Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Iunie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinței voastre și de osteneala dragostei și de răbdarea speranței în Domnul nostru Isus Hristos, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru.
1 Tesaloniceni 1.3

Domnul Isus Hristos constituia izvorul și obiectul credinței, al dragostei și al nădejdii tesalonicenilor. „Lucrarea credinței”, „osteneala dragostei” și „răbdarea speranței” se aflau acolo; mărturia divină era lucrătoare în orice fel. De fapt, fără această energie vie, creștinismul nu poate exista. El este compus din adevărurile sale obiective și din puterea care conferă acestor adevăruri expresia lor vie. Aceste adevăruri și această putere rămân și astăzi, deși multe lucruri caracteristice Bisericii primare au dispărut; însă credința, nădejdea și dragostea rămân, iar fără ele creștinismul nu poate exista.

N-ar trebui deci ca o prezentare corectă a adevărului și o primire la fel de corectă a lui să producă și astăzi aceleași efecte? Iar dacă ele nu sunt produse, nu înseamnă oare că evanghelia predicată este una nepotrivită? Bineînțeles că nu trebuie să limităm harul lui Dumnezeu, care lucrează chiar și în astfel de circumstanțe, însă vorbesc aici despre responsabilitatea pe care adevărul o așază asupra sufletului. În cazul tesalonicenilor, efectul evangheliei nu a fost limitat, așa cum adesea se întâmplă astăzi, doar la a căpăta pacea cu Dumnezeu și la a cunoaște că avem viața veșnică. Dacă inima se sprijină cu credință pe adevărurile divine care constituie temelia creștinismului, puterea lucrătoare și transformatoare a acestor adevăruri nu va întârzia să se facă simțită.

Fără să minimalizez în vreun fel lucrarea pe care Dumnezeu o face, cred că în așa-numitele „treziri” vedem două lucruri distincte: pe de o parte, acțiunea lui Dumnezeu: suflete trezite într-o manieră remarcabilă și multe dintre ele aduse la Hristos; de cealaltă parte, lucrarea omului, care caută să acționeze asupra cărnii, prezentând adesea o evanghelie trunchiată, făcând astfel ca mințile oamenilor să se concentreze prea mult asupra propriilor simțăminte. Rezultatul este, în cele mai multe cazuri, chiar și acolo unde lucrarea este reală, asemănător cu ceea ce se întâmplă plantelor de seră, care se usucă imediat ce căldura și celelalte condiții create în mod artificial încetează. Convertirea nu înseamnă totul. Înflăcărarea nu va putea niciodată înlocui adevărul sădit în suflet, iar activitatea nu este singurul semn al vieții și al puterii spirituale.

A H Rule


SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»”
Matei 25.11

Prea târziu!

În fiecare an este la fel. Docentul le explică studenților că trebuie să înceapă din timp cu lucrarea lor de diplomă. Dar nu toți îl cred. Unii gândesc că ar putea cu un efort final să compenseze timpul pierdut. La data predării îi trimit docentului un e-mail disperat și îi explică de ce nu au putut preda la timp lucrarea pretinsă. Răspunsul sună totdeauna la fel: „Lucrările predate prea târziu nu au putut fi luate în considerare.”

Este neplăcut dacă trebuie să repeți un an de studii din cauza neglijenței. Mult mai grav și definitiv este însă, dacă noi nu aducem în ordine la timp cu Dumnezeu problema păcatelor noastre . Cine nu și-a pus în timpul vieții sale încrederea în Isus Hristos ca Mântuitorul său, trebuie să petreacă întreaga veșnicie fără El. Acestui om îi merge apoi ca celor cinci fecioare, despre care relatează Biblia. Pentru că nu au avut ulei în lămpile lor, au venit prea târziu la nuntă. Ele au stat în fața ușii închise și Domnul le-a spus:

„Nu vă cunosc!” (Matei 25.12).

Ce îngrozitor când cineva va sta în lumea cealaltă în fața lui Isus Hristos și va trebui să audă cuvintele Sale: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.23).

Astăzi nu este prea târziu să recunoaștem păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu și să credem în Mântuitorul, pentru a fi mântuiți pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

Fundația SEER

 

RELAȚIE ȘI PĂRTĂȘIE

„Dacă zicem că avem părtăşie cu El… avem părtășie unii cu alții.” (1 Ioan 1:6-7)

     Dumnezeu este responsabil pentru relația noastră cu El. În clipa în care îți pui nădejdea în Isus Hristos, Fiul Său, devii un membru al familiei cu drepturi depline. Însă tu ești responsabil pentru părtășia ta cu Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” Oprește-te și gândește-te când ai experimentat ultima dată tensiune în relația ta cu cineva din familie. Încă făceați parte din aceeași familie, însă conversațiile voastre au devenit superficiale și ați descoperit că vă simțiți mai bine dacă nu vă întâlniți. Când intervine ceva între două persoane apropiate, primul lucru care dispare este dovada părtășiei. La fel este și în umblarea cu Dumnezeu. Dintr-odată rugăciunile noastre devin superficiale, lipsite de consistență și sterile, rezumându-se la: „Doamne, te rog să binecuvântezi această mâncare!” Și evităm să mai petrecem timp cu Dumnezeu!

Pur și simplu nu mai ai timp pentru părtășia cu El! Principala condiție pentru a experimenta părtășia cu Domnul Isus este să-L urmezi în fiecare zi și să asculți poruncile Sale. Când Petru și ceilalți ucenici se aflau la pescuit, Domnul le-a spus să arunce năvoadele în partea dreaptă a bărcii. Când L-au ascultat, năvoadele li s-au umplut de pește. În acea zi, însă, ceva mult mai măreț s-a întâmplat. Când s-a apropiat Isus de ei, Ioan a spus: „Este Domnul” (vezi Ioan 21:7). Ceea ce a urmat a fost o masă binecuvântată și un timp extraordinar de părtășie cu Isus. Așadar, dacă simți azi că nu te trage inima spre Domnul, înseamnă că ai încetat să mai ai părtășie cu El, sau ai început să nu-L mai asculți. Dacă e așa, fă tot ce poți și întoarce-te la părtășia cu Isus!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Amos 5.1-13

„Veniţi la Betel şi lucraţi fărădelege!“ – invita ironic capitolul 4.4 – „La Ghilgal, înmulţiţi fărădelegea!…“. Acum însă Dumnezeu îndeamnă cu stăruinţă: „Nu căutaţi Betelul şi nu mergeţi la Ghilgal…“; „căutaţi-Mă şi veţi trăi…, căutaţi pe Domnul şi veţi trăi“ (v. 4-6).

Pentru a trăi, omul n-are ce face cu o religie; îi trebuie un Mântuitor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14.6). Să recunoaştem măreţia Celui care a creat şi care susţine lumile (Evrei 1.2,3): Pleiadele, Orionul, aceste constelaţii, când le descoperim în clar de noapte, copleşesc inteligenţa noastră; zadarnic ne străduim să estimăm fantastica distanţă până la ele. Fiul lui Dumnezeu însă a înfăptuit o lucrare nespus mai minunată. Umbra ameninţătoare a morţii veşnice, care ne învăluia deja, a transformat-o în dimineaţă, înghiţind-o în victoria învierii Lui (v. 8). Negreşit, întunericul domneşte încă în lume; asuprirea şi nedreptatea sunt lucruri obişnuite. Creştinul însă nu este copleşit; chiar şi „într-un timp rău“, el ştie unde să-L găsească pe Mântuitorul său.

„Căutaţi-L“ (v. 8)! Acesta trebuie să fie cuvântul nostru de ordine de fiecare dată când ne deschidem Biblia (Psalmul 27.8).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: