Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus le-a spus: „Veniți după Mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni”.
Marcu 1.17

Aici vedem harul Domnului, care îi identifică pe alții cu Sine Însuși în lucrare. Pentru aceasta, El nu i-a ales pe preoți, nici pe cărturari și nici pe farisei, ci pe niște pescari umili. Simon a putut spune mai târziu: „Argint și aur nu am” (Fapte 3.6). Lipsa averilor și a studiilor omenești nu constituie o piedică pentru a fi însoțitor al Domnului sau pentru a fi folosit în lucrarea Sa. Totuși să remarcăm că Domnul nu i-a chemat în lucrare pe unii care nu făceau nimic; acești oameni simpli erau preocupați cu munca lor de pescari atunci când Domnul i-a chemat pentru a fi pescari de oameni. Lucrarea Domnului nu trebuie făcută de unii care nu au nimic altceva de făcut.

Mai mult, slujitorii Săi au nevoie să fie pregătiți pentru lucrare, iar instruirea lor poate avea loc doar în compania Sa; prin urmare, cuvintele Domnului sunt: „Veniți după Mine”. Din nefericire, ne putem mulțumi că am crezut evanghelia pentru binele sufletului nostru, însă cunoaștem foarte puțin din ce înseamnă a-L urma pe Domnul pe calea credinței și a ascultării umile, care ne pregătește pentru slujire. Poate nu vom fi chemați să părăsim totul, așa cum s-a întâmplat cu ucenicii, însă, dacă este să-L slujim în oricare măsură, aceasta nu poate fi decât dacă El devine Obiectul binecuvântat al sufletului nostru.

Nu toți sunt chemați să-și părăsească îndeletnicirea de zi cu zi. Aceasta este chemarea doar a unora. Cei mai mulți din poporul lui Dumnezeu sunt chemați să rămână în starea în care au fost găsiți (1 Corinteni 7.20). Totuși Domnul are o lucrare pentru toți, așa cum vedem în Efeseni 4.7. Această lucrare va implica renunțarea la toate acele lucruri care ne încurcă în treburile vieții și va fi împlinită așa cum trebuie doar dacă rămânem aproape de Domnul. Ucenicii au răspuns imediat chemării Domnului, fiindcă citim că „îndată, lăsându-și plasele, L-au urmat” (Marcu 1.18).

H Smith


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
2 Corinteni 6.2

Gânduri pentru cugetat

Gândiți-vă la prima suflare, când lui Dumnezeu i-a făcut plăcere să vă dăruiască viața.

Gândiți-vă la ultima suflare, când Dumnezeu vă va pretinde viața înapoi.

Gândiți-vă la prima dată, când Dumnezeu v-a vorbit direct și v-a făcut cunoscut necesitatea că și dumneavoastră trebuie să fiți mântuit de păcatele dumneavoastră.

Gândiți-vă că Dumnezeu vă va vorbi cândva pentru ultima dată.

Gândiți-vă la ziua harului, pe care Dumnezeu v-o dăruiește astăzi, pentru ca să vă puteți întoarce la El.

Gândiți-vă că această zi va ajunge cândva la capăt, pentru a face loc zilei judecății, și anume pentru toți care nu au vrut să se întoarcă la Dumnezeu.

Gândiți-vă că Isus Hristos bate acum încă o dată la ușa inimii dumneavoastră și că dorește să fie primit în inimă.

Gândiți-vă că odată ușa cerului va fi închisă și orice bătaie va fi în zadar.

Totuși, nu rămâneți la cugetare. Plecați-vă înaintea marelui Dumnezeu care v-a creat. Credeți în Mântuitorul Isus

Hristos,  care  a  murit  pentru  dumneavoastră  la cruce.

Atunci, ziua de astăzi va deveni o zi a mântuirii.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (3)

„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile” (Isaia 58:12)

     Astăzi vom vorbi despre alte două minciuni folosite de Satan. După cea dintâi („Nimeni n-a mai făcut așa ceva, ești pierdut!”), minciuna numărul doi: „Dumnezeu nu te va mai folosi”!

Iată ce afirmă Julie Ann Barnhill: „Femeile tânjesc ca viețile lor să conteze pentru ceva mai măreț decât mărimea hainelor sau calificările actuale dintr-un CV. Cu toate acestea, de multe ori ne judecăm prin prisma acestor standarde superficiale. Gândește-te la toate acele momente în care te-ai privit în oglindă și ai disprețuit femeia care se uita la tine; momentele în care ai crezut minciuna că din cauza greșelilor tale Dumnezeu nu te poate folosi.

Eu sunt dovada vie că El ne poate folosi și ne folosește în ciuda greșelilor noastre din trecut.

David a spus: „Ţi-am mărturisit păcatul meu… Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5) Oricâte-ar fi de multe sau de mari, păcatele tale nu pot pune un zid de despărțire între tine și dragostea lui Dumnezeu – dacă le mărturisești și cauți iertare! Adevărurile lui Dumnezeu pot risipi înșelătoria dușmanului. Bazează-te pe această promisiune: „Domnul… îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă… Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile.” (Isaia 58:11-12).

Minciuna satanică numărul trei: „Când ceilalți vor afla ce ai făcut, ei n-or să te mai iubească, nu te vor înțelege și nu te vor ierta niciodată pentru ce ai făcut!” Poate unii pe care i-ai considerat prieteni te vor părăsi. Mie mi s-a întâmplat. Prietenii m-au lăsat baltă când au aflat adâncimea păcatelor mele. Și eu mi-am părăsit o prietenă când am aflat detalii stânjenitoare din viața ei. Prietenii vin și pleacă, dar prietenul adevărat îți este alături la fel ca familia (vezi Proverbe 17:17). Eu nu am fost credincioasă prietenei mele, dar Domnul Isus este întotdeauna credincios. El ne-a promis mereu că nu ne va părăsi. Chiar dacă „suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 5.1-11

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede.

Unii „fii ai luminii” şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului?

Noi, care suntem „ai zilei”, „să nu dormim ca ceilalţi” (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă” (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: