Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Robul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului celui viu.
1 Samuel 17.36

Tineri din Scriptură – David

Viața lui David de păstor nu a fost una lipsită de pericole și nici neroditoare. El păzea turma tatălui său cu credincioșie și se lupta chiar și cu leul și cu ursul. Orice slujitor al lui Dumnezeu trebuie instruit și testat în școala lui Dumnezeu înainte de a i se încredința o sferă mai largă de lucru, după cum este scris: „Cine este credincios în foarte puțin este credincios și în mult” (Luca 16.10).

Nimeni nu știa despre isprăvile lui David, fiindcă nu le spusese nimănui. A venit însă momentul când a trebuit să dea mărturie despre ele, fiindcă Israel era la strâmtoare din cauza uriașului filistean. Există un important principiu în faptul că David nu a dorit să vorbească despre biruințele sale până la acel moment. Biruințele noastre tainice sunt lucruri între noi și Dumnezeu, însă mărturia despre ele va avea putere atunci când, într-un moment critic, trebuie să le dezvăluim. Putem vedea acest principiu și la Pavel, care a vorbit despre experiența sa în cel de-al treilea cer abia după paisprezece ani de când aceasta avusese loc (2 Corinteni 12.2).

Scopul slujirii creștine este de a-i hrăni și de a-i conduce pe cei din poporul lui Dumnezeu, iar orice adevărat păstor va fi școlit de Domnul înainte de a i se încredința grija oilor Sale. În Psalmul 78.72 citim despre David că „el i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui”. David a învățat mult despre această slujbă în timpul când era un tânăr păstor. Integritatea morală și priceperea în a lucra cu oamenii sunt de o deosebită importanță pentru a putea hrăni și conduce oile lui Dumnezeu. De asemenea, când Domnul l-a chemat pe David, el era deja preocupat cu sarcinile trasate lui în familie, fiind credincios în toate acestea. Fiindcă a fost credincios în lucrurile mici, Dumnezeu i-a încredințat responsabilități mai mari. Facă Domnul ca aceasta să fie o încurajare pentru toți cei care au pe inimă să hrănească și să conducă turma lui Dumnezeu (Fapte 20.28)!

B Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.”
Psalmul 62.1

Liniştit în furtună şi în greutăţi

Todd Beamer se afla printre pasagerii avionului care în 11 septembrie 2001 a fost răpit și apoi s-a prăbușit pe un câmp în Shanksville. A încercat din avion să sune acasă, dar a fost transferat la directoarea societății de telefonie. Liniștit și sigur de sine a explicat: „Nu mai ieșim vii de aici.” Apoi s-a rugat Psalmul 23:

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie…”

În jurul lui, răul spumega cu putere de neimaginat. Dar în mijlocul acestei furtuni, el avea o pace adâncă în inimă, pentru că Îl cunoștea pe Domnul Isus, în a cărui mână era adăpostit.

Nu știm ce furtuni vor mai izbucni peste această lume sau peste noi. Furtuni de teamă, de griji, de boală și de dureri, furtuni de doliu și de despărțiri. Da, și furtuni de nereușită și de vină!

Dar știm ceva: Domnul Isus poate face liniște în inimile noastre în toate furtunile vieții! Ne putem încrede pe deplin în El, indiferent ce ne amenință și ne apasă. În orice situație, El vrea să ne dăruiască pacea Sa.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MĂRTURISIREA AUTENTICĂ (2)

„Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbe 28:13)

     Continuăm cu un alt extras din scrierile unei autoare și conferențiar de succes, Julie Ann Barnhill: „Tatăl minciunilor (Ioan 8:44) dorește ca noi să credem că există lucruri pe care le-am făcut și care pun capăt dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Și de multe ori înghițim vreo trei dintre minciunile lui preferate. Minciuna numărul unu: „Ești singura persoană care a făcut așa ceva vreodată!” Puține lucruri mă pot trimite pe drumul condamnării și vinei așa cum o fac problemele legate de mânie… Deși în afară lăsam impresia că sunt o persoană cumpătată, am știut limitele verbale și fizice pe care le-am încălcat în spatele ușilor închise. Am mărturisit lucrul acesta prietenilor, sperând să aud că nu sunt singura. Dar a existat o tăcere de mormânt… și dușmanul mi-a șoptit: „Ți-am spus eu că nimeni altcineva n-a mai făcut așa ceva! Ești fără scăpare!”

Am crezut asta… până când Dumnezeu m-a făcut să mă întorc la adevărurile biblice pe care le-am învățat și pe care le-am crezut din copilărie:

a) Dacă îmi mărturisesc greșelile, El mă va ierta de fiecare dată;

b) Dacă Îi dau voie, El îmi va schimba modul de gândire și mă va întări ca să fac ceea ce este bine;

c) Și chiar dacă dau greș, Domnul Isus rămâne credincios; e imposibil ca El să nu fie așa.

Trei ani mai târziu, în fața unei săli ticsite de oameni, le-am spus sutelor de mame până unde am ajuns, și le-am asigurat că nu sunt singurele care au spus, au făcut și au gândit lucruri pentru care s-au învinovățit singure. Femeile s-au așezat la rând ca să discute cu mine. Unele au stat liniștite cu capetele plecate, iar altele s-au luptat ca să-și păstreze cumpătul în timp ce minciunile dușmanului erau demascate și anulate.

Nu mă satur niciodată să aud o altă persoană spunând: „Mulțumesc că ai fost sinceră!” Domnul mi-a arătat că nu sunt singura care a făcut lucrurile pe care le-am făcut.” Aceasta este adevărata libertate!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 4.9-18

Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat” (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de-al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă”.

Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de-a dreptul „adormiţi” (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11-13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într-o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20). Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s-o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: