, femeile creștine au crezut că sunt singurele care se confruntă cu probleme rușinoase, cu regrete dureroase și cu mizerii familiale. Odată ce ne deschidem spre Dumnezeu, noi și ceilalți, experimentăm o pace și o libertate care ne înviorează.

O femeie mi-a scris: „La optsprezece ani am făcut un avort. Nu știa nimeni. Ani de zile am marcat acea dată în calendar și am jelit copilul de care nu a știut nimeni și am deplâns tânăra care a purtat vina de una singură. Dar, ajunge! Acum știu că nu sunt singură și pentru prima dată în viața mea cred cu adevărat că Dumnezeu este mai mare decât secretul meu – și El este gata să ierte.”

Păcatele ascunse și nemărturisite blochează puterea lui Dumnezeu. Odată ce sunt aduse la lumina dragostei lui Dumnezeu, ele își pierd controlul. Totuși, trebuie să ținem cont de câteva lucruri, atunci când dorim să ne deschidem față de cineva:

1) Dacă acea persoană spune mai departe lucrurile pe care alții i le-au împărtășit cu încredere, ghici cine urmează să se simtă vorbit pe la spate?

2) Ferește-te de cel care oferă sfaturi deși nu i-ai cerut, apoi se simte ofensat când sunt ignorate!

3) Stai departe de oricine încearcă să te „repare” spunându-ți că nu ar trebui să îți faci griji pentru secretele tale. În schimb, caută o persoană care:

a) are bun simț și știe când să se retragă și/sau când să meargă mai departe atunci când ești supărat;

b) este deschisă cu privire la propriile sale frământări;

c) este grabnic la ascultare și încet la vorbire;

d) își întărește vorbele și sfaturile cu adevăruri biblice.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 5.12-28

Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: