Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Septembrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Sionul a zis: „Domnul m-a părăsit și Domnul m-a uitat!”. „Poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează, ca să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Chiar dacă aceasta ar putea uita, totuși Eu nu te voi uita”.
Isaia 49.14,15

Timpul în care a trăit Isaia a fost foarte dificil. Israel Îi întorsese spatele adevăratului Dumnezeu și slujea idolilor, iar Isaia l-a atenționat cu privire la răzvrătirea și nelegiuirea lui, prin care Îl provocase pe Dumnezeu la mânie. Prin urmare, Dumnezeu, în căile Sale guvernamentale, i-a ridicat pe caldeeni pentru a invada țara și pentru a duce în robie pe mulți captivi. Poporul abandonase orice nădejde de restabilire și credea că Dumnezeu îl abandonase, însă Dumnezeu nu-Și abandonează poporul. În repetate rânduri, El i-a îndemnat să se întoarcă. Isaia spune: „Să-și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el” (Isaia 55.7). Dumnezeu nu ne face după cum merităm, ci, în harul și în bunătatea Sa, ne atrage înapoi la El.

Avem în Simon Petru un exemplu în această privință. El se lepădase de Domnul cu jurăminte (Matei 26.69-75), după care Domnul S-a întors și l-a privit. Această privire trebuie să fi zdrobit inima lui Petru, care a ieșit afară și a plâns cu amar. După învierea Sa, Domnul a avut o întâlnire cu Petru, în urma căreia conștiința sa a fost restabilită; mai trebuia însă ca și inima lui să-și recâștige încrederea. Această restabilire a avut loc la marea Tiberiadei, când Domnul, în dragostea Sa, l-a restabilit deplin pe Petru în prezența celorlalți ucenici și i-a încredințat grija pentru turma Sa.

Multe oi astăzi sunt slabe și bolnave. Suntem noi gata să le slujim în anonimat, să le iubim și să îngrijim de ele doar pentru că aparțin Păstorului, care Și-a dat viața pentru ele? Ne hrănim noi înșine în pășuni verzi, urmându-L pe bunul nostru Păstor? Domnul Isus Își iubește oile – toate oile Sale. El nu le uită niciodată.

J Redekop


SĂMÂNȚA BUNĂ

„El (Isus Hristos) este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”
1 Ioan 2.2

O întrebare bună

Cineva a întrebat odată: „Cum este posibil, ca Isus Hristos să ispășească păcatele mele la cruce, înainte ca eu să le fi făcut?”

Să considerăm că într-un sat de munte, școala se află direct lângă o prăpastie. Copiii joacă fotbal. La un gol neîndemânatic, mingea zboară peste grila de protecție în prăpastie. Mingea este pierdută. După ce s-a întâmplat acest lucru de câteva ori la ora de sport, învățătorul i-a atenționat pe copii: „Cine mai pierde încă o dată mingea, plătește una nouă.” Dar cum să reușească ei cu puținii bani de buzunar?

Problema ajunge la urechile unui bogat prieten de-al învățătorului. El îi dă o sumă de bani, pentru ca fiecare minge pierdută să poată fi plătită, când elevul vinovat recunoaște greșeala lui. Donatorul mărinimos a plătit deci în avans pentru toate mingile pierdute. Dar numai dacă un copil recunoștea învățătorului că el a dat cu o minge peste grila de protecție, mingea se înlocuia gratuit.

Tot așa, lucrarea de mântuire a Domnului Isus este suficientă pentru toți oamenii. Prin moartea Sa, El a făcut ispășire înaintea lui Dumnezeu cu privire la toate păcatele – indiferent că ele au fost făcute înainte de moartea Sa sau după aceea. Dar iertate îi sunt doar aceluia care crede în Mântuitorul și recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatele lui. El primește asigurarea că toată vina sa este ștearsă.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI ÎNVINGI TEAMA (3)

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” (Evrei 13:6)

     Să ne uităm la încă două temeri frecvente:

1) Teama de a nu fi suficient de bun; nu vorbim aici despre a fi la fel de bun ca alții, ci despre a fi tu însuți! Nu te mai compara cu alții, ci, în schimb, petrece-ți timpul descoperind calitățile pe care Dumnezeu le-a pus în tine. Te-ai născut cu un scop și acest scop poate fi diferit de tot ce ai întâlnit până acum.

2) Teama de a nu fi acceptat. Aceasta este o cauză puternică a singurătății din societatea de azi. Iar Internetul nu a rezolvat problema pentru că în adâncul nostru, toți tânjim după intimitate, nu după informație. Ai fi surprins să știi cât de mulți oameni se duc acasă într-un apartament gol, iau cina singuri, se uită la televizor și se duc la culcare singuri. Chiar și când ești înconjurat de mulțime, te poți simți izolat – o insulă în mijlocul oceanului. Dar, în realitate, nu trebuie să fie așa – mai ales dacă faci parte din familia răscumpărată a lui Dumnezeu!

Cheia acceptării tale de către ceilalți este să accepți alți membri ai familiei tale. Când îi lași să intre în lumea ta personală, vei descoperi că și ei te vor primi într-a lor. Analizează-ți viața ta prezentă. Nu te vede nimeni când faci asta, iar persoana care va beneficia cel mai mult de acest lucru ești tu! Oamenii nesiguri vor fi cel mai greu de abordat pentru că ei sunt disperați să ascundă ceea ce au impresia că este neadecvat și că reprezintă eșecuri. Dacă ai nevoie de ajutorul unui consilier, al unui doctor sau al unui pastor, nu ezita să-l cauți, să-l ceri, să-l primești!

Astăzi, ridică-te și spune: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme că voi fi respins sau că nu sunt suficient de bun.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

1 Tesaloniceni 1.1-10

Capitolul 17 din Fapte ne istoriseşte scurta vizită a lui Pavel şi a lui Sila (sau Silvan; v. 1) la Tesalonic. Ei vestiseră şi trăiseră evanghelia (v. 5). Iar tesalonicenii, la rândul lor, o primiseră (v. 6) şi o trăiau şi ei. Lucrarea lor era o dovadă a credinţei lor (comp. cu Iacov 2.18); osteneala lor confirma dragostea lor; răbdarea lor proclama marea lor speranţă, care doar ea îi putea susţine (v. 3). Astfel, toată lumea ştia că la Tesalonic se aflau creştini (v. 7). Ştie fiecare om din cartierul meu sau de la locul meu de muncă faptul că eu sunt creştin? Întoarcerea la Dumnezeu este semnul public al naşterii din nou, schimbarea de direcţie vizibilă, care corespunde vieţii divine primite în inimă. Întorcându-ne, nu mai avem în faţă aceleaşi lucruri (Galateni 4.8,9). Tesalonicenii au întors de atunci spatele idolilor inerţi şi născociţi, pentru a contempla şi a sluji un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat.

Idolii de lemn sau de piatră din lumea păgână au făcut loc idolilor foarte rafinaţi ai lumii „creştinate”. Întotdeauna însă este valabil faptul că nu poţi sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cui slujim noi: lui Dumnezeu, sau poftelor noastre? Şi ce aşteptăm noi? Pe Fiul lui Dumnezeu, sau mânia care vine?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: